Cred că toți oamenii au un prieten care la un moment dat le atrage atenția asupra greșelii pe care o fac la momentul ăla. Poate unul vrea să își facă un tatuaj pe față, poate altul vrea investească în ceva, poate altul vrea să își cumpere o mașină. Ceva. Orice. E un prieten acolo care îi atrage atenția, pe bună dreptate, că face o greșeală. E important asta: prietenul are dreptate.
Asta vreau să știu. Credeți și ați avut experiențe de genul ăsta? Sau credeți că, de cele mai multe ori, prietenii nu vă zic nimic ca să nu vă supere, chiar dacă văd și știu că voi faceți o greșeală?
Reflectam un pic asupra activității mele publicistice din ultimii ani și mă gândeam la cazurile în care am scris despre oameni care ar fi trebuit să se oprească din ceea ce făceau greșit și totuși n-au făcut-o. Și articolul pe blog ar fi trebuit să fie o ultimă palmă. Bă, dacă și ăla a zis că greșești, poate greșești. Eh, eu nu cred că oamenii respectivi nu aveau prieteni care să le spună, înainte sau după articolele mele, că au o problemă. Și dacă au continuat, au făcut asta conștienți fiind de acțiunile lor. Știu că greșesc, dar au ales să nu le pese.
In Decembrie 2007 un prieten care lucra la bvb mi-a spus sa țin toți banii pe care ii am pentru ca o sa vina o super criza. In Februarie 2008 eu am cumpărat terenuri in câmp. In Martie mi-a zis sa le vând, eu i-am zis ca ma apuc sa fac case pe ele. In Octombrie i-am făcut cinste cu o bere și i-am mulțumit, chiar dacă nu l-am ascultat. Unele lucruri se învață cu prețuri mari, dar totuși e bine sa fie învățate.
Ce zice prietenul tău acum?
@ubercool – nu mai zice nimic… S-a prins ca-si raceste gura de pomana
Rahatul ăsta de a te fute grija altuia e foarte specific românesc și e cauza multor rele. Dacă fiecare și-ar vedea de treaba lui ar fi o lume mai bună.
În afara de asta, e un principiu simplu de care toți trebuie să ținem cont: binele nu se face cu forța.
nu mă fute grija de tine, da’ de ce ma suni sa te plangi că n-ai bani, cand to-am zis de 1000 de ori să nu bei chiar tot salariul.
A, cand îți spuneam asta tu imi ziceai ca sunt banii tai, si de ce ma fute pe mine grija?
de asta, prostanule, pentru ca incepi sa plângi la telefon, ca un idiot ce ești.
Calmează-te sărakule, nu o să-ți cer eu ție niciodată bani.
Era o discuție de principiu, generală, nu vrea nimeni nimic de la tine.
În afara de asta, era mai bine să-ți vezi de treaba ta și să-l lași să bea toți banii apoi să-i închizi telefonul când cere bani.
A venit Andrei sa ne suga pula pe-aici… Ti-am dat un exemplu in care iti aratam ca esti prost, tu tot vrei s-o sugi.
exact. sunt niște prieteni care la început îți zic cu cele mai bune intenții că ești pe un drum greșit. După ce primesc jet se duce vorba despre tine și cam așa ajungi să nu-ți mai spună prietenii nimic, nu neapărat pt că nu vor să te supere!
Dl Vali, va respect si uneori chiar va admir. Aveti insa foarte multe certitudini, ca si in articolul de fata. Exista mai multe teorii care zic ca daca un individ continua intr-un comportament (gresit dupa parerea ta) acel comportament ii foloseste la ceva.
Ca sa fiu mai concret: de 21 de zile nu mai fumez. Dupa 20 de ani de fumat aprox 1 pachet pe zi. E, fumatul asta mie imi folosea la ceva. Dupa anii de liceu in care eram cool nu mai am nici o indoiala in ultimii 5 ani ca este daunator. ZERO indoiala in aceasta privinta. Scrie si pe pachet. Si totusi am continuat sa fumez.Mi-a zis mama, mi-a zis tata, mi-au zis gagici, mi-au zis prieteni. Doar Barna nu a zis. Asa, revenind : fumatul asta, desi nu am nici o indoiala ca a fost si este daunator, avea un rol important: a fost un quick fix pentru anxietate. Si a devenit obicei. Si parte din mine.
Pana cand nu mi-a mai folost,de curand, ba chiar m-a incurcat.
Cam asa poate si cu prietenii tai sau ai lor despre care zici ca au ales sa nu le pese. Poate au ales sa nu le pese pentru ca nu au stiut altfel.
Iti dai seama ce greu e sa ai 20 de ani de reflex, adica 7300 de dimineti in care sa-ti aprinzi o tigare la 7 am si deodata sa nu mai aprinzi ?
7300-1, 7300-2, 7300-4..
Nu am vazut om sa se schimbe peste noapte in urma unei vizionari de TED, daramite de citi articol pe blog. E un proces.
My 2 cents.
In 2020 mai folositi „tigare”?
poate e folosit la mișto.
eu mai folosesc la mișto forme greșite sau aiurite (cum ar fi ”tembelizor” sau ”terfelon”) ale unor cuvinte.
era și mai mișto scris cu diacritice ”țâgare”.
