Nu știu câți dintre voi sunteți familiari cu conceptul de ”pozitivitate toxică”. Face referire la metoda prin care unii oameni încearcă să scape de emoțiile negative pretinzând că acestea nu există. Ori ignorându-le și înlocuindu-le cu mantre interne în ton pozitiv. Dacă e să facem o paralelă cu durerea fizică, pozitivitatea toxică este echivalentul lui a zâmbi forțat și a te preface că te bucuri atunci când ești operat pe viu, fără anestezie.
Pozitivitatea toxică e tare la modă în zilele noastre. O întâlnim în citatele motivaționale de pe rețelele de socializare sau în fel de fel de cursuri care te învață cum să fii fericit, bogat, faimos, frumos. Faptul că pozitivitatea toxică este întreținută prin maxime simpliste cu vagă trimitere spre ”și tu poți, ai încredere în tine” e doar o mică parte a problemei. La urma urmei sunt amuzante. Problema reală este însă că pozitivitatea toxică nu funcționează. Viața nu e atât de simplă încât să-ți repeți la nesfârșit că totul e OK atunci când îți arde casa iar tu să fii placid și mulțumit când ea s-a făcut scrum. A avea încredere în tine nu rezolvă mereu problemele cu care te confrunți deoarece majoritatea dintre ele depind și de alți factori: inteligența, abilitatea de a jongla cu concepte mentale, noroc, statut social, statut financiar – să amintesc doar câteva dintre ele.
Pentru a înțelege mai bine de ce i se spune ”pozitivitate toxică” și de ce conceptul acesta de a gândi mereu pozitiv este în realitate extrem de dăuntor, imaginați-vă următorul scenariu. Într-o sală cu 200 de persoane avem un podium, iar pe podium e un tip care ne îndeamnă să avem încredere în noi. E exaltat, plin de energie. Ne spune că putem fi ca el dacă gândim pozitiv. Spectatorul #1 însă nu are abilitățile, vârsta, banii, personalitatea și – mai ales – temperamentul vorbitorului. Oricât ar încerca el să gândească pozitiv îi iese de o umbră fadă a ceea ce tipul de pe scenă reprezintă. E un cu totul alt om, cu alt trecut, alte vise, altă genetică; încearcă să mimeze ceea ce omul de pe scenă îi spune și nu-i iese. După săptămâni de încercări se lasă păgubaș, convins că e ceva în neregulă cu el de nu poate aplica cu succes un concept atât de simplu precum ”fii fericit și fericirea te va găsi pe tine”.
Spectatorul #2 are tulburare bipolară I. E bolnav mintal și trece printr-un episod manic. Omul de pe scenă îi spune agitat să-și urmeze visele. Visul spectatorului #2 în acel moment e să-și vândă casa și să se mute în jungla amazoniană, în comuniune deplină cu natura. Și pentru că e în episod manic o face în termen de două zile. Se mută în junglă după ce a vândut tot. Un tip i-a spus să aibă încredere în propria lui persoană. Problema cu bipolarii în episod manic sau hipomanic e că ceea ce le dictează mintea în acele momente nu prea are sens și e periculos de pus în practică. Idei precum ”desfă-ți aripile să zbori” în ei rezonează literalmente cu parașutismul (poate). Orice-ar fi, un bipolar în episod manic nu trebuie încurajat ci temperat.
Spectatorul #3 e în depresie clinică. Încearcă el să zâmbească forțat și să-și rotească prin minte mantre pozitive dar nu îl ajută deloc. Asta deoarece în depresie mintea îi dă ruminații – gânduri preponderent negative și de devalorizare care suprascriu orice maximă din cărțile de dezvoltare personală. Omul își consumă energia fizică și psihică – deja în cantități precare – pe seminarii menite să-l ajute să fie fericit prin puterea autosugestiei. Ori mintea cu care încearcă să își ridice moralul din groapă e fix cea care necesită ridicare din groapă. E cum ai încerca să repari un ciocan stricat cu același ciocan stricat.
Spectatorul #4 are probleme materiale. A venit la workshop să-l asculte pe cel mai tânăr decât el despre cum e cu pozitivismul și încrederea în sine. Merge acasă și ori de câte ori dă de o factură neplătită sau pierde bani la păcănele își spune câte un ”e în ordine, sunt un om frumos, sunt un om abil, nimic nu îmi strică azi feng-shui-ul, lumea e un loc primitor”. Apoi a doua zi o ia de la capăt. Problema e că omul face ceva ce în psihologie poartă numele de ”întărire negativă”: ori de câte ori dă chix se re-asigură din nou și din nou că e ok și e bine. Nu-și înfruntă problemele conștientizându-le ci le pune pe raft și le învelește în hârtie roz. Așa că săptămână după săptămână problemele nu doar că rămân nerezolvate, dar se și adună. La stația terminală rămâne un om care realizează într-un final că nu mai are hârtie roz și nici rafturi pe care să mai încapă pachete și că acum e cam groasă, că-i ia banca mașina și casa. Problemele nu dispar prefăcându-ne că ele nu există. Nu întotdeauna e bine să le privim într-o lumină exclusiv pozitivă, indiferent de gradul, sursa ori durata lor. Nu ajunge să ai încredere în tine și să gândești pozitiv dacă ai adicție de jocuri de noroc, ești alcoolic sau iei droguri. Iar cancerul nu trece ignorând problema și repetând mantre despre puterea vindecătoare a minții.
Spectatoarea #5 are dificultăți în relația de cuplu și soțul o bate regulat. Acum nu mai protestează, că i-a spus domnul de pe scenă ceva despre a-ți îmbrățișa durerea pentru că ești un om frumos care poate face chestia asta. Ori ceva despre cum gândurile bune alungă gândurile nasoale. Așa că acum nu mai protestează când soțul o lovește cu capul de pereți ci-și repetă în gând că va fi bine, că va fi OK, că e un om puternic cu încredere în sine, că. Iar soțul băut, încurajat de faptul că femeia e pasivă, dă în ea și mai tare.
Din păcate nu toți suntem frumoși, capabili, inteligenți, citiți, educați. Și e OK, pentru că în undele cazuri, cu niște muncă, putem deveni. Însă nu vom deveni așa invocând sintagme-standard în gând, ritualuri-panaceu menite să iradieze bunătate necondiționată ori adoptând concepte care afirmă că dacă gândim în mod pozitiv putem obține majoritatea lucrurilor pe care le dorim. Ideea asta de a pune egal între ”bine” și ”pozitiv” e stupidă și nu funcționează.
