Casablanca

Acu’ câteva zile, era ceva isterie prin bula mea de facebook, redescoperise cineva niște pop din anii ’90, mai exact, ceva piesă de la Yaki-da, pe care sunt sigur că mulți o știți (I saw you dancing), care pe mine m-a intoxicat prin ’95-’96. Și, ca orice moșneag care se respectă, am băgat un google, că uitasem ce și cum.

Pe scurt, Yaki-Da a fost un proiect care a durat vreo trei-patru ani, produs de unul dintre membrii Ace of Base (oare de ce suna cunoscut beat-ul?). Apoi mi-am adus aminte că m-a mai intoxicat una, tot în perioada aia, anume Jessica Jay – Casablanca. Doar că asta e mai interesantă, pentru că pănă acu’ vreo zece ani, se crease o ditamai mitologia în jurul personajului.

Jessica Jay, la fel ca Yaki-Da, e tot un proiect de weekend sau ceva de genul ăsta. Și nu e o singură vocalistă, sunt vreo trei, dar e un experiment mișto nu doar muzical (cel puțin pentru vremea aia, în care europop-ul spărgea topurile), cât și de marketing. Jessica Jay n-a avut niciodată un clip în care să vezi la față cântăreața (deși nici nu știu dacă a avut vreun clip oficial vreodată), iar piesele (precum Casablanca) au ajuns pe bootleg-uri inclusiv prin Asia, unde au rupt topurile.

Spre deosebire de Yaki-Da, care e proiect suedez, Jessica Jay a fost un proiect… italienesc, al SAIFAM, o casă de producție înființată în ’81 care, printre alții, îi reprezintă și pe mai cunoscuții – pe la noi, cel puțin – Laura Pausini și Eros Ramazzotti. Na, că la asta nu mă așteptam. Dar altceva mi se pare mai interesant, anume modul în care poți inventa un concept în ’90 și îl poți trage după tine zeci de ani, doar căutând voci similare.

Mai exact, Jessica Jay a debutat în ’93 cu Broken Hearted Woman, scrisă de… Mark Knopfler. Da, acel Knopfler, știu că sună ciudat ca omu’ de la Dire Straits să scrie o piesă pop, oh well. În fine, în ’96 apare Casablanca, care se duce rachetă și-n Asia, la fel ca precedenta (mai ales în Tailanda), Mă rog, au mai fost vreo două, dar astea sunt cântate de Valerie Dore sau, cum îi zice pe numele ei adevărat, Dora Carofiglio.

Eh, Dora asta, înainte de a ajunge Jessica Jay, a cântat într-o altă trupă italienească de pop în limba engleză, numită Novecento, care nu suna deloc rău. Pun clipul și continuăm mai jos, că devine și mai simpatic.

Vreți să știți cu ce se ocupă Dora Carofiglio de niște ani încoace? Cu ceva superb, care o să-i placă mai ales lui Fluture. Asta apropo de contraste și cât de ușor poți să sari din alb în negru. Luați de-aici.

Legat de personaj și de experimentul de marketing în sine, prin ’97, SAIFAM o înlocuiește pe Carofiglio, pe unele piese, cu Melody Castellari, o cântăreața care a făcut și niște backing vocals pentru Spice Girls, și care va reveni ca vocal al personajului prin 2007, când Jessica Jay revine pe radio cu un album nou. Practic, dacă ai voci similare, artistul e nemuritor. Mișto.

În fine, azi, detaliile astea sunt ușor de aflat. Eu am găsit câteva sub unul dintre zecile sau poate sutele de upload-uri ale piesei Casablanca – vezi aici -, dar alții s-au chinuit ani de zile să dea de cap unor informații care s-au dovedit de-a dreptul misterioase, aproape conspiraționiste.

Spre exemplu, gagiul ăsta a rupt google-ul în două timp de câțiva ani – și cam de asta am și scris textul ăsta, că efortul unora merită un mic tribut pentru faptul că azi nu tre’ să ne mai strofocăm noi să căutăm informații mai mult decât e cazul.

Nu că ar fi un subiect nemaipomenit de interesant, dar uneori te mai bântuie câte-o imagine din vremuri demult apuse și mai bagi câte-un google ca să afli chestii cărora nu le-ai dat atenție la vremea respectivă și acum s-au transformat în niște curiozități nevinovate.

