Zilele trecute am citit un articol despre cum ne protejăm copiii prea mult și cum îi cocoloșim, devenind sclavii lor:
Nu pot sa nu observ ca aceiasi parinti nu au incredere sa-si lase copiii sa vina singuri de la scoala chiar daca scoala e la o statie de autobuz distanta, se indatoreaza pe la tot neamul ca un adult sa ii duca de la balet la engleaza la informatica (asta daca nu au bona sau sofer platit), stau cu ei sa-si faca lectiile, le pun masa (ca doar nu o sa incalzeasca copilul singur mancarea la 12 ani), nu au incredere sa ii trimita pana la coltul blocului sa ia o paine.
Autoarea are dreptate, chiar dacă exagerează pe alocuri. Pentru mulți dintre noi, crescuți cu cheia de gât, transformarea aceasta din părinte, mentor, ghid și prieten în servitor și șofer este ciudata și neavenită, dar ea izvorăște din nevoie.
Pentru că situația s-a schimbat între timp.
- A-l lăsa singur pe stradă azi e un pericol real. Numărul celor care îți privesc copilul de trei, cinci sau opt ani ca pe un obiect sexual s-a mărit. Sună groaznic, dar așa e. Și dacă acum 10 ani se vindeca de la un pumn în ochi și un smuls de lănțișor, azi nu e doar împins pentru a i se fura telefonul pe care i l-a luat mami, ci și pentru a fi violat, și de la o asemenea grozăvie nu se vindecă niciodată.
- Numărul mașinilor este mult mai mare. Noi ne puteam juca liniștiți pe stradă, o mașină la 10 minute era rară. Azi, pe aceeași stradă trec 3 mașini pe minut. Mă uit pe drumul către grădinița juniorului, sunt zeci de situații în care copilul a coborât pe trecere de pe trotuar și mașinile nu opresc.
- Inteligența populară și logica elementară le-au fost extirpate părinților. Copilul știe, de pildă, că focul arde din desene și povești. Nu a pus niciodată mâna pe foc, să vadă cum e și să știe pe viitor. Mami l-a ferit. Eu i-am spus de două ori că nu e voie, că e buba, a pus, a plâns, s-a învățat minte. Știe acum de ce să nu pună mâna pe foc, pe cuțit, pe tocul ușii când închide ușa și așa mai departe. Azi, copilul nu știe cum e să ai genunchii loviți, că nu a alergat niciodată.
Și lista e lungă. Ne plângem că au probleme cu digestia, dar îi hrănim cu rahaturi. Ne plângem că au probleme cu ochii, dar îi lăsăm să stea 12 ore cu ochii în monitoare de doi lei. Ne plângem că au probleme cu coloana, dar îi punem în fund de la 2 luni, ca să concurăm cu alți copii.
Și apoi…
Trei copii care fusesera lasati singuri acasa au murit in urma unui incendiu izbucnit, luni dimineata, in locuinta lor situata la etajul al patrulea al unui bloc din Uricani, judetul Hunedoara, transmite corespondentul Mediafax. Potrivit purtatorului de cuvant al Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta Hunedoara, trei copii cu varste de un an, opt ani si zece ani au decedat, luni dimineata, in jurul orei 2.00, in urma unui incendiu izbucnit intr-un apartament situat la etajul al patrulea al unui bloc de patru etaje dintr–un bloc din Uricani.
Nu cred ca numarul celor care iti privesc copilul ca pe un obiect sexual s-a marit ci numarul ziarelor/televiziunilor care acopera acest subiect. Nu stiu care e statistica in Europa dar in SUA doar 10 % din abuzatori sunt persoane necunoscute victimei.
Pentru că lumea încă mai crede ca înainte era mai bine și că un sistem al cărui mare reușită a fost dezumanizarea totală a popendulației era eficient in stârpirea pedofililiei.
