La articolul de ieri a apărut întrebarea asta:
Uite o tema de discuție: de la ce vârstă sunteți de părere că un copil e capabil să folosească singur mijloacele de transport in comun din orașele mari: tramvai, autobuz, metrou, de ce nu și uber/bolt ?
Părerea e că asta nu vine brusc. Nu aștepți să aibă 10 ani și îl arunci în autobuz instant. E un proces. Începi de pe la 6-7-8 ani prin a-i da 10 lei ca să plătească el la magazin. După care îl trimiți singur. După care te uiți cum traversează strada pe la trecerea de pietoni. După care mergi cu el cu autobuzul. După care îl lași pe el singur.
Dar asta depinde și de traseu și de câte autobuze trebuie să schimbe. După care depinde de fauna din acel autobuz. Mai sunt și alți colegi pe autobuzul ăla? Poate sta cu ei? E fată singură și cu autobuzul ăla merg constant hăndrălăi mai mari? Găsești un coleg mai mare care să îl ia de mână și să aibă grijă de el până se obișnuiește și/sau mai crește?
Și mai e ceva. Voi, adulți, ați sări în ajutorul unui copil care este agresat de alți copii în autobuz? Vedeți că e practic tâlhărit de banii de buzunar, așa, la glumă, ce faceți?
(ps: da, copilul din interior era pe telefon)
Sunt din generatia cu cheia la gat, dar pot spune ca nu mai sunt aceleasi vremuri. Mult mai multe autoturisme, trotinete / biciclete pe trotuar care merg cu viteza. Pentru un copil de 7 ani nu cred ca e varsta potrivita de a merge singur la scoala. Bine, acum depinde si de situatie. Daca scoala e la 300 de metri, se poate merge pe jos – insotit de cateva ori, apoi il urmaresti din spate si dupa, singur.
Cred ca dupa 10 ani ar fi mai potrivita independenta aceasta. Parerea mea, nu dati cu parul.
Stai sa vezi generatia cu cheia la nas ce se descurca prin RATB/metrorex
”Daca scoala e la 300 de metri, se poate merge pe jos”
Dacă copilul nu poate merge pe jos la școală, înseamnă că te-ai mutat la porumb sau că ți-ai înscris copilul la școala aia bună din alt cartier.
“Dacă copilul nu poate merge pe jos la școală, înseamnă că te-ai mutat la porumb sau că ți-ai înscris copilul la școala aia bună din alt cartier.”
Nu e chiar așa! școala la care merge fimiu necesita trecerea a 2 bulevarde mari pe treceri de pietoni nesemaforizate, deși e la doar 300m. Pe una din treceri se întâmpla minim un accident săptămânal. Pe trecerea aia îmi e frica mie ca și adult sa traversez… Tirurile trec cu peste 70km/h fără sa schițeze vreo tentativa de a frâna. Mi s-a întâmplat sa nu oprească nici echipaj de poliție care nu era in misiune. Clar nu o sa îl las sa meargă singur la școala prea curând(e clasa 0). Apoi google ‘accident letcani iasi’ de sapt trecută. Un copil a fost decapitat pe trecerea de pietoni in timp ce traversa împreuna cu tatăl sau E85(drumul morții) după terminarea cursurilor de la școala…
PS: Sunt din generația cheia la gât. Și eu trebuia sa trec 2 bulevarde circulate(dar pe treceri semaforizate), dar cu dacii 1310 și olcituri. Nu mai e deloc același scenariu in prezent.
@ubercool – sau na, poate stai intr-un oras mare, in care distanta pana la scoala nu e de 200m si sunt mai mult de doua semafoare.
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Eu nu prea cunosc adulți care merg pe jos 300 de metri. Da, sunt din București.
@ubercool, școala e la 20 minute în plimbare. Merge și aleargă pe jos, ar putea face și dublul distanței și nu ar fi obosit. Dar școala e în buricul târgului, târgul are juma de milion de oameni și copilul are de traversat 3 intersecții mari până la școală la ora la care toți sunt deja nervoși și claxonează blocați în trafic. Cu mine lângă el, era să dea peste noi câte un trotinetist idiot, sau câte un biciclist care alege să evite roșul pentru mașini intrând brusc și în viteză pe trotuar.
Nu distanța de școală e problema, ci orașul mare și aglomerat.
Și eu tot pe la 9-10 bănui că o să-l las de capul lui, nu că n-am încredere în el, nu am încredere în restul.
Daca ai crescut cu cheia de gat, nu cred ca aveai nici macar 300 m pana la scoala, eu am vreo 3 scoli in raza de 500m (si vreo 2 unde in cartierul in care m-am nascut). Da, sunt mai multe masini, insa orice altceva este mult mai bine decat in anii ’80, ’90. Eu ma bateam pe rand cu haite de caini si apoi cu haite de ciori ca sa ajung pana la scoala care era la max 100m de bloc, dar da, bine ca nu ma calca tortineta electrica pe drum.
Ideea e ca noi asa am crescut ca aia era singura optiune, sigur ca daca ar fi fost telefoane mobile, ceasuri cu localizare gps sau posibilitatea de a ne duce cu masina la scoala, cel putin unii dintre noi (aia pe care nu ne bateau parintii cu furtunul de la masina de spalat) am fi beneficiat de ele. Deci nu as judeca neaparat parinitii care isi cresc snowflakes, doar ca nu, asta nu e argument ca acu’ e naspa si periculos nu ca in ’90 vara.
@Claudia, bunicii și străbunicii tăi erau 9-10 frați la o casă. Dacă se mai pierdea unul nici nu observau părinții.
Miturile astea cu „pe vreamea lui tata mare” uită să menționeze că ăla care povestește e unul dintre cei care au supraviețuit.
În copilărie, ne duceau la bunici la țară. Nema televizor, nema internet. Aveam două distracții mari: bombe cu carbid și urcatul din fugă în căruțe. Mamă, mamă, ce ne mai distram noi afară toată ziua, nu ca copiii din ziua de azi toată ziua lipiți de ecran.
Faptul că unul a rămas un pic surd și altul și-a rupt toate oasele de la laba piciorului sunt detalii. Probabil am fi fost mai puțini din grupul ăla dacă nu exista vaccinul anti-tetanos, la câte cuie ruginite ne-au zgâriat mâinile și tălpile.
Mi-e dor de prietenii mei de la țară și de hălăduit aiurea pe dealuri toată vara, dar nu romanticizez amintirile alea.