Oamenii nu cauta NICIODATA sfaturi de la nimeni. Oamenii cauta confirmarea ideilor pe care le au. Daca zici ca ei, se simt bine cu alegerea lor,daca le sugerezi ca fac ceva gresit, se simt atacati si fac tot ca ei sub pretextul „mersi de sfat, dar nu coincide cu ce m-am hotarat deja”.
Un amic de al meu care nu stie ABSOLUT NIMIC despre masini m-a tarat cu el sa vad toate rablele de pe olx.
I-am explicat ce trebuie sa caute, i-am explicat ca datorita ideilor absurde pe care le are e fraierul perfect pentru a lua o teapa, i-am explicat tot pana in cel mai mic detaliu.
In final a ales o masina singur, o masina la care n-am mai participat si eu la vizionare si pe care l-am rugat efectiv sa nu o ia
O are de 3 saptamani si e plina de probleme.
Concluzia e ca sunt eu de cacat ca nu am fost cu el sa vada o masina care era CLAR teapa.
Daca nu mergeam cu el zicea ca sunt muist, daca mergeam si ziceam nu, iar muist, daca nu am fost cu el sunt muist.Orice as fi facut picam nasol.
Nu mai port discutii sfatoase cu prieteni ca nu am chef sa fiu responsabil pt alegerile.
Ps. Nu mai vorbesc cu oamenii cunoscuti decat despre lucruri la care NU ma pricep. E destul de frustrant sa te certi pe domeniul tau cu un om care a facut 3 ore de research pe youtube si crede ca stie mai multe decat stii tu dupa ani de lucrat in domeniu..
Păi cum, youtuberii de auto nu știu despre ce vorbesc? Nu dau ei sfaturi bune? Sau prietenul tău nu a ascultat sfaturile acestor influensări experți în auto? (acum, mă refer la cei de pe plan local, am văzut că prin afară oamenii care crează conținut pe nișă sunt cu capul pe umeri)
Am 5 biciclete, și sunt „biciclist profesionist” (singurul mijloc de transport) de vreo 10 ani.
Mi s-au cerut sfaturi despre ce bicle sa-si ia.
Nu eu m-am dus peste ei, ei au venit peste mine, cerandu-mi sfaturi, părând foarte interesați.
Locuiești în garsonieră? Pliabila.
80% o folosesti pentru mers la serviciu? Bicla de oraș, tip olandez.
Ai 60 de kile? Ești foarte ok și cu frane pe saboti. Ieftin de schimbat cand se uzeaza, usor de reglat, ușor de întreținut.
TOȚI, absolut toți cei care au discutat cu mine, si-au luat ce au vrut ei.
Locuia în garsonieră, si-a luat 29er cu cauciucuri de 2.2. După un an era pe olx.
Merge pe bicla la serviciu, si-a luat bicla de sosea, stă ghebos și încrîncenat, asta in rush-hour bucurestean. roti sibtiri de șosea, prin piețe full de linii de tramvai. buuuun.
Numai din astea.
Am zis ca niciodată nu voi mai pierde timpul cu sfaturi date degeaba.
–
Are 1 șaizeci înălțime, fată, si-a luat un mega mountain-bike, cu roti de noroi, groase, care bicla nu încape in lift. Ea stă la etajul 4. Buuun.
am uitat să spun ce s-a întâmplat cu cel cu franele. Nu si-a luat pe saboti, si-a luat bicla cu frane hidraulice, pe disc. Tare! Jmeker!
A cazut cu bicla, i s-au futut franele. 300 de lei reparația. Plus manopera la service.
O pereche de saboti destul de buni e 15-20 de lei, si se pot monta de aproape oricine, folosind o singură cheie inbus.
Gagiul e student, cateva luni (chiar in vacanță) n-a avut bani sa-si repare franele.
Daca citeste comentariul ăsta va spune că acum are frane ok, nu panaramele mele pe saboti. Va fi din nou jmeker, până cade iar cu bicla…
https://www.urbandictionary.com/define.php?term=Askhole
„Merge pe bicla la serviciu, si-a luat bicla de sosea, stă ghebos și încrîncenat, asta in rush-hour bucurestean. roti sibtiri de șosea, prin piețe full de linii de tramvai. buuuun.”
Am cateva mii de km de mers „ghebos” prin orase. Mergi ghebos daca ai bicicleta gresita, nu de la cursiera.
De ce sa merg cu 40 la ora in oras, cand pot cu 20, nu?
Genul asta de prieteni care te muiesc din orice pozitie ar trebui evitati. Am avea o viata mai linistita.
Cristi, cel cu bicicletele, scoate-ma din nevoie, te rog: cum sa depozitez doua biciclete într-un hol de apartament fara sa găuresc pereții și să avem și noi loc să trecem? Mulțumesc anticipat!
Da, Matze mi-a zis la începutul facultăți să las sculăritul și să-mi cauta pe cine trebuie. Eu l-am ascultat imediat. El are 45 de ani și un câine.
