Despre companiile șantajate de bloggeri…

Cătălin Tolontan de la GSP scrie asta azi, într-un articol un pic fără legătură, dar trebuia șopârla scoasă:

Există multinaționale în România care au pe nota de plată bloggeri care scriu ”de bine” despre produsele sau acțiunile lor. Marile firme sînt cotate la bursă, au biblioteci întregi de coduri de conduită etică, însă cedează șantajului, fără să realizeze că multiplică un gen toxic.

Azi, el scrie de bine, dar mîine, cînd nu o să-i mai dai bani? Răspunsul e unul singur. Cînd tu nu o să-i mai dai bani, el va scrie de bine despre concurență și de rău despre tine. Istoria e martoră că am mai trecut pe aici.  Acum două sute de ani, povestea cu șantajul se numea ”cercul vicios al ziarelor”.

Companiile le zic acestor bloggeri ”influenceri”, că trebuie să le spună cumva, nu pot să le zică cei-care-ne sperie-fără-să știm-de ce.

Nu vreau să intru în discuția televiziunilor care fac asta mai bine și pe bani mai mulți, doar spun că fenomenul există și e printre noi, uneori mai direct, alteori mai subtil. Și că, ironic, a fost adus în online de jurnaliști.

Ca să vă fie mai ușor să identificați fenomenul, vă prezint câteva tipologii:

  1. bloggerul înjură compania pe cele mai aberante teme. gen, după 5 ani, i s-a crăpat un pic telefonul sau geaca. niște nenorociți! au spus că au acoperire peste tot și iată, eu în tunel nu am, deci mint nenorociții! am adăugat produsul în coș, am apăsat plătește și după aia am văzut că și transportul costă, e vina lor că nu am văzut.
  2. bloggerul nu are nimic cu compania, dar vrea ceva serios și consistent de la ea. un telefon de 800€, o mașină pentru mers 3 săptămâni în concediu, o excursie în Japonia, sau banalul contract de consultanță. pentru asta fie face o analiză care spune că firma are probleme grave, fie scrie ceva neutru și permite sau scrie ele comentarii jegoase și injurioase.
  3. bloggerul primește o informație beton despre niște murdării din firmă, cere un punct de vedere și acceptă niște bani mascați ca articol pozitiv.
  4. bloggerul strâmbă din nas la tot ce face compania, și o face public și insistent. nu scrie doar un articol unde spune că produsul X e o bășină, bagă și 20 de tweeturi pe tema asta, scrie pe feisbuc și tuităr, urmărește hashtagurile sau campaniile companiei și insistă că produsul X e prost rău de tot.

 

Ce fac companiile în situația asta? (Uneori și agențiile de piar sunt presate să dea un pișcot) Din nefericire, două chestii:

  • fie cedează, pentru că sumele nu sunt mari (1-300€ pe lună) sau alte sume one time, prilej pentru blogger să se laude în piață că i s-a recunoscut valoarea și a primit X și Y. compania și agenția de piar zâmbesc amar.
  • fie se plâng cui apucă, dar fără să își asume sau să vrea ajutor. ironia vine când se plâng unor șantajiști sau unor oameni cu agendă ascunsă. așa apar informațiile eronate sau răuvoitoare.

 

Cazuri concrete și personale:

  1. o companie s-a plâns câțiva ani și se plânge și acum că am încercat să o șantajez pe blog. am căutat articolele din perioada respectivă, sunt 2 articole scrise în 4 ani despre ea, fără să am contact în vreun fel cu cineva de acolo sau cu agenția lor.
  2. într-o dimineață, după o sesiune de beri la un afterparty, m-am trezit pe camera foto cu un interviu cu un manager de la o companie. tipul spunea niște chestii foarte interesante, dar atmosfera din jur nu era tocmai potrivită. el plecase deja, eu nu știam dacă eu am filmat sau dacă tipul știa că e filmat, așa că am dat mail la agenția de piar ca să le arăt clipul și să întreb dacă e ok să public. repet, în ciuda cantităților imense de alcool, tipul era coerent și, ce mă interesa foarte tare, spunea niște lucruri bune de tot. instant mi s-au oferit 2 campanii cu promisiunea de a fi inclus în altele. nu conta că nu mă potriveam cu ce voiau ei să comunice, se făcea loc și pentru mine. am întrebat pe căi neoficiale agenția ce să fac, ei au zis să șterg clipul, l-am șters. asta se întâmpla în 2011, de atunci compania nu vrea să îmi trimită nici măcar un newsletter, în ciuda insistențelor agenției de piar că sunt un băiat bun și că aia a fost o situație dubioasă.
  3. 50% din companiile cu care am campanii pe blog primesc informări despre mine de la șantajiști. unii vor să îmi facă rău, alții vor să îmi ia locul în campanie. câteva din mailuri ajung și la mine.