S-au făcut studii pe ideea influenței minții asupra stării de spirit și toate concluzionează același lucru: că puterea pe care o avem pentru a ne insufla artificial o stare de bine ori un grad de pozitivism e limitată. Dacă ar fi fost suficient, ceea ce numim azi ”pozitivism toxic” ar fi făcut deja foarte fericiți milioane de oameni. S-ar fi dus vestea că doar a te gândi mereu la cum îți e bine îți va face bine și am fi practicat cu toții chestia asta. Dacă workshop-urile speakerilor motivaționali care afirmă că suntem cu toții – în mod necondționat – frumoși și capabili și determinați ar fi fost eficiente, o rată destul de mare de cursanți și-ar fi transformat viața în mod radical. Ar fi ajuns cu toții faimoși și bogați și perpetuu fericiți. Dar nu suntem.
A-ți repeta în orice condiții mantre motivaționale nu doar că nu-ți rezolvă problemele dar poate crea unele noi. Acel ”și tu poți” nu e veridic. Pentru că nu cu toții putem. N-am fi avut oameni triști și săraci dacă am fi putut. Oamenii care apelează la fel de fel de guru ce le promit un universal ”se rezolvă” luându-i la calup și vorbindu-le doar în ton pozitiv ajung să sufere mai mult decât înainte. Pentru că ajung să creadă că e ceva în neregulă cu ei de nu funcționează rețeta aia a fericirii pe care au dat bani și în care au investit timp. Cei care cad în capcane Ponzi de tip emoțional nu înțeleg că același set de ”sfaturi” date unei gloate alcătuite din oameni cu mentalități și probleme diferite pur și simplu nu funcționează. E ca și cum ai oferi aceeași cheie tuturor și le-ai promite că acea cheie le va deschide ușa personală, chit că fiecare e cu yalele lui care diferă radical de cele ale vecinului. Pozitivismul toxic constă în a lua cheia aceea și a încerca să te convingi, din nou și din nou, că va funcționa nu doar în ușa ta, dar că funcționeză și în ale vecinilor tăi.
Rezolvare la mare parte din problemele noastre putem găsi. Însă niciodată nu e atât de ușor precum e să cumperi o carte de self-help ori să urmezi ce-ți spune un speaker motivațional. Nu ne schimbăm viața în mai bine repetându-ne intern chestii în ton pozitiv indiferent de situație. Și nu vom ajunge mai buni doar pentru că cineva ne îndeamnă să credem asta. Rezolvarea e mult mai complexă de atât și implică lucruri și procese care variază de la caz la caz, de la individ la individ.
Excelent articol, domnule Coloja!
Multumim si speram ca o sa-i mai aduca pe unii cu picioarele pe pamant…
am mai văzut asta cu „domnule coloja” de câteva ori.
e ciudat să vezi asta, că parcă Răzvan e mai mic ca mine.
dar parcă e și bine, că „domnule vali” sau „domnule zoso” m-ar face să mă simt bătrân
How about „nea Zoso” ?
Tataie direct! Oricum e la doar câțiva ani distanță de ”pe vremea mea…”
Care „nea” bai, ca e ditamai avalansa de zapada,e vijelie deja afara. Vijelie, Vali Vijelie.
tataie Vali
la feișăn, dar mai ales la topoare, merge un „bade”…
@Vali nu e ciudat, din cate imi aduc aminte mereu s-a semnat Razvan T. Coloja. Omul cand vede un nume intreg are subconștient tendința de a ii da o vârstă mai mare ( asa cum tie cu zoso probabil iti da lumea vreo 25 de ani
)
Sunt deacord cu @Bogdan cu completarea ca voi va trageti de sireturi deja de ceva vreme, pe cand noi il tratam ca pe oaspetele tau la tine „acasa”.
Stiti sau ne recomandati vreun centru de testare unde sa iesim pozitivi si sa luam certificatul? Multumesc anticipat!
Centru de vaccinare!
Te invit la mine să te infectezi gratuit, apoi nu mai ai grija centrului de testare, poți merge oriunde.
O mai fost una care o vrut să iasă pozitivă pentru certificat: https://www.google.com/amp/s/amp.cnn.com/cnn/2022/01/20/europe/czech-singer-death-deliberate-covid-infection-intl/index.html
In Serbia. Il intrebi pe Nole
Problema e ca nu mai poti spune cuiva „esti prost, fa altceva” sau „esti grasa ca porcu’, pune mana si slabeste” fiindca nu e politically correct” si atunci ii incurajezi si le iei banii.
plm, traiesti in state sau care-i baiu? eu zic astea zilnic…
Deci nu sunt singurul care face asta! Pfff, ce bine!
Eu mi-am „părăsit”multi prieteni pe motiv că nu mai puteam sa le zic in fata adevărul.
Zicea cate unul că face el nu știu ce mare chestie și eu ii spuneam că îl cunosc și că nu e in stare. Prietenul se supara și invoca faptul că nu îl cunosc și nu știu de ce e in stare cu adevărat, deși îl știu de când eram copiii.
Trec anii și nu mai vorbim demult, iar el nici nu mai știe că a zis că face x si y, atât de ambițios era în acele gânduri.
Pe scurt, eu când văd care unul care se vede viitorul Elon Musk, il anulez total ca om din viața mea.
Robert3 e cam de kkt ce ai facut. Nu zice nimeni sa le canti in struna dar daca oameni au vise si vor sa faca, a le spune ca nu pot e boala.romaneasca,
– ce firma.iti trebuie tie nu vezi cati dau faliment,
-nu o sa poti niciodata face asta prostu satului, stai dreaq acasa
-nu .erge fraiere.iti zic eu nu fa asta ca o dai in bara ca iti zic eu
… si tot asa,venite aceste sfaturi total necerute de la prieteni/parinti/persoane apropiate ce artrebui sa ofere suport sau macar intelegere nu sfaturi necerute in 99% din timp.cand oamenii aia aveau nevoie de suport moral defapt pt deciziile respective, nu „ce sa faca” sau sa nu faca
Ba tocmai ca privind din afara esti o idee mai obiectiv decat cel implicat.
Ai citit si partea in care am avut cu absolut toti dreptate si nu au facut x si y?
Stii de ce ajungeam eu sa imi dau cu parerea?Pentru ca eram intrebat, stiau toti ca le cam nimeresc „outcome-urile”.
Am avut dreptate in 100% din cazuri.
Paetea proasta din ce am spus e ca s-a inteles ca doar descurajez oamenii, din contra. Am amici carora le-am spus ca fac bine ceea ce fac dar e nevoie sa schimbe x sau sa insiste pe y. Am amici carora le-am spus clar ca n-am nici cea mai mica idee despre subiectul in discutie.
Nu ma vad cu absolut nimic deasupra nimanui, doar detectez bullshitul si planurile oamenilor care tintesc mult peste nivelul lor.