Cei mai mulţi oameni vor să se simtă deştepţi, să aibă dreptate mereu şi să fie lăudaţi de cei din jur. De aia caută feedback-ul pozitiv (şi Feisbuc are doar buton de laic). Scoaterea în evidenţă a greşelilor doare, îi face să se simtă imperfecţi, ba pentru unii e chiar umilitor (inclusiv când o faci între patru ochi). Aşa că oamenii, pentru a fi acceptaţi de cei din jur şi pentru a nu fi etichetaţi drept „hateri”, se conformează şi oferă ceea ce cere „piaţa”: zâmbete, încurajări, voie bună.
Dacă într-adevăr îţi sunt prieteni, depui un efort. Dacă nu, te aşezi confortabil şi iei punga de popcorn: „Fireşte că e o idee excelentă să iei bani de la cămătari şi să-ţi deschizi fermă de bitcoins la finalul lui 2018. Te invidiez, aş vrea să am şi eu curajul tău!”
– De ce ai dat 1800 de lei pe două zile de spalare pe creier, „cursuri” cu speaker motivațional? Pe bune?
– Sunt banii mei, fac ce vreau cu ei.
–
– Cum poti să crezi că masajul Bowen îți poate rezolva problemele MECANICE ale corpului? De când un masaj îndreaptă coloana?
– Nu stii tu din astea, tu ești invechit.
–
– Ești sigură că banii rămași mostenire de la bunica-ta sunt numai buni pentru „excursie in jurul lumii”, mai ales când ai 30 de ani și ești în curul gol, stai cu chirie?
–
– De când ai început să crezi că pietrele au energie și pot schimba destinul dacă „le lași sub lumina lunii”?
–
– Câți trebuie să-ti spună că tot ce e „self help” e spălare pe creier, pierdere de timp? Dacă până și mama ta spune că e un rahat… câți oameni cu care ai crescut (!) mai trebuie să-ti spună asta?
–
– Te plângi tot timpul ca jobul e de rahat și vrei să-l schimbi, dar ai 30 de ani și nu faci absolut nimic in directia asta. Câți ani mai crezi că poți fi „maleabil în cap” încât să faci o schimbare majoră?
–
– Spui des ca te-ai săturat se casa in care locuiești cu chirie, da’ ce faci să schimbi situația?
–
– Te plangi des că n-ai bani de trecut strada, dar bei și fumezi 80% din salariu. Pe bune? Poți gândi o secundă cu capul tău? CE FACI PENTRU A SCHIMBA SITUAȚIA!?
–
– Știi criza din 2008-2009? Câți bani pui deoparte pe an pentru a te asigura ca nu vei mai trăi anii ăia atât de greu?
–
– Nu vi se pare ciudat că nu muncim nimic, iar firma asta se bazează pe un singur client? (au dat faliment la trei ani după ce am demisionat)
–
– De ce sa investesti toate economiile tale într-un atelier luat cu chirie, când nimeni nu a auzit de tine, și nu ai decat clienți rudele tale? Crezi ca din salariul tău vei putea plăti rata la casă, chiria atelierului, facturile si restul, tu lucrând in atelier doar dupa job? De ce nu incepi in curtea bunicilor, până te cunoaste lumea?
–
– Daca sunteti deja de 5 ani plecați din țară, de ce nu inchiriati apartamentul de 4 camere din România, ca e păcat sa stea gol. (după încă 5 ani). Au mai trecut 5 ani, vă dati seama ca puteati avea niște bani in cont, nu putini, si cu ei ați fi renovat totul de la zero când și dacă reveneati în România? (au mai trecut 5 ani de atunci)
–
Într-o lume ciudată, de multe ori încerc să fiu vocea rațiunii. De asta nici nu prea am prieteni, lumea nu mă suportă, ei cred că sunt încrezut, distant, antisocial, rău.
In ceea ce privește oamenii din online poți pune chiar 100%… Eu asa as pune fiindcă nu am întâlnit încă pe cineva căruia chiar vorbindu-i frumos și cu super giugulugu, sa il/o fac sa înțeleagă ca aberează samd.
De aia am și renunțat. Am impresia ca mulți au un iq extrem, extrem de mic… Înspăimântător de mulți….
Cristi.. Same here. Ba chiar am primit „complimente” precum ca sunt, de fapt suntem, adică eu și soțul fiindcă și el e la fel ca mine, îngâmfați și ca ne consideram mai deștepți decât toți și ca de aia nu avem noi prieteni ca ne pute toată lumea… Mno… Deci cam asta e reactia. Insa niciodată nu îmi voi tine gura doar ca să îmi fac pe cineva prieten. Pentru ca asta s-ar bate cap în cap cu termenul în sine… Cine vrea lingăi, automat pentru mine e o persoana slabă, deci nu prezintă interes…
Ioana, eu le zic: „Dacă as fi spus ce doreati sa auziți, si se dovedea că e greșit ce ați fi vrut să faceți, in momentul ăla ce ați fi gândit despre mine?”
–
Aia cu „mesajul Bowen” s-a lăsat după câteva luni, că nu si-a îndreptat coloana prin masaj. Asta pentru că nu se îndreaptă oasele prin masaj!
Am mai intrebat-o din când în când de ce nu mai merge la „Bowen”, că parcă era foarte înverșunată cu asta… se supără.
–
Aia cu excursia in jurul lumii, a cumpărat o garsonieră, iar cu restul de bani a mers in „excursie in jurul a jumătate de lume”. Când s-a intors (fără job, fără salariu), macar a avut unde pune capul, in casa ei.