Asta cu pedofilii n-o inghit. Majoritatea, mergand spre totalitatea agresiunilor sexuale se petrec in casa sau intr-un mediu familiar copilului, avand ca autor o persoana de incredere – parinte, bunic, ruda apropiata, profesor, mult mai rar vecin. Labagiii care si-o freaca de gardul scolii sunt cel mai adesea inofensivi. In blocul unde am crescut aveam un copil in vecini care era abuzat sexual de tata si fugea frecvent de acasa; pana in ziua de azi i-a ramas „renumele” de copil problema, ca saracii parinti munceau si vai ce le facea nenorocitul de trebuiau sa-l recupereze din nu stiu ce sat. Si se mai juca si in moduri „nepotrivite” cu ceilalti copii! Ce nenorocit… (hm) Hai sa deschidem ochii, ori awareness fata de pericolul din casa, ori facem ca tine, bagam capul la cutie si ne ascundem dupa „stranger danger”.
@Dan – argumentul asta cu ‘majoritatea pedofililor sunt din familie, deci strainii sunt ok’ e imbecil. E ca si cum ai spune ‘90% din accidentele mortale se intampla in casa, deci lasa-l sa se dea pe strada cu bicicleta fara maini pe ghidon si cu casti in urechi, ca strada nu e in casa’. Majoritatea pedofililor sunt din familie sau din anturajul imediat fiindca oamenii se pazesc mai efficient de straini. Majoritatea accidentelor sunt in casa fiindca oamenii au mai multa grija cand sunt afara, nu fiindca e ceva inerent mai sigur in a fi afara.
Mai mult, majoritatea infractiunilor contra persoanei – bataie, viol etc – se intampla intre cunoscuti, ca oamenii interactioneaza mai mult cu cunoscutii decat cu necunoscutii, si e nevoie de interactiune ca sa se ajunga la infractiuni, dar asta nu inseamna ca strainii sunt neaparat prietenosi si nu ne vor raul – pur si simplu nu le dam ocazia sa ne si faca rau atat de mult.
Deci tatăl tău abuza copilul vecinului? wtf?
autorul: parinte, bunic, Cristian Tabara etc.
Zoso, ai cumva statistici care sa argumenteze punctul 1?
da, citisem pe undeva asta, tot caut articolul de 10 minute și nu găsesc.
@zoso și cumva fac comparațiile cu statisticile alea 100% exacte de pe vremea regretatului?
Sa fim seriosi, ’90-2000 au fost ani de cateva ori mai periculosi decat acum. Nu vad de ce ar fi crescut numarul pedofililor, dar vad ca acum nu prea mai exista scoli in care sa poti intra daca nu esti elev, vad militie pe strada, nu mai vad shutzi care sa iti puna lama in gat ziua in amiaza mare in ratb, etc.
„Numărul celor care îți privesc copilul de trei, cinci sau opt ani ca pe un obiect sexual s-a mărit. Sună groaznic, dar așa e.”
De unde e luata aceasta informatie?
Avantajele unui oras de provincie: zona prea saraca si plictisitoare pentru hoti, aia seriosi s-au reprofilat pe Franta, Italia, Spania. Au mai ramas 2-3 ciudati prin parc care indraznesc maxim sa iti ceara un servetel sau sa te intrebe cat e ceasul.
E ca in bancul ala cu hotul: „daca gasesti bani, sa-mi spui si mie.”
disclaimer: nu am copil deci stiu nu sunt avizat sa mi dau cu parerea . Cu toate astea , copil fiind in perioada 90-2000 si expus la toate cele… nu vad azi motive pt care sa spun :gradul de pericol a crescut…evident singurul argument sunt masinile…dar asta se educa… relativ usor. Problema consider ca e la parinti si la media nicidecum la evenimentele ce „ingroasa pielea’ sau modeleaza caractere. Copii de azi sunt crescuti in „incubatoare” si sunt feriti de orice ca sa performeze in schimb majoritatea ajung sa fie contraperformanti. Niste adulti cu handicap fie afectiv, moral fie fizic… pt ca asta inseamna imbolnavire prematura.