@ciuciu san- de ce ai simti nevoia sa spui cuiva ca e grasa sau prost? astea deja sunt jigniri, nu chestii obiective. si sunt destui prosti/ grasi foarte ok cu ei, ii afecteaza doar ca nu sunt lasati in pace.
app Razvan, daca citesti pe aici, ce bine ar fi daca ai putea scrie si despre genul asta de persoane care … cum se spune in popor, le freaca grija de altii, eu personal nu-i inteleg, de unde vine nevoia asta de a face rau , uneori sub deghizarea „binelui” (o sa iti insire coispe mii de motive pentru care kg in plus sunt un risc pt sanatate, doar ca sa ascunda intentia de a face rau)? de ce nu avem toti aceste apucaturi? cei care le au, ce sunt?
@Robert3 – poate ca n-o sa intelegi, dar stii cum e sa ai mancarimi de a porni o chestie, indiferent de rezultat? si daca n-o faci, o sa stai toata viata sa te intrebi ce-ar fi fost daca? cateodata, pierderea mai mare nu e o afacere esuata, niste bani pierduti ci fix neexperimentarea, alegerea locului cald, a comfortului (aparent). ca sa nu mai zic de cate ori n-am stat in expectativa, in loc sa fac ce mi-am propus, de teama de esec. si abia ce am facut ce mi-am propus, cu un rezultat partial, am putut sa move on mai departe, si cu o alta perspectiva.
@Ena „uneori sub deghizarea „binelui” (o sa iti insire coispe mii de motive pentru care kg in plus sunt un risc pt sanatate, doar ca sa ascunda intentia de a face rau)? de ce nu avem toti aceste apucaturi? cei care le au, ce sunt? ” tu practic dai de inteles ca e mai bine sa lasi oamenii sa traiasca in minciuna. Cum zicea Tom Mcdonald intr-o melodie:
„We all grew up watching South Park, how are we offended?
Now being fat is beautiful? Name a thing that you can’t do?
Jumping jacks, run a mile, live past 42”
@N- sau poate traiesc in acceptare. Ce conteaza?! Chiar nu vezi ca ala care se leaga de ei e cel cu problema ?
Ena, să îi spui unei grase / gras că sunt așa, nu e jignire. Ei ne jignesc pe noi, prin faptul că ne impun punctul lor de vedere fals, ca și când problema ne e că ei nu sunt în stare să aibă grijă de ei însăși, ci noi că le atragem atenția.
Îi spui unuia că e prost, că trebuie să se educe sau să învețe cum să facă ceva > ești hater, invidios, nu îl ajuți. Chiar dacă îi explici de ce, și mai ales ce ar trebui să facă. Eu însumi încerc să mă înconjor de persoane mai deștepte și mai educate decât mine, deși în Italia e cam greu, ca să am mereu ce învăța.
În viață există o ierarhie naturală în orice societate. În clasă, la serviciu, oriunde. De aceea faptul de a spune tuturor celor care participă la un concurs că nu contează ce loc au, e foarte toxic! Unii sunt mai buni, inevitabil! Bunătatea asta este criminal de toxică…..
@Fisherman
Ce gras/a ti-a spus tie vreodata ca e bine sa fii gras? Mie nu mi s-a intamplat decat in copilarie, cand anumite rude m-ar fi indopat cu mancare. Tu, ca adult, poti sa te legi doar de persoanele care incearca sa te indoape cu de-a sila.
De ce sa-i spui ca e prost? Ce anume castigi? El, fiind prost, nu se poate destepta (este limitat de IQ). Tu poti doar sa iti alegi compania unor persoane pe care le agreezi.
Grasii aia care sunt apostrofati ca sunt grasi, participa la vreun concurs unde e important sa fie in forma? Daca nu, atunci de ce atata bagare in seama neceruta?
Pe mine daca nu ma afecteaza stilul de viata al altora, nu imi vine sa ii jignesc. Si hai sa n-o mai dam cotita, toate astea sunt jigniri. Competitia e una , jignirile sunt altceva.
@ena
Oamenii ca tine sunt majoritari si totodata problema societarii. Nu mai ai voie sa zici prostului ca e prost.
Costel e prost si vrea sa isi deschida o afacere.
-eu ii zic ca e prost si sa isi tina jobul actual ca are copil acasa si o sa moara de foame si el si copilul si nevasta-sa
-tu si alti poziti deastia care cred ca nu e treaba altuia ce face Costel, il vor indruma catre afacerea respectiva ca nu cimva sa ramana Costel cu intrebarea „ce ar fi fost daca?”…desi Costel nu prea pare capabil de astfel de reflectii asupra vietii.
societatea e construita in jurul a ceea ce ai face tu,nu eu, bagandu-l pe Costel in cacat pana la urechi.
Acum fie ca o zicem, fie ca nu, amandoi stim ca individul Costel nu e capabil de a deschide o afacere, dar cumva eu sunt de cacat ca o zic.
Pozitivitate toxica si political corectness si mai toxic.
Cat despre „de ce sa zici grasului ca e gras”, vezi ca pe multi ii motiveaza rusinea.Mai multi grasi au slabit punandu-se pe treaba ca au fost jigniti, decat cei care au fost complimentati sau carora nu li s-a zis nimic
Fisherman, atâta timp cât grasul/grasa nu mănâncă pe banii tăi și nu îi plătești tu facturile, e bine să-ți vezi de treabă cu judecățile astea de valoare.
@Ena e mai mult de discutat pe subiectul asta. Sigur conteaza sa faci asta intr-un mod respectuos, nu jignind la modul „bah grasule”, in plus sa faci asta doar atunci cand vezi pe respectivul ca se plange de diverse probleme (de sanatate, ca e singur, ca nu mai poate sa faca nu stiu ce activitate etc) nu asa hodoronc-tronc sa ma dau eu destept, vorbim de fotbal si fac eu o paranteza de nicaieri „vezi ca esti gras”
Aud tot mai des prostia asta, aruncata cu absolut orice ocazie „hai sa nu mai judecam”, „prea multa negativitate”, una-doua esti catalogat boomer sau hater pentru ca spui anumite lucruri care strica balonul de sticla in care aleg unii sa traiasca. Majoritar asta prinde la femei, nu stiu exact de ce, ca le place sa se minta/sa fie mintite, ca oricum ai arata sau orice defect grav de personalitate ai avea (sau lipsa ei aproape cu totul gandind doar in sabloane populare) tot se gasesc barbati sa iti cante in struna in ideea ca pica ceva, habar n-am care e cauza si o spun fara nicio urma de misoginism.