Mi-a multumit vreodată, sau sa zică tangential ceva?
Nu dau sfaturi prietenilor decât dacă mi se cer. Rudelor apropiate (cumnați/cumnate, părinte, socru) le dau sfaturi, ele decid mai departe ce fac. Sfaturi nu prea am primit, presupun că ce fac, fac bine.
Nici nu am luat-o pe arătură, nu am făcut tâmpenii.
Bineînțeles, toate deciziile importante le iau după consultări cu doamna. Uneori are dreptate, alteori am eu. Când ieșim pe plus, suntem bucuroși, când ne dă viața o palmă, învățăm din greșeli.
Oamenii nu cauta sa fie contrazisi, când sunt convinși de ceva vor cauta doar reconfirmari de la apropiați. Apropiații care ii contrazic devin automat niște invidiosi, bagaciosi, you name it. Așadar, dacă mai apare și zoso sau altul din exterior sa iti dea o palma ca urmare a faptului ca prostia ta deranjează și în afara bulei, automat zoso e un hater. :)) De aia esti hater.
Oamenii nu vor sfaturi, vor confirmări. Asta e una. A doua, în realitate, puțini au prieteni. Au cunoștințe, relații, rude. Parcă pe măsură ce trece timpul, oamenii sunt din ce în ce mai puțin dispuși să asculte altceva decât confirmări și aprecieri.
Aici cred ca gresesti ceva…dupa mine.
Intre prieteni daca a existat o cearta de genul sau mai mici, am spus de 1,2, 3 ori ca e de ajuns a luat palma peste fata si gata.
Nu ma apuc sa pun afise la scara blocului. E jenant si nu imi da nimeni dreptul asta.
Daca a gresit catre mai multe persoane sa faca fiecare ce crede, dar eu/tu nu sunt/em judecator/i.
Incearca sa constientizezi ca tu dupa atatia ani cu blog ti se pare ok sa faci cate un articol despre x,y,z, poate la nervi sau doar pt ca asa consideri. Si il nenorocesti cu mult mai rau decat ti-ar arunca el cu o piatra in geam, de care uita lumea….corect?
Este doar parerea mea, daca iti e sau ti-a fost prieten si ti-a gresit o lasi asa si eventual impartasesti celor din grup/parintilor etc nici de cum pe facebook/blog/articole etc.
Pentru straini e stric altceva si nu are legatura.
Nu știu ce varsta ai, dar poate ar trebui sa mai cauți si alți prieteni. Am niște prieteni vechi, din copilărie cu care ma vad de 3-4 ori pe an. Sunt numai buni de bârfă si caterincă si ma leagă toata amintirile din copilărie de ei. Dacă intru in chestii serioase, tot cu caterincă, iar la comportament sunt exact tiparul clasic de tineri: iresponsabili.
Mai am un grup de prieteni făcuți la facultate cu care pot discuta si lucruri mai deep si pe a caror intelect, cunoștințe si sfaturi ma bazez. Sentimentul e reciproc din partea lor. Cu ăștia ma vedeam (înainte de pandemie) de vreo 30-40 de ori/an.
Exact asa simt si eu referitor la o mare parte din prietenii din copilarie. E fun sa te vezi de cateva ori pe an, atat, evident, probabil exista si exceptii, dar in cazul meu e fix asa cum spui.
Prietenii din facultate sunt un pic diferiti, avand mult mai multe in comun cu ei, lucrand in aceeasi industrie cu multi dintre ei, fiind totusi prieteni facuti in facultate (oricat de putin ar insemna asta dpdv intelectual) si nu in spatele blocului la un fotbal :)).
Era la comentariu lui @robert3. Scuze.
Multe dintre prieteniile astea ” adevarate ” sunt prietenii doar de bine. Atata timp cat tovarasu’ inca are bani, inca face o cinste si inca poti sa glumesti cu el, te doare’n pl de ce decizii ia in viata, cum face banii, de unde-i face, cum isi trateaza familia etc.
Mai ales daca tu esti intr-o perioada mai slaba din punct de vedere financiar, mental etc. si asta este unul din oamenii care mereu da cu banul sau cu buna dispozitie. Din prea multa comoditate, oamenii astia nu vor spune niciodata nimic impotriva, si niciodata nu isi vor opri prietenul din ceea ce face, de frica sa nu li se taie robinetul. De obicei, astia care iti sunt cica alaturi ” la bine si la rau ” , astia cu care vorbesti zilnic si cu care iesi la o adica de fiecare data cand aveti 5 minute timp liber, iti sunt atat de alaturi, doar pentru ca in momentele alea e valabila doar partea cu bine.
Adevarul dur este ca majoritatea oamenilor, incluzandu-ma desigur, au avut, sau au in continuare, prieteni ” adevarati ” care la prima idee de rau, la o nevoie de un mic sprijin mental intr-o perioada de depresie, o vorba buna dupa o zi cu adevarat proasta, sau 100 de euro imprumut, au disparut in nicaieri. Si probabil si eu, si cei ce vor citi comentariul asta si imi vor da dreptate, am facut greseala asta macar o data in viata fata de cineva, din diferite motive.
