Mă uitam pe un forum la o discuție despre depresie și nefericire și, scollând prin pagini, am prins ceva: soluțiile nu sunt apreciate.
Discuția se întindea pe câteva luni, nu era de o zi, dar nu am văzut pe cei care se plângeau că e nasol revenind și spunând "băi, am făcut ceva și a mers" sau "băi, soluția aia nu a mers". Pentru că oamenii sunt nefericiți, deznădăjduiți, dar nu vor soluții, vor să le fie altora milă de ei. Caută compasiune, bonuri de masă, pity sex sau alte minuni. Nu rezolvări.
Vor să le pice din cer soluții și rezolvări. Vor să meargă la două ședințe la un psiholog și ăla să îi vindece ca prin minune. Cu magie, hipnoză sau ceva. Orice doar să nu fie nevoie să facă ei nimic.
Și mi-am adus aminte de "eat less, move more":
Cred ca sunt unele etape. Una din ele e sa te plangi mult, atat de mult incat sa te saturi tu. Abea atunci incepi sa aplici unele solutii. O spun din experienta.
PS: Nu admir deloc speakerii motivationali si citatele dar chestia asta e solutia tuturor problemelor: „If you change nothing, nothing will change”.
Solutiile nu sunt apreciate pt ca nu sunt cautate. Aia vor doar sa fie ascultati, sa fie auziti. Ei nu cauta solutii pt ca stiu foarte bine ce au de facut. E un concurs de care se simte mai mizerabil. Ca doar azi orice fraier isi permite o masina mica, un apartament, un iPhone, o vacanta etc. Dar o drama ca a mea, nu are nimenea. In zgomotul zilnic al vietii, e singurul lucru care-i diferentiaza, care ii individualizeaza.
Trist lucru ca singura chestie pe care o poți face ca să diferențiezi de ceilalți să fie o depresie!:)))))))
Oamenii au nevoie sa isi planga amarul si sa fie ascultati. Au nevoie de recunoastre, de recunoasterea suferintei. Este benefic sa iti exteriorizezi emotiile negative pentru ca astfel isi pierd in timp intensitatea. Este normal si cunoscut ca nu urmeaza sfaturile si solutiile propuse. De aceea, unul dintre primele lucru pe care il invata un psiholog care vrea sa dea consultatii, este ca rolul sau nu este de a da sfaturi si solutii, ci de a-i asigura suportul pacientului pentru a-si gasi el singur propriile solutii.
Situatia e un pic mai delicata. Solutiile pentru depresie nu se gasesc la altii, se gasesc in propria persoana. 70-80% din munca unui psiholog e sa asculte, 10% s[ intrebe si 20% sa traga concluzii pentru el. Psihologii nu dau niciodata solutii decit daca sint amatori sau daca au terminat Psihologia la Universitatea de Metale Grele din Falticeni. Un psiholog bun stie sa-ti adreseze niste intrebari la momentul oportun, intrebari la care sa-ti gasesti tu singur raspunsul – si, implicit, solutiile. Nu ti le da nimeni de-a gata pentru ca n-o sa le pui in practica. Solutiile date de-a gata nu functioneaza pentru ca n-ai muncit pentru ele. Si pentru ca tu oricum stii mai bine – it’s human nature. Satisfactia vine dupa munca, nu din cer. Altfel, da, lumea, in general, e nevorbita, dar mai rau de-atit, e neascultata. Degeaba stai de vorba cu partenerul de viata daca te aude, dar nu te asculta. Si e cumva normal, ca fiecare are propriile probleme si n-are neaparat chef si de ale celuilalt sau n-are timp sau pur si simplu nu intelege.
Nu face si tu ca Radu Dumitru, care-si dadea cu parerea despre depresie confundand depresia cu deprimarea
Eu am cautat adanc in mine si nu am gasit bani deci trebuie sa ii caut la altii!
