Nu ştiu de ce, dar unii tineri pe care îi cunosc văd în mine un exemplu de la care pot învăţa câte ceva. Un sfat, o idee, o pildă. Şi nu mă costă nimic să le-o ofer, în special celor mai tineri ca mine. Raluca e ultimul învăţăcel care mă trage de limbă, în speranţa că va învăţa ceva din greşelile mele. Cum să abordez munca, cum să…ce să…
Ce spun eu?
Primii 5 ani sunt de libertate. Munceşti pe unde apuci, sari din job în job, experimentezi diverse medii, încerci să realizezi ce ţi-ar place să faci. Fugi de răspundere, îţi dai demisia ca să pleci la mare, încerci să acumulezi cât mai multă experienţă şi să furi meserie de la cât mai mulţi, colinzi prin cluburi până dimineaţa într-o zi de muncă…tot tacâmul. Primii ani sunt o continuare a facultăţii sau a liceului şi uneori se intersectează.
Următorii 5 sunt de acomodare. Te-ai decis ce vrei să faci, îţi cauţi un job în domeniu, încerci să îţi faci un nume şi, în ultimii 2 din cei 5, începi să te gândeşti la o carieră sau o afacere proprie. Îţi calculezi cu mai multa grijă mutările de la un job la altul şi începi să fii productiv şi interesat de mediul în care lucrezi.
După 30 de ani. The only way is up. Promovare, salariu mai mare, beneficii, maşină de firmă, casă, credite, copii. Asta nu presupune neapărat pierderea inocenţei sau renunţarea la nebunii, ci doar o aşezare a lucrurilor şi o maturizare. După 30 se presupune că ai destui bani pentru a face ce vrei.
Sunt etape.
Cel care până la 30 de ani a frecat-o aiurea şi nu ştie să facă nimic îşi va găsi mai greu de muncă dacă nu are sânii mari. Şi e foarte nasol să o iei de la zero la 30 de ani, angajându-te ca junior alături de tineri de 20 de ani. E demoralizator. E şi mai trist să vezi că ai colegi care au ajuns şefi de proiect sau de departament, deşi v-aţi angajat amândoi în acelaşi loc şi în acelaşi timp. Şi asta pentru că nu ai înţeles că la 28 nu te mai poţi comporta ca la 20.
Dacă vreţi exemple de “aşa nu” uitaţi-vă la artiştii mari trecuţi de 50 (cântareţi, actori). Majoritatea nu o duc bine, pentru că s-au comportat ca nişte copii cu banii câştigaţi. Şi apoi uitaţi-vă la Florin Călinescu, Stela Popescu, Alexandru Arşinel. Oameni care s-au aranjat şi nu vor să moară în mizerie sau să cerşească la stat pentru o pâine atunci cand n-o să mai poată munci. Îl mai ţine cineva minte pe Gil Dobrică, care ajunsese să se căciulească pe la uşi? La fel se întâmplă şi în muzică. Băieţii de la “Celelalte Cuvinte” au înţeles bine asta. Da, muzică, e frumos, hai să investim banii ăştia în afaceri şi apoi să cântăm de plăcere şi fără să fim presaţi de studio să lansăm un album pe an şi să ne comercializăm atât de rău încât să ajungem să cântăm doar balade, ca alţii.
Sunt etape. Etape în care te distrezi, etape în care munceşti să devii cineva şi etape în care munceşti mai puţin, pentru că ai ajuns deja la un nivel la care nu ai nevoie să cari pietre de moară ca la 20 de ani şi ai subordonaţi care fac asta. Sau eşti destul de stăpân pe ceea ce faci încât să nu mai fie o corvoadă, ci o plăcere.
Toţi ne uităm la dinozauri cum o freacă toată ziua prin cafenele, îşi iau maşini de 30.000€ şi stau prin Bermude sau Bali. E nasol însă să vezi doar beneficiile pe care le au la 40 ani şi să treci cu vederea cei 20 de ani de muncă.
Viaţa merită trăită frumos, dar cât de mult poţi călări trenul “las’ că văd eu ce-o fi”?
