Dădusem peste un studiu publicat în luna mai a acestui an. Se făcuseră teste în 27 de țări europene, inclusiv România, Turcia, UK, Scoția, Irlanda, Wales. Se căuta să se afle care este rata depresei în aceste țări raportat la populație. România are un scor de 4,38%. Grecia – 3,39%. Italia – 3,81%. Republica Cehă -2,58%.
Lucrurile devin interesante când ne uităm ce scor al depresiei au țări cu un grad al civilizației ceva mai ridicat. Cele cu putere economică și stabilitate socială mai acătării. Islanda – 10,33%. Germania – 9,24%. Danemarca – 7,17%. Luxembourg – 9,74%. Suedia – 8,75%. UK – 7,40%.
Putem infera – de exemplu – că țările nordice au o rată a depresiei ceva mai ridicată datorită poziției lor geografice. E frig în nord, e mohorât – lumea e mai deprimată. Dar Franța are și ea un scor de 7,03% iar Portugalia unul de 9,15%, iar ele nu-s în climate preponderent mohorâte. Ce corelează în schimb în toate aceste cazuri este situația politică, socială și economică ale respectivelor țări.
Logica mea e următoarea: cu cât o țară este mai stabilă din punct de vedere economic, social și politic, cu atât scorul depresiei va tinde să fie mai mare. Contra-intuitiv cumva, dar explic.
În mod normal ne-am aștepta de la țări precum Latvia (4,61%) sau Lituania (3,01%) să aibă un scor al depresiei mai mare. Iar asta deoarece nivelul de trai acolo este mai scăzut. Exact ca în cazul României (4,38%), instabilitatea politică, economică și socială ar trebui să devină factori care influențează ponderea depresiei. Cum se face atunci că țările mai civilizate au un scor mai ridicat al depresiei?
O explicație vine pe filiera unui concept sociologic despre care am mai scris: anomia. ”Anomia” este o stare de frustrare produsă la nivel social de nevoia de a respecta regului, urmată de o revoltă internă și dorință de a încălca acele reguli. Cu cât avem mai multe reguli de respectat cu atât de deranjează mai tare acest lucru și vom avea dorința de a le încălca, fie și în spirit de frondă. Țările cu un statut economic, politic și social mai stabil au ajuns așa deoarece cetățenii acelor țări respectă regulile. Își plătesc taxele, amenzile se aplică fără discuții, nu negociezi când ești prins parcând aiurea, votul este vot iar drepturile tale inalienabile. În România pe de altă parte e un fel de ”free for all”. Dacă nu plătești taxele poate te ia ANAF-ul la rost, dar poate nu. Dacă furi, poate scapi. Dacă intri în politică și furi nu ți se întâmplă nimic. Dacă mergi la medic și sari peste rând – se poate și așa.
Și-acum să vedem de ce respectarea regulilor produce frustrare și duce la depresie. Ține mai mult de factorul socializare. Când respecți regulile într-o țară civilizată o faci în mare pentru a evita pedeapsa (amendă, condamnare). Unii o fac din considerente precum presiunea socială ori onoarea. Ți se fură bicicleta în Luxembourg și mergi la secția de poliție și știi că ăia nu te vor trimite la plimbare ca românii. Ți se dă restul corect la magazin. Lumea e binevoitoare. Prin urmare nu treci prin stres când trebuie să realizezi sau să obții ceva deoarece nu e la voia întâmplării ci totul e bine definit. Nu prea există surprize, iar dacă-ți dai copilul la grădiniță știi că acolo oamenii își vor face treaba exemplar.
Și aici intervine problema: știi că totul merge ca pe roate (mai mult sau mai puțin). Mergi la magazin să cumperi ceva și ești servit indiferent de statutul social sau culoare. Nu e nevoit niciun bar să pună afișe cu ”Ne rezervăm dreptul de a ne alege clientela”. Supermarketurile nu modifică pe ascuns prețurile, de la raft e un cost al sticlei de suc, la casă e un altul. Iar dacă totul merge mai mult sau mai puțin ca pe roate, interacțiunea omului cu semenii lui devine mai rece și oarecum minimală. Că îi zâmbești celei de la casa de marcat, că nu – ea nu are voie să fie ironică sau incorectă cu tine. Că o taxează societatea sau compania sau legea. Așa că tu – consumator sau cumpărător – ești indiferent. Nu trebuie să depui un efort suplimentar în a-i zâmbi sau a face conversație de duzină cu ea. Taximetriștii nu-ți trag țepe ci te duc unde trebuie. Eucatoarele nu-ți pocnesc copiii la grădiniță. Așa că nu ești nevoit – ca în România – să mergi cu câte o ”atenție”, o floare, o ”ceva”. Nu e nevoie să stai de vorbă cu ele mult la început de an pentru a te asigura că fiul tău mic a nimerit pe mâini bune. Nu e nevoie să „te descurci” ca în România și să stabilești un raport social cu persoanele.
Ca să explic mai simplist: în țările în care lucrurile merg prost, cetățenii se bazează pe ”simțuri”, pile, relații și investigație pentru a obține servicii sau bunuri mai acătării. Datorită instabilității politice și economice lucrurile merg cum merg iar acțiuni de acest gen sunt posibile. E social-acceptabil să dai mită sau să ”periezi” un instalator. O faci pentru a te asigura că îți pune țevile bine sau că – atunci când vei avea nevoie de el – îți va răspunde imediat la telefon. Îl stimulezi cu ceva în plus, faci conversație, mai o țuică, mai întrebi pe cineva ce știe despre om.
