Din când în când mă intersectez cu oameni pe care-i cunosc și care mă cunosc și știu cine sunt și-i văd spunând public chestii de genul „reach-ul la FB a scăzut la sub 10%”. „Dacă nu bagi bani, nu merge”. Și dacă-i contrazic încep să se aricească să-mi povestească cum situația mea e diferită. Tot timpul e o explicație.
Explicația simplă e că ei trăiesc din „Social Media Expertise” și nu se pricep la asta. Și fac asta pentru că alte joburi erau grele. Dacă ești o păsărică ce a terminat o facultate umanistă, deci nu știi absolut nimic, dar arăți bine, sau dacă ești un gagiu cu intelectul unui șofer de UBER dar ai avantajul că nu ai gușă, Social Media e un domeniu bun pentru tine. Că nu are nimeni timp și chef să te prindă că ești impostor.
Mi-am luat o fatală nasoală când o firmă unde lucra prietena mea a decis să aleagă un impostor de-ăsta să le dea sfaturi despre cum să facă treabă în loc să discute cu mine gratis. Ăla le-a luat 1000 de euro, le-a dat niște sfaturi bune de încă 2000 de euro pe lună investiție inutilă și când i-am întrebat de ce, mi s-a spus: „păi vorbește frumos, pe înțelesul nostru”.
În imaginea de mai sus avem reach-ul pe o pagină de Facebook din România, a mea. Are 9,2K followerși, faceți calculul, dar per ansamblu este de peste 20% la fiecare postare. N-am dat exemplul cu TNR, tot pe-acolo e, chiar mai sus, că ar stârni „explicații”. Mergem cu ceva minor, pagina mea de fraier. Hai să luăm postările pe rând.
Prima este un share la Parohia Săcărești, unde amicul meu popă face un event la el în sat să adune bani pentru un loc de joacă pentru copii. Următoarea e o scamatorie lirică de-a mea, o prostie. Apoi e un articol de pe zoso.ro. Urmează o poveste tembelă cu un taximetrist, apoi încă un articol de pe zoso, încă o poveste tembelă.
Peste tot sar de peste 20%.
Bine, o să zici, dar astea sunt făcute special pentru Facebook. Bine, o să zic, hai să vezi ce reach au capitolele din poveștile mele cretine care n-ar trebui să intereseze pe niciun adult normal la cap.
Astea au fost postate într-o perioadă în care dădeam în fiecare zi a săptămânii ceva. Cel mai slab reach? 15%.
Bine, dar de ce omul meu de SM îmi spune că reach-ul e foarte slab pe Facebook? Pentru că omul tău e slab și tu ești foarte fraier, de-aia. Asta e explicația simplă, hai să mergem mai adânc.
1. Nu zic că omul tău care se pricepe la SM nu se pricepe la SM, dar fă-i un test de matematică. Că, în sine, poveștile astea cu mulțimea oamenilor la care poți să ajungi versus mulțimea oamenilor la care ajungi e o treabă de mate. Fă-i un test simplu, pune-l să rezolve problemele date la BAC ca să știi cu cine ai de-a face.
Dacă ai timp, pune-l și pe ăla care vorbește de SEO să facă același lucru. Că eu am fost la numeroase conferințe de Social Media în care apostoli ai sistemului povesteau câte-n lună și în stele, dar nu puteau răspunde la întrebarea „de ce pe măsură ce crește pagina viteza cu care adunăm like-uri/followeri scade?”. Știu un expert de FB căruia i s-a pus întrebarea asta și a început să citeze din scriptură, în loc de teoria mulțimilor care se face printr-a zecea.
2. S-ar putea ca omul pe care-l ai pe SM să fie un fanatic religios. Că tot ești antrenat în a contrazice prostiile din creștinism și Biblie, urmărește fenomenul ca atare, cum funcționează. Vezi când îl întrebi ceva dacă nu cumva începe să povestească despre ce teorie de Social Media e bună citând din expertul lui pește cum citează popa din epistola către Corinteni.
La fel cum verifici dacă lumea n-a fost creată acu’ 8000 de ani, verifică și dacă nu cumva faza cu „link în primul comentariu” funcționează. Că deocamdată e un mit, un mit atât de puternic încât oameni care lasă impresia că ar fi inteligenți îl practică.