Trăim în orașul ăsta cu traficul ăsta și ne adaptăm la situația asta.
Am stat in Brasov cateva saptamani cu sotia si copii. Am lucrat de acolo si voiam sa vedem cum ne intelegem cu orasul. Noi stateam in blocurile noi din Noul Bartolomeu (sau ceva de gen) si langa la cateva statii de autobuz era vechiul Bartolomeu. Vreau sa zic ca veneau copii de 7 ani plus pe jos, fara autobuz. Si mergeau impreuna, traversau pe la giratorii singuri fara parinti.
In Bucuresti nu stiu daca as avea curaj sa-i las pe ai mei asa. Macar i-as traversa peste Bv. Se circula pe Oltenitei zici ca e raliu. Cel putin raliu.
@IonutO: cum adica traversau pe la giratorii?
@ubercool – vorbesti prostii sa te afli in treaba. Sunt parinti care sunt maghiari si isi dau copiii la scolile maghiare prin urmare e posibil sa nu fie una aproape de casa lor. Sau scolile vocationale, de arte de exemplu unde din tot orasul se pot inscrie copiii, nu e necesar sa aiba adresa legata de x circumscriptie scolara. Sa nu mai zic si de faptul ca multi parinti daca au 2 sau mai multi copii, ii inscriu la aceeasi scoala si pe al doilea, al treilea tot acolo…
„@IonutO: cum adica traversau pe la giratorii?”
Brasovul e plin de sensuri giratorii dupa care imediat urmeaza treceri de pietoni. Nici nu apuci sa iesi din giratoriu ca si trebuie sa opresti ca sa dai prioritate pietonilor. O alta inventie mareata a urbanismului brasovean.
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
”Cred ca ar trebui menționat și sexul copilului.”
Ai început bine, dar ai terminat prost. Fetele sunt mult mai vulnerabile în fața agresorilor, chiar dacă se descurcă.
”Nu m-as baga pentru vreun copil sau as face-o diar în situații extreme”
Când eram copil, mi-a furat un țigan brățara în autobuz. Eram cu un prieten mai mare, eu mă milogeam de țigan să mi-o dea, ăla a încercat să o ia, și-a luat niște capace și oamenii din autobuz se făceau că nu văd. Jigodii ca tine. Te aștept pe aici când va păți și copilul tău, să te plângi că lumea e indiferenă.
Din cauza la „Încă nu as avea încredere sa îl las sa facă toate cele singur „se intampla „Ma uit, uneori cu invidie la cum fetele de aceeași vârstă cu fiul meu”, nu?
pregateste copilul pentru drum, nu drumu’ pentru copil. daca esti si tu in autobuzul care se rastoarna din cauza copilului care-i diferenta?
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Mama ce si-a luat-o Omg de la vitejii internetului. Stiti care e diferenta intre voi si el? El e singer. Voi va dati bravi din spatele tastaturii cand in realitate ati face fix la fel.
Sa dea dumnezeu sa ieșiți voi în calea tuturor celor care au nevoie de ajutor!! Știu sigur ca nu s-ar fi întâmplat multe rele dacă erați voi la fata locului!!!
Sper sa simțiți ironia… curajosilor!!
Prostului aluiq care dorește raul unui copil… mori ma!!
Vreau sa mentionez sexul copilului: mare
@Omg: am exagerat si imi cer scuze, abia ma trezisem, eram ursuz si m-a enervat atitudinea ta de p***a, n-are copilu’ tau nicio vina ca esti tu asa.
Iar pt papagalul celalalt care zice ca sunt viteaz doar in fata tastaturii, nu ne cunoastem, asa ca m-as abtine in locul tau, prefer sa mananc bataie pentru ca am luat apararea cuiva care avea nevoie, faptul ca nu sunt nici un slabanog cocosat cred ca scad un pic sansele de a o manca, dar tu nu ai stiut niciunul din astea 2 lucruri si ai preferat sa te bagi in seama aiurea.
eu am mers de prin clasa a 3-a probabil(4 statii de troleu si apoi vreo 10 min pe jos printre blocuri) dar sincer nu mai sunt aceleasi vremuri, asa ca nu cred ca as lasa copilul sa mearga singur in ziua de azi la aceeasi varsta. Acum e la scoala de cartier si facem 5 minute pana acolo pe jos deci nu e o problema de transport in comun urmatorii ani oricum.
nu stiu care ar fi varsta ideala acum pt asta dar lumea in care traim e mult diferita fata de ce era atunci asa ca nu cred ca m-as simti la fel de confortabil ca si parintii mei atunci.
Aud placa asta tot mai des, chiar si aici e al doilea comentariu cu ziua de azi. Am mers la scoala pe jos din clasa a doua prin anii 90′. Era plin de haite de caini de ajungeam urcati pe masini, garaje pana veneau adulti sa ne salveze, am fost jefuiti de oamenii strazii, amenintati cu cutitul, fetele au vazut lucruri dubioase. Nu existau sisteme de tracking, telefon mobil, camere de supraveghere.
Astazi oamenii strazii aproape ca nu mai exista, cainii la fel, poti tine legatura cu copilul.
Mi se pare problematic sa poti spune ca ziua de azi e mai periculoasa decat anii in care mergeam noi la scoala.
Da, e mult diferită lumea. Dar în afara de mai multe mașini, și de acolo pericolul, e mult mai sigură decât în anii 90 și început de 2000. La modul obiectiv vorbind, chiar dacă ne alarmăm noi la toate știrile.
da, clar de la multe masini si de la soferii lor, overall ca atitudine in clasa mi se pare ca s-a imbunatatit mult atmosfera intre copii fata de acu 20-30 de ani, dar drumul pana la scoala chiar pe jos cele 5-7 minute e o jungla, doar doua zebre langa scoala dar plin de soferi grabiti.
Daca e copilul e si mai aerian(cum zic si altii mai jos) e un pic mai complicat. eu incerc constant sa o fac atenta la zebre nu trec strada pana nu zice ea ca e ok sa vad ca se uita, dar mi se pare ca inca mai are un pic sa fie constienta complet de asta…
In orasul de provincie in care am crescut aveam trotuare mai late de 70 cm si fara stalpi in mijlocul lor, cum e acum in Bucuresti.
Pe vremea mea, in scoala primara, era o rusine daca te aduceau (sau luau) parintii la scoala. Dupa ce primeai misto suficient, mergeai tu singur singurel si nesilit de nimeni.