Personal eu incerc sa ridic niste intrebari, nu sa spun clar problema e X sau Y uite ce trebuie sa faci ca la doctor. In felul asta persoana respectiva are acces si la o alta perspectiva pentru ca aceleasi lucruri se vad diferit cand tu esti in mijlocul problemei si poate ajuta. Plus ca difera mediul din care venim, experientele de viata sunt diferite si poate mai invatam ceva unul de la altul. Ca sa fie clar, nu sunt genul de rahat care ii place sa jigneasca sau sa traga oamenii din jur in jos doar ca sa ma simt eu bine, cum am mai intalnit oameni care foloseau scuza asta cu „eu doar iti vreau binele” si de fapt adevarul era altul, uneori o faceau intentionat, in alte cazuri era ceva inconstient. Mai mult de atat conteaza si cum o faci pentru ca atunci cand esti prea brutal in exprimare, cealalta persoana se poate simti atacata si ajunge sa refuze sa se gandeasca macar la ce ai spus, mai mult risti sa te faci nesuferit si sa te evite pe viitor, sa pici drept arogant etc. (asta ma mira pe mine cand tot zice Vali ca are prieteni la modul lui de a fi cel putin la cum pare aici si pe YT, cat de multi trebuie sa aiba cand lumea pare ca devine tot mai sensibila la orice).
Ca o paranteza tocmai bula asta de pozitivitate e unul din motivele pentru care intru mai rar pe blogul lui Vasilescu pentru ca desi unele articole sunt interesante, mi se pare ca audienta e preponderent feminina si unele comentarii care ridica anumite intrebari sau fac referire la anumite aspecte impinse in fata de PC si care mai mult le dauneaza doamnelor, isi cam iau down-vote masiv. Aici cum scrie si in titlu e mai pe topoare
@Robert3
nu ai de ce sa ii spui nimic lui Costel daca nu el nu ti-a cerut. din relatarile tale, spui ca ti-a cerut atunci e ok. dar altfel, bagarea asta in seama cu de-a sila , ca si cand ai detine adevarul absolut e… prosteasca.
Eu nu sunt pozitiva, daca spun cuiva sa-si vada de treaba lui, chiar nu asta inseamna. Ba din contra, sunt foarte scarbita de ceea ce vad in jur. eu, de aici de unde sunt, vad ca prolema esti tu si cei ca tine. Pentru ca existati ma, si aveti pareri, si credeti ca parerile voastre despre altii conteaza, si ca detineti cine stie ce adevar suprem pe care prostimea de rand nu-l stie, si totodata e de datoria voastra sa ne lumintati. Macar prostu’ ala isi vede de treaba lui si nu amite judecati de valoare despre ce ar treui sa faca altii cu resursele lor. Decat daca i se cere.
Ce speri sa obtii daca il faci pe Costel prost? Sa te dai tu destept, aia vrei, ca daca voiai sa-l ajuti pe Costel, i-ai fi expus o perspectiva obiectiva, bai Costele, uite, io nu cred c-o sa mearga pentru ca x,y,z , nu pentru ca e prost, deoarece asta nu-i motiv de nimic, sunt destui prosti care au reusit.
Cat despre grasi… tu o tot tii pe a ta ca grasu’ tre’ sa slabeasca pentru ca ti se pare tie ca ala ar trebui sa traiasca comform standardelor din capul tau si nu poti nici macar sa concepi ca ala si-a acceptat kilele in plus si e ok asa. Chit ca o sa crape mai devreme (voi toti aveti o obsesie cu traitul mult), chit ca ii place mancarea. Eu stiu atatia grasi care se simt ok cu ei. Ce nu inteleg este insistenta unora ca voi de a-i jigni. Gata ba, ati zis , nobody cares. Urmatoarea shaorma.
@N – poti sa judeci o situatie la modul general, dar nu serveste nimanui sa-ti bagi cu se-a sila punctul tau de vedere in viata cuiva. Pentru ca nici tie nu-ti pasa decat de parerile anumitor oameni. Si daca iti pasa, le ceri tu. Si oricine vine cu pareri necerute, chiar e arogant. Sa stii ca de multe ori se simte intentia, daca realmente vrei sa ajuti sau doar incerci sa faci de desteptul, insa, daca omul e chitit pe o ide, slabe sanse sa-l schimbi.
Si chestia cu perspectiva noua… merge in ambele sensuri. Poate ca si tie ti-ar fi de folos sa intelegi ca unii oameni sunt ok cu imperfectiunile (si mie dealtfel). Si poate ca e greu de crezut pentru ca traim intr-o societate in care ni se cere sa fim perfecti, fizic, profesional, financiar etc. si nu mai iesim din bula asta, dar sunt si oameni care n-au cine stie ce teluri, interese si nici nu trebuie.
Hai, băi nene, că dacă ajungi te superi că nu mai poți să îi zici prostului-prost și grasului-gras, problema e la tine că fie ai un vocabular foarte limitat și nu te poți exprima decât brutal, fie ai o gândire simplistă și nu concepi că există decât 1+1=2 și cu asta, basta! Ce să te mai complici cu înțelegerea unor situații mai complexe….
@Ena
Am zis clar ca parerea mi s-a cerut,nu am emis pareri gratuite.
Am zis clar si ca nu m-am bagat acolo unde nu am stiut ce zic.
Vrei sau nu vrei unii oameni sunt mai inzestrati intelectual comparabil cu altii si nu e nevoie a cunoaste adevaruri universale pentru a detecta cand un prost e prost.
Ma amuza aia cu „puteai sa ii zici dintr-o perspectiva obiectiva”. Tu aia ai inteles din ce vorbim aici ? Ca m-am dus si l-am facut pe ala prost?
La fel a inteles si @rolo.
In discutia asta ati fost fix Costel la nivel de competenta.
Asta e ,v-ati bagat intr-o discutie a carui fir narativ nu l-ati urmarit pana la capat.
Băi muierilor! Mai lăsați-o în p.m. de bunătate de fațadă. Vreți să păreți bune și frumoase și de aia îi împingeți pe proști mai departe în prostia lor, ca să vă simțiți voi bine, nu pentru binele lor!
Deea, (ce nume românesc), vezi că grasul ăla mănâncă pe banii mei, când o să ajungă în spital! Și o să ia medicamente și îngrijire medicală (ce nu ar fi fost necesară dacă avea puțin grijă de el) tot pe banii mei. Și concediu medical tot pe banii mei. Și pensie pe caz de boală tot pe banii mei!
Știți ce? M-ați convins! Nu o să mai opresc proștii din a face prostii, dacă nu mă afectează. Ba dimpotrivă! Așa o să fiu ca voi, ăla bun, care l-a susținut pe săracul om, ce n-a avut noroc, nu că era prost și nu știa să gestioneze o situație….