Am un pont: cica dragnea jr a vandut 13 000 de porci, cica ar avea bani in casa dar shhh
„Solutiile date de-a gata nu functioneaza pentru ca n-ai muncit pentru ele” – True
Are Teo in specialul lui de standup o faza despre revistele porno din adolescenta noastra zbuciumata. Atat de mult ne chinuiam in zorii democratiei sa facem rost de o revista porno cinstita dupa tonele de laba comunista pe ambalajele Adesgo si paginile de lenjerie din Neckermann incat icoană-ntr-un altar il puneam pana nu mai puteai dezlipi foile. Acum, datorita tehnologiei care ne-a facut viata mai usoara si lumea mai buna de ne-a luat dracu, ne batem joc.
Necazurile sunt lubrifiant social pentru romani.
teo, tu ești?
Multi(in special femeile) vor sa transmita doar emotie nu doar pb si sa caute rezolvari. Sunt atatia care se plang de tot si toate ca sa se descarce, nu pt cautarea solutiei. Nu ai pic de suflet.
1. Oamenii care au depresie severă nu au puterea să scrie pe forumuri. Nu au putere să facă aproape nimic. Tratarea lor presupune în primul rând medicație (psihiatrul îl supraveghează) și psihotarapeutul dă și el o mână de ajutor știind însă că e doar o proptea și atât.
2. Majoritatea nu știm care-i diferența dintre psiholog și psihoterapeut. Formal vorbind, primul are o facultate, cel de al doilea are o facultate și un master / o formare recunoscută (care durează-n medie 2 ani, uneori mai mult în funcție de școala terapeutică)
3. Ce spune Alex Mihăileanu mai sus este corect, mai ales în ceea ce privește terapiile populare precum Cognitiv Comportamentala (CBT). Întradevăr, credința că psihoterapeutul este un fel de coach precum cei de la seminarii care-ți dă soluții pentru problemele tale ține de lipsa de educație. Nu e însă vreo rușine să nu știi, îți spune psihoterapeutul la prima ședință.
4. Nu reușesc să găsesc studiul la care fac referire, dar majoritatea terapiilor cât de cât recunoscute au cam același efect asupra clienților (eu le spun clienți, alții le spun oameni, unii le spun pacienți). Totuși, ca idee, CBT rezolvă probleme oarecum mai de suprafață, iar psihanaliza se laudă cu restructurări profunde ale oamenilor. Cea de-a doua e și mult mai scumpă per total.
5. Apropo de bani, eu m-aș feri de terapeuții cu tarife scăzute. Dacă omul e bun, fii sigur că formarea de terapeut și perioada în care a lucrat „sub supraveghere” ar fi trebuit să-i clădească suficientă stimă de sine încât să tarifeze pe măsura binelui pe care-l face. CBT este o așa-zisă terapie de scurtă durată – 10-20 de ședințe ar trebui să rezolve în mare măsură probleme precum depresie medie sau anxietate medie. Psihanaliza este terapie de lungă durată – poate dura ani și pot fi 3-4 ședințe săptămânal. Și rezultatele pot fi însă mai spectaculoase.
6. Dacă ești femeie, e posibil să te atragă terapii exotice sau terapii clasice care au un soi aparte de exotism – de exemplu, psihanaliza analitică (jungiană). Dacă vei găsi un psihoterapeut bun pe astfel de zone este excelent. Pe de altă parte, pe aici se învârt și o grămadă de escroci care-ți pot interpreta în fel și chip visele.
7. Oamenii care merg la psihoterapeut se împart în mai multe categorii – cei care vor să-și rezolve în mod real problemele, cei care sunt vizitatori curioși, cei trimiși de alții (mamă, tată, soție / soț etc.), cei care consideră c-ar fi cool să poată povesti c-a mers „la psiholog”. Dintre toți, șanse mari de-a rezolva ceva sunt cei care efectiv își propun asta.
8. Nu vă duceți copiii la psihoterapeut dacă un clinician nu v-a recomandat asta. Deși veți observa la copil tot felul de comportamente pe care le considerați inacceptabile, de obicei problemele sunt la părinți. În majoritatea cazurilor, părinții sunt cei care au probleme, nu copiii.