 

Nu citiți nume aici pentru că nu mi-e frică de șantajiști ca Obae sau Bârzoi, mi-e frică de unii mai tăcuți și mai puternici ca ei. Mi-am luat o muie de 6 luni de la unul din ăsta tăcut de mă doare și acum. Râdem, glumim, dar în incintă.

 

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

36 comentarii

  1. Iar se cearta fetele mari din online? :-)

    00
  2. Cine se baga in laturi, il mananca porcii haha

    00
  3. punctul 4: cam cum faci tu și arhi față de Uber?

    00
    • dap. abia aștept primele campanii cu uber :)
      pentru că e foarte mișto să promovezi companii ilegale.

    • NOU
      #6

      @ps. Nu ai înțeles nimic. Dacă ar fi ceva ar fi că au un prieten bun care are o companie de taxiuri. Dar asta este o ipoteză, un pamflet, ceva.

      00
  4. Plus supozitoare.

    00
    • „Mi-am luat o muie de 6 luni de la unul din ăsta tăcut de mă doare și acum”
      Un influencer in adevarata putere a cuvantului. Tace si face.

      00
  5. Dacă ii citești pe unii de mult, te sperii ce coloana vertebrala au, poți sa juri ca sunt rechini.

    00
  6. deci sa inteleg ca tolo a fost refuzat si acum scoate batul la purtare?

    00
  7. Singurul „santaj” pe care l-am facut a fost sa pun pe blogul meu cvasianonim o scrisoare de la vara-mea, care se plangea ca dentistul a nenorocit-o inainte de nunta, de a aparut in poze zambind stramb – nea dentistul i-a atins un nerv facial. S-a rezolvat abia cu operatie in strainatate, si tot necazul pentru ca dentistul ala nu avea un aparat ce costa 300 de euro, din cate am inteles.
    Ok, public scrisoarea, si nu stiu cum google mi-a indexat articolul, de aparea numai in primele trei cand cautai numele cabinetului si al dentistului respectiv.
    Intre timp fata l-a dat in judecata, procesul mergea bine, dar l-au rezolvat in afara tribunalului, pana la urma (cred ca a platit ala operația fetei, nu mai stiu). Cert e ca înțelegerea includea si ca eu trebuie sa sterg articolul ala. Adică, nu era asa, pe rugaminte, au trecut in act ca eu sa sterg articolul! :)
    Care e morala: voi nu veti sti acum, nu veti afla ca exista un dentist prost in Bucuresti. Mai precis, nu veti sti (macar) un nume de om la care sa nu calcati niciodata.
    Intreb: ce inseamna „santaj”? Cum pot fi „santajate” unele firme, ca ce?
    Sau invers, daca Ciubotaru scrie de Ford, are cineva impresia ca veunul va fi influentat de Ciubotaru sa-si ia Ford in loc de alta marca?
    Sa nu mai spun ca, cel putin in 2016, si in mediile astea unde ne „vedem” noi (eu, tu, noi astia), bate imediat la ochi daca publici des despre un brand anume. Deja blogul asta e asociat cu emag si Hornbach, nu? :)

    00
    • Mai degrabă cu profit.ro
      Chiar bate la ochi cât de des e linkuit pentru articole rescrise, genul pentru care tot aici hotnews este pizduit. Aș înțelege dacă ar exista o explicație, ce calități are profit.ro și nouă ne scapă. Așa însă îmi amintește de metropotam parcă, unde articolele unei puștoaice apăreau continuu la știrile zilei, chiar dacă adesea o dădea cu mucii în fasole.

      00
    • am o relație bună cu emag, își fac unele campanii și aici, sistemul lor de afiliere e bun și funcționează.

      hornbach e aproape de casă. dacă stăteam pe altă stradă și ajungeam la dedeman mai repede, scriam mai des de ei.

      iar profit e un site bun de știri

    • Luand ca punct de pornire, sa zicem, o intersectie din Brașov, Google Maps zice 3.1 km pana la Hornbach si 2.9 pana la Dedeman.