Misto ? Acum se numeste bullying si n-ai voie :))
Mai erau si comentariile de „ce buna-i ma-ta” si nu-ti mai trebuia insotitor… dar e ok, eu am avut scoala in spatele blocului.. fii-mea a avut-o la vreo 4 strazi distanta si a mers singura din clasa a doua.. La liceu, strabate jumatate din Bucuresti de 3 ani singura ca e aiurea sa fie dusa de parinti cu masina :-D… asa ca….
Da, coaie, bullying-ul e o chestie amuzanta, nu ceva serios si apoi ne miram de ce tara e plina de bolnavi mintal.
Da, chiar e amuzant ca face unu glume cu mama / ma-ta si tu nu esti in stare sa zici nimic ca esti snowflake. Las-o in pl goala ca daca nu esti in stare sa iei sa sa faci un misto esti un inadaptat. La firma actuala rad astia de chelia mea de numa numa, ce vrei sa fac acum, sa sar cu shotgunu la ei ca-n state ? Le zic ca astia cu chelie au pl mai mare si fut mai bine si le invit mamele la test. Vai vai mama ce mi-a zis „kill yourself” si intru in depresie. Pe vremea mea se raspundea cu „s-o fut pe ma-ta” si aia era, toata lumea pleca chill acasa.
Adevarata problema zic eu ca e cu telefoanele si filmatu. Vin, ii dau 2 castane si il injur de ma-sa si apoi pun pe tik-tok sa rada toata tara. Asta deja intra poate la defaimare, nu stiu ce sa zic. poate putin penal.
Dar parerea mea e ca sa ne crestem si sa ne educam copiii putin mai relaxat, mai o glumita, mai un apropo… Acum na, daca face putin misto nevastamea de mine ca am ars friptura si ne aude copilu, asta ce e ? Bullying in familie ? Tot ce e in exces strica.
E frumoasa, eco si poate mai rapida ideea cu bicicleta cu remorca. Bine, nu stiu cat de rapida ar fi in trafic, pe stradute mai inguste nu prea te poti strecura printre masini.
Dar ma strange in spate cand ma gandesc ca are 0 siguranta. Poate intr-o tara ca Olanda sau Danemarca ar merge. Dar la noi, la cati dobitoci sunt pe drumuri, remorca ar trebui sa aiba de jur imprejur gard din otel-beton.
Din pacate au cam apus vremurile in care un copil sa fie lasat singur de pe la 6-7 chiar 8 ani sa mearga undeva singur. Riscurile sunt mult mai mari ca acum 20 de ani de exemplu. Mult mai multe masini si mult mai multi ciudati au iesit la lumina.
Poate candva … dar nu acum.
eu am zis acelasi lucru si am luat doar thumbs down
E de la nume
Io as incepe prin a-l lasa sa mearga o statie pentru inceput pentru ca se obisnuiasca cu mediul cum ar veni. Si pentru a face interesanta experienta pt el i-as da o sarcina, gen :’Mergi la magazinul din statia urmatoare si cumpara-ne 3 covrigi’. Asta ca sa inteleaga si partea utila a mersului cu acel mijloc de transport.
Daca e primul contact sau printre primele cu mijloacele de transport public e posibil sa fie dificil.
Dar cum, nu sunt toți copiii la școala din cartier? La ce nevoie de autobuz? /s
Am auzit caz de părinți moderni care își trimiteau copilul de 7 ani cu Uber. Cobora bona și îl urca în Uber. Într-o dimineață l-a urcat în Uber ul greșit. Cea care comandase a sunat să întrebe de ce a plecat fără ea. S-a întors ăla tremurând cu copilul plângând și care nu știa să zică la ce interfon să sune..
cum o cheamă pe mami?
mami
care e numele de familie?
nu știu.
etc.
cum o cheamă pe mami?
„Taci, fa”
cum il cheamă pe tati?
„Boul ala”
Tot citesc aici cu „in trecut da, dar in zilele noastre nu”. Nu cumva era la fel sau poate mai periculos cand eram noi mici dar acum vedem situatia prin ochii unui adult si atunci vedeam prin ochii unui copil care nu-si dadea seama de pericole?
Majoritatea care spun asta erau copii când erau maxim cinci mașini pe bloc care stăteau intr-un colț, restul spațiului era folosit la jucat cu mingea că oricum nu trecea nimeni.
E mai puțin periculos acum din punct de vedere al agresiunilor, dar mai periculos traficul. Trafic generat, în mare parte, de părinții care își plimbă copiii la școală sau care comandă diverse la curieri. Bulevardul din zona mea e sufocat de mașini dimineața și seara, în zilele de școală. E pustiu în vacanță sau weekend.
Ni se pare că sunt mai multe agresiuni din cauză că atunci când se întâmplă apar pe toate posturile TV creând impresia că sunt prea multe.
Bine… mai demult a fost o perioadă în care miliția nu dădea socoteală asupra activității iar în cazul unor agresiuni gratuite și fără sens aveau grijă să dea un exemplu cu persoana respectivă.
Fata colegei mele e la gimnaziu si e adusa de la scoala de bunica-sa, in conditiile in care scoala e peste drum de bloc. Drumul e de fapt o alee de cartier de blocuri.
Am intrebat-o despre treaba asta si mi-a spus ca le e frica s-o lase singura in lift, pt ca a fost un caz de agresiune in lift prin cartier.
Ce sa mai zici?
In anii 90, inceput 2000 erau nebuni care se masturbau uitandu-se la noi, copii fiind! Avand dintii de lapte abia iesiti, nu stiam ce fac aia! Imi amintesc ca erau cativa nebuni in cartier care se plimbau zilnic la aceeasi ora. Si ma urmareau pana la magazin sau pe unde ma mai trimitea mama. Acum, cei mai multi nebuni mai degraba par sa se masturbeze la filme porno cu copii, cadavre bdsm si alte porcarii decat sa vaneze agresiv in societate.
Dar asa e omul, durerea lui personala si de moment e cea mai nasoala durere dintre toate. Nu a existat si nu va exista durere mai mare decat a lui.
@Ubercool, pur si simplu sunt mai multe masini in trafic.
da, e posibil ca o parte din traficul de dimineata sa fie format din parinti care-si duc copiii la scoala, dar uita-te la pozele din orase inainte de ’90, strazile sunt mai goale decat o gura de baba de 90 de ani. uita-te acum pe strada la trafic si vezi cum e.
ca chestie, cand eram eu copil sub 10 ani, pe strada bunica-mi treceau maxim 2 masini pe saptamana si alea cu maxim 10 km/ora, puteai lasa si un copil de 2 ani sa se joace in mijlocul strazii. azi trec suficiente masini pe zi, cu suficienta viteza incat sa stai cu inima nitel stransa si daca ai trimis copilul de 12-13 ani pana la chiosc.