Alegeti-va prietenii cu grija, nu va puneti 100% incredere niciodata in vreunul, si dati cu seama ca de obicei, astia care se comporta ca niste prieteni adevarati cu voi chiar si dupa o perioada de 2-3-6 luni in care n-ati vorbit, s-ar putea chiar sa va fie mult mai prieteni decat altii cu care iesiti zilnic.
cunosc pe cineva care „schimba prietenii” de fiecare data când ei nu sunt de acord cu persoana. Deja e amuzant, sau trist, să văd că la 1-2 ani are alți prieteni. Iar alegerile în viață… drumul acestui om… mi-e milă. Uneori mi-e milă, uneori vreau să-l bat.
Dar… e viața lui, ce ne băgăm noi peste ea!? YOLO!
Ascult sfaturi de la orice om (prieten sau neprieten) daca am o oarecare certitudine ca stie ce vorbeste. De sfatuit, sfatuiesc daca mi se cere parerea si doar pe subiectele pe care ma pricep.
De cand am inceput sa am un interes real in subiectul comunicare (si sa incerc sa imbunatatesc acest skill foarte relevant atat in viata personala cat si cea in profesionala), am mai filtrat si din prietenii contextuali (cred ca e o exprimare mai elevata a ceea ce spunea Stefan Iordache referitor la prieteni si anume ca nu exista prieteni ci doar momente de prietenie, nu sunt intru totul de acord cu el, dar e o chestie asupra careia merita reflectat).
Din fericire am si un frate cu ajutorul caruia pot sa „bounce ideas”(oricat de deep sau putin deep ar fi) cat am chef despre orice, care e smart si open-minded.
Daca el are curajul să fie proaspăt tatic (3th time) la aproape 50 și să crească un câine care ajunge cât un vițel, lasă-l în pace!
Richard Gere approves!
bernie ecclestone (90 ani) approuves.
sean, dont be muist.
zi-ne si de un exemplu in care ai ascultat de sfatul oamenilor ca ai scris tampenii si ti-ai dat seama.
când ați vrut comentarii nested.
best thing ever! :))
Uite aici o părere, nu sfat: nu apreciez deloc articolele misogine (chestii de can-can in mare parte), care spun doar o parte a poveștii si care le umflă OOle unora mai frustrați. Mi se pare ca scopul articolelor e doar trafic. Less quality though. I mean: who the fuck cares what Jane and John did?
Iar dacă tot bricolăm pe aici, poate ne mai spui tu sau poate mai aflăm prin intermediul tau de la alții despre construcții/instalații/grădină etc.
In ceea ce privește sfaturile, cred am îndepărtat prea multă lume din cauza asta. De asta încerc sa evit (keep the small talk) sau sa ignor in mare parte. Oamenii nu se învață minte până nu dau ei cu capul de tocul ușii. Uneori nici atunci.
înveți ceva prin puterea exemplului. de aia există. și dacă nu-ți place articolul, te uiți în comentarii și tot înveți ceva.
https://zoso.ro/never-give-people-what-they-want/
apropo de asta, si linkul de pe twitr, ma amuza ca mai exista zelist dar si mai amuzant e topul ala
zelist are două componente. topul care se vede și toolul de monitorizare, pentru care companii plătesc bani.
Este cea mai buna reteta sa ramai fara prieteni, adica sfaturile dezinteresate.
In cazul tau, daca se combina cu scrisul pe blog, rezultatul este garantat.
Nu te cunosc si nu sunt din bula media.
Sfaturile alea necerute pe care le dai, sunt postate aici in scop altruist, su doar supraveghezi competitia, mai o discreditare mica sa fuga clientii de ei pe viitor si sa vina.. unde trebuie
sunt două răspunsuri la dilema ta.
1. nu, influencerii nu sunt concurenții mei. din contră, faptul că ei sunt idioți și fac prostii îmi aduce mie business pe blog. scriu de ei pentru a ajuta piața media și în special pe oamenii care ar renunța la ei, dar nu au un exemplu clar pentru care ar face asta. așa, dau un link pe mail către articolul meu și spun „uite, ăla e idiot, de aia nu lucrăm cu el”. nu există situație în care cineva renunță la mine ca să meargă la Sânziana sau la Selly. fiecare dintre noi livrează ceva ce ălalalt nu poate.
2. nu țin minte să fie companie care să fi venit aici după ce am scris că a luat țeapă cu ceva. companie cu care nu lucram deja, gen telekom sau cola. de obicei înghit țeapa și aia e. eventual omul de la companie care a patronat țeapa ascunde rahatul sub preș și îi da înainte. de obicei, ce se întâmplă după ce scriu: mă întâlnesc întâmplător cu un de la ei și mi se spun motivele. da, ai dreptate, dar nevasta lui șefu a vrut asta. da, știm că a fost prost, dar aia e, învățăm.
nu vine nimeni și zice „coae, ce bine că ne-ai futut în gură, hai să lucram cu tine”.
nu vezi pe aici campanii telekom, netflix, huawei, samsung, panasonic, cotnari, revolut, uber sau cine mai știe cine, nu?
Deci ideea este sa te mentii relevant ca o autoritate in probleme de media?
ori relevant, ori ca o autoritate?
ps: care e faza cu proxiul de cipru?