Adanc…
Esti foarte generos cu cate 5 ani pentru primele 2 etape, dupa parerea mea. Mai mult de 2 ani nu as fi acordat acelor sectiuni… Cel putin eu nu, ca femeie. Ai destul timp sa te distrezi in liceu si facultate, iar saritul din job in job nu stiu cate beneficii iti aduce in afara faptului ca pari putin neserios. In plus, o familie trebuie intemeiata la timp, ca apoi te prinzi cu altele si ajungi la 40+ nascand copii cu Down…
Tu esti femeie, faci cuib, urmasi, este mai greu sa intelegi cum gandeste un barbat. :B
@PigBrother: Pai si crezi ca din perspectiva mea gresesc? Nu stiu cat de dispus ai fi sa te casatoresti cu una de 32 de ani… Ceea ce vreau sa zic e ca, desi postul acesta a fost „inspirat” de o femeie, „regulile” trasate nu se aplica neaparat si sexului frumos.
Cum gandeste un barbat:
:insert favorite game here:
:insert favorite sports here:
:insert favorite brand of beer here:
:insert favorite type of porn here:
:insert number of women to screw before feeling a man here:
Scuze, trebuia sa scriu „feeling like a real man”
Aia de libertate n-ar trebui sa fie in paralel cu anii de facultate?
Asta e ghidul tau de implinire existentiala?!
Asta-mi place. Brovo Zoso de la poza cu marea pana la ultimul semn. very good post.
Fair enough, asa e cu etapele in viata. Problema este ca atunci cind ai douzeci si ceva’ nu le vezi asa, iar cind ai treizeci si ceva’ nu reusesti sa ii convingi pe cei mai tineri de lucrurile pe care trebuie sa le faca pentru a reusi.
Si inca o chestiune… Doar partial adevarat faza cu dinozaurii cu masini care o freaca prin cafenele. La noi specia de smecheri de cafenele si masini de super lux nu e plina de oameni care au tras din greu ci mai mult tinerii cu banii parintilor. In general (sigur ca mai sunt si exceptii) oamenii care au muncit din greu la patron sau cu propria lor afacere nu prea o freaca prin cafenele si nici nu stau degeaba. Munca, si activitatea intensa, e un microb de care nu te poti lasa.
hamsia, nu la fiţoşi ma refer.
Chestiile astea de obicei se dau din propria experienta dar poate tu ai inteles mai repede despre ce e vorba.
Nu văd rostul acestei postări. Banalitățile astea intră la categoria părinți, că de aia îi ai. Ce-i drept ăia care-i au.
Să zici că observațiile lui zoso sunt „deep” consider că se înscrie la categoria „trolling along”.
he he, iata si o postare mai `deep` la zoso pe blog; bravos
succes
Desi n-ai ajuns la cateva din varstele de care vorbesti, vreau si imi place sa-ti dau dreptate. Nu de-alta, dar m-am regasit printre randuri.
PS. Cre’ca te-ai indragostit. Postul nu ti-e caracteristic. Ai grija de brand
Raluca zice mulţumesc că ai decis să împărtăşeşti şi altora. Mândră de tine
Asta e drumul tau man. Se poate si mai mult si in mod cert se poate (si se intampla) si mai putin. Ar fi cam prea personal sa-mi povestesc propria experienta dar cert este ca nu-mi inteleg colegii (absolventi de publicitate nene) cu gaura in CV care spun ”La ca ne angajam la toamna”. Ca ce, casieri la KFC ?
@Hamsia – nu-i adevarat, munca nu-i un microb. Important e sa stii ce vrei sa faci in viata. Cand esti tanar, te angajezi ca vrei bani sa o poti freca asa cum iti place. Descoperi ca daca tragi mai mult, mai multi bani, dar mai putin timp. Tragi cativa ani, bani multi, si ajungi sa nu mai fie nevoie sa te spetesti, ci sa poti sta la o terasa pana mai tarziu sa-ti bei cafeaua. Depinde de perspectiva si ce iti doresti.