Cand vei avea copil sa iti aduci aminte de acest comentariu sa vezi daca mai ramai tot la aceeasi parere.
Da’ care e faza negativa cu baletul, engleza si cu informatica? Adica de ce e un lucru rau sa investesti in educatie?
Nu prea le ai cu înțelesul textului. Așa-i că ai picat bacul la română?
Joaca este şi ea o formă deosebit de importantă de educaţie. Engleză, informatică şi multe altele se face şi la şcoală. Un copil de care se trage cu n cursuri extraşcolare, nu va mai avea timp de joacă şi relaxare, are un regim milităresc. Şi dacă nu iese epavă distrusă psihic, poate va fi foarte bun la una-două-trei materii, dar va avea puţine şanse de a ajunge la vârsta la care să-şi valorifice cunoştinţele deoarece va fi predispus la prostii de genul acesta. Fata asta dacă ar fi avut ocazia să cadă de pe un scaun sau un skateboard sau ceva, nu ajungea niciodată să experimenteze de la înălţimi mai mari. Copilul nu trebuie ferit de tot şi de toate, ci trebuie avut grijă să nu păţească ceva grav. Altfel nu învaţă cel mai important lucru, să trăiască pe această lume.
m-ai prins comisare!
Acum vreo 2 ani am intrebat si eu asta pe cineva cu copil de scoala si mi-a spus fix acelasi lucru – vremurile s-au schimbat. Eu eram la categoria „cum ma, ca noi am crescut ok…”.
Don’t get me started cu copii pusi sa stea in fund. Duc lupte aprige cu mama sa nu cumva sa-l puna sa „stea intre perne” (are abia patru luni) pentru ca asa stie ea ca lui cutareasca i-a zis nush ce doctor ca e ok sa faca asta.
Dacă plodu a învățat să treacă strada corect și să aștepte să oprească mașina înainte să traverseze, îl poți lăsa liniștit să iasă prin lume. Celelalte puncte sunt doar pe stilul „drobul de sare”. Fiindcă acum e mai multă civilizație decât acum 10 ani. În parcuri nu se mai stă cu petul de bere la vedere și jointul între dinți, în fața școlilor nu se mai adună toți neaveniții, accesul se face pe bază de legitimație sau carnet, miliția adună toți handrălăii de prin parcuri și-i trimite la școala ziua în amiaza mare…
Știu că maică-mea m-a urmărit vreun an de zile în clasa a 2-a când am început să merg singură la școală și trebuia să traversez tot orașul pentru asta, și să mai trec și vreo 3 bulevarde singură. Dar cel puțin am avut senzația că-s singură.
Lucrurile stăteau mult mai prost înainte.
Evident că la pericole se expune mereu atunci când e pe stradă, dar protejat 100% nu va fi niciodată. Copiii trebuie lăsați independenți, sau măcar să li se dea senzația că sunt, că altfel la 20jde ani o să te cheme în continuare cu el să își cumpere chiloți.
Fiind din generatia cu cheia de gat pot doar sa speculez din memorie, intr-un orasel mic de provincie cu 10.000 locuitori:
– la scaldat, unul de 18 ani la omorat pe altul cu un pumn in gat
– un altul i-a produs o rana cu o prastie unuia la ochi si a ramas fara vedere la ochiul ala
– unii se fugareau printr-un santier si unul din ei a cazut de la etajul 3 cu ouale in vine
– a fost mare scandal cand un baietel de 3 ani jumate a zis ca un baiat de clasa a 9 a de la alta scara i-a bagat meseria in ciur
– un baietel de 4-5 ani a cazut de la etajul 4 si noroc a avut ca jos era o bolta de vie…a cazut pe ea si apoi s-a prelins pe cimentul de jos altfel era kaput
– eu am cazut odata de pe o centrala din asta de cartier electrica, ma suisem pe burlan sa iau o minge ramasa acolo, am cazut direct pe spate ca un gandac, n-am avut nimic dar m-a scuturat bine
– odata ne-a gasit mama umplusem cada si saream in cap in cada cum vazusem la sarituri
– odata tot asa am iesit afara si am vazut apoi ca iesea fum de la noi din bucatarie, lasasem din grseala ceva pe foc, s-a rezolvat usor doar cu fum in bucatarie si o cratita dusa
– un amic a venit iarna de la sanius, era un deal si cu un mic rau inghetat, a venit in chiloti acasa, cazuse in gheata din rau
Asta asa la prima mana.