Intreb ca sa te inteleg mai bine, recunosc ca nu am prea deschis articolele alea cu influenceri.
Acuma imi dau seama ca probabil esti foarte bun pe nisa aia si de asta scrii.
In acest caz, respect
P.s. nu e proxi
dacă ești civil și nu ești interesat de industria asta, tot e interesant, că vezi de la cine își iau copiii tai reperele morale. nu fix ai tăi, ci așa in general.
ps: ah, ok.
@zoso, scuze ca ma bag in discutia voastra, dar cred ca motivul pentru care nu vin companiile acelea pe care le-ai aratat cu degetul e ca prea ii m*iesti fara mila in articole
Nu ma intelege gresit, de asta intru pe aici, sa vad „executii in direct”. Ca nu mergi pe prosteala asta fake care vad ca a cuprins tot online-ul si nu doar din Romania:” sa fim mereu pe pozitiv”, flower-power si corectitudine politica.
Proiectat casa la om. I-am zis sa puna mai mult polistiren sub placa. Eu ziceam 10-15. El nu, ca e suficient 5. Buuun. Trece timp. Vede filmulet cu buleli in constructii. Incepe sa se vaite ca de ce nu m-a ascultat. Acuma sa–mi dau cu parerea pe izolatie de 2,5 ori mai scumpa. Acuma o fac pe consultanta pentru ca aparent, daca oferi un serviciu gratuit, oamenii vor bagateliza si desconsidera optiunea aia. Cumva, daca marca banul is mai atenti la ce fac cu sfatul ala. De asemenea , nu mai dau sfaturi gratuite. Simt ca vorbesc la pereti si poaaate cineva va lua in considerare sfatul. Prefer sa-mi folosesc timpul cu total alt ceva.
In alta ordine de idei imi plac oamenii care au si alte idei decat mine, un alt punct de vedere. Pentru a,-l putea intelege in primul rand nu-l iau pe NU in brate si las ideea aia sa-mi stea pe creier cateva zile. Apoi imi dau seama daca e asa sau nu.
n-a stricat niciodată să auzi o părere contrară.
Poți să privești problema și invers. Prietenii care își dau cu părerea și te sfătuiesc că știu ei mai bine decât tine, căutând să te descurajeze și să te taxeze la cel mai mic pas. Luând teoria cum ai postulat-o, aș zice că sfaturile nu ajută cu nimic când ne referim la greșeli mari, fiindcă, cum a zis cineva mai sus, oamenii aceia constientizează că se află într-un rahat, dar persistă în el, că așa la e felul, obiceiul, modul de acțiune, schimbarea fiind la origine un proces greoi și care necesită voință. Personal, dau sfaturi doar când mi se cer și atunci când sunt conexe cu domeniile mele de interes sau pentru care pot să dau exemple personale și detaliate (să zicem că am avut o idee similară de afacere și mi-am luat-o rău sau pot să-i dau indicații cum să-mi evită greșelile).
Am un prieten care la 46 de ani s-a decis sa-si faca tatuaje pe maini, gen antebrate, tatuaje mari, linii groase, shade, etc. I-am spus sa nu si le faca inainte sa se apuce ca plm … nu mai are 20 de ani, nu reprezinta nimic altceva decat un mod penibil de a atrage atentia, nu a contat si … l-a facut. Acum dreptatea asta e „relativa”: mie in continuare mi se pare ca a facut un cacat, el vad ca e foarte incantat de ele. Sa nu crezi niciodata ca toate sunt albe sau negre, majoritatea actiunilor noastre sunt intr-o zona gri. Gigel sa zicem si-a luat o rabla pe bani multi, salata de km, fara istoric si a mai trebuit sa bage multi bani in reparatii si o sa mai bage. Dar poate el chiar si-a dorit neaparat Mercedesul ala. A dat si gata. Viata e scurta, daca acum nu faci ce iti place cand dracului o sa mai faci.
Deciziile tampite pot ascunde si dorinte ce tu nu le poti vedea decat prin ochii lui Gigel. Uneori nu poti sa influentezi ce isi doresc unii sau altii, logica nu primeaza intotdeauna.
Astea pot fi mai mult pitici decat greseli fundamentale. Cum pot fi si diverse pasiuni in care fiecare baga bani mai multi sau mai putini. Pentru unii sunt bani aruncati – pentru el sunt bani investiti in pasiunea lui. Atata timp cat pentru asta nu fura, nu-si afecteaza bugetul familiei etc – e treaba lui, n-ai ce sa-i faci ca o viata avem …
Foarte bun comentariu. Multe decizii sunt luate in graba, la moft, irational, asta nu inseamna ca ar fi neaparat gresite.
Am cativa prieteni buni carora imi permit sa le spun cand cred ca gresesc si care fac la fel atunci cand eu tind sa o dau in bara. Totusi, mi-am dat seama ca uneori nu suntem pregatiti pt a urma anumite sfaturi, din diferite motive.
Am o prietena care are o boala cronica autoimuna si a carei viata personala e un haos de cativa ani, provocandu-i stress care nu ajuta deloc in contextul bolii. Indiferent ce i-am spus eu sau altii sfaturile nu au ajutat deocamdata… Cred ca exista momente in care fiecare trebuie sa isi gaseasca propriile resorturi interne pt a lua cele mai bune decizii, sfaturile fiind doar zgomot de fond.