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

50 comentarii

  1. Casablanca a fost un „hit” al lui bertie higgins. https://secondhandsongs.com/work/181578
    Vesriunea Jessicăi jay a fost hitul verii 95 in estul europei (bulgaria, România, moldova ukraina). Despre identitatea artistei „jessica jay” internetul nu pune la dispozitie nicio teorie credibila.
    Ca tot veni vorba de cover-uri, uite si versiunea (dementiala!) a fanfarei ciocarlia. https://youtu.be/XCqWjbyK99A

    00
    • N-am negat că originalul nu-i aparține, eu mă refeream la ce-a ajuns la noi. Și nu doar Estul Europei, că dacă te uiți prin comentariile de pe YouTube, e plin de vietnamezi și indonezieni și restul de prin insulele alea.

    • @Alex
      Cu tot respectul din textul matale nu reiese ca ar fi un cover. Nu stau sa fac acum analiza pe text dar când spui ca „în 96 apare” reiese ca nu ar mai fi fost înainte, în 82. Și nici măcar despre 96 nu e vorba ci de 94 (în romania asa cum am zis a fost unul din hiturile verii 1995). În 1996 pe post de hitul verii era „party in transylvania” Cu Marius și Nadia Dragomir (brașoveni de-ai lui Vali) și zona kashai. Tot in 96 mai erau aia cu nume de mouse (genius din Timișoara) și unii de care nu prea s-a mai auzit, T-short plus (toamna) wannabe (spice). Pentru mulți din „generația mea” 1996 rămâne un an în care am sperat foarte mult și care s-a terminat aproape extatic cu Iliescu tras pe linie moarta și 15 mii de specialiști ai cdr așteptând sa ne facă tara bine. Poate de aia ma apuca nostalgia când ascult piesele (absolut stupide) care erau atunci la moda. Probabil ca peste 25 de ani și smiley va trezi nostalgii în pustanii/tinerii de acum.

      00
    • Felicitări autorului pentru tenacitatea în căutările internautice.
      Totodată, salut și remarca lui nea Anonimu cu privire la cover-ul cântat de Fanfara Ciocârlia. Baro Biao și Iag Bari sunt două albume bestiale. Mare noroc de ei cu producătorii aceia germani. Pentru cine vrea să îi vadă la NPR Music Tiny Desk Concert, locul pe unde se perindă toți meseriașii contemporani ai muzicii, încercați aici.

      00
  2. Ce vremuri, ce muzică bună. Parcă nu se facea totul numai pentru a fi in trend. Se punea suflet. Ma gândeam acum ceva timp la formatiile mioritice ai anilor ăia…Genius, Sing Sing BB..

    00
  3. Similar a mai fost proiectul Milli Vanilli,baietii ce erau imagine nu cantau de fapt piesele respective.oricum,la final,raman si ei undeva acolo…

    00
    • Am căutat Mili Vanilli și google zice poate cauți Mini Vanilli și mi l-a afișat în poză pe Peter Dinklage pe la sfârșitul anilor 80.

      00
    • Milli Vanilli a ajuns celebru pentru ca a avut succes la americani. Boney M. a fost aproximativ aceeasi smecherie a aceluias nene. Daca stai si cauti gasesti o gramada de exemple de formatii in care aia care apar in concerte, sau videoclipuri, n-au nici o legatura cu albumul.

      00
    • de milli vanilli stiu pentru ca milli vanilli. de boney m stiu pentru ca ma iritau la maxim cele 20 de cantece pe care le mai aud si acum pe la radio.

      nu critic, e doar reactia mea fiziologica. presupun ca sunt destui care ar pune o bomba nucleara la cernavoda doar ca sa nu mai auda ce ascult eu in mod uzual.

      00
  4. NOU
    #12

    Bai, voi sunteti nebuni?

    1994:
    Illmatic, Dookie, Dummy, Parklife, Protection, Smash, Music for the Jilted Generation, No Need to Argue, Monster, The Downward Spiral, Superunknown, Jar of Flies…

    Si voi o dati cu iakidakipakitaki…

    00
  5. melodia ca melodia , dar filmul Casablanca a placut cuiva?

    00
  6. Eu de cand l am vazut pe ala de la clape de la vestitii Cargo acompaniind o formatie de muzica populara, m am lamurit cu muzicantii. E ok.