      00
    • mie îmi dă 3.1 și 3.7, fără să ținem cont de trafic. traficul de pe carierei e mai lejer decât ăla de pe griviței/stadionului.

    • plus că hornbach are o zonă de cuie și alte prostii pentru meseriași mai la îndemână decât dedeman, unde magazinul e mai mare și sunt mai mulți civili care cască gura.
      nu iau bani de la ei, fii pe pace.

    • Bineinteles ca nu iei bani, dooh e magazin de bricolaj, iei cuie, bormasini, chestii de genul…

      00
  8. 1-300€? Din asta trăiesc bloggerii? :)

    00
  9. Numa pîine neagră în lumea bloggerilor…
    Cît despre mue, vorba bancului, puţină organizare n-ar strica.

    00
  10. Cand am citit punctul 1 m-am gandit brusc la Arhi si saga lui cu Ing.

    00
  11. Mai e și cazul 5, bloggerul utilizează produsul/serviciul companiei X, descoperă diverse bug-uri/probleme, încearcă să rezolve pe canalul de suport, insistă, își ia flit și apoi scrie pe blog.
    Ulterior apar și ăia de la suport, care fie rezolvă (dacă se poate rezolva) fie încearcă să pună batista pe țambal. Bloggerul nu e tocma’ tâmpit și mai scrie înc-o dată. Nu c-ar vrea să primească ceva de la companie doar că e sătul să fie luat de prost și preferă să facă un serviciu comunității.
    Și uite-așa după o vreme bloggerul ajunge să fie considerat un hater de nici atunci când se duce și spune că ar vrea să plătească cu banu’ jos un produs care este pre-lansat în anumite canale, nu i se dă.

    00
  12. Bai, daca si tie ti-e frica sa vorbesti pt ca iei „muie”, ne pierdem si ultima speranta!

    00
  13. Nici blogging-ul nu mai e ce-a fost. Pe vremea mea…

    00
  14. daca radeti si glumiti in incinta sigur e si groparu pe acolo.

    00
  15. Eu imi aduc aminte ce campanie furibunda ii facea Arhi lui Ponta. Banuiesc ca bani se iau si de la partide, nu numai de la firme.

    00
  16. Sa fii considerat „influencer” doar pt ca mananci rahat despre unii sau altii, mare lucru.

    Sunt curios, un altfel de „influencer” determina si o actiune din partea „urmaritorilor” sau totul se rezuma la un like&share si „asa e, mare dreptate ai”, mai ales atunci cand e vorba despre a vorbi de rau?

    Nu de alta, dar asa am putea crea un bullshit-o-metter a blogging-ului romanesc. Care, parere personala, e de mult intrat in tilt. :)

    00
  17. Daca ai afacere cinstita nu trebuie sa le dai nici un ban gunoaielor de genul asta. Oricat de influencer ar fi nu iti poate inchide afacerea doar ca scrie un frecat de pe un site una si alta.
    Important este ca astia trebuie trasi prin cacat cu toate mijloacele posibile. Daca ai bani de PR ai si buget si de juridic. Iti faci departament in firma sa se ocupe special de genul asta de oameni cum misca unul in front cum il executi! Asa ca ii iei si ii futi legal pana behaie pe sase tonuri, ori ii dai in primire penal pentru santaj fie civil pentru calomnie si in loc sa castige 100-300 de euro ii fortezi sa scoata din buzunar cateva mii de euro sa isi plateasca avocat. Dupa un an doi de cotizat la avocati si cu gandul la un cazier manjit sau ceva despagubri de platit sa vezi cum arunca prosopul si din lup se face oaie. Trebuie dat in ei fara mila, daca ii lasi e semn de slabiciune si ajungi sa te sfasie haita de javre si spalatorii de cadavre ce traiesc pe langa ei.
    Cine ridica sabia de sabie sa moara!

    00
    • Știi cazul insula îndoielii și ColonHelp? Chiar dacă ai 100% dreptate, o companie are resurse (în special una care se ocupă de excrocherii) și te poate purta prin tribunale până behăi.

      00
  18. pana una alta Ketonal FORTE nu se mai gaseste :((

    00
  19. Nuuuuuu, nu cred asa ceva! *Ironie*

    00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG, de la Finestore, de la PORC sau de la Aceeași Mărie.

Top articole

7 zile