Eu : Sunt departe de a fi deep observatiile astea insa nu parintii au ultimul cuvant dupa ce ai terminat o facultate, uneori nu-l au nici pe primul. Cand te afli intr-o extrema (overworking yourself) sau in cealalta (vesnicul hipiot lipsit de griji si joburi) e bine sa vezi ca si altii au trecut sau trec prin niste etape pe care le constientizezi dar nu vrei sa le respecti. Observi etapele la oameni din apropierea ta, mai citesti un articol, il mai urmaresti pe zoso sau pe cine iti e mai aproape in domeniu si pana la urma realizezi ca e cazul sa o iei mai usor sau sa te apuci de treaba.
Teoretic, mai nimic nu e ”deep” pana nu te lovesti cu capul de respectiva experienta si uite asa peste ani iti vezi bunicii ca pe niste oameni intelepti (nu e cazul aici dar cert este ca unele clisee merita repetate).
eu la 19 dadeam de munca la altii.
foarte util post-ul. una dintre probleme e ca multi au impresia ca facand o facultate, vor avea parte de lapte si miere ulterior.
cat de adevarata e faza :)))
Ce imi plac articolele astea „deep” din care (ar trebui sa) inveti ceva… NOT! Teoria ca teoria, dar practica ne omoara. Eu am aproape 30 de ani si n-am avut noroc de angajatori buni. (Aproape) Toate planurile de la 18-20 de ani mi s-au naruit. Stiu sa fac „ceva”, dar majoritatea angajatorilor de la noi sunt niste gunoaie, au 8-12 clase, se cred buricu` pamantului si-si angajeaza pitipoance sa le f*ta. 60-70% din femeile care se angajeaza azi s-au f*tut/se vor f*te cu sefii. Am fost la un interviu, unde dupa o ora jumate mi s-a spus: „Multumim ca ai participat la interviu, pacat ca n-ai t(z)at(z)e!”… si e vorba de o firma respectabila in Romania. Ce mai poti sa spui la asta?
Alta data, intr-o miercuri, am dat un interviu telefonic si m-au sunat (vineri) sa-mi spuna ca am trecut de prima etapa de recrutare din firma lor si ca voi fi sunat de Directorul Zonal saptamana urmatoare, luni-marti. De atunci au trecut 3 luni! … Cat de OK e treaba asta?
Ieri am fost sunat pentru o programare la interviu pentru azi la ora 10. Am fost prezent la fara 15 si pana la ora 11:30 l-am asteptat pe administratorul firmei sa vina la munca; ne-am adunat 5 baieti si-o fata. Cand a intrat mirosea a alcool, a luat-o pe fata pe dupa cap, i-a spus ca e angajata, iar „voi fraierilor mereti acasa”.
Perti : Vezi, aici e baiul..daca suferi deceptiile astea la 20-25 de ani inca iti mai poti lua jucariile si sa pleci. Cand ai 31, nevasta si copil mic e mai greu sa-ti iei lumea in cap si sa-ti bagi ceva in tot !
de munca nu oferi ? Uite aici un om interesat!
Zoso, te pregatesti sa ne anunti ca te-ai angajat undeva? Sau iti lansezi un business?
da, ma gandeam ca ma apropii de 30 si ar trebui sa imi gasesc un job caldut intr-o corporatie…
Există mulți oameni care aleg să trăiască în hazard, bătându-și joc de banii pe care-i muncesc…
pffff, e prima data cand simt repulsie la un post al lui Zoso. Detest „etapizarea” asta si sunt complet impotriva gandirii asteia. O merge la altii, la mine nu…
Si vad lumea pe aici: „te prinzi cu altele si ajungi la 40+ nascand copii cu Down…”. Dar de ce sa faci copii?… N-o-nteleg pe asta… de ce vrea cineva copii?… Si vorbesc serios.
BadPitzi dixit: Sunt unii care nu depașesc vârsta de 20 de ani niciodată sau prea târziu…dar lor le e bine așa în hazardul lor. Întrebarea e pentru cât timp?
