Cum trăiesc alții (alte popoare)

Am avut colegi din Nigeria, Iran, Honduras, Columbia, Liban, China…
Nu am stat prea mult la povești despre zona de unde vin ei, vorbeam în engleză – unde nimeni nu era nativ – așa că schimbul de informații a fost oarecum limitat.

Azi l-am descoperit pe Indigo Traveller, și cred că am să-i caut pe ChukwuNwendu, pe Babak, pe Alejandro, pe Mohamed, să-i întreb ce mai fac.

ChukwuNwendu m-a invitat la o biserică de-a lor în Torino, unde am fost singurul alb într-o mare de negri. Am stat în primul rând, „la loc de cinste” cumva, și s-au purtat foarte fain cu mine.
Și ei sunt creștini, tot pe Dumnezeu îl au și ei, doar că slujbele lor sunt axate „pe veselie”, nu ca ale noastre, axate „pe pedeapsă”. Am participat și la un fel de „parastas” la biserică, doar că nu murise nimeni, „parastasul” era pentru că se întâmplase ceva bun în familia unui enoriaș, și voia să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru asta, printr-o masă.
–
Babak a spus că nu vrea să se întoarcă în Iran, pentru că dacă se întoarce îl iau în armată – doi ani – și nu vrea. S-a întors până la urmă, ultima dată când am vorbit cu el, când a răspuns pe messenger, era încă militar.
–
Mohamed (sau Muhammad) mi-a spus că familia lui a decis să se mute în Europa în momentul în care o bombă a căzut pe strada lor, în Beirut.
Mi-a spus ceva interesant, cum văd ei (sau doar el, doar familia lui) conflictul cu Israel, și… oare de asta e război acolo, de la apă? „Israel ne vrea apa de băut, asta vor de la noi.”… O fi adevărat?
–
Cu Alejandro am fost coleg de cameră. Ne ruga să nu-l mai asociem cu Pablo Escobar, să nu îl mai provocăm să povestească despre Medellin* (era chiar de acolo) după fiecare episod de Narcos pe care-l vedem.
Cât am locuit cu Alejandro, nu a mâncat fructe. Îi plac fructele, dar a spus că nu suportă fructele de la noi din Europa, că nu au nici un gust.
– Când vin părinții să mă viziteze, am să-i rog să îți aducă niște fructe adevărate, nu prostiile astea pe care le mâncați voi aici, fără gust. Niște banane „de grădină”, să vezi ce ineamna cu adevărat banane.
Nu mi-a mai adus, și… chiar și azi îmi doresc să rup eu o banană din copac, bine coaptă, să văd dacă are alt gust.

Bineînțeles, oamenii pe care îi știu eu sunt din „clase superioare” (tatăl lui Babak e profesor în Teheran, de exemplu), nu au legătură cu clipurile de mai jos. Dar țările… ei locuiesc în aceste țări.

Pun clipurile de mai jos pentru că… oamenii, localnicii, starea de spirit a localnicilor (cel puțin cei din Nigeria, Iran, și Yemen) mi-au adus aminte de foștii mei colegi.
Extrem de mulți oameni din aceste țări nu sunt deloc cum îi prezintă mass-media. Cred că oamenii de tipul Indigo Traveller, Bald and Bankrupt și alții, prezintă o „realitate mai reală”:

Despre Yemen e interesantă opinia unuia dintre tipii din piață… sper să identificați la ce mă refer, și care ar fi legătura cu România.

* Medellin nu e în Honduras, așa e. Doar că nu am fost prea apropiat de Jose (care era chiar din Honduras), așa că nu am vreo poveste despre Honduras.