Prostia nu depinde doar de IQ. Ci și de educație și experiența de viață. Că am văzut oameni cu IQ moderat spre mic, dar foarte bine integrați în societate, muncitori, foarte buni meseriași, oameni buni. Și oameni cu IQ mare, bețivi de carieră, ce schimbă barurile când nu le mai ajunge datoria….. Trebuie doar să accepți ce ești și să faci maximul posibil pentru tine și ai tăi!
@Robert3:
” Am zis clar ca parerea mi s-a cerut,nu am emis pareri gratuite. ”
da, aici am inteles, si am specifitat (daca e asa cum spui)
„Ma amuza aia cu „puteai sa ii zici dintr-o perspectiva obiectiva”. Tu aia ai inteles din ce vorbim aici ? Ca m-am dus si l-am facut pe ala prost?”
…. dar tu ai zis asta:
„Costel e prost si vrea sa isi deschida o afacere.
-eu ii zic ca e prost si sa isi tina jobul actual ca are copil acasa si o sa moara de foame si el si copilul si nevasta-sa”
deci i-ai zis sau nu ca e prost? Apoi…
„Asta e ,v-ati bagat intr-o discutie a carui fir narativ nu l-ati urmarit pana la capat.”
ce anume nu am urmarit pana la capat?
@ena
Nu am zis ” Ba Costel,esti prost!” ca un om prost nu te mai asculta daca il jignesti, poti sa fi tu si Elon Musk.
Discutiile cu Costel sunt de genul ” Ba Costel,tu castigi bine acum cu ceea ce faci si ai familie si e riscant sa …”
Sau tu prin a spune prostului ca e prost intelegi sa mergi pe strada strigand ca retardatul „hahaha prostule,haahhaah grasule” ?
No vezi ce inseamna nivel diferit de a intelege lucrurile de la om la om?
Io-s de acord cu Ena.
Pe mine mă mai futeau unele colege la creieri că să-mi găsesc pe unu’ să mă fută, să nu fiu singură și alte d-astea. Eventual se ofereau să-mi facă lipeala cu vreunul.
După ce m-am chinuit o grămadă să le explic că mie mi-e bine, le-am întrebat de ce le interesează aspectul:
– că suntem colege și ne pasă de tine și vrem să-ți fie bine. (Individa e de-o răutate și ipocrizie cum nu am mai întâlnit, mi-a făcut diverse răutăți absolut gratuite, mie îmi pasă mai mult de un aborigen din vreo junglă despre care încă n-am auzit decât ei de mine, iar dacă tipa îmi recomandă pe cineva, este cea mai bună recomandare de a ocoli persoana).
– eu sunt fericită, așa măritată și cu copil și vreau ca toată lumea fie la fel ( se știe că este imposibil ca o femeie să fie fericită decât măritată și cu copil și e absolut obligatoriu să fim fericiți toți la fel).
Băi băieți, dacă grasul și proasta, sau grasa și prostul nu se vaietă în fața voastră de consecințele grăsimii și prostiei, stați pe curul vostru cu gura închisă.
Și dați sfaturi doar dacă vi se cer sau unor prieteni foarte apropiați (colegii de serviciu se încadrează rar în această categorie).
@Robert3 , pai eu am luat de bun exact ce ai spus tu, fara nuante, ca nu te cunosc si nu am de unde sa stiu ca tu vorbeai la figurat.
@AB – oamenii fericiti foarte rar cauta sa „fericeasca ” si pe altii cu „fericiri” similare lor, tocmai pentru inteleg fericirea si isi dau seama ca pentru fiecare inseamna altceva. Alea nu-ti sunt prietene (dar tine-ti dusmanii si mai aproape, mai ales ca pana nu-ti schimbi jobul, n-ai incotro). Te invidiaza ca ai mai mult timp liber si probabil bani, si unele te urasc si pentru ca nu le-ai validat alegerea dorindu-ti si tu aceleasi lucruri. Le innebuneste chestia asta, trust me.
Bai bossilor, fenta e ca de grasi ne arde grija, mai ales daca-s din familie. Daca grasu cu pricina cade prin casa de nu se poate ridica singur ghici pe cine pica pocinogul sa-l ajute si atunci ca deh nu cade jos cu telefonu alaturi si dupa? Fix pe ruda care teoretic ar trebui sa se faca ca nu pricepe ca nu cumva sa jigneasca. Daca problemele medicale cauzate de grasime cad pe familie/rude/prieteni/vecini, e fix problema lor si sunt 100% indreptatiti sa comenteze.
@Ena, asta e și părerea mea, dar chestiunea e problema lor, nu a mea.
Nu aveam/am niciun motiv să le-o servesc în față.
Cât despre invidiat, zău că nu prea au ce, dar dacă unii așa cred, înseamnă că-s persoană importantă, nu?!
Jobul e ok, aduce bani decenți, nu-l schimb doar că există și lume enervantă p-acolo.
Și unele nu-s realmente rele, a doua tipă, dar și altele, m-au ajutat foarte mult să învăț chestiile noi necesare jobului.
@Dracu
Daca ai citit cat de cat ce s-a scris pe aici , era vorba de „dreptul lor” de a se lua aiurea-n tramvai de grasi pe care nu ii intretin ei si nici nu-i ajuta cu ceva in caz de vreo nenorocire. Grasi random, fara nicio legatura cu ei.
@Ena (alt nume românesc), ești proastă tare! Că nu a scris Nimeni că ne luăm de grași, proști aiurea-n tramvai! Ci că le atragem atenția celor din jurul nostru, colegi, prieteni, rude. Vi s-a explicat și de ce. Noi suntem responsabili de ce spunem, nu de ce înțelegeți voi. Mai citiți odată, că sunteți atât de „focusate” pe binele ăstora că nu înțelegeți ce spunem….. Sunteți exemplul viu al articolului!
Hai că Ena a fost prea finuț/ă și n-ați priceput, hai să vă zic pe șleau.
Nu interesează pe nimeni sfaturile voastre, cu atât mai mult când sunt împachetate în cuvinte de căcat. Grow up!
Pe plan personal.Un om se schimbă doar atunci când consideră el că e ceva greșit, nu când și cum vor cei din jur. Ești deștept și îți pasă de el? Fă-l să vadă ce ți se pare ție că nu e în regulă fără să-i arunci tu „adevărul” tău în față și să te considere incomod și să te ocolească. Părerea voastră nu valorează atât de mult, indiferent cât de documentată sau de bine intenționată este, indiferent cât de apropiat sunteți de cel pe care vreți să îl schimbați.