Eu sunt unul din ei… Ma sperie cumva chestia asta, sunt imatur emotional la 30+ ani, amicii mei au in general sub 25 de ani, fetele cu care ies la fel, dar nu pot sa constat ca toti, inclusiv Zoso, impartasim niste traume date de iesirea recenta, da, recenta!, din comunism. Oamenii afara sunt mult mai relaxati, iar alternativele la „etapizarea” asta, mai mult sau mai putin standard, sunt mai generoase decat la noi…
@krossfire: Pai eu am 30 de ani fara 6 luni si nevasta; din pacate, nu pot sa-mi iau lumea-n cap si sa plec naibii din tara asta de kkt. De 8 luni imi caut un loc de munca si n-am gasit nimic.
Am trimis zeci de CV-uri, chiar pe posturi mai joase decat specializarea si nimic… 
Mi s-a spus si ca as fi prea calificat pentru postu` respectiv si „nu pot sa-si bata joc de mine” , desi eu l-as fi acceptat,
@kOkEt: Daca ai posibilitatea pleaca din tara fara sa te uiti in urma.
Ma, nici nu poti sa tragi intr-una si sa iti ratezi tineretea. Cred ca un echilibru intre munca (dar munca serioasa, nu labareala la serviciu) si distractie (iarasi, ma refer la o distractie calumea, gen excursii, prieteni, nu aruncat banii aiurea in lautari) e de preferat. Si inclini balanta in funtie de varsta. Cu cat trece inca un an, cu atat muncesti mai serios si te distrazi mai putin.
Eu cunosc femei care la 30 de ani încă-și toacă tot venitul pe pantofi, rochii și ieșiri în oraș. Și dacă sunt mustruluite aruncă: „ce vrei să fac la vârsta mea, să-mi strâng bani de casă și de mobilă? pfff.”
Sunt unii care nu depașesc vârsta de 20 de ani niciodată sau prea târziu…dar lor le e bine așa în hazardul lor. Întrebarea e pentru cât timp?
Imi place cum ai formulat acele etape si sunt de acord cu ce ai scris, insa cred ca le-ai scris doar dpdv al optimistului
Bun postul. M-am regasit in el oarecum , confirm faza cu jobul la care am lucrat un an de zile intre19-20 ani , urmand apoi sa-l dau dracului pentru o excursie la munte :D.
Nu mi-a parut rau pentru ca am simtit ca o etapa s-a incheiat dar consider utila experienta de 1 an dobandita in vanzari in paralel cu facultatea ce-o faceam ~ in domeniu.
Acum nu ramane decat sa astept anii ce vor urma. Nu-mi fac iluzii despre cate o sa realizez cu facultatea si masterul/doctoratul ce le voi termina sau poate nu, mai degraba am in minte discutabilul dicton omul potrivit la locul potrivit (nu neaparat la sensul lui propriu) asta gandesc probabil ca am 21 , si tinand cont ca nu sunt din Bucuresti unde salariile si oportunitatile sunt din cele mai mari si un job bun nu gasesti cu aceasi frecventa ca si acolo. Dar sincer nici nu-mi bat capul pentru ca din cate am vazut inca sunt in grafic.
Pai nu te angajasei la MediaPro :))).
Foarte frumos articolul si destul de adanc. Pentru ce spui tu acolo iti trebuie educatie si putere de discernamant cand faci ceva. Si asta iti trebuie sa ai cam de la 18-20 de ani ca sa stii ce vrei sa faci pe urmatorii 10 ani ca sa stii unde vrei sa ajungi la 30 de ani.
Nici corporatia nu e raiul de pe lume. Toate joburile de negrisori sunt bugetate cu mult timp inainte, asta inseamna ca exista o planificare legata de cat o sa castigi in urmatorii 2 ani inainte sa ajungi efectiv la vreun interviu. In companiile romanesti se pot obtine mai multi bani decat la multinationale insa trebuie sa fii indispensabil sau foarte… dezirabil, nu neaparat pe criterii profesionale. La „stat” (inca) e raiul de pe lume, salariul in sine nu impresioneaza insa daca ungi rotitele necesare te faci cu sporuri de peste 100%, iar in anumite ministere ai acces la sistem separat de pensionare (de la 45-50 de ani), sistem medical separat, case de vacanta cu circuit inchis…. eheeeee!
