Cum e să lucrezi la Diverta

O cititoare, angajată la Diverta, ne povesteşte cum e viaţa de angajat:

––––––––––––––––––––––––––––-

Eu cred că înainte de a face afirmaţii ar trebui să vă puneţi in locul angajatului Diverta şi aici ma refer la consultanţii vânzări, acei “sclavi în tricouri roşii” cum a spus cineva mai sus şi cum probabil suntem considerati şi de către marele conducător Diverta, D-nul Octavian Radu.

Cum poate acel angajat să mai fie amabil cu toată lumea şi să i se mai şi citească pe chip sloganul firmei “IMI PLACE” când:

• de toate sărbătorile legale munceşte fără a primi nimic în plus (din câte ştiu, in mod normal orele suplimentare se plătesc dublu la fel ca şi duminica, la fel ca şi sărbătorile legale)
• nu primeşte nici o primă de sărbători, motivul fiind criza financiară
• salariul i s-a micşorat tot pe motiv de criză financiară (programul însă se măreşte)
• se schimbă si mănâncă într-un vestiar comun (fete+băieţi) în condiţii inumane(mizerie, şobolani, gândaci)
• dacă întârzie 5-20 min. este penalizat 5-20% din salariu, dar când stă peste program nu vede nimeni şi nici nu este plătit

Angajatul trebuie:

• să schimbe preţuri
• să pună marfa la raft (după manuale, pentru fiecare departament în parte câte un manual. ex: manual pentru cărţi, pentru it, pentru jucării, pentru papetărie, pentru filme, pentru jocuri, pentru muzică)
• să facă recepţia mărfii şi retururi
• să abordeze clienţii, de fapt să îi facă să cumpere chiar dacă acel client poate rămâne fără bani de pâine, nu contează, clientul trebuie să plece din Diverta cu multe cumpărături, să lase cât mai multi bani la casă. dacă nu, tot “sclavii în tricouri roşii” sunt de vină
• să facaă şi pe femeia de serviciu: să măture, să dea cu mopul, să ducă gunoiul, să şteargă geamuri, să şteargă praful, să spele wc-uri (în locaţiile care au şi wc) dar totul cu economie, fără risipă de cârpe sau soluţii (eventual să aducă de acasă)
• să cunoască absolut toate produsele (zecile de mii) la ce raft sunt, în ce zona etc.
• să mai prezinte clientilor şi lansările de produse, oferte speciale, reduceri, să promovezi site-ul DOL (pentru că este în declin), să promoveze un nou card de credit s.a.m.d

Sunt zile în care trebuie să le faci pe toate şi îţi mai vin şi fel şi fel de oameni care pun întrebări stupide, care nu ştiu să se exprime  sau nu au informaţii minime despre ceea ce vor să cumpere şi tu trebuie să îi ajuti pentru că aşa scrie pe tricou. De exemplu:

“o carte scrisă de un autor japonez…nu ştiu cum îl cheamă, nu ştiu titlul, ştiu că am văzut-o la tv sau în ziar…ştiţi despre ce e vorba, nu? ajutaţi-mă!”

vreau un bilet la concertul “X”…cum nu aveţi? scria pe un afiş la piaţă că aveţi, sau scria pe un site că aveţi (anunţuri mincinoase pentru care tot “sclavii în tricouri roşii” sunt vinovaţi)

vreau un film regizat de “X” sau în care să joace “Y”

OAMENI BUNI! Diverta nouă angajaţilor nu ne pune la dispoziţie nici un fel de informaţie despre produse, nu avem de unde să ştim cine a regizat un film, cine joacă într-un film, ce funcţii are o consolă, cum este un joc pc, cum este o jucărie, o carte sau orice alt produs. Dacă suntem surprinşi de către şefi în timp ce citim pe coperta unui film ce actori joacă în acel film sau răsfoim o carte să avem habar de ea sau umblăm la o jucărie suntem luaţi la întrebări “ce faci? stai? nu ai treabă? abordează clienţii!”. Şi în cazul acesta noi ce să spunem clientilor? Minciuni doar ca să vindem?

Avem un sistem numit “search” pentru a căuta produse pe stoc, sistem care funcţionează fooooarte greu…se plictisesc clienţii cât aşteaptă până găsesc ceva la el…tot noi suntem de vină?

Mi-au spus foarte mulţi clienţi să propunem diverse lucruri, dar asta nu depinde de noi şi nimeni nu ne ia în seamă. Nu suntem noi de vină pentru faptul că sistemul “search” e aşa cum e, pentru ca nu putem verifica un produs în stocul tuturor magazinelor din retea, pentru că nu avem anumite produse, pentru că nu avem mai multe informaţii despre produse şi pentru că nr. angajaţilor este mic şi clientii trebuie să aştepte. Totul depinde de politica firmei şi de conducere, încep.ând cu şefii mici şi urcând în treptele ierarhice.

––––––––––––––––––––––––––––-

E ceva nou? Aşa e peste tot. De câte ori căutaţi un sclav de la Cora să întrebaţi ceva şi nu era nici dracu în magazin? De ce? Pentru că angajaţii costa. Pentru că amenzile sunt mici. Pentru că se poate.

Am intrat în Saturn în Berlin să casc gura. Ajung la rafturile foto şi îmi aduc aminte ca am nevoie de un hanger. Raftul cu hangere era inundat, produsele de pe rafturi erau pe jos, apa pe ele…După 3 scunde, unul din angajaţi a lăsat jos o cutie cu ce strângea pe raftul inundat şi a venit la mine. Ce doriţi? Moşule, engleza gavareşti? Da, un pic. Bun, am nevoie de un hanger solid de aparat foto. După 2 minute îmi aduce 3 bucăţi. Aleg unul de 15€, ne mulţumim reciproc şi mă duc la casă. La casă, preţul era picat, îl cheamă pe acelaşi angajat să caute preţul, şi obţin o reducere de 5€…pentru că preţul nu era ataşat.

Se poate. Şi la la noi se poate.