Adevarul e la mijloc.
Alta data se traia intr-un sistem comunist care controla cam tot si lumea stia de frica, dar accidentele de nesupravhegere copii erau la ordinea zilei.
corect; in plus accidentele de masina erau frecvente cu victime minori inainte de 90. Nu erau multe masini dar copii nu intelegeau pericolul reprezentat de masini si nici soferii nu aveau experienta. Era o regula sa conduca sub influenta alcoolului.
swi in USA daca-ti lasi copilul sa se joace singur in parc sau sa vina singur de la scoala risti sa-l pierzi pentru child neglect.
cu strada aglomerata? eu am crescut pe-un drum national- toata ziua masini , camioane tiruri de dimineata pana noaptea. Si n-a murit nici unul dintre noi in nici un acident- desi probabil aveam un procentaj mai mare de mingi sparte decat aia din spatele blocului.
Umblat singuri? Da, umblam. Eu mergeam pan’la capatul orasului sa cumpar timbre de la singurul oficiu postal care le vindea- si numai de la 10 la 12.
Eu din punctul de vedere al cuiva care n-are puradei- pot pana la un punct sa inteleg ca vreti sa-i protejati. Magaria mare e ca in procesul asta ajungeti sa-i transformatin in niste animalute rasfatate, inconstiente si asociale care chiar nu stiu cum sa se impace cu altii pentru ca mami si tai le-au dat totul la nas.
Si pe urmai-i aruncati in viata unde amaratii nu se adapteaza, nu sunt in stare sa comunice cu alti oameni… si va mirati de ce la 30 de ani Gigel inca sta cu mama.
Orice specialist in psihologia copilului iti poate spune ca de obicei copiii rasfatati ajung rau.
sorry typos. grrrr
Articol din 2011, legat de lansarea mecanismului „Alerta rapire copil”, care nu cred ca a fost folosit vreodata.
„Adjunctul şefului Departamentului Ordine şi Siguranţă Publică din Ministerul Administraţiei şi Internelor (MAI), Lucian Guran: Guran a spus că, în 25 de ani de activitate în Poliţia Capitalei, nu a întâlnit niciun caz de răpire de copil, însă s-a confruntat cu numeroase dispariţii în care principalul obstacol a fost că autorităţile nu au reuşit să adune cât mai multe forţe şi să obţină cât mai multe informaţii într-un timp cât mai scurt”
Sursa: https://www.mediafax.ro/social/mecanismul-alerta-rapire-copil-a-fost-lansat-in-romania-disparitia-unui-copil-in-circumstante-periculoase-va-fi-mediatizata-8276319
Cu puțin timp în urmă (vreo 10 zile), am văzut un articol pe exact aceeași temă la straightdope:
http://www.straightdope.com/columns/read/3231/is-the-world-more-dangerous-for-kids-than-it-was-30-years-ago/
Statisticile din articol se referă la US, dar la bază sunt niște concepții și moduri de gândire universale.
Parerea mea e ca, daca privim copilul ca o investitie, se investeste mult mai mult in 2015 decat in 1985 sau in 1955. Mult mai mult, peste tot in lumea civilizata. Familiile sunt mai mici, se cheltuiesc mai multi bani pe educatie, parintii petrec in medie mult mai mult timp cu copiii, aproape indiferent de clasa sociala. De aici si tendinta de a minimiza riscurile, reale sau imaginare, la nivelul intregii societati, nu numai la nivelul familiei nucleare. Presa are si ea rolul ei insa se pliaza pe niste frici deja existente.