Pe Becali unde il clasam?
Mai baieti nu mai dati vina pe sefi ca angajeaza numai pitzi. Stiu e mai simplu asa, nu va pierdeti increderea in voi.
V-ati gandit ca pentru posturile la care candidati sunt mai potrivite fetele? Incercati sa va orientati catre joburi de barbati. Lasati secretariatele fetelor, acolo n-aveti nici o sansa.
Dar ai vorbit doar de partea frumoasa a lucrurilor. Te anagajezi si muncesti, la inceput pe putini bani, apoi, daca esti baiat destept, evoluezi. Dar ”
smecherii” care la 30 ani ii vezi in masini de peste 50 k euro si stau tolaniti prin baruri de fite, unde ar intra? Ce exemplu imi dau ei mie, la 20 ani, cand ma gandesc la un job. Sa o iau de la 0, muncind cinstit si sa ma straduiesc 20 ani ca sa am satisfactia ca o duc bine finanaciar, sau sa ma gandesc ca se poate si cu smecherii? Eu zic ca trebuie sa stii sa te descurci intai, altfel risti sa incerci sa evoluezi, ca la final sa realizezi ca ai fost un fraier.
@Madalin daca te angajeaza zoso ma bag si eu:)) orice , matur prin dashboard , sterg de praf widgeturile :))
Zoso in mare parte ce zici tu asa este , doar ca depinde foarte mult mai ales intre sexe(m/f , sa nu se inteleaga prostii).
@Perti , ai foarte mare dreptate cu angajatorii din Romania , chiar daca nu am varsta necesara sa „critic” dar stiu foarte bine ca majoritatea „boss-ilor” daca pot spune asa angajeaza doar pitzi , de asta merge foarte bine la noi in tara , cei care stiu stau acasa si cei care au(sani,bani,pile) lucreaza chiar daca nu stiu o boaba despre domeniul respectiv.
Sa tii articolul, ca peste cativa ani o sa il citesc iarasi !
@perti
bre coane, din ce am inteles eu din postul tau, tu mereu concurezi pe post cu pitipoance. pai asta e porblema. normal ca nu cistigi niciodata, pt ca tu nu stii sa faci nimic in plus fata de ce fac ele, si atunci de ce sa fii tu angajat, cind pot angaja o pitipoanca care face exact acelasi lucru, si in plus se si fute?
angajatorii care angajeaza pitipoance pe posturi serioase dau faliment, deci in principiu ar trebui sa fie exceptii. asa ca nu e vina lor, ci vina ta ca nu poti oferi mai mult decit ele.
dar nu e problema, nu incerca sa rezolvi nimic, stai si plinge-te in continuare, poate te descopera cineva pe blog si te angajeaza country manager la microsoft, si le arati tu pitipoancelor ce valoros esti.
Zoso, ai toatala dreptate, desi pentru prima etapa as spune 3 ani, iar pentru a doua in 3-4. Pe la 26 de ani, poti sa incepi sa construiesti ceva, va fi greu mai ales in mediul din Romania. Si spun asta pentru ca ai nevoie de mai mult timp pentru a-ti lua o casa, o masina, siguranta pentru a stabili o familie si a avea un copil. Nu poti fi inconstient si dupa asta sa ajungi sa stai prin socri/parinti, plin de datorii si rupt in cur de foame. Masinile de 30.000, Bermude, Bora Bora nu se fac cu inconstienta, ci totul calculat. Normal, nu trebuie sa lipseasca putina distractie, dar nu ca la 20-25 ani.
@Peri – depinde de domeniul tau de activitate. Nu e peste tot asa, demonstreaza ca poti fi mai bun, cauta companii care se uita dupa calitatea lucrarilor. In padure nu trebuie sa cauti cararea, ci sa mergi spre acel punct care este iesirea, facandu-ti propriul drum.