Fiica mea merge cu transportul in comun de la 10 ani, acum are 12. Zilnic dus-intors la scoala cam 10-15 minute. La inceput am mai mers noi cu ea, are abonament, stie sa-si cumpere bilete, are niste bani pentru orice eventualitate.
Ma suna cand pleaca de la scoala si cand ajunge pe la jumatatea drumului. Iarna o luam din statie locuind la 5-10min pe jos, vara vine singura. De obicei vine cu alti colegi care coboara la 1-2 statii inainte.
O tot invatam cum sa evite anumiti oameni, cum sa fie mai atenta, ce sa faca in anumite situatii, are tracking pe telefon. Pana acum nu am avut probleme.
Pe lângă clasicul ”pe vremea noastră erau mai puține mașini”, mai sunt copii și copii. Unii sunt căscați și nu se uită pe unde calcă, alții sunt mai dezghețați și mai ”street smart”. Nu mai spun de părinți. Unii sunt super stresați și când bate vântul rece prin părul lui ăla micu, alții n-au nici o tresărire când mogâldeața de un an face echilibristică la marginea șoselei.
Personal, sunt mai precaut dar momentan sunt în faza de tranziție, a început să iasă afară la joacă singur, școala e la 200m deci nu-i nevoie de transport, dar, în general, am un oarecare stres (11+ ani și cam aerian. Copilul, nu eu, bă!).
Fix acum o oră a plecat în excursie, morcovul dă semne. Cu noi a mers mii de kilometri, dar când nu am control, nu-s foarte relaxat.
Plus, nebuni pe șosele, în pana mea. În intersecția unde stau – și unde de două ori pe zi se strâng zeci de copii – în jumătate de an au fost două accidente cu mașini ajunse pe trotuar. Doar norocul a făcut să nu fie nimeni acolo.
Cam asa si eu inclusiv la faza cu intersectia (poate stam langa aceeasi intersectie). Pe de alta parte, si daca esti tu cu copilul cand zboara masina peste trotuar, maxim te ajuta ca te duci si tu la loc cu verdeata.
Nu am curaj. Centru semi-comercial langa scoala, aglomeratie. 2 giboni de 30 de ani din masina(probabil BMW 2001 tipla) s-au luat de 2 fete, a mea si o colega, fete de 9 ani cand iesisera de la scoala si mergeau la o brutarie: „pisi, ce faci ? nu vrei sa ne plimbam si dume de autobaza”, nu i-au bagat in seama si au plecat(mi-a povestiti acasa). Si daca sansa e de 0.01% chiar si unul daca e coboara din masina, ti-o ia de gat si o arunca in spatele masinii si a plecat. Sunt un bou dar nu am incredere in vecini, camere, politie … sorry. Mai incolo o sa fie altceva dar la varste sub 12-14 ani nu.
la fel a patit fata cea mare impreuna cu alte 2 colege in maretul Cluj si desi a vazut scena profesorul lor a intors capul in cealalta parte si nu a intervenit.
”Mai incolo o sa fie altceva dar la varste sub 12-14 ani nu.”
Ce crezi că va fi diferit mai încolo? Ce poate face la 17 ani în fața a 2 giboni care o iau de gât și o aruncă în mașină și nu poate face acum?
@Ubercool, mai tipa, mai urla, se mai agita, mai baga un genunchi la mostenitori sau niste unghii in ochi (multe fete de 17 ani au niste ungii de-ti scot si creierul, nu doar ochii
). are alta prezenta de spirit si alte reactii.
de multe ori e suficient. cei mai multi giboni d-astea se iau de victimele care par cele mai neajutorate. e suficenta orice fel de riposta pt a-i descuraja.
bine, uneori nu e suficienta nici o arma de foc.
Copiii se blocheaza de cele ma multe ori, cand deja esti mai mare este altceva, ai alte reactii.
Am intervenit de câteva ori când am văzut copii mai mari care hărțuiau câte unul mai mic.
Am fugărit un tip care încerca sa violeze o fata. Nu știu ea ce caută noaptea la acea ora pe strada. Un polițist, ceva mai încolo, stătea degeaba. Când l-am întrebat de ce m- a lăsat singur, ca poate ăla scotea un cuțit, mi- a răspuns ca nu putea părăsi obiectivul. A dat prin stație sa vina o ambulantă și un echipaj.
Odată, in tramvai am intervenit când o mama își bătea copilul in tramvai. Toată lumea se holba pasiv. Ulterior, mai multă lume m-a felicitat ca “bine i-am făcut”. Am rămas perplex, i-am întrebat daca așteptau invitație specială.
Pt ca am avut oportunitatea asta, am plecat din țara la 9 luni după ce s-a născut băiatul meu. Trei probleme: traficul rutier haotic, mulți care nu opresc la trecere, sistemul de educație, scoli pline de copii de bombardieri, agresivi și frustrați, profesori cum ți- o fi norocul, fondul clasei, am întârziat foarte mult cu vaccinarea pentru ca nu erau vaccinuri ca nu erau doze, pasivitatea și durerea in fund a multor concetățeni când se întâmpla chestii nasoale.
Nu m-a bat cu cărămida in piept ca am plecat. Daca nu eram tata, nu plecam. Dar a apărut aceasta oportunitate, si cred ca m- as fi simțit vinovat fata de copil toata biata daca nu făceam un efort sa ii fie lui mai bine.
*Mă nu m-a. M-a trădat telefonul.
„Nu știu ea ce caută noaptea la acea ora pe strada.”
nu stiu ce ora era si ce anotimp era, dar in romania, intre sfarsitul lui octombrie si februarie incepand cu ora 17, max ora 17.30 e bezna de nu ti-ai vedea nasul daca n-ar fi luminile stradale.
hai sa nu blamam victima, tu ce cautai pe strada la ora aia?! ea de ce n-ar fi avut acelasi motiv ca si tine, oricare ar fi fost acela?!
Era dupa ora 23:00. Bucuresti. Bulevardul Dacia. Primavara.
Nu am blamat pe nimeni. Uite, ma deranjeaza astfel de rastalmaciri de doi lei ca sa iti oferi motiv sa faci observatie altora si sa te simti superior. Poate te abtii pe viitor.