Eu dau sfaturi dar în zadar. De n ori am spus „bai ai grija ca x nu e genul ala de persoana care crezi, vezi ca de fapt”… Probabil orgoliul a primat și nu am fost luata în seama. Insa nu-i bai, asta mi-a dat ocazia sa arunc multe „ca să vezi…”. De asemenea am dat sfaturi legate de munca, unde a intervenit tot orgoliul, insa de alt fel. Am observat ca poți spune 1 la 1 același lucru cu unu cunoscut, încă dinainte de a ști ca respectivul exista… Ei bine, dacă o spun eu, nu e luat în seama, dacă o spune ala cunoscut, brusc e magnific. Deci validarea vine prin „pe ala îl știu toți” nu prin faptul ca ei chiar considera ca respectivul are dreptate din x și x motive. În fine.
Eu am primit sfaturi de la părinți și în mare… Nu le-am respectat… Dar nimic grav.
De la prieteni… Nu fără sa cer eu…
Exista, cred eu, o prezumție implicita in acest articol. Aceea ca cel care oferă sfaturi are un ascendent oarecare asupra celui care le primește, ceea ce face sfaturile sale valide. Este mai in vârsta, este mai experimentat, este într-o relație de rudenie sau prietenie etc. Spun asta deoarece autorul afirma: „Bă, dacă și ăla a zis că greșești, poate greșești” – cu accent implicit pe „și ăla”.
In lisa acestui ascendent – admis de cel care primește sfaturile -, este cumva de înțeles dacă ele sunt ignorate. La urma urmei, a le urma orbește denota o oarecare lipsa de simt critic.
Apoi, chiar dacă aplicam proverbul „când doi iți spun ca ești beat, te duci și te culci”, fie și doi prieteni, oricând exista riscul ca sfătuitorul sa nu cunoască toate elementele situației celuilalt. Cum zicea un alt comentator @Ciocanul), „Gigel sa zicem și-a luat o rabla pe bani multi, salata de km, fără istoric și a mai trebuit sa bage multi bani in reparații și o sa mai bage. Dar poate el chiar și-a dorit neapărat Mercedesul ala.”. Greu de cuantificat obiectiv prețul reparațiilor versus dorința lui…
In rezumat, am oferit sfaturi cerute și necerute – admit păcatul-. As spune ca ele au fost urmate in primul caz de ceva mai multi decât in al doilea caz, dar nu semnificativ.
Si un alt comentariu anterior (@Cristian Banu) pe care îl consider adevarat: „Oamenii nu vor sfaturi, vor confirmări.”. In mare măsura, are dreptate.
Metacognition.
Lipseste la 90% din populatie. Cand un individ e in stare sa-si recunoasca reactiile emotionale si sa incerce sa le proceseze.
1. Mi-a spus Gigel ceva naspa.
2. Stai putin, ce a vrut sa spuna, mananca rahat? De ce m-ar jigni? Ce vrea de la mine?
3. Ia sa folosesc unealta asta numita Google care imi da acces la orice informatie posibila, pe gratis, sa verific ce a spus.
4.Ah, uite pare ca are dreptate.
––––
Acum trebuie sa ai un caracter f.ok ca sa poti sa faci urmatorul lucru:
––––
5. Da Gigel, ai avut dreptate, pare ca asa e, hai ca o sa fac ca tine, mai ai alte tips&tricks pt. sfatul asta?
N-ai sa vezi asta, majoritatea nu au trecut de inteligenta emotionala a unui adolescent.
Si prietenul chiar daca e binevoitor, nu le stie pe toate, isi da si el cu parerea, mai bine asculti mai multe pareri avizate si vezi ce si cum. Adevarul poate fi la mijloc. Dar oricum ar fi trebuie asumare. Ca poate prietenul mi-a zis sa-mi iau megane ca el are 2 si-s excelente, eu cumpar si vad ca nu e ce trebuie. Dupa aflu si de la altii ca nu e ce trebuie. Acum ce fac, ma supar pe prieten pentru sfatul prost sau pe mine ca nu m-am informat indeajuns? Din fericire am scapat de masina si acum ii dau eu sfaturi prietenului sa incerce alte marci ca nu e ok sa tot schimbi macarale la geamuri. El nu intelege. acum ce facem?
Eu nu mai dau sfaturi decat daca mi se cer. Si atunci ma feresc sa zic punctual pt ca cei mai multi oameni au inteligenta emotionala a unei amibe si incep sa te contreze de parca esti vinovat ca vezi lucrurile altfel decat s-au convins ei deja.
Ma rog, acum ii dau bani si mancare pt ca a facut greseala vietii.
Dacă asculți de prieteni nu ieși din mediocritate, la fel e și când asculți de gura lumii ( majoritatea nu are dreptate când e vorba de high performance). Chestia asta e demonstrată și mă refer în condițiile în care ai un iq mediu și nu ești un action junkie care-și asumă riscuri inutile. Failing is good. Toată lumea știe să ofere sfaturi fără să se gândească dacă sunt utile sau nu persoanei în cauză, sau mai rău fără să le fi cerut cineva.