„Plans are insulted destinies. I don’t have plans, I only have goals.” – Ash Chandler
@krossfire – Parintii nu mai au nici un cuvant de cand ai intrat in facultate. Cand iesi, deja e prea tarziu. Iti trebuie 2-3 ani sa vezi mersul lumii. Depinde acum de fiecare persoana, la mine nu au nimic de spus, ii respect dar deciziile sunt personale. Doar executivul din companie imi poate da ordine, momentan.
@Cristi – din experienta personala zic ce zic si din ce am mai vazut in viata asta. Din pacate, sau din fericire, nu stiu pe nimeni care dupa foarte multi ani de tras din greu sa se fi lasat total de munca. Poate pentru ca banii nu ajung niciodata, poate din dorinta de a fi util in continuare, poate pentru a exercita puterea cistigata sau pentru ca pur si simplu s-au obisnuit asa. Repet, vorbim despre oameni care toata viata lor au muncit.
judecand poza atasata scriiturii, as zice ca spre drumul cel bun te poti indrepta doar cu picioarele inainte … si mainile pe piept :))))
Bah, te transformi pe zi ce trece intr-un tip conservator stil european votant de centru-dreapta. Noa.. vorba ta… imbatranim, facem burta, credite, copchii etc.
PS. Oportunitati de afaceri: in curand se elibereaza in blogosfera romaneasca un post de „Zoso cand avea 20+ ani”.
nu ai dreptate deloc. nu toti ajung sefi: manageri de proiect, sefi servicicii.. etc.
d-asta tara asta e asa cum e: toti vor sa fie sefi. nimeni nu vrea sa munceasca. daca vezi ce denumiri se tot inventeaza pt a se crea noi posturi de sef…toate astea, pt ca sunt multi care gandesc ca tine. adik, gresit.
pt a trai bine, nu trebui sa fi sef: trebuie ca seful sa te respecte si sa te plateasca suficient ca tu sa fi multumit.
parerea mea: fa-ti treaba bine, si daca intr-adevar esti bun, vei ajunge si sef.
Mare atentie, imparteala lui zoso este cea optimista, adica deciziile alea trebuie sa le iei CEL TARZIU la varsta aia, nu inseamna ca nu poti mai devreme, INSA e bine sa treci prin toate etapele, si mai ales in ordinea aia
sau o solutie mai simpla e sa-ti indesi cat mai adanc botul intre bucile sefului …si ajungi departeeeeeee
eu inteleg din ce spui tu ca: daca sunt barbat trecut de 30 de ani si nu am sanii mari nu mai am nici o sansa sa ma angajez pe un post bun. nasol.
Foarte interesant postul, deep asa, nu am nimic de zis, foarte adevarat.
@Hamsia: Munca nu are cum sa fie un microb. Poate doar dorinta de realizare pe plan profesional si ,mai ales, financiar. Putina lume munceste pentru a demonstra ca se pot afirma, si trebuie sa recunoastem, lumea munceste pentru a incerca sa isi faca o viata mai buna ( sa nu zic, pentru a avea ce pune pe masa … suna cam urat ).
Daca cineva m-ar „sponsoriza” sa nu fac nimic, nu cred ca as avea o problema in a ma lasa de „microbul” numit munca.
cine o mai hali englezismele gen ” articol deep” …..offf….in orice caz mishto post…:D
Plec din tara , dar si in afara trebuie sa stii sa faci ceva , si nu cred ca e deajuns ce stiu eu pentru a face ceva in viata , macar momentan..
Se elimina din start (capsunile si constructiile) :))
Deep pe dracu. Real, poate. Personal, habar n-am.
Acest post se adresează celor câţiva care au urechi să audă. Şi după cum se vede generaţia lor are de obicei urechile acoperite cu căştile de la iPod.