Am spus ca nu stiu ce cauta acolo, implicatia fiind ca era acolo cu sau fara stirea parintilor, care pana implineste 18 ani, cel putin moral, daca nu si legal, sunt responsabili pentru ea.
Asa ca fapt divers, agresorul a fost prins si a primit in cele din urma o sentinta de cativa ani cu executare pentru ca mai avea povesti din astea in cazier, si executa o pedeapsa cu suspendare.
simplul fapt ca ai pus problema asta contine o aroma de blamare.
aveam 21 de ani cand am plecat cu ratb-ul la 10 si ceva seara din rahova, sa ma duc la niste colege care locuiau la perla, ca frate-meu dadea petrecere si n-aveam chef de asta, m-am intors din oras chiar si la ore mai mici ca femeie adulta prin cartiere cu faima si mai proasta, uneori in haine care ar fi putut fi provocatoare- ca chestie, cand s-au luat barbati de mine, a fost la ore extrem de luminoase ale zilei, cu mine imbracata de la office la incotosmanata, in zone de la decente in sus.
oricine are dreptul sa se afle in spatiul public la orice ora ii doreste musculatura.
de unde stii ca parintii nu stiau unde e, poate avusese treaba la o farmacie non-stop, poate venea de la o colega, poate venea de la un job, poate iesise la plimbare sa respire. (primavara, noaptea, uneori bucurestiul poate fi chiar placut; si era pe dacia, nu in fundul curului ferentariului; nu ca acolo n-ar avea dreptul la siguranta).
chiar si o femeie (indiferent de varsta) are dreptul sa fie pe strada la orice ora doreste si sa fie in siguranta.
Nu se pune problema că „nu avea dreptul” să se plimbe în X zonă la Y oră. Toată lumea are dreptul să se plimbe unde dorește, cât dorește, când dorește, îmbrăcat/îmbrăcată oricum dorește.
In schimb, se pune problema de riscuri mai mari la unele ore, în anumite zone. Noaptea sunt mult mai puțini oameni (in general) pe stradă. In schimb, e o concentrație mai mare de bețivi/drogați/oameni ai străzii/bombardieri care se simt mai confortabil să facă măgarii tocmai pentru că sunt mai puțini martori în zonă. Camerele de supraveghere (dacă există) nu prea au night vision, deci sunt cam nefolositoare. Alt motiv pentru categoriile problematice sa acționeze mai probabil decât ziua.
E ca în discuția „aveam dreptul să trec strada, eram pe trecere de pietoni”. Sigur, dar Giani Barosanu’ era beat și coxat la volan. Ai văzut că nu încetinește când se apropia de trecere, dar te-ai încăpățânat să treci oricum, că e dreptul tău. Acum tu stai în spital și bei supă cu paiul pentru că ți-ai exercitat dreptul fără să iei în considerare riscurile. Iar Giani, poate plătește sau nu pentru ce a făcut. Nu știu ce mare satisfacție ai daca vinovatul plătește pentru că s-ar putea ca trauma ta sa fie mult mai mare și se putea evita daca luai in considerare riscurile.
Iasi, cartierul Nicolina. Juniorul merge la scoala singur din clasa pregatitoare (6 ani). Am inceput treptat dupa cateva saptamani de dus-adus insotit, l-am lasat prima data sa se intoarca singur, urmarit de noi in primele zile, apoi lasat complet autonom. Avea un telefon “dumb”, ieftin, si ne suna de fiecare data cand ajungea acasa sau la scoala. Mergea doar pe trotuarul principal de la bulevard si avea 3 treceri de pietoni semaforizate. Din clasa 1 l-am mutat la alta scoala, iar traseul s-a ingreunat, dar am inceput la fel si in cateva saptamani s-a obisnuit (pentru cine stie zona, mergea din zona Pizza Nico pana la Scoala Nicolae Iorga din Frumoasa).
In clasa a 5-a l-am inscris la un liceu in Copou, unde trebuia sa traverseze tot orasul cu tramvaiul. Nu a acceptat de loc sa il insotim, i se parea rusinos sa il ducem si sa il luam cu masina de la scoala.
Ca fapt divers, acum este in clasa a 9-a la un liceu in Tatarasi, schimba doua mijloace de transport ca sa ajunga acolo, dar inca mai are colegi care sunt adusi de parinti pana in fata scolii, chiar daca locuiesc in oras.
Ca idee generala, incercam sa il implicam cat de mult putem in treburile familei si sa il antrenam pentru viata de adult. Trimis la mici cumparaturi, dat responsabilitati prin casa, discutat despre gestionarea finantelor. Eu cel putin incerc sa il iau cu mine cat mai mult la diverse treburi pe care le am prin oras, pentru a se acomoda cu interactiunea cu oamenii si a capata deprinderile de “supravietuire” in societate.
Scoala Nicolae Iorga nu e in Frumoasa, e in CUG. Oricum, felicitari pentru reusite, sincer la 6 ani nu stiu daca as avea curajul sa las copilul sa treaca strada singur in zona. In rest e mult mai sigur decat cand mergeam eu la scoala in zona respectiva si erau permanent suedeji care pierdeau timpu pe la colturi.
Corect, m-am grabit si le-am incurcat. La Iorga a facut pregatitoarea si la Sturdza in Frumoasa 1-4. My bad.
Stau in Iasi din ‘95 si intr-adevar, fauna era mult mai prezenta. Intre timp cei mai multi au luat calea strainatatii.
Provin din generatia cu cheia la gat. Da, era rusine chiar si in clasa a-I-a sa te duca/ aduca cineva la scoala.
Eichetat imediat drept pampalai si uneori chiar asa erau!
Venau cu scutire pentru ora de sport…etc.
Acum prin ochi adultului vad ca sunt mai multe pericole, persoane care umbla pe strada la ore de varf. au inceput sa apara multi…nepalezi, sirlakezi…etc.
Cine mai munceste 9-17 in marele oras, pana la urma?
BTW, avem statia de bus in fata blocului iar pana la scoala are 4 statii, asa ca din clasa a II-ua va merge cu busul, doar nu o sa-l duc eu cu masina? Sau cum?
Trebuie sa-i incurajam sa se descurce singuri, prea multa cocoloseala nu este buna pentru dezvoltarea lor. Parerea mea…
Foarte periculosi acesti sirlakezi care vin din Sirlaka si ne sirlacheaza copiii. De unde si celebra expresie de parenting „daca nu esti cuminte te dau la sirlakezi”.