Eu in anii 90 am fost „inghesuit” de 2 malaci in zona obor, pur si simplu mergand pe strada, aveam cca 10 ani nu mai stiu exact.
Fusesem la lupte si aveam briceag la mine, l-am intepat pe unu din ei si am luat-o la fuga printre blocuri, de atunci nu mai stiu ce s-a intamplat.
Mi-a ramas in minte figura unui gunoier, care se uita cacat de frica, si nu stia ce sa faca.
De atunci n-am mai plecat de acasa fara macar un briceag… mai bine sa fii judecat de 3 decat carat de 6
https://i.pinimg.com/736x/1a/b8/41/1ab8410b237d730446660df1272b1001.jpg
bravo, bai giki cean. ne-ai mai linistit….
Nici eu nu prea am fost de acord cu articolul nici eu nu am murit dar tin minte ca un copil a cazut intr-o sticla sparta in parc si a murit vreo 5 s-au inecat si cativa au fost implicati in accidente de masini . Deci supravegherea conteaza .
Chestia cu pedofilii care s-au inmultit ingrozitor nu o cred totdeuna au fost povesti nu cred ca exista vreun caz dovedit de rapire
https://www.thisiscolossal.com/2015/06/germ-handprint/
https://www.theguardian.com/commentisfree/2015/jun/09/aspirational-parents-children-elite
asta
Da, avem toti sistem imunitar pt bacteriile alea. Cea mai mare prostie sa te spertii de faptul ca intri in contact cu virusi si bacterii. E mult mia rau sa tii copilul in mediu steril decat sa-l lasi sa se joace prin noroi. Da, il speli de 3-4 ori pe zi dar lasa-l naibii sa se murdareasca.
Ai dreptate in mare parte dar la (3) nu prea sunt de acord. Eu cred tot acest „progres” vine de la faptul ca societatea (nu numai in Romania. peste tot) este bolnava de ipocrizie, imoralitate si de spiritul de turma. Oamenii din pacate nu mai isi traiesc viata pentru iei, cu imperfectiuniile vietii, pentru 85% (si cred ca sunt optimist) dintre adulti nu conteaza decat imaginea pe care o vad ceilalti, bineinteles imaginea falsa creata prin orice mijloace: masini scumpe, Facebook etc etc. Adica cu alte cuivinte traim intr-o lume cu multe telefoane inteligente si omanei „prosti”, nu in adevaratul sens al cuvintului. Individul a disparut si nu exista decat grupul, cei care nu fac parte dintr-un grup sunt paria….adica in afara societatii. E foarte trist sa vezi ca oamenii nu sunt interesati decat despre ce zic alti oameni despre ei…..Deci revenind la subiect eu cred ca „Inteligența populară și logica elementară” nu pot sa existe intr-un mediu in care prefacatoria si spiritul de turma sunt principlalele caracteristici de existenta. Trist….Am avut o copilarie foarte frumoasa inaninte de ’90, ceea ce copii de azi, sclavii „progresului” nici nu pot sa atinga fericirea in copilarie….E trist sa vezi Romania dupa 25 de ani ca si cum in 1990 eram in marginea prapastiei (in toate domeniile), si acum am facut un pas inainte :)….Dar sunt sigur ca istoria o sa judece in felul ei…
Numai bine…
Ce s-a schimbat e traficul si faptul ca aproape orice copil are un smartphone, ceea ce (probabil) creste riscul unui jaf mic :p chestia cu numarul pedofililor se incadreaza la povesti de babe in fata blocului, erau cazuri si pe vremea lui ceausescu (stiu din surse de militieni activi pe vremea aia) dar nu s-au inmultit subit in ultimii ani, doar ca se face tamtam in media.
Ai grija de copil ca de ochii din cap, pentru ca ‘alternativa’ e imposibil de digerat. Da, pe vremea ‘mea’, in curtea blocurilor erau 2 masini. Acum sunt 30 (parc destul de mic de altfel). Este aglomerat, circula multe masini si, la ce raliuri fac unii in zona de 30 la ora .. nici nu vreau sa ma gandesc.