    00
    • Pentru ca avem 17 ani si suntem adolescenti rebeli si rock e tare si populara e caca.

      00
    • ba vezi de-aia suntem noi romanii destepti numai pe foaie, ca tragem concluzii inainte sa ascultam toata povestea. lasa buey ca stiu eu mai bine. vad vad!
      :)))

      00
    • Pai zi toata povestea. Din ce ai scris tu mai sus exact asta se intelege…;)

      00
    • Boss,ti-am ascultat toata povestea. 4 rabduri,25 de cuvinte. Se intelege clar din ce ai zis ca razi de un artist rock care canta populara.
      Faci pe interesantul degeaba.

      00
    • Robert, e ridicol sa te apuci sacanti muzica populara (nu o data!) ca muzician rock, cand formatia ta Cargo n a mai fscut muzica buna din secolul trecut. Dar hei, pentru robert si ceata de fani care se taie la vena pe ziua vrajitoarelor e destul si ce au scos, nu?
      De la voi n am pretentii dar de la cargo am avut.

      00
    • Pentru că, desigur, țara este plină de oameni care vor să asculte și să cumpere Cargo, nu de personaje care abia așteaptă să apară noul Adi Minune la benzinărie. Yup. Și aici vorbim de un anume nivel, ffs, ăia sunt Cargo, dar ia să vezi ce de bani se învârt în underground, LOL…

      Trecând de asta, la evenimente private prestează cam oricine. Holograf a prestat la nunți și tot așa. Din ceva trebuie să trăiești. Nunți, botezuri, cumetrii, instalări de Windows… ceva să pună o pâine pe masă.

      10
  7. cineva a cazut in tomberonul cu muzicanti.

    00
  8. ’94- Far beyond driven – Pantera, Megadeth erau pe Youthanasia încă apăsați de Rust in peace, ăia de la Cannibal Corpse erau pe serenadele de pe The Bleeding și Barnes le fugarea pe alea de ai zis tu.

    00
  9. Sa înțeleg că sunt singurul care atunci când aude piesa aia i se declanșează alergia?

    00
  10. Crap, acum trebuie să scormonesc și eu prin arhive după casete. :)

    00
  11. Asta cu marketingul bun la muzica meh mi-a adus aminte de Tatu, si de isteria cu „or fi sau n-or fi lezbi”. Strategia gandita de un tatuc rus, probabil prevestea toata chestia asta cu psy-opsurile rusesti, si cat de usor pun oamenii botul la bilgheiti, daca avea cine sa asculte :)

    00
  12. Eu vreau povestea din spatele melodiei Wonderful life. Țin cu Black. Mi-a plăcut melodia Casablanca, interesantă incursiune, iar de film, brrrr finalul, Humphrey a făcut-o pe Scarlett din cuvinte, alt clasic. Ăsta vorbea de Paris și asta amână pe mâine.

    00
  13. @Andrea, știu, de asta am zis după ‘alt clasic’. :)

    00
  14. Sabotage-Beastie Boys

    00
  15. Ooo, cat mi-a placut cantecul asta, Casablanca. Era cantecul de fumat pentru DJ la radio… In vremurile in care muzica la radio era pusa de pe casete si se mixa cantec cu cantec, ceva de 6 minute + era aur. Printre altele, de asta am descoperit the Doors. Tinerete :(

    00
  16. Da click aici: n-o sa-ti vina sa crezi cum arata si ce mai face cantareata Jessica Jay care in anii 90′ rupea Costinestiul!

    00
  17. Colegu’, apreciez ca te-ai gândit la mine, dar ce ti-am facut sa (ne) dai link spre afoana asta?

    N-am rezistat mai mult de 10 secunde. Si ca sa ma dreg, m-am dus la Angela sa ma tratez.
    https://www.youtube.com/watch?v=3b1Bt2s-JCA – asta e diva, nu mizeria aia de la Dora :-)

  18. Ritmul melodiei e aproape același cu Black Machine – U Make Me Come Alive

    00
  19. what’s next ? coco jumbo ?

    00
  20. Dupa titlul din feed nu ma asteptam ca articolul sa fie despre piesa, dar bun articolul, l-am citit cu placere.

    00
  21. Articol inedit. Felicitări!

    00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG, de la Finestore, de la PORC sau de la Aceeași Mărie.

Pun clipuri pe Youtube

Alte linkuri (mostly NSFW)