Da…te face mai ferit asa, sau doar asa reuseti sa intelegi idea din text/!?
”srilankez”
Fete, ambele mers singure la scoala de prin clasa a II-a, e drept ca relativ aproape, 10 minute cu o singura intersectie semaforizata. In parc cu colegii de pe la 12 ani, maxim jumatate de ora de mers pe jos. Incet, incet au inceput sa mai ia tramvaiul o statie, au descoperit si ce inseamna transportul in comun. Cea mare bantuie acum prin tot Bucurestiul cu metrou, stb sau uber. Problema e fauna umana, nu traficul, din punctul meu de vedere. De evitat anumite ore. mai ales iarna si expunere aiurea a telefonului, lantisoare, inele, chestii. Pana acum doar incidente cu obsedati sexual, verbale. Inerente, femeile stiu ca nu poti scapa de asa ceva oricat ai incerca. Ajuta si astea la maturizare, intr-un fel.
Ai pus intrebarea cea mai grea aici, astept cu interes toti zmeii sa ne explice cum ei sar la bataie, apara dreptatea si tot ce e bun pe lume.
„Și mai e ceva. Voi, adulți, ați sări în ajutorul unui copil care este agresat de alți copii în autobuz? Vedeți că e practic tâlhărit de banii de buzunar, așa, la glumă, ce faceți?”
In anii ’90, inceput de 2000, iti luai bataie pe strada lejer ziua in amiaza mare (cel putin in anumite zone din Bucuresti), si nu sarea nimeni.
Acum s-u schimbat vremurile, iti iei direct un cutit.
@None Nu, acum iti „iei” video pe facebook si tiktoace.
Fiică-mea era în clasa a 5-a când a început să meargă la școală singură, cu tramvaiul. Ni s-a plâns că un băiețel din clasa a 6-a C o hărțuiește în tramvai în fiecare zi. Într-o zi i-am dat mobilul meu (ea nu avea mobil încă) și i-am spus că dacă baiețelul se leagă iar de ea, să îl sune pe taică-său. A sunat din tramvai, soțul meu i-a spus să i-l dea pe băiețel la telefon. Soțul meu a vorbit cu băiețelul și i-a spus să o lase pe fiică-mea în pace că nu e bărbătesc să se lege de fetițe mai mici decât el. Spre mirarea mea, a funcționat.
Al meu pleaca singur la scoala cu autobuzul scolar. Cu cel normal nu as avea curaj sa il las momentan. Are 8 ani, merge de pe Grivitei pana in Livada.
Merge singur si la Kaufland pentru ca nu are strazi mari de traversat.
Are si colegi care vin si pleaca singuri cu autobuzul.
Ca fost copil agresat si umilit de alti copii mai mari, sar / as sari / voi sari de fiecare data cand observ ca un alt copil este agresat. Nu pot sa descriu in cuvinte, insa simt imediat in jurul meu cum exista o situatie din asta. Desi altor adulti nu li se pare ca se intampla asta prezenti si ei fiind, reusesc cumva sa observ din timp.
La fel si cand traversez strada si pe langa mine este un copil strain, oarecum sunt atenta si la el in traversare. Cred ca e de datoria noastra a tuturor sa facem asta…. si nu sa mergem cu ochii in telefon, defazati de realitate.
Apropo de traversat strada, ma enerveaza la culme adultii care trec pe rosu cu copii de mana. Si in masura ceva mai mica aia care trec singuri, dar de fata cu copii.
Asta in timp ce eu ma chinui sa il fac pe al meu sa se asigure bine si cand are verde.
Tâlhăria nu e glumă la nici o vârstă
Pe lângă mersul în sine cu mijloacele de transport în comun de la vârstă fragedă, mai sunt aici câteva sfaturi/scenarii practice pentru copii:
– asigurați-vă că știu cum îi cheamă pe părinți, cu nume și prenume. (ați fi surprinși câți copii sub 10 ani nu știu numele complet al părinților)
– asigurați-vă că știu adresa exactă unde locuiesc.
– asigurați-vă că știu pe de rost măcar un număr de telefon de urgență. (dacă au telefon pe mână)
– telefonul nu trebuie folosit pe stradă, mai ales în timpul traversării (e înfiorător să vezi câți oameni traversează cu ochii în telefon)
– exersați cu copilul un plan B pentru situația în care autobuzul nu vine/întârzie/e grevă.
Al meu merge singur de la 7 ani cu tramvaiul, dar nu trăim în România.
daca ne luam dupa parintii de azi, niciodata: pana la 18 ani nu e sigur, trebuie dus cu masina pana in poarta scolii/liceului si trebuie blocat tot orasul pentru asta ca „puiul nostru trebuie sa ajunga in siguranta”, iar la 18 ani ii luam masina ca nu suntem #saraki si „puiul nostru” trebuia sa aiba libertatea sa stea si el vreo 2 ore pe zi in masina si sa parcheze deampulea pe trotuare sau spatiul verde cand merge la liceu sau facultate
Nu vad care e problema. Eu pana cand mi-am luat carnetul am mers pe jos kilometri intregi de liceul meu. Si gandeste-te ca primii 2 ani de liceu ii aveam pe dupa-masa si aveam ore de la 1 sau 2 pana la 8. Si gandeste-te ca ieseam iarna la 8 din scoala, faceam 5 km pe jos si aia in ninsoare adevarata nu ca si acum, etc… Culmea culmilor sau norocul norocului nu am patit sa se lege cineva de mine, dar am observat destule dubiosenii. Fara telefon, fara venit tata dupa mine. Apoi m-am mutat la casa in clasa a 11-a si nu aveam nici macar tramvai/autobuz sa ajung la scoala ca mergea in alta directie din oras, nicidecum aproape de liceul meu. Sa merg pe jos era si mai mult. Si ma ducea atunci tata la scoala dimineata. Apoi in clasa a 12-a mi-am luat carnetul si ultimele 6 luni de scoala ma duceam singura cu Matiz-ul meu drag si parcam in locurile desemnate. Cand ma duceam acasa mai duceam si 2-3 colegi care stateau aproape de mine. Tata a putut sa stea mai linistit si totul a fost ok,m-a responsabilizat sa am grija unde parchez,cum parchez, sa imi spal masina, sa nu uit farurile pornite (cum am patit-o, de mi-a dat curent un alt profesor :P) etc. A fost pasul premergator pentru facultate in alt oras, caci acolo am fost pe cont propriu.