Am un fost coleg caruia i-a murit copilul de 13 ani, lovit de masina PE ZEBRA SI PE VERDE in centrul orasului. OK, nu a murit atunci, a murit in 2 saptamani. Stiu ce tragedie a fost pentru el si sunt convinsa ca nu exista zi de atunci sa nu-si doreasca sa intoarca timpul inpoi si sa fie parintele ‘penibil’ care-si insoteste copilul in zonele acele aglomerate.
Da, stiu ca ar parea penibil pentru unii, dar prefer la orice ora sa ma creada lumea tampita, decat sa … nici nu vreau sa scriu decat-ul asta …
Nu sunt genul de parinte care-si protejeaza copilul ca pe bibelou (dovada stau genunchii si tibiile don’soarei – demne de un luptator de Muay Thai), dar exista pentru mine o limita intre a-mi lasa fata sa descopere lumea si a-i pune viata in pericol.
Si nu, faptul ca va face arte martiale cand va fi si vremea pentru asta (culmea, decizia lu’ ta-su, ca eu nu am vrut sa insist), nu o face invincibila. O vor ajuta in unele chestii, dar nu va deveni instant Wonder Woman.
E clar ca traim vremuri interesante. Ne dorim sa ne protejam copiii cat mai bine, dar sa ii si lasam sa-si castige pas cu pas independenta.
Doamna,
Este evident un caz dramatic, cel cu baiatul de 13 ani, lovit de masina pe zebra.
Dar daca accidentul era la 15 ani? Sau la 17? Sau la 19?
Nu avem ce face, trebuie sa le dam drumul din mana. Incet, pas cu pas, cu grija. Dar nu avem altceva de facut.
Eu asta fac cu ai mei. Merg cu ei pe strada si ii invat sa se asigure la orice traversare, indiferent ca e pe trecere sau pe verde. Dar pana la urma trebuie sa le dau drumul si sa traverseze singuri, nu se poate altfel.
https://www.huffpost.com/entry/helicopter-parenting-negative-impact_n_7494932?utm_hp_ref=science&ncid=fcbklnkushpmg00000063
Parents want their kids to be safe and protected – but trying to shield a child from all of life’s challenges can come at a cost.
Psychologists have found that parents who do this too much – and become what are known as „helicopter parents” – may actually cause problems for their children, including having low self-worth and engaging in risky behaviors like smoking and binge drinking. And according to new research from Brigham Young University, parental love and support don’t help to mediate these negative effects – and a lack of parental warmth and affection might make them worse.
Helicopter parenting – which consists of being over-involved in a child’s life, making decisions on their behalf, solving their problems and inserting oneself into their conflicts – can have a negative effect on a child’s psychological well-being, relationships and school engagement, the BYU researchers noted. However, they also noted that some previous research has shown helicopter parenting can increase parental guidance and involvement in positive ways.
si pe urma asta https://www.childrenandnature.org/2015/05/06/the-unsafe-child-less-outdoor-play-is-causing-more-harm-than-good/
a fost mai periculoasa perioada 1994-2000 dupa ce a murit industria comunista iar granitele erau inchise. erau o multime de oameni care n-aveau din ce trai.
nu era o idee buna sa mergi cu adidasi originali sau cu vreun lant de aur pe la gat seara intr-un cartier de periferie daca nu ii cunosteai pe cei de acolo. cand aveam 14 ani m-au inconjurat 5 indivizi si mi-au smuls sapca din cap, dar am auzit de persoane adulte care au fost dezbracate de haine.
acum somajul este 5% si majoritatea infractorilor au plecat din tara. chiar n-am mai auzit povesti de astea care acum 15 ani erau ceva frecvent.
1. ai gandit ca o mama extra-grijulie, lasa-l sa devina independent daca vezi ca e istet…