Sorry, nicio diferență între baba care pupă icoana și stand-up-istul care pune link în primul comentariu, deși al doilea se crede mai deștept un pic, că are o religie pe care n-o înțelege baba.
3. Nu cumva ai încercat să minți? Spune sincer, ai mințit un pic? Un picuț acolo? Ai scris despre „prietenii de la firma X care mi-au dat produsul Y și împărtășesc cu voi avantajele lui”. Ia zi tu, chiar ești prieten cu ăia? E adevărat, sunt prietenii tăi, te sună dacă nu apari pe Facebook trei zile să te întrebe dacă ești necăjit? Vin la tine acasă să stea la o palavră cu tine, să bea o otravă cu tine când ești deprimat? Sunt prietenii tăi ăia, omule, sau ți-ai mințit followerii?
Dar când ai scris pe rețeaua unde te vede toată lumea că „ne pasă de oameni” ești convins că e așa? Că poate scrii asta, dar la magazinul tău ai pus panouri de Covid în dreptul caselor de marcat, aparatul de citit carduri e lângă ăla care demagnetizează produsele cumpărate și țiuie puternic la fiecare plată cu cardul. Și oamenii de care-ți „pasă” au piuitul ăla isteric la fiecare 30 de secunde, și oamenii cărora le-ai spus că-ți pasă se întâlnesc cu ei. Ce zici, te cred?
4. Dar de furat, ai furat un pic? Ai cumpărat followeri pe rețeaua socială „să crească pagina un pic, să intre la recomandări”. Zi sincer. Sau ai cumpărat view-uri pe youtube pentru campania ta super-extra-califragilistică. De are acum 3 milioane de view-uri, ce cu greu poate scoate un Șelly, care și-a mai construit și o comunitate între două cumpărări de viewuri?
Ai dat „boost” la postarea aia plătită, că să atragi mai mulți cititori, să dai raport bun la firma de publicitate? Sau era deja în contract „boost”-ul, nu-i așa? Ai câștigat atunci, cum e reach-ul acum?
Și, ho, nu săriți acum cu ofertele de biznis și publicitate, n-aveți banii lui Popa Brânză și dealurile mele cu el, s-aveți postări cu 35% reach.
Ce vreau eu să atrag atenția, prin exemplul personal, e că reach-ul de Facebook e legat foarte mult și de sinceritatea cu care promovezi brandul ăla. Desigur, Eftimie e prost, arogant și scandalagiu, câteodată troll, dar știi ceva? Poți să întrebi pe orice om care m-a cunoscut personal, nu e o diferență între ceea ce scriu acolo sau aici și cum mă comport în realitate. Nu consider că cititorii ăia ai mei, puțini câți sunt ei, sunt retardați și pot să-i păcălesc explicându-le cum am plete dese datorită noului șampon Head&Johnson.
Am banii, pilele, cunoștințele și vrăjeala necesară s-o duc rapid la 50.000 de followeri, să iau reclamă, să le zic ălora cum brusc m-am îndrăgostit de berea Ursus și cât de bun este noul i3 de la BMW și cât util este pentru mine când mă duc la Vali să-mi încasez banii de pe articolele astea de pe blog. După care aș putea să spun despre cum reach-ul de Facebook a scăzut bubuitor la 1 la sută, în timp ce mai iau cinci contracte despre cum să-ți faci o pagină de Facebook de succes.
Hei, știai că dacă pui emoticoane în statusuri atragi mai mult engagment, public mai tânăr și obții un reach mai mare? Fă-o!
Și dacă aș face-o aș avea bani, mașină mai mișto decât Pejo-ul meu obosit și m-aș putea vedea la conferințele de experți digitali cu alții asemenea mie în care să conversăm despre ce-a mai anunțat nou Papa de la Silicon Valley. Și să citesc 40 de cărți motivaționale pe lună care să-mi spună cum e lumea complicată, pentru că hei, ce nu ți-am spus de experții social media e că fac gavaj cu long reads și cărți doar să fugă de depresia monumentală generată de disonanța cognitivă în care trăiesc? (Vă spune Coloja cum e cu disonanța cognitivă)
Dar pentru că n-o fac, trebuie să trăiesc într-o lume în care influența mea reală e mult mai redusă și să mă întâlnesc la bere cu amici care-mi reproșează așa, brutal, că nu argumentez suficient când scriu chestii și poate ar trebui să dau mai multe linkuri.