Pe plan social. Nu vă convine că grașii iau concediu/tratament din asigurările voastre? Perfect, militați pentru schimbarea legilor astfel încât oricine nu poate lua decizii corecte pentru corpul lui să plătească din buzunarul lui: fumătorii alcoolicii, antivacciniștii, obezii. Doar nu credeți că aveți succes dacă vă apucați să îi bateți la cap pe fiecare în parte ca niște mori stricate.
Dacă aveți sub 30 de ani, aveți o scuză, aveți experiență puțină și încă mai credeți că puteți schimba lumea. Dacă aveți peste 30, nu faceți decât să enervați oamenii din jurul vostru fără niciun sens.
Hai să vedem dacă sfatul meu nesolicitat vă mișcă sau vă doare fix în pix de el așa cum îi doare și pe alții de sfaturile voastre nesolicitate.
@Robert3 in opinia mea tu esti intr o mare eroare aici, mai exact ai impresia ca oamenilor le pasa de parerea ta (dupa cum singur te ai umflat in pene). Nu le pasa, oamenii de fapt vor sa socializeze, parerea ta este utila doar daca esti expert intr un anumit domeniu si ti se cere ceva punctual.
Nu e vorba ca X nu mai poate dormi noaptea ca nu ai tu incredere in el, e vorba ca daca transmiti mereu o energie negativa (aia nu se poate, aia nu se poate, ala i nuj cum, aia i asa si pe dincolo) oamenilor pur si simplu nu le va mai face placere sa stea in preajma ta. E o negativitate cel putin la fel de daunatoare ca pozitivitatea toxica de care se vorbeste.
Eu eram la fel ca tine pana cand am inteles ca numai mie imi pasa daca am sau nu dreptate si ca atitudinea asta 1) de fapt imi hraneste mie orgoliul si 2) nu e benefica pentru nimeni din jurul meu si nici pentru mine
Pescarule, esti praf.
„@Ena (alt nume românesc), ești proastă tare!” – ai tinut mortis sa dovedesti ce praf esti cu aproape tot ce ai scris, dar mai ales cu asta.
Ce să-i faci, ăsta e defectul meu, spun adevărul în față! Și nici tu nu ești departe de ea!
Ați citit un articol și comentariile, și pur și simplu nu ați înțeles nimic!
Este quintesența articolui!
„nu mai încurajați oamenii, că viața nu e deloc ușoară, dimpotrivă, e plină de durere și pierderi!”. Ăsta e rezumatul!
Bai Fisherman (alt nume romanesc) – sa stii ca discutia mergea purtata si fara sa spui tu „adevaruri in fata”, ca daca ma apucam si eu si toti ceilalti sa spunem adevaruri in fata asa ca tine, se ajungea la umplut de multe frigidere – cam asa cum se intampla de multe ori in rubricile de comentarii romanesti. Eu o sa te scutesc ca pari genul care face o dramoleta daca ti se arunca alte „adevaruri si mai adevarate” in moaca.
Atata ai inteles tu, ca daca vi se spune sa lasati dracu in pace grasii, prostii, si orice alti oameni care nu v-au facut nimic, implicit inseamna ca noi o sa aruncam cu minciuni pozitive in ei. Asta apropo de intelegerea textului si se logica.
” Că nu a scris Nimeni că ne luăm de grași, proști aiurea-n tramvai! Ci că le atragem atenția celor din jurul nostru, colegi, prieteni, rude.”
Sa inteleg ca tu ii intretii pe toti astia – „colegi, prieteni, rude”, si in caz de ceva toti pica pe capul si pe cheltuiala ta si de asta simti nevoia sa le „atragi atentia”? Esti inca unul care crede ca detine vreun adevar absolut despre orice si trebuie neaparat sa ii educe pe altii intru drumul cel drept, iar ei, prostii naibii, nerusinati si obezi pe deasupra, isi vad de pacatele lor in loc sa asculte nepretuitele tale sfaturi. Mi-a dat o lacrima.
Șterge lacrima aia falsă, cum de altfel știi prea bine să verși.
Și da, s-a întâmplat mai mult de o dată să plătesc oalele sparte de alții ce nu mi-au ascultat sfatul. Și o să continui să plătesc, că doar de aia e societate, ăia capabili să îi întrețină și să-i scoată din căcat pe incapabili (proști, grași ce nu vor să aibe grijă de ei înșiși, leneși, bețivi, etc….)
@Ciuciu San: să nu îi spui unei persoane cu obezitate că trebuie să slăbească nu ține de PC, ci de bun simt și empatie. Crezi că acea persoană nu știe? Sau că nu încearcă? Nu e așa simplu pe cât pare. Pot fi probleme hormonale, emoționale la mijloc. Iar shaming-ul nu ajută, din contra, generează rușine, vinovăție și ghici cum va scăpa acea persoană de ele? Inclusiv prin mâncare. Există situații dramatice în care „a fi obez(ă)” a fost o soluție găsită ca alternativă pentru „a nu mai fi”.
Recomand cartea „12 reguli de viață-un antidot la haosul din jurul nostru” a lui Jordan B. Peterson, e mai bună decât orice workshop ai acestor speakeri motivaționali ai zilelor noastre. De urmărit și clipurile lui de pe YouTube, vă vor captiva cu siguranță.
„Șmenarul meu self-help e pe bune, nu ca alți șmenari self-help.”
Marten, omul explică cum să faci ceva. Nu doar să gândești ceva. Fă-ți curat în cameră e prima. Ia-o cu pași mici. Nu accepta prostii. Lucruri ce pot fi schimbate cu minim de efort, dar în fiecare zi…. Citește cartea
Sigur. Doar că omul ăsta pe lângă sfaturile de bun simț care îl ajută să fie văzut și acceptat ca un om pragmatic și bine intenționat, strecoară o mulțime de șerpi despre subiecte importante. Așa că rămâne full of shit (e un fel de dana budeanu, pe subiecte minore are niște idei bune, dar la cele majore e vax).
Coaie voi chiar nu înțelegeți cum se vede că a venit unul să vă spună să vă spălați la cur iar l-ați ridicat la rang de guru?
Normal în plm că trebuie să-ți faci curat în cameră. Îți trebuie seminar și training pentru asta? Cât de prost poți fi?
Chiar și articolul de față conține foarte multe idei pe care le găsești în cartea și prelegerile lui Jordan Peterson. Pe lângă acestea, modul în care dă de pământ cu feministele, elgibitiștii, marxiști ori politicălicorectniști sunt de eleganța unui mare maestru.
pe mine m-a facut sa il evit cat pot de mult pe acest individ faptul ca e ceva vreme de cand, indiferent de subiect si loc, e musai sa apara cate unul care sa iti explice ce a zis jordan peterson despre aia.