Toti care comentati ca nu mai sunt acelasi vremuri, realizati ca doar o faceti prin filtrul emotional dat de faptul ca ati imbatranit (unii dintre voi urat)? Cum pnm sa ziceti ca era mai safe in anii 90′?
cine îmbătrânește frumos?
Iliescu, Brad Pitt, Kate Beckingsale, Tom Cruise, Sade…
O luasem pe fiica-mea de la scoala (era prin clasele mici, nu avea inca 10 ani) si ne intorceam spre casa cu troleul. La statia noastra, un libidinos la vreo 50 de ani insista sa ajute fetiele sa coboare din troleu, apucandu-le cu vadita satisfactie de partile componente. Cand am ajuns si noi la scara, a incercat s-o apuce si pe fiica-mea, chiar daca a vazut ca e cu mine. I-am zis sa se dea dracului de langa scara, la care a facut o mutra nevinovata de genul „da’ ce-am facut, sefu’?”. Un alt barbat din statie i-a tras un spit in cur si atunci a inteles ca e mai cuminte sa-si ia talpasita. Dupa cateva zile l-am vazut in parcul copiilor, se juca si el cu copilasii, profitand de indiferenta mamicilor care se adunasera intr-un grup la fumat si spart seminte. De data asta n-a mai asteptat spitul in cur cand i-am zis sa se care.
Fii-miu are 10 ani. Intotdeauna mi-am dorit sa fie self-sufficient, safe si independent. Asa ca, imi place sa cred, ca l-am impins mereu un pic mai mult din cuib, ca sa se obisnuiasca cu vantul si zborul. La 8 ani am inceput sa-l las sa vina cu mama unui coleg cu tramvaiul de la scoala (3 statii+traversare+5 minute de mers pe stradute) insa mereu i-am zis ca el are alt traseu si doar se insotesc contextual. Apoi am inceput sa-l las sa vina singur iar dimineata il duceam eu. Mereu am urmarit sa-i placa, sa se simta safe cu deciziile. Acum pleaca si vine singur – suna cand ajunge si pleaca de la scoala sa stim de el. Folosim Family Link cu checkpoints si notificari (Has left school, has left the tram, has arrived home). Merge singur si seara la antrenamente (tot la scoala) si vine insotit de vreun parinte sau il luam doar daca ploua, ninge etc.
Urmatorul pas: metrou. Ma gandesc sa-l las sa plece singur de acasa si eu sa-l astept la destinatie pe peron (fara sa schimbe).
Cred ca tine si de educatia on the side. Mereu i-am spus ca el trebuie sa aiba grija de el, nu masinile, nu strainii. L-am obisnuit cu cartierul: mega, shaormeri, l-am trimis la cumparaturi mici. Daca se ia careva de el, avem procedura in place: fugi pana la prima femeie sau cuplu si cere ajutor. Nu raspunzi barbatilor de pe strada, suni imediat si spui repede unde esti – ma rog, eu le vad ca tips&tricks de viata de strada.
Bucurestiul e o jungla, nu cresti animal dar cresti ceva ce trebuie sa recunoasca animalele si care sa se poata proteja cat de cat.
Ha-ha, apropo de twitter….din stiri a disparut complet si Insula Serpilor, si Batalionul Azov.
Ciudat? Nu. Rebranding.
știrile despre batalionul azov au dispărut că a dispărut batalionul.
– 6 ani, mers pe jos 300m pana la scoala singur. 2 saptamani insotit de parinti, dupa aia singur, fara telefon.
– 8 ani, ne-am mutat, a pastrat aceeasi scoala. Merge singur cu tramvaiul 4 statii si dupa aia cam 10 min pe jos. Am mers cu el 2 luni pana a invatat traseul.
Inainte sa fie lasat singur a avut de raspuns la intrebari:
– cum il cheama pe el, numele complet si oficial, fara porecle
– unde locuieste (adresa completa, cu repere de strazi sau statii)
– cum ii cheama pe parinti numele complet si oficial (complicat ca avem nume de familie diferite)
– care sunt cele 3 optiuni de transport de la scoala.
– cum se numesc statiile de sosire si plecare pentru fiecare din optiuni
– ce face daca se suie in tramvaiul gresit?
– ce face daca se opreste tramvaiul pe drum?
– ce face daca nu vine tramvaiul deloc?
– ce faci in caz ca nu te descurci? (raspunsuri acceptate erau: merge la primul om in uniforma, orice uniforma, sau la o mama cu copil de mana si cere ajutor)
La vreo 4 luni dupa ce a inceput sa mearga singur cu tramvaiul am avut un incident. Accident pe linie, tramvaiul nu a putut trece. S-a dat jos, a cautat optiuni de transport, a vazut ca si alea erau blocate, a venit pe jos acasa.
Pe moment ne-am panicat rau de tot (intarziase 30 min peste ora stabilita) dupa care am discutat si cu el si ne-am dat seama ca a luat toate deciziile corecte (cautat alternativa, evaluat cat dureaza, venit pe jos in lungul liniei de tramvai). A stiut sa evalueze, a stiut sa ia decizia, a stiut drumul. Ne-am calmat.
Nu ii dam telefon. Ne-a fost recomandat si de la scoala sa ii dam, nu vrem. Mi se pare ca il transforma in tinta mai mult decat sa il ajute. O sa il bata vre-un prost pentru un samsung vechi de 10 ani. No thanks.
Ai putea să îi atașezi discret în ghiozdan un tracker GPS, ca să știi tot timpul pe unde este.
Airtag.
Si telefonul implica o educatie – cand e vorba de scoala si drumuri nu scoti telefonul din ghiozdan decat ca sa ne suni tu pe noi. Noi oricum nu te sunam pt ca stim unde esti pe harta.
multumim de comentariul pertinent. ma ajuta mult pentru ce vreau sa fac in vara cu fiu-meu de 7 ani jumate.
10 ani mi se pare o vârstă potrivită pentru mersul la școală independent. Poate și mai repede, pe distanțe scurte. Am intervenit întotdeauna ca să stopez violența asupra copiilor, chiar când părinții sau alte rude erau agresorii.
Io cred ca-mi iau si glont intr-o zi de ma
mai tot bag intre de astia tineri care se calaresc, ala mare stropeste cu apa pe ala mai mic si afara 4 grade si tot asemenea.
Mai ales ca in nord acu is populare gastile, armament, grenade si minuni.
Nu.
Nimic.