Iar despre 30+ şi only way is up, aveţi grijă cum citiţi. Z. a spus-o clar, dar totuşi destul de ambiguu. Up, oameni buni, nu înseamnă ŞEF. Scoateţi-vă din cap prostiile inoculate la grădiniţă şi vedeţi-vă lungul nasului. Suntem o ţară de şefi, pensionari şi hoţi. Şi uităm că şefia nu întotdeauna plăteşte ratele la casă, educaţia copiilor sau concediile decente. Un venit decent, din orice poziţie ai avea în organigramă, da!
A te uita la dinozaurii care o freacă elegant din postura de vânzător de banane în piaţă sau cititor amator de bloguri este de mare fail. A face o plăcere din mersul zilnic la job sau măcar a-ţi face plăcere să faci asta doar în ziua de salariu, asta-i realitatea crudă.
Şi din păcate cei 5+5 ani sunt lungi, lungi rău!
Un post foarte bun zoso. Pentru ca ai dreptate. Sunt perioade in care trebuie sa te distrezi, unele in care sa muncesti, trebuie doar sa sti sa nu cazi in nici una din extreme.
Si foarte important este sa iti placa ce faci. Adica, sa reusesti sa gasesti reteta perfecta pentru a avea un job care te satisface si material, si profesional, dar si pe tine ca persoana.
Multi insa nu isi dau seama de asta…stau pana pe la 25+ pe banii parintilor, crezand ca o vor duce asa toata viata…iar cand se trezesc, e prea tarziu, nu mai pot face nimic, nu stiu sa faca nimic!
Cum zice waven, postul asta este pentru cei care au urechi de auzit.
@Bondarelu: Eu muncesc pentru a ma afirma. Uneori merge, alteori nu.
5+5 ani = lungi rau
Chestia asta nu demonstreaza decit ca cei care zic asa sint foarte tineri, si 10 ani li se pare o eternitate.
Intotdeauna raportam timpul ca notiune la durata pe care am trait-o deja. De-aia la 5 ani ti se parea ca o zi dureaza o vesnicie, iar la 40 (sau ce sa mai zic de 60…) ultimii 20 de ani parca au fost ieri.
Nu se poate, mai copii. Trebuie sa acumulati experienta, sa va rotunjiti colturile, sa va coaceti… Altfel, numai tot un copil ca voi v-ar da un proiect, buget, departament pe mina. Sint niste riscuri, totusi. Nu?
@mybrainquit: Inseamna ca faci parte din cei putini, care incearca asta … dar totusi muncesti pe nasturi ? Bani primiti lunar ii dai in scopuri caritabile ? Trebuie sa recunoasteam ca banul bate afirmarea.
Eu sunt de parere ca nu exista o limita a varstei in care poti sa o iei de la capat, nu trebuie sa iti propui astfel de termene (max 30) pt ca sunt nenumarati factori ce pot duce la un esec si nenumarati factori care pot aduce succesul dorit dupa 30, in primul rand conteaza foarte mult cu ce te ocupi. Unele meserii se invata in cativa ani (poate luni) altele in zeci de ani. Cuvantul „realizare” are foarte multe semnificatii, nu pt toti inseamna masina si concediu. Iar drumul nu este la fel pt toti adica ce a scris Zoso este adevarat pt un anumit procent un alt procent are cu totul alt parcurs din pacate sunt foarte putini participanti la trafic. Constat cu stupoare ca nu exista idealuri marete exista numai „realizari” mediocre si comune, pacat.
Zoso, nu o sa te joci Diablo3 cind apare?
eu am zis ca si in anu’ de facultate sa-mi dau seama ca pe mine mama m-a facut pentru altceva, imi bag picioarele si-mi urmez pasiunea. Dar pana la asemenea revelatie, nu strica sa mai stii face cate ceva…
Anu’ 5 bate la usa, revelatia ba si tu ma enervezi cu astfel de posturi!
eu am zis ca si in anu’ 5 de facultate sa-mi dau seama ca pe mine mama m-a facut pentru altceva, imi bag picioarele si-mi urmez pasiunea. Dar pana la asemenea revelatie, nu strica sa mai stii face cate ceva…
Anu’ ala bate la usa, revelatia ba si tu ma enervezi cu astfel de posturi!
