Gândeşte-te că mâine ar trebui să ţii o conferinţă în faţa unei săli pline cu 300 de oameni care aşteaptă de la tine să îi înveţi ceva, preferabil nou si/sau interesant, într-un stil care să-i ţină atenţi şi poate chiar să-i distreze.
Numai gândul acesta şi genunchii încep să îţi tremure puţin, nu-i aşa? Şi asta în ciuda faptului că tu poate eşti un tip extrem de bine pregătit, care discută lejer pe orice tip de subiect.
Teama de a vorbi în public, altfel cunoscută ca şi glossophobie, este o teamă comună. Deşi, logic, dacă urci pe o scenă şi vorbeşti unor oameni, înseamnă că deja eşti recunoscut ca o autoritate în domeniu, oamenii au o teamă nedefinită de a se adresa grupurilor de oameni.
Cum am putea depăşi acest moment?
Fă exerciţii. Vorbeşte cât mai mult. Mergi la cât mai multe întâlniri şi conferinţe, iar acolo pune întrebări, angajează-te în discuţii, fă în aşa fel încât să te simţi în largul tău între cât mai mulţi oameni.
Pe de altă parte, exersează discursul sau prezentarea. Nu incerca să o memorezi pe de rost, ca pe o poezie, ci incearcă sa o spui altfel, mai interesant, de fiecare dată. Daca te ajută, inregistrează-te si observa-ţi ticurile, pauzele, bîlbele, ăăă-urile. Numai asa vei putea renunta la ele. Însa nu toată lumea trebuie sa aibă un discurs perfect, pentru o prezentare OK îţi trebuie doar conţinut suficient, un stil cât de cât atragător şi o doză de încredere în tine.
Nu te lăsa terorizat de greseli. Toţi facem greşeli, nu asta e problema. Problema este cum reparăm acea greşeală. Iar asta se face foarte uşor în momentul când ai realizat că ai greşit, analizând greşeala fără a considera că e fatală, corectând-o în faţa publicului, care va aprecia faptul că faci asta şi nu încerci să pari ceea ce nu eşti şi continuând discuţia, concentrat pe următoarele probleme. Normal, nu poţi mulţumi pe toată lumea şi în mod sigur vor exista în sală persoane care vor considera că eşti nepregătit şi că îi faci să îşi piardă timpul, dar sunt mult mai mulţi cei care nici măcar nu vor observa o eventuală greşeală, mulţi care vor aprecia felul cum ai reparat-o şi o majoritate covârşitoare cărora nici nu le va păsa.
Porneşte de jos. Dacă eşti la început în domeniu şi mâine ai o prezentare în faţa câtorva zeci de oameni, nu te speria. Testează-te pe un grup mic. Strânge-ţi familia şi prietenii, adică oamenii care se consideră că sunt alături de tine în orice situaţie şi fă-le lor prezentarea. Urmăreşte-le reacţiile şi pe baza lor, construieşte-ţi un discurs potrivit. Uneori si o singura persoana e suficienta pentru a-ti atrage atentia sau pentru a te ajuta sa te adresezi cuiva si in felul asta sa transformi prezentarea intr-un dialog.
Încearcă să eviţi prezentările Power Point daca nu e cazul. Marea majoritate a prezentărilor sunt nişte discursuri nesfârşite şi plicticoase, în care, din când în când se intercalează un slideshow plin de bullets, care nu arată mare lucru şi nu spune nimic în plus faţă de ceea ce deja a spus prezentatorul. Fii interactiv, discută, foloseşte un flipchart pe care să îţi scrii ideile şi să le explici, nu te jena să faci desene care să te ajute în explicare.
Redu stressul. Cel mai teribil moment este acel minut fatidic de dinaintea începerii prezentării. Treci peste el folosind metodele atleţilor de performaţă, vizualizând un rezultat pozitiv al prezentării. Pe lângă asta, încearcă să respiri rar şi adânc, pentru a nu te hyper-oxigena şi astfel să intri în trepidaţii.
Găseşte-ţi un prieten în public. Dacă nu cunoşti pe nimeni acolo, înainte de prezentare discută cu câţiva, prezintă-te, fă câteva glume. În felul acesta şi ei şi tu veţi considera că deja aveţi o altă relaţie decât cu cei din sală. În timpul prezentării, când ai momente dificile, caută-i în sală şi vorbeşte ca şi cum le-ai vorbi numai lor. Te vei simţi mult mai relaxat şi degajat.
Antrenează-ţi acultătorii în discuţie. Nu ţine un monolog. La mijlocul lui deja te vei fi plictisit tu de el, nu numai ascultătorii. Creează un dialog, cere-le să îţi pună întrebări şi nu te jena să le pui şi tu întrebări în replică.
Zâmbeşte. Întotdeauna vinde-ţi marfa, adică prezentarea ta, ambalată într-un zâmbet larg. Zâmbetul tău va genera încredere în ceea ce spui, va fi liniştitor pentru ascultători şi pâna la final, te va binedispune şi pe tine.
Aceştia sunt doar câţiva paşi de bază în prezentările publice. Resursa principală însă va fi experienţa ta. Ţine cât mai multe discursuri şi învaţă din greşelile pe care le faci, nu le lăsa să te terorizeze. Învăţând si mai ales practicand, vei deveni automat MaiBun.
multumesc
nu trebuie sa imi imaginez, maine chiar o sa vorbesc in fata unei sali intregi
succes
unde, poate venim si noi sa te ascultam
nu e tocmai un discurs unilateral, este o conferinta interactiva
succes
Eu unul am vazut prea multe prezentari PROASTE, da’ proaste de-a dreptul, ca sa-mi mai fie teama vreodata ca as putea sa ies şifonat. Singuru’ şpil îi să fii sigur că ai ceva de spus pe bune, şi să spui fix aia. Ce zici tu acolo, cu adunatul rudelor să te admire, cu repetatul înainte, sunt adjuvanţi, însă nu pot să scoată din budă pe cineva care, să zicem, are trac.
dAImon, cu o floare nu se face un discurs perfect, adica daca ai de tinut un discurs maine, e clar ca articolul asta nu te poate ajuta. Insa pentru cei care vor sa se pregateasca pentru asta, si au timp sa faca lucrurile de mai sus de mai multe ori, articolul asta e un bun punct de plecare.
Imagineaza-ti ca oamenii din sala sunt dezbracati sau doar in izmene, ca sa te amuze un pic si sa mai alunge tensiunea
pana la urma, pentru mine a iesit foarte bine, mai ales ca evenimentul a fost interactiv, cu foarte multe interventii din partea publicului
m-am uitat pe intregistare si am vorbit ok, doar ca am leganat cam mult scaunul pe care stateam (next time I`ll use a fixed chair :D)
succes
PS: in cele din urma, am urmat un singur sfat by Dale Carnegie (The Art of Public Speaking), si anume: nici o carte nu te va invata cum sa vorbesti in public, arunca acum cartea si fii natural, fii deschis, vorbeste cu publicul din inima si ca si cum ai vorbi cu niste prieteni vechi, fii pasionat de subiect (and it worked :D)