Personal, am fost dus de parinte in prima zi de scoala, apoi iar in clasa a 8-a in ultima zi de scoala. Mergeam cu RATB inclusiv mai multi km pana la serviciul mamei. Mi s-a intamplat sa il iau si in sens opus si m-am descurcat. La 11-12 ani deja luam trenul ca sa imi dau examenul de centura si sa nu stric concediul parintilor.
Examenul de centura suna atat de gresit :)))))
Am prins o faza in care au incoltit o fata niste hoti de buzunare, nu au ajuns sa ii caute prin buzunare dar au izolat-o pe fata… si m-am dus si i-am zis sa vina sa stea jos ca este loc langa noi. Eram cu prietena mea si cumva nu a sunat foarte ciudat sa vina unu de 30+ la o copila de max 15 ani sa o cheme sa stea langa el…
S-au uitat „moderatorii de pe reddit” urat la mine, s-au inteles din priviri ca e posibil sa-i capacesc daca e si cam aia a fost.
Intr-o alta data am dat de 2 femei si un barbat, i-au bagat mana in buzunar la o tipa, asa pe la 20 de ani si i-am zis la fata… si le-am atras atentia si lor ca n-ar fi frumos sa faci puscarie pentru 2 carduri goale si 3 bancnote de 10 lei… fata mai tanara dintre ei a inceput sa vocifereze, dar au calmato tot ei si s-au dat jos… iarasi nu cred ca se bagau la o imbranceala… ca in cazul de mai sus, eram eu singur, dar nu era o situatie nasoala…
PS: Asta in minunatul Clug… bine-nteles ca in ambele cazuri au fost oameni care au incercat sa nu vada ce se intampla.
fostul meu antrenor de karate a primit un buzunar la burtă că a încercat sa oprească un furt de buzunare în autobuz.
Mie acum nu mi se pare mai periculos decat in anii 2000 mai ales ca tehnologia a facut progrese enorme de atunci.
Ce mi se pare schimbat in rau:
– ca autobuzele sunt supraaglomerate(intre 7 si 8AM), tot mai multi elevi merg la o scoala departata de domiciliu.
– e un sentiment de falsa siguranta, rareori politia/procuratura isi face treaba pentru prevenirea recidivei
In luna decembrie eram la metrou la Obor. Era in jur de ora 21. Eram in picioare langa o banca pe care statea un hipster pe la 30 de ani si o pustoaica. In scena au aparut 4 tiganusi cu chef de scandal. Urlau, loveau bancile, scuipau. Cand au ajuns in dreptul nostru s-au oprit si au inceput sa se lege de fata. Hipsterul a plecat. In secunda in care au atins-o le-am tras cate un sut in cur. Tare, cat sa ii scoata din schema cateva minute. Al treilea s-a dat la mine dar si-a luat ub sut in burta. Al patrulea a fugit pe scari urland dupa ajutor. Norocul a fost ca a venit metroul. Am luat-o pe fata, am bagat-o in metrou si aia a fost. Am intrebat-o unde merge, i-am zis sa cheme pe cineva sa o ia de la metrou. Au venit ambii parinti. Mama era foarte speriata si nu inceta sa imi multumeasca. Tatal in schimb imi spunea ca el nu e cu violenta, ca nu am facut bine ca i-am lovit. Sigur lucrurile se rezolvau. Ce puteau sa ii faca?
Mama si fiica il priveau siderate. Le-am recomandat sa isi duca fata la cursuri de autoaparare si sa ii cumpere un spray cu piper.
Sange rece si curaj. Esti tare, Bogdane.
Acum multi ani fii-mea a venit acasa foarte speriata. Mi-a explicat ca s-au luat de ea cativa tigani langa liceu. A inceput sa tipe la ei, sa ii lovesca dar fara mare succes. Apoi au iesit niste bombardieri dintr-o curte care i-au spulberat pe tigani si au condus-o pana in statia de autobuz. I-au zis doar ca si ei au fetite si ca nu puteau sa o lase asa.
Asa ca nici eu nu voi lasa un copil sa fie agresat.
Cunosc riscurile si mi le asum.
@Bogdan, bombardierii ăia or fi fost ei bombardieri, dar măcar își apărau fiicele. Și pe ale altora.
Boul din prima poveste era doar un bou care merită și el un șut în cur. Dacă fata ajungea acasă plângând și povestea sigur o întreba ce le-a făcut și ce le-a zis.
Eu spre asta tind, sa il las sa mearga singur, cu autobuzul si putin pe jos. Are 7 ani jumate. Azi a cerut sa nu mai intru cu masina aproape de scoala ci sa il las in statie, unde mai are de mers 5 minute. L-am lasat si l-am urmarit sa vad cum trece strada. Eu zic ca s-a descurcat binisor, ii mai explic si weekendul asta cum sta treaba si apoi in vara mi-oi lua cateva zile libere ca sa merg cu el dimineata cu autobuzul sa stie cum este si ce sa urmareasca, vom face progresiv. Singura problema e ca nu e aproape de scoala statia de mers inapoi, ar trebui sa mearga 1 km pana la ea. Deci acolo momentan o sa il luam noi de la scoala (in toamna o sa aiba 8 ani). Dar daca se descurca cu autobuzul, il las. Vad ca are si el nevoia asta de independenta si mi-o cere si trebuie sa incep sa il invat si sa il responsabilizez pentru ca poate nu o sa fim tot timpul disponibili. Eu mergeam zilnic 40 de minute pe jos pana la liceu, dar eram la liceu, deci…
Cand eram mica, mama m-a inscris la o alta scoala din cartier unde era sora-mea (cu 5 ani mai mare decat mine), a inscris-o la scoala unde apartineam cand stateam la un alt apartament. In clasa 1 in fiecare zi ne duceam pe jos si venea zilnic dupa mine pentru ca aveam de trecut o artera mare aglomerata, fara semafoare, doar cu treceri de pietoni si ii era frica. Din clasa a 2-a m-a transferat la 3 minute de scoala si de acolo am inceput sa merg singura la scoala insa nu aveam mari pericole.
Pe copiii mei nu pot sa ii inscriu la scoala de circumscriptie pentru ca apartinem de o scoala rau famata, unde profesorii nu fac fata la multitudinea de romi scandalagii si nu vreau sa ii duc acolo (scandaluri, batai, taxe de protectie etc).
Bottomline este ca desi sunt mai multe pericole astazi pentru ca s-a intetit circulatia, e mai aglomerat si sunt mii de masini, nu poti sa ii tii intr-un glob de sticla. Incetul cu incetul trebuie sa ii inveti si astea.