Pentru ei am link-ul ăsta. Pentru ceilalți e articolul ăsta, pe care de fiecare dată când o să-l arăți cuiva, serios, fii atent, prima reacție o să fie „Da, dar să-ți explic…”.
Da, se intampla la fel si in domenii tehnice, exista 2 tipuri – 1) sclavii = cei care vaslesc si nu ling in kr si 2) cei care o sug = ‘vai sefu, ce bine-ti sta camasa aia’ dar nu fac tehnic nimic bun, cel mult copy/paste. Si cu nuante intre 1 si 2.
Personal prefer sa vaslesc mai mult decat sa kiss butt. Altii prefera sa se prostitueze unpic pe-ici-pe-colo ca sa mearga inainte. Depinde de caracter, de cum a fost crescut fiecare etc.
Ce complicata viata asta cu Mark, reach, engagement etc…..
Unii chiar au prea mult timp liber.
aș mai adăuga două ingrediente:
1. e greu să faci conținut bun pentru branduri fără buget. nu toți au bugetul BMW sau RedBull, așa că poze stock și brandul fotoșopat peste. ce engagement să ai la așa ceva?
2. deși pare simplu și ordinar, majoritatea oameni nu sunt în stare să creeze conținut. banalele alea povești căcăcioase mincinoase de pe feisbuc. nu toată lumea poate inventa ceva. nu toată lumea observă chestii în jur. iar din ăia care o fac, nu toți pot scoate o poveste din ce au văzut. de aia eu sunt aici, cu școala terminată la Hyperion, și FJSC n-a scos pe nimeni, că Andressa știa să scrie de dinainte de facultate.
Eftimie, bine ca te iei de altii ca nu stie sa scrie, da’ sa pui niste virgule ca lumea nu esti in stare. Pacat, as fi citit pana la capat ca parea interesant.
Informația asta nu mă ajută fără exemple clare.
Nimic grav. Se referea la
…..când i-am întrebat de ce mi s-a spus „păi vorbește frumos, pe înțelesul nostru”.
Virgula dupa de ce: lipseste.
ok, multumesc.
legea lui cunningham, cand nu ai argumente, corecteaza-l gramatical. succes 100%
e ca muștaru la maioneză
Am vazut atatea virgule in primul articol din prima poza si n-am mai citit restul articolului. De ce as citi ceva scris de unul care nu stie sa o faca?
@Eftimie
Iar într-un articol anterior ai pus virgulă între subiect și predicat.
”Folowerși” la un om de litere?
Parerea mea:
1. Asta cu reach-ul mic nu e inventata de romani. Sunt destui pe afara, zic eu destepti, care zic acelasi lucru
2. Oamenilor nu le pasa de branduri si nici lui facebook. De aceea ce postezi tu (lirism de al tau) e interesant pentru ca nu e o reclama. La fel si facebook, a scazut reach-ul organic pentru a forta firmele sa bage bani
3. E foarte foarte greu si scump sa faci o creatie misto, care sa rupa organic
Ce-i aia gavaj? Da’ explica tu, in stilul tau fancy, ca pe Dex online ma pot uita si eu!
auto-irrumatio în contextul dat.
gavaj= garaj pentru masini cu motor in v
E asa si nu e asa . Majoritatea oamenilor si brandurilor sunt complet ne-interesante, ordinare as zice.
Il platesc pe colegul tau, domnul Vasile sa imi deseneze niste mascari (ca eu nu sunt in stare, am alta meserie). Reach cat casa, ca sunt funny, uneori chiar obscene.
Uite aci: https://imgur.com/a/DDMx7WP . I-am mai dat eu un 10 euro sa o ia din loc.
Dar am incercat sa fiu pestele lui la cateva corporatii, uite domle ce reach face mascariciul. Pfaaa, domle, frumos, dar brand book, n-avem voie, ne taie aia de la Viena.