Marten, ai fi uimit să afli câți nu sunt capabili să își facă curat în propria cameră! Nu știu, nu vor.. Le face mama, soția, etc. Câți nu se spală la cur cu zilele. Chiar it-ști… De mai bine de 100 de ani selecția naturală pentru rasa umană nu mai funcționează. Cu extrem de mici excepții, toți proștii, sau bolnavii, trăiesc și se înmulțesc. Ghici unde va duce asta….
Melanjul ala gretos intre religie, pilde, referiri si reguli de bla bla este insuportabil. Personal o consider o carte mult overrated.
„Fă-ți curat în cameră e prima”.
Aceste vremuri minunate în care ai nevoie de un volum sau de un training pentru a afla că trebuie să-ți faci curat în cameră. LOL.
In sfera asta cred ca intră și ceea ce se intampla in „social” media: „dacă nu ai nimic bun de spus, mai bine taci” cât și incurajarile alea mizerabile =linguseli aka preacunoscutele „vai câtă răutate, nu asculta de gura lumii că e rea” …
Indiferent de situație, nu mai poți să spui adevărul că deranjează. Mai bine hai sa ne prefacem că totul e roz și sa mințim, numa, numa sa se simtă bine persoana în cauză, care de altfel știe că nu e ok ce afișează.
E și un episod în South Park, „safe space”, în care Butters se angajează sa filtreze toate comentariile negative
De mentionat pe subiectul asta si paradoxul Stockdale. Adica un exemplu concret, din viata reala, cum optimismul nefondat a facut mai mult rau.
Hei zâmbește, ai gene de campion, cândva tu ai fost cel mai rapid dintre spermatozoizi :))
Îți dai seama cât de proști erau ceilalți? 😅🙄
Mai sunt femeile alea neapus de fericite ca sunt singure, ca nu au nevoie de nimeni. In realitate sunt moarte pe dinauntru… si uscate.
Sau grasele cu body positivity.
Femeile alea tind sa sufere de alte probleme care nu pot fi tratate printr-o relatie nici cu cel mai bogat si frumos fat.
Si din pacate pentru ele, e si greu sa le faci sa realizeze asta fara sa fii catalogat drept misogin intr-o societate unde PC e din ce in ce mai prezent. Eventual mai au prietene prin jur care sunt la modul „nu e fata nimic in neregula cu tine”, fie pentru ca chiar cred asta fiind in aceeasi situatie, fie pentru ca stiu/ le e frica ca se supara daca ii strica feng-shuiul deci adio prietenie. Si uite asa ajung refugiate cu o pisica sau un caine.
@N. orice femeie care se respecta tina pe langa ea o prietena grasa. astfel isi creste propria valoarea. cateodata le si incurajeaza: nu e fata vina ta, barbatii astia sunt porci.
Or fi o grămadă de chestii în neregulă cu mine, dar dacă nu sar să te violez și nu-i predic nevesti-ti să divorțeze, că uite ce fericită sunt eu singură, ce te freacă grija?!
pentru ca tii sa spui la toata lumea prin social media. cand esti fericit nu trambitezi asta peste tot.
Ete fas. Aici vrei tu sa ti validezi alegerea de a nu fi singur(a).
Daca am merge pe logica ta si tu esti extrem de nefericit(a) intr o relatie, ca altfel n ai sta sa dai comentarii pe bloguri despre cum aia care nu s ca tine sigur au probleme.
Si Vali are o obsesie cu chestia asta, de parca scopul tuturor in viata e sa si traga familie si sa nu mai iasa din casa de la 25 de ani.
@ZZ, nu țin morțiș să trâmbițez în social media că-s solo, pagina/contul/whatever meu de FB nu urlă din toți pixelii fericirea de a fi solo. și nici prin alte părți nu urlu că-s fericită.
menționez asta în circumstanțe absolut banale, așa cum restul lumii menționează despre starea lor civilă: am fost cu iubi la mall/am fost cu nevasta la socri de crăciun/am fost cu ăla mic în parc/nu-mi place să schimb becuri singură că-s scundă și am oarecare probleme cu echilibrul pe scară.
dar scuză-mă că apăr/îmi apăr situația socială când alții o trag în mocirlă și aruncă în mine cu bălegar.
eu nu urlu neîntrebată pe toți interneții că toți ăia căsătoriții cu copii sunt niște frustrați obosiți pe care îi țin împreună ratele și copiii. nu o fac din 3 motive: nu e treaba mea, știu oameni fericiți în căsătoriile lor cu copii și nu cunosc toate cuplurile căsătorite cu copii de pe lumea asta ca să-i bag pe toți în aceeași oală.
„Din păcate nu toți suntem frumoși, capabili, inteligenți, citiți, educați. Și e OK, pentru că în undele cazuri, cu niște muncă, putem deveni.”
Si ce fac oamenii care nu pot „cu niște muncă” deveni „frumoși, capabili, inteligenți, citiți, educați” ?
E adevarat ca majoritatea oamenilor nu se nasc la fundul sacului ci ajung progresiv acolo, dar multi oameni fix acolo se nasc.
Si nici societatea, in general, nu este prietenoasa cu asemenea oameni si nici dispusa la a oferi un mecanism de sprijin. Exista cateva exceptii, cum ar fi tarile nordice.
Dar pe mare parte din glob, daca un om se naste cu un handicap fizic, afla ca societatea a evoluat pentru a a-i invalida aproape orice forma de progres.
Mai rau, in unele locuri (Africa centrala si de Est, India) nici nu trebuie sa ai vreun defect fizic sau problema de sanatate. Este suficient sa te nasti intr-o familie din clasa sociala „gresita”.
@vosidit98:
Cât timp bibliotecile sunt cu intrare gratuită, restul ține doar de ei.
Acum niste ani, a venit la firma unde lucram un client, sa cumpere ceva, nu mai tin minte exact ce. Singurul lucru care il deosebea de cei 99,99% era faptul ca omul avea mainile cam o treime din lungimea obisnuita. Altfel spus, avea un handicap. Este un om foarte civilizat, avocat de profesie si nu cred ca sta intr-una sa isi planga de mila la fiecare pas. Omul putut sa depaseasca acest fapt nefericit si sa isi construiasca o cariera si cred ca si o familie.
Exista pe Youtube un discurs Ted. Un tanar imbracat cu cravata si camasa povesteste despre o prostituata minora din Bangladesh, parca, pozitiva HIV si despre eforturile pe care le face aceasta ca sa isi creasca copilul. La un moment dat, camera se departeaza si putem vedea ca tanarul speaker este o jumatate de om: are niste cioturi de picioare si ii lipsesc mainile. Concluzia izbeste ca un ciocan: exista vreo limita inferioara de la care poate porni un om astfel incat sa nu reuseasca? NU
Din cand in cand avem nevoie sa ne gandim la astfel de oameni, sa devenim ceva mai umili si, eventual sa ne motivam.