Un post bun si util pentru multi. Bravo.
Un post excelent si util tuturor, chiar si alora care nu il inteleg. Da dupa cum a zis un antevorbitor (sau antescriitor) modelul asta nu se potriveste tuturor, da’ macar daca l-ar urma chiar si aia la care nu se potriveste ar fi fantastique!
Cred ca cel mai important e sa vrei naibii sa faci ceva, orice, sa te mane ambitia intr-o directie oarecare, fie ea si in gard. Definitiile pe care le dam succesului e ale naibii de limitate. Toata tinerimea vrea bani, masina, casa si gacici misto’ – a, si daca se poate sa fie moca, ca munca e un „microb” care dauneaza grav sanatatii, si oricum daca nu iese banu garla ce sens are sa te stresezi. Asta e lipsa de imaginatie la scara colectiva! Eu inteleg ca Baselu opineaza ca scoala romana scoate ce scoate dar n-as vrea sa trebuiasca sa ii si dam dreptate.
Mai doriti-va nene si altceva, sa scrieti niste articole geniale, sa descoperiti becu’ fara filament, teleportarea, undita fara carlig, sentimentul inefabilului la cercopiteci nu stiu, ceva… Pun pariu ca saracu’ Caragiale nu-si dorea bani, masina si femei frumoase, insule exotice si ATV-uri smechere. Nici Luchian. Nu stiu frate de ce nu-si largeste un pic omenirea asta de pe plaiuri mioritice orizontu’ de modele si copiaza toti dupa unu-doi pe care-i vad pe sticla in ultima saptamana c-au dat marele tun, ca nu se poate spune ca nu ar avea dupa cine sa se ia sa faca niste ispravi demne de mentionat si peste 100 de ani, nu doar in ziarele de scandal din ultima saptamana.
Daca e sa ma iau dupa numarul alora de se exprima ca ce bine ar fi sa emigreze ei, cred ca se reduce poplatia la jumatate in urmatorii 2 ani. Astept cu nerabdare sa emigreze macar jumate din cei care se lauda cu astfel de intentii, si sa ne scrie pe bloguri impresiile lor din tarile acelea fantastice, unde curge laptele si mierea pe strada, unde oamenii sunt integri si cinstiti si statul vrea binele cetatenilor lui si se eforteaza ca sa doarma aia pe moale, acolo unde salariile sunt maaaaari si se munceste putin pentru ele (de la 9 la 5, nu mai mult ca ce naiba, mai tre’ sa ne si distram!), acolo unde politicienii nu fura, unde nu exista FNI-uri si alte amenintari din astea la adresa cetatenilor cinstiti care toti muncesc acum de se spetesc da de!… in Romania nu au sanse! Au, da nu le folosesc nici unii. Domneste o apatie generala, aia care ar trebui sa urmeze reteta de 5+5+restu nu stiu ce vor si ce pot, nu vor sa afle, si ca urmare nu prea pot nimic, nici dupa 30.
Acu’ ii injuram pe astia de ii avem in frunce, maine cred ca n-o sa mai avem nici pe cine injura. Astia de azi nu sunt in stare nici sa fure fara sa fie prinsi, maine o sa vina unii care o sa astepte sa le cada din cer.
Sper ca nu v-am poluat cu deversarile de mai sus.
Stimate autor, mai scrie de-astea ca e bune.
„Dupa 30…”: plm, man, nu-i prea tarziu? Sau inca o crezi pe aia cu viata care incepe la 30? Eu zic mai degraba la 30 incepe parul carunt.
Sunt oameni care incep s-o ia mult in sus inainte de varsta asta…
Zoso! Ai mare dreptate, am 40 de ani… nu am probleme cu meseria (sunt programator), am avut doi colegi de birou de 23-25 de ani. E foarte nasol sa ai colegi cu asa diferenta de varsta. Nu ma refer doar la chestii profesionale ci din toate punctele de vedere…
mesajul cu merita premiu.