9. Mersul la psihoterapeut poate însemna un salt enorm în dezvoltarea unui om. De aceea, e posibil ca evoluția celui care a făcut terapie să ducă la o depărtare de partenerul de viață sau de rudele apropiate. Sună ciudat, îți poți închipui că l-a stricat terapia pe omul respectiv. Nu, poate fi doar efectul faptului că vede lumea un pic diferit. De aceea, pot fi cazuri în care cineva merge la terapeut pentru că are probleme în relație și să ajungă la concluzia că rezolvarea este să se despartă de partener.
10. Majoritatea oamenilor suferim de forme ușoare sau medii de depresie și / sau anxietate. Somnul suficient, alimentația săracă în făinoase și dulciuri, exercițiul fizic fac minuni. Pentru că tot suntem pe blogul lui Vali, care recomandă des texte cu idei stoice pe coloana aceea din dreapta, aș recomanda și eu din toată inima verificarea stoicismului ca filozofie de viață.
Deși ideea de filozofie sună pretențios sau poate părea ceva complicat, stoicismul este o filozofie profund practică. Vă recomand să citiți autori stoici din zielele noastre, să nu vă repeziți la Marcus Aurelius sau Epictet pentru că scriitura lor poate fi greoaie.
William B. Irvine și Ryan Holyday sunt doi autori foarte buni pentru orice începător. Sunt limpezi în scriitura lor, veți înțelege principiile stoicismului și cred că aplicarea lor va fi foarte profitabilă mental și chiar economic pentru oricine.
PS1 : terapia Cognitiv Comportamentală are la bază filozofia stoică (suțin întemeietorii școlii terapeutice), rugăciunea aceea faimoasă a celor de la AA este o declarație stoică, o grămadă de șefi de state, mari sportivi, artiști și oameni obișnuiți trăiesc o viață ceva mai bună cu ajutorul stoicismului.
PS2: nu transforma stoicismul în laude de genul „nu mai mănânc gluten” sau „sunt vegan” sau „am renunțat la zahăr”. Ai intra-n profund conflict chiar cu unele dintre ideile stoicismului.
Ce treabă are „alimentația cu făinoase” cu stare de spirit?
Aș vrea să citesc mai mult despre asta, ce articole recomanzi?
„Voiam doar să mă asculți, nu să-mi spui ce să fac! Caut pe cineva care sa mă înțeleagă, nu să găsească tot timpul soluții!”
Sună cunoscut?
Cacat.
(Am început să scriu des „cacat” pentru că așa îmi manifestez neputința. „N-am cu cine… IAR n-am cu cine.” – așa se traduce acest „Cacat.”)
Am și eu sâmbătă prima ședința la psiholog. M-am mutat anul asta din București in Brașov, am găsit un job aici ft ok din multe puncte de vedere, însă de când am început să lucrez m-a năvălit o anxietate dubioasă pe care nu reușesc s-o rezolv singură. Sper să mă ajute terapia.
Pare ciudat, dar eu nu cred ca ei scriu pe forumuri pentru interlocutor ci mai degraba pt ei. Noi nu suntem obisnuiti sa mergem la psiholog si atunci cautam in societate niste interlocutori care sa ne fie psihologi, fara sa ne dam seama de asta. Oamenii aia cauta sa discute problemele lor si ale altora ca sa isi dea singuri niste raspunsuri, nu ca sa primeasca solutii.
Câcat. Când ai de prăşit nu cazi în depresie.
Ce te poate ajuta: plimbări și ieșiri cu prietenii sau de unul singur, fă-ți un plan pe termen lung și scurt, acorda-ti timp și odihnă suficientă, fă-ți prieteni și hobby-uri noi, du-te la cursuri de dans sau la concerte, vorbește cu cei din jur, cauta-ti un țel în viața, ajută, donează, fă sesizări și reclamații la primărie pentru a locui într-o comunitate civilizată, fă sex.
… acceptă critici, nu țipa ca muta la pulă, urmărește niște tutoriale pe youtube de… ceva orice util, dacă te faci de râs în public nu te rușina și nu te enerva pe restu pentru că râd de tine, râzi și tu și vezi-ți de viață, etc…