Si atunci in loc sa dea banu lu Vasile sau la alt omu talentat da banu lu Zuck. Ca vezi, daca Vasile nu face reach zice Viena: „pai ba, ce plm e asta?”. Asa da banu la Zuck, si zice: asa e sefu in toate tarile, ce sa facem..facem si noi ce putem.
Partea mișto în diatriba asta e aia în care dacă zice unu că Rumînia e colonie sărim să-l scuipăm în timp ce facem frumos la șeful de la Viena și avem explicații pentru eșec. Nu plătim talentul local, dăm banul la enforcer, dar ăilalți sunt proști.
Tare urata e lumea asta si sa depinzi de ceva asa … „volatil”.
Articolul ăsta despre care zice Eftimie mai sus nu e chiar un articol de Pulitzer, dar nici prea departe nu e. E ceva ce-ar trebui să deschidă măcar mijit ochiul adormit al apologeților advertisingului online.
Da, thecorrespondent, chiar faceau presa – „unbreaking news” cum ziceau. Rezultatul? S-au inchis de la inceputul anului asta.
Nu lucrez in nicio agentie, insa reach-ul a inceput sa scada cam din aprilie, daca imi aduc bine aminte. Poate nu toate paginile au avut de suferit, dar mie mi-a scazut reach-ul de la 750k lunar la 450k.
Ovidiuuuu!!!
Innebunesc! sunt „haitist” de 21 de ani (matematician ca profesie) dar tot nu stiu wtf e ala „reach”! Desigur, pot sa gugalesc, dar as prefera sa-mi zici cu cuvintele tale. Scoate-ma din intunerec pls!!!
Nu conteaza. Important este ca reach-ul sa ajunga pe buzele tuturor.
reach-u’ cariciu’
Reachu e un numar care inseamna : „la cati oameni ajunge mesajul tau” .
Mesajul fiind in cazul de fata o postare pe facebook. Pe o pagina de facebook ai 10k de fani, followersi, etc. Cand postezi ceva, algoritmul lui facebook arata opera ta la o mica parte din aia 10k si vede reactiile. Daca aia se opresc la postare, dau like, comenteaza,etc algoritmu zice „opa, asta a scris ceva interesant pentru publicul lui”. Si arata opera ta de arta si la ceilalti folowersi, ca daca omul nu gaseste nimic interesant in facebook inchide aplicatia si se duce pe pornhub unde cu siguranta gaseste ceva interesant.
Facebook vrea sa faca bani totusi, ca nu e ong, si atunci limiteaza numarul de oameni la care arata magaria ta de postare si zice: „tati, vrei sa vada si ailanti? da banu, ca nu sunt asociatie de caritate” .
Daca autorul posteaza chestii destepte, haioase (interesante intr-un cuvant), nu mai ai nevoie sa dai banu la facebook, algoritmul zice : „as fi idiot sa nu arat magaria lui Eftimie si la restul de oameni, ca iata e ceva misto” .
Simplist cam asa
Frumos a fost bait and switchul facut de Facebook cu reach organic care s a transformat în reach plătit. Nu prea pare lumea deranjata de asta, vad ca toți sunt ok cu asta, adică, Facebook nu are voie sa facă bani ca niște infecți, ce, doar nu e ONG.
Sunt sigur ca dacă de la început era doar reach cu plata nu mai aveau acum 2 miliarde de conturi. Platformele astea au devenit ca jocurile de telefon, te atrag cu o idee dar de fapt scopul este doar ca să ajungi acolo și sa te jecmaneasca. Uitați ce a devenit instagram de ex. Și ce vrea sa devina.
Mie îmi e silă de ce a devenit on line ul in ultimii ani, scârbă. Fac orice ca să păcălesc sistemul, de la vpn și adblocks la torenti și neinteres pentru Facebook Instagram twitter etc. Ei vor sa fiu fraierul care scoate banul la orice acțiune pe net, eu nu accept asta. Ei vor sa știe totul despre mine și despre ce cu cine și unde o fac, eu le arat degetul mijlociu.
Articolul ala din thecorrespondent e genial, sunt multe chestii si in IT care functioneaza din inertie, sunt bazate pe fix nimic. Lumea vrea sa creada si aia e, nimic nu-i scoate din asta. Realitatea e ca stiintific si masurabil sunt foarte putine lucruri care functioneaza. Doar ca nimeni nu accepta asta ca multi si-ar pierde locurile de munca. Asa ca se minte incontinuu, o complicitate tacuta.