Revenind la discursurile motivationale, le dispretuiesc din start pentru falsitatea lor (in cele mai multe cazuri). Sa tragem tare pentru echipa? Atata timp cat din echipa fac parte unii care mimeaza munca si profita de pe urma efortului echipei, nu, multumesc. Sa trag pentru mine? Evident. Sa ajut un coleg? Sigur, cat timp nu este un nemernic sau prefacut.
„Cât timp bibliotecile sunt cu intrare gratuită, restul ține doar de ei.”
Am vazut cartofi cu mai multa empatie.
Mai bine te faceai bibliotecar.
Am o alergie nativa la meme-uri cu conotatie pozitiva, motivationale + diversi guru obositi care ambaleaza asta si o vand credulilor. Articolul asta m-a uns pe suflet! Bravo!
Prin Umberto Eco era ceva de genul ” Se adunau si invocau sa se realizeze niste lucruri pe care Natura nu avea absolut deloc intentia sa le infaptuiasca vreodată in nici o circumstanță”
In nomine de la Rosa
În primul rând doresc să te felicit și să-ți mulțumesc ptr. această serie de articole. Ptr. mine este un high-light din care am mereu ceva de învățat.
Acum câțiva ani am fost pe drogul acesta de pozitivism. Totul, dar absolut totul a funcționat perfect din prima – atât privat cât și la muncă.
Anul trecut a fost totul invers, chiar dacă-mi ziceam de pozitivism și chestii. În fine am tot încercat pozitivismul din 2019, 2020 și anul însă nu mi-a ieșit. La sfârșitul zilei eram mereu obosit. Cred că și din cauza pozitivismului interior care nu prea a mers.
Pana la urma este cineva pt care pozitivitatea sa nu fie toxica? Este acelasi lucru cu indemnul sa faci sport dar pers respectiva este cu inima in pioneze si face infarct? Si filmele porno sunt tot pozitivitate toxica? Si filmele de craciun? Ai dat doar exemple negative ceea ce est la fel de gresit. Pana la urma o incurajare nu face rau.
George Bonea tu ești?
Folosesti terapia rational-emotiva (A. Ellis)?
De ce comentam pe bloguri, in general negativ? Nu ai zice ca suntem inundati de pozitivism toxic. Sau poate asta e rezultatul?
Intreb de ce comentam aici fiindca un autor al blogului spunea ca toti cei care comenteaza aici sunt niste „nimeni” care pierd timpul. Si m-a pus pe ganduri. Ceva e, cum ar zice romanul.
domnu’ psiholog, mulțumesc de articol, frumos, m-a uns la suflet;
comentariile însă… zici că-i south park aici, priceless!
Bun articol…pun aici si un link cu un asemenea specimen care colporteaza astfel de informatii:
https://youtu.be/RVYOc5p-eKk
Auoleu nu am putut sa il ascult! Deloc, mai ales ca spune numai citate de la altii (atat cat am asculat sub 30 de secunde), dr le spune asa de parca el le-a descoperit.
Sunt de acord cu mesajul transmis. Totusi, din imaginea pe care mi am format-o eu, cititorii acestui blog nu prea sunt in pericol de a suferi de acest sindrom si cred ca articolul vine ca o validare a „negativitatii toxice” de care multi dau dovada (toti sunt prosti, toate s curve, toti sunt hoti, Romania e varza, singurele virtuti sunt invatatul, muncitul si trantitul unui copil, nimic altceva nu i bine). Asadar, as fi curios sa citesc un articol si despre felul in care negativitatea dusa la extrem este cel putin la fel de daunatoare pentru cei din jur.
De ex parintii mei sunt asa si efectiv nu mai pot sta in preajma lor (nu mai spun ce complexe si sentimente de inadecvare au bagat in mine), desi ei sunt oameni buni si mi au oferit tot ce au putut. Dar de cand ma stiu, nimic nu e bine. Aseara i am vz pentru prima data de la Craciun si in 10 minute parca mi au bagat negreala in suflet cu mana. Ca de ce nu ma angajez, ca ma cred milionar ca am luat un taxi, ca paltonul e prea mic (e prea mare, lol), ca de ce mananc nu stiu ce, ca de ce a expirat un iaurt, ca de ce m am apucat de zugravit ca sigur nu fac bine (fiind a patra oara cand fac asta), ca am prea multi pantofi, ca de ce nu ma culc, absolut fabulos …
Motivul pentru care evit să trec pe la mama și pentru care scurtez cât pot de mult convorbirile telefonice. Nu-mi amintesc să fi văzut vreodată ceva alb în viața ei, totul e mereu negru, fumuriu, apăsător. Și am stat mult în umbra asta, abia am reușit să construiesc ce am construit având un moment de revoltă personală și ieșind de sub norul ăsta negru care mi-a mâncat destui zeci de ani.
Ca deobicei un articol corect din partea lui Coloja. Bravo bosolane.
Eu sunt obez si nu inteleg comentariile de genul ca altii o sa mi plateasca eventuala spitalizare datorata obezitatii mele.Platesc de 25 de ani contributii lunare mari la sanatate si nu am fost internat o zi.Oare nu-mi platesc singur eventuala spitalizare sau mi-o plateste mascariciul de pe blogul asta care crede ca ma poarta pe mine in spate?
Sunt obez dar asta nu inseamna ca sunt ok asa.Am o problema pe care nu am reusit sa o rezolv din diverse motive.Nu vreau sa se strige dupa mine pe strada ,ca doar nu maninc pe seama altuia, dar nici nu vreau sa ma mint ca e ok sa fiu asa.
Da, din aia 3 lei ai lor o sa iti plateasca tie spitalizarea. Fac si ei pe interesantii.
Astea poti sa le spui eventual daca esti macar milionar, daca esti neica nimeni de la it cu maxim 3000 euro pe luna si incepi cu „time is money” sau cum platesti tu spitalizarea fumatorilor si obezilor o sa rada si curcile de tine.
Stai linistit ca majoritatea nu gandesc asa.
Stai liniștit că majoritatea gândește așa, doar că le e frică să o spună, că nu dă frumos. Dacă nu v-ar păsa de ce impresie faceți fiind politically corect, ați zice același lucruri….
O părere despre Joe Dispensa? Nu sunt mare fan, însă mai urmăream interviuri și am citit și câte ceva scris de el.
Am momente când îmi zic că aberează, dar și momente când îi dau oarecare dreptate.
@Pkr: nu ștu cine e omul. Acum aud prima oară de el.