Am o mare problemă cu bloggerii care scriu articole lungi despre internet, dar nu dau exemple/nume.
Unora le e frică să nu piardă clienţi. Aceştia sunt consultanţi şi nimeni nu vrea să lucreze cu unul când ştie că are gura slobodă şi dă pe blog diverse chestii. Krumel, Doru, de voi e vorba.
Alţii folosesc articolele generalist-pilduitoare ca arme de şantaj (poate e un cuvânt prea puternic, dar nu se poate numi “consultanţă” în unele cazuri). Scriu un ditai articolul în care bagă indicii. Şi după aia aşteaptă ca subiectul-client să îşi bage minţile în cap şi să sară cu caşcavalul. Sau scriu de naşpa pentru că alţii au plecat cu punga plină şi ei cu degetul în fund (practică adusă în blogosferă de ziarişti). Comănescu, Toma, Dragomir, la voi mă refer.
Un articol de 10 paragrafe în care nu dai exemple nominale e bun de aruncat la coş. Cum ar fi arătat articolul ăsta fără nume? Să vedeţi, sunt unii, concurenţa noastră, care fac spam. Şi nu e frumos. Şi gata articolul.
Îmi pare rău pentru brandurile şi agenţiile din online, dar cum îţi asumi victoriile şi campaniile de succes, la fel trebuie să îţi asumi şi eşecurile.
pai cam despre asta e net-ul, nu? libertate, curaj, transparenta…nu exista justificare pentru lasitate, fie si in scris, asa ca…nu va fie frica de total disclosure
Nu e vorba numai de santaj, doar ca unora, cantarind ce au de pierdut si de castigat, li se micsoreaza subit curajul ala mare. Personal, prefer sa fiu stiut de ala cu gura mare decat sa tac.
„cum îţi asumi victoriile şi campaniile de succes, la fel trebuie să îţi asumi şi eşecurile. ” sunt perfect deacord cu afirmatia asta si totusi nu cred ca blogul reprezinta in zilele noastre o metoda de santaj…
Unele bloguri conţin doar subiecte generalite, dar e greu să poţi desprinde ceva bun dintr-o generalizare, uneori destul de prost făcută, pentru că cel ce scris acel articol are în vedere 1-2 exemple maxim, iar pe baza lor, ajunge la o concluzie generală extrem de proastă, pentru că 1-2 din x nu formează majoritatea ca să se poată generaliza.
Ai spus foarte bine, un articol dacă nu are şi exemple contrete, nume sau alte informaţii care să il conducă spre un punct fix, nu îşi are rostul.
Fara dovada (pe care, fir-ar, nu o mai gasesc pe blogul respectivului) nu pot da nume. Dar tin minte un articol care m-a revoltat la vremea respectiva, al unui blogger de vaza de pe la noi, care povestea ca s-a dus la neshte unii sa le vanda reclama pe blog; aia i-au spus ca e un vector de imagine prea mic ca sa-l bage in seama, iar el le-ar fi replicat ceva de genul „poate, dar sunt un vector de imagine NEGATIVA deloc de neglijat”… si se lauda cu asta…
O, but of course!
Metehnele societatii sunt aceleasi, indiferent de locul unde se manifesta. Asa cum exista santaj prin presa, asa (va) exista si santaj prin blog-uri, e la fel de natural ca si coruptia.
Acum da si tu niste exemple de articole de astea „suspecte” sa aiba si mintea mea conspirationista ce face in seara asta.
@ Radu: sunt curios sa vad blog care va lucra dupa metoda „Ziua”. Adica incepe in forta o campanie negativa si termina cu un pupic pe fruntea clientului care, pana la urma, ia publicitate pe blogul respectiv.
Asta ca sa nu mai amintesc de rafinamentul SF, care a atacat cateva luni conducerea Postei Romane si a terminat cu un advertorial despre cum directorul Postei ajuta copiii afectati de sindormul Down.
Zoso: cred ca faci o confuzie destul de mare intre „Aceştia sunt consultanţi şi nimeni nu vrea să lucreze cu unul când ştie că are gura slobodă şi dă pe blog diverse chestii” si „doru, hai sa semnam un contract de confidentialitate”.
Printre joburile pentru care clientii ma platesc se numara:
– evaluarea unui site prin intalniri cu proprietarul site-ului
– negocierea cumpararii sau vanzarii unui site catre un cumparator discret
– elaborarea unei strategii intr-un mediu puternic concurential, unde intaietatea pe piata este cruciala
– elaborarea unui mediaplan multiflight (care nu-mi permite sa fac publica strategia de achizitie media din motive de market intelligence) si lista se poate prelungi destul de mult.
Faci diferenta? Eu o fac. Si tac.