De cand cu pandemia vietii chiar nu m-am simtit niciodata mai bine pentru ca a trebuit sa mai evit din colegi sau diversi asa-zisi prieteni.
Ce prietenie e aia (de multe ori si unilaterala) in care ceilalti cauta doar validare pentru deciziile lor toxice, inepte, cretine? Adica intre prieteni trebuie sa existe niste empatie, da? Dar asta nu inseamna ca trebuie sa-mi pierd eu luciditatea ca sa fiu prieten cu orice prost care tot ca el face si TOT EL se plange. Asta nu inseamna ca trebuie sa faca ca tine, dar atunci sa nu-si mai bata joc de implicarea ta cand o solicita intrucat asta inseamna ca nu te respecta ca om in primul rand. Iar lucrul asta normal ca e frustrant pentru psihicul tau. Si e si periculos sa continui sa accepti asa ceva doar pentru ca „suntem amici/frati, ce naiba”.
Anumiti oameni (doar unii) fix asta urmaresc. Adica validari pentru prostia si incompetenta lor in timp ce se mint singuri ca tot altii sunt de vina.
Asa ca atunci cand vedeti in jurul vostru atatia prosti care ocupa nu stiu ce pozitii importante, ganditi-va cine i-a promovat/sprijinit. Tot prietenii aia la fel de prosti care i-au validat orice ar fi pentru ca sunt „prieteni”. Pai nu? Fiecare cu bula lui de prostie. In bula lor e vazuta drept inteligenta.
Poate ar trebui ca tot mai multi sa inceapa sa-si redefineasca conceptul de prietenie. Cel putin o prietenie autentica.
Tot vad comentarii mai sus cu „oamenii vor” sau „oamenii nu cauta”. E o diferenta intre oameni normali si oameni prosti sau cu zeci de nesigurante/insecuritati.
Oamenii care refuza sa invete si altceva, oamenii prea nesimtiti care nu se schimba, oamenii astia nu sunt si nu vor fi material de prietenie. Nu-i mai promovati! Simplu. Altfel n-o sa se schimbe. Promovandu-le greselile, acceptandu-le, nu faceti decat sa distrugeti adevarata prietenie intrucat ei va vor intoarce spatele cand veti gresi voi sau veti avea nevoie de ceva, desi v-ati fi asteptat sa faca la fel ca voi. Nicidecum. N-a fost niciodata despre voi, ci doar despre ei.
Mie cand mi s-a demonstrat ca gresesc am admis si am tratat greseala aia exact ca la algebra avand o solutie eronata la o ecuatie. Fara alta scofala. Dar asta pentru ca scopul meu nu e sa caut validari la solutia mea proasta, ci sa admit ca se poate altfel, ori ca se poate mai bine. E ok sa ai o oarecare doza de orgoliu sau egoism, e ceva uman, dar nu cand promovezi falsitatea si prostia…cu buna stiinta. Pentru ca asta deja intra in spectrul tulburarilor de personalitate.
Din pacate, din ce in ce mai multi oameni sunt imaturi intr-un mod patologic. E un val nou tot mai plin de ei (mai ales cei proveniti din familii disfunctionale in continua crestere). Si tocmai de aia si noi, ceilalti, devenim monstri la randul nostru daca suntem partinitori, doar ii aprobam pe altii sa fie monstri la randul lor. Totul cat mai emotional, deloc rational.
Pe termen lung s-ar putea sa fie tot mai rau. Am putea asista la o noua ordine mondiala plina de psihopati si narcisisti aroganti plini de misecuvinism. Asta va fi un virus mai periculos. Sigur, pentru unii pare doar dramatizare tot ce am expus, dar poate astia sunt fix prostii de care ziceam, unii care refuza sa inteleaga altceva decat ideile lor putine si fixe sau pur si simplu au impresia ca stiu ei mai bine.
Nu am prieteni, nu dau sfaturi.
Nu m au sfatuit contra. Chiar m.au incurajat in prostie. M.am.invatat.
Am dat sfaturi si dupa ceva timp ma suna ca au nevoie de bani sau de un posibil posibil suport financiar in viitor si vor sa stie daca pot conta pe mine, adica portofelul meu !
Ii zic unuia uita te prin tarile vecine, sua de fr es uk etc care e situatia economică actuala si ce a foat de a lungul timpului poate sunt lectii bune din care se pot trage concluzii, la care el imi zice ca a vorbit cu nevasta si au decis ca … defapt ea si-a impus punctul de vedere si gata, fraierul semneaza ca primarul si trage la credit ca magarul la caruța supradimensionată și supraîncarcată! Totul va fi bine, dar criza e aici!
Foști prieteni. S-ar putea ca intr-o bună zi cel mai bun prieten să-l vad in oglindă.
Eu sunt mai grav – dau sfaturi bune si practice prietenilor atunci cand mi se cer, dar personal, nu respect niciunul dintre acestea – chiar daca suna bine in teorie si probabil mi-ar aduce beneficii daca le-as si pune in practica. Un fel de parerist mai elevat, cine e cu mine?
Vali, mai sunt și ăștia: cei care îți cer ei un sfat, pentru ca apoi să facă fix pe dos. În limba engleză există un termen pentru a-i defini: ”askholes”.
Mx