In primul rand nu stim cum ai facut cifrele alea, poate bagi bani, poate dai share pe grupuri, ca asa poti sa faci reach si 10.000%. Plus articole de acum 3 luni care normal ca de-a lungul timpului au mai adunat cifre.
Dar sa presupunem ca cifrele sunt naturale, adica eu te cred ca sunt.
Reachul e in medie sub 10% si asta e un fapt, nu o parere. Imi fac un magazin de haine, pun maine un text si un link pe facebook, e sub 10% reach. Si luna viitoare la fel.
Cu continut interesant, pricepere, interes si o strategie buna, il poti face 15-20%, nu cred ca te contrazice nimeni aici. Poti sa faci cifre mai bune mai ales in conditiile in care ai o pagina care nu vinde ceva, cum se pare ca e a ta. Nu poti sa compari o pagina cu poze din bucurestiul vechi, de exemplu, cu o pagina unui magazin online sau a unei firme care vinde napolitane.
Nu cred ca zice nimeni ca n-ai cum sa ai reach 20% in functie de anumite conditii, asa ca nu ai dovedit nimanui nimic, mi se pare ca ai inventat un conflict si ai comparat mere cu pere doar ca sa ne arati ce tare esti tu.
Există o disciplină care extrage dintr-un discurs cam ce voia să spună poetul. S-a perfecționat după al doilea război mondial, din motive evidente. O menționează și Asimov în Fundația. O practică mulți: analiștii din servicii, politicienii, managerii buni sau popii. Se poate extrage foarte ușor analizând ritmul și verbele folosite profilul psihologic al interlocutorului, în special referințele personale (eu, îmi, mie).
„Cred”, „nu cred”, „nu cred” și „mi se pare” au fost punctele cheie în discursul tău, ba chiar au avut o ritmicitate poetică într-un fel.
Unde in Fundația? (dacă îmi este permis, îmi place foarte mult seria dar nu îmi aduc aminte de așa ceva )
Dragut. Vezi ca mai conteaza si contextul in care sunt folosite anumite elemente in discurs, precum si multe alte variabile. Analiza asta nu se face dupa ureche. Altfel vrei doar sa faci pe desteptul, cred.
@Fisherman Când vine lordu Dorwin să le dea asigurări savanților pe Terminus că imperiul e cu ei și Hardin, primarul, spune că i-a analizat trei zile de discurs și după ce a eliminat politețurile n-a mai rămas nimic.
„Tocmai aici e partea interesantă. Analiza a fost cea mai grea dintre toate trei. Când Holk, după două zile de muncă îndîrjită, a reuşit să elimine afirmaţiile fără noimă, vorbăria goală, calificativele inutile, pe scurt, toată gângăveala şi bolboroseala, a descoperit că nu mai rămăsese nimic. Totul s-a anulat. Domnilor, în cinci zile de discuţii, Lord Dorwin nu a emis nici măcar o idee, şi a făcut acest lucru fără ca voi să băgaţi de seamă. Acestea sînt asigurările pe care le-aţi primit din partea iubitului vostru Imperiu”.
@nm.bradu
Nu trebuie „să fac” pe deșteptul, e suficient să atrag atenția că afirmația „articole de acum 3 luni care normal ca de-a lungul timpului au mai adunat cifre” este falsă, ceea ce te recomandă ca ignorant în domeniu. Și asta nu e o informație super-secretă, e ceva de școală elementară.
În acest context e relevantă abordarea ta religioasă pe subiect. Ca structură mentală și nivel de IQ ești identic cu cei care cred că vaccinul bagă cipuri, doar că ai o credință diferită. Inclusiv reacția ulterioară de tipul „bine că ești tu deștept”.
Nu e bine ca esti tu destept, e bine ca te crezi destept. Lucru pe care mi l-as dori si eu, fiindca e misto sa ai atat de multa incredere si sa fii sigur pe tine indiferent de ce tampenii spui.
https://www.morningbrew.com/marketing/stories/2021/06/16/nearly-half-ads-fake-news-sites-come-google-study-finds