„Statul român, inamicul României”

Citeam textul ăsta despre „stăpânii României” și mi se pare că titlul și vreo două paragrafe sunt ușor misleading, că lasă loc de interpretări de tipul „ne conduc străinii” și de retorică de tip AUR, „ne fură bogățiile” – și nu cred că asta a fost intenția. Un titlu mai bun ar fi fost subtitlul pe care l-am pus eu ca titlu aici. Asta și pentru că lipsește un pic de context. Și pentru că lasă un pic impresia că „ce?, noi nu ne-am fi descurcat mai bine?”

Liviu Alexa spune că privatizarea Petrom a fost cea mai proastă afacere făcută de statul român, părerea mea e fix pe dos, că a fost cea mai bună. Sigur, a fost o vânzare dezavantajoasă, că s-a făcut pe bani puțini (deși e discutabil și aici, în funcție de ce calcule de nevoi de investiții erau necesare șamd.), dar trăgând linie, Petrom plătește statului camioane de bani, și asta fără să socotim taxele și accizele per litru de carburant (cam 60% din preț se duce direct la stat).

S-ar fi descurcat mai bine statul român dacă nu vindea? Răspunsul e… „Yes. And also no”. Da, s-ar fi descurcat mai bine dacă statul român era Norvegia. Nu, nu s-ar fi descurcat mai bine din cauză că Petrom era căpușată din toate părțile, la fel ca orice altă afacere în care statul român a fost acționar.

Dacă vreți un exemplu bun, unul dintre motivele pentru care Telekom își vinde operațiunile în România e interacțiunea cu celălalt acționar, statul român. Și pe vremea Romtelecom și ulterior, reprezentantul statului în consiliul de administrație a făcut pe dracu-n patru să pună bețe-n roate la orice urmă de dezvoltare sau de modernizare.

Privatizarea Petrom e un lucru bun pentru că a dat ocazia companiei să se concentreze pe profit și să elimine sugativele. Uitați-vă, de exemplu, la companiile energetice care sunt profitabile, dar sunt de stat. Nu pot face investiții din cauză că, de fiecare dată când guvernul are nevoie de bani pentru pomeni electorale, li se ia profitul. Exemplu recent e ăsta, acum scuza e că vor compensa facturile. Dar s-a făcut constant. Doar Hidroelectrica și Romgaz aduc aproape jumate de miliard de euro anual.

Vuza, citat de Alexa în articol, are dreptate: „De la Guvern nu vrem nimic, doar să nu ne împiedice”. Dacă n-ați citit, omul vrea să intre serios în businessul cu hidrogen. Ar fi putut și statul român să facă asta printr-o companie energetică de stat? Sigur că da. Hidroelectrica are de câțiva ani planuri să investească în asta, dar… n-are cu ce, că guvernul îi ia profitul în fiecare an.

Or, dacă statul ia constant banii (așa cum a făcut și cu Petrom, de altfel, înainte de privatizare) ca să-i dea pe pomeni, cu ce să faci investiții? Și dacă tot e business de stat, de ce n-ar fi căpușat? La faza asta, Sorin Ovidiu Vîntu avea dreptate când zicea „Întăriți-vă statul”. Dar statul nu are nici un interes să se întărească atâta vreme cât cei care-l conduc au interese acolo, au „oportunități” de căpușare.

Acu’ să revenim un pic la Neptun Deep – gazele din Marea Neagră. Aici e posibil să mă înșel, că energia nu e specialitatea mea, dar am impresia că motivul pentru care perimetrele de prospectare și exploatare au fost date în concesiune extrem de ieftin e că statul era cam disperat, rămăsese fără bani. Nu luați de bună informația asta, corectați-mă dacă greșesc, dar dacă-mi amintesc eu bine, afacerile astea s-au făcut în perioade în care era nevoie de dat pomeni, se apropiau alegeri, inflația mare, d-astea de potolit poporul.

Iar cu Exxon – și asta e o informație care lipsește din articolul lui Liviu -, situația e cam așa: americanii au vrut să facă bani, au investit 750 milioane de dolari, dar statul nu i-a lăsat din cauză că a modificat legislația. Dacă vă e lene să citiți aici, vă fac un rezumat: profitul potențial nu justifica investiția.

Ce-a făcut statul și de ce nu scoatem gaz din Marea Neagră? Din cauză că a venit cu o suprataxă de 2% pe exporturile de energie, a plafonat prețurile începând de anul ăsta și îi obligă pe producători să vândă o treime din gaz la un preț fix – și, implicit, mic – către centralele termice românești. Prețul maximal era, la momentul luării deciziei de către Exxon (adică în 2019, acum trei ani), cu 15% sub media pieței.

Americanii au făcut calculele, au dat cu minus, și au decis să plece. Au băgat 750 milioane dolari, vând cu un miliard, e un fel de preț plătit de stat pentru consultanță, pentru studiile de fezabilitate, ceva. Pe care Romgaz oricum nu le-ar fi făcut, că n-ar fi avut cu ce, că guvernul îi suge profitul în fiecare an și nu mai rămâne nimic de investiții.

Are dreptate Vuza, statul n-a făcut decât să împiedice dezvoltarea. De aia importăm, acum, gaz de la ruși, și pe ăla îl luăm cu țârâita, în funcție de cât are chef Putin să deschidă robinetul. Eh, imaginați-vă acum că Petrom n-ar fi fost vândut fie și-așa, în pierdere pentru statul român…