Toate astea construiesc rețele sociale. E nevoie să faci conversație și să mimezi empatia pentru a putea construi o rețea de ”pile” și informații care să te ajute să navighezi prin hățișul corupt al acestor țări. La crâșmă trebuie să-i faci ochi dulci celei de după tejghea – să te mai păsuiască până când vine salariu și să te treacă pe caiet. Scanăm instinctiv taximetristul să vedem dacă nu care cumva vrea să ne stoarcă de bani când mergem într-un alt oraș.
Prin contrast, în țările în care totul merge după reguli bine stabilite aceste rețele sociale nu sunt necesare. Poți să n-o vezi deloc la față pe învățătoarea copilului vreme de patru ani și acel copil tot va fi OK. Știi că respectă regulile. Oamenii nu sunt nevoiți să cunoască alți oameni ori să interacționeze cu ei dincolo de strictul necesar. Prin urmare sunt mai reci și mai izolați. Aici intervine alt concept sociologic: cel de ”alienare”. Nesocializând atât de des ori făcând-o la un nivel minimal, superficial, fiecare om din țările mai civilizate devine un fel de insuliță izolată. Prieteni puțini, discuții doar cu familia. Vecinii nu-ți fac probleme pentru că – la rândul lor – respectă regulile. Așa că nu ai muzică în miez de noapte, urlete, chefuri. N-ai motiv să interacționezi cu ei dincolo de ocazionalul ”bună dimineața”. Nu trebuie să-i cunoști.
Așa se face că atunci când ai nevoie de ajutor și empatie nu prea ai la cine să apelezi. Nimeni să-ți spună o vorbă bună, sinceră, din suflet. N-ai în jurul tău oameni cărora să le prea pese. Cât timp respecți regulile nu ești problema lor. Cei care locuiți peste hotare prin Germania, Danemarca sau țările nordice poate puteți confirma că oamenii sunt nițel mai distanți pe-acolo și că e destul de greu să stabiliți legături emoționale și chiar sociale cu localnicii.
Prin urmare rata depresiei este mai ridicată în aceste țări, în ciuda condițiilor socio-economice potrivite. Fără socializare nu ne putem dezvolta empatia, ori cu cât totul merge ca uns cu atât e mai puțin necesar să depunem efort pentru a socializa sau fi empatici.
La modul serios, a ți introduce vrei entitate un ac și ser în propriul corp, împotriva voinței tale, echivalează cu actul violului?
Nu e impotriva vointei tale. Tu decizi: ai bani si luna asta de amenda sau nu.
Nu.
Să compari un ac cu o …. Și un viol cu o injecție…Cred că o ai exagerat de mică !
Nu Boss, relax.
Daca ati folosi si la altceva energia pe care o consumati pentru a inventa „motive” antivaxx, zau ca am duce-o macar cu 1% mai bine.
Pe bune, nu va plictisiti?!
asteptam sa ne prezinti diploma de doctor in genetica sa te luam in serios
Nu e viol, e doar santaj.
Poate cifrele pentru Romania sunt asa si pentru ca, noua, inca ne e rusine sa recunoastem si sa mergem la psiholog/psihiatru si psihoterapie. Plus stigma sociala ca „esti cu capu'”. Incet, incet, vad ca tinerii incep sa vorbeasca mai des si sa recunoasca faptul ca au sau au avut depresie, dar generatia parintilor mei si cea a bunicilor, inca raman incuiati chestii de genu.
Oamenii care participa la astfel de studii nu sunt oamenii din „d’ale lui Mitica” sau aia din reportajele tv din sate uitate de lume unde reporterul isi bate joc de taranii de pe strada.
Omul care accepta sa participe la astfel de studii nu e la fel de inhibat ca unul luat de pe strada cu „japca” si i se pune un microfon sub nas sau oameni care trebuie sa vorbeasca despre problemele astea in fata celorlati (rude, vecini, colegi de serviciu etc).
Bineinteles, nu toate studiile sunt facute ca la carte… dar sa nu cadem in extrema cealalta in care niciun studiu nu reflecta realitatea.
@Fluture: You’ve got a good point.
Iar studentii care participa la testele PISA sunt aia cei mai rasariti din clasa.
E necesară socializarea că suntem animale sociale, e bună și empatia. Dar eu cred ca în România avem foarte mulți depresivi, unii nu conștientizează alții nu se manifestă în public. Iar de tratament efectiv beneficiază puțini, ca ăsta e nivelul doar dacă ești nebun te duci să te cauți. În țările cu apă caldă e mai răsărita lumea oleacă și chiar conștientizează gravitatea problemei și ca nu dispare de la sine.
Foarte corect, dar nu putem demonstra asta. In toate tarile, inclusiv alea care-si recunosc depresia, exista un procent, peste cel declarat, de oameni care nu se considera depresivi (studiul e facut prin sondare, nu sunt date preluate de la medici).
In tarile cu apa calda depresia este o problema mai mare decat la npi. dde ex, in UK sinuciderea este cauza principala de deces la tineri, statistic NHS.
”From 2001 to 2018, suicide and injury or poisoning of undetermined intent was the leading cause of death for both males and females aged 20 to 34 years in the UK, for all years observed, accounting for 27.1% of male deaths and 16.7% of female deaths for this age group”.
Japonia are la fel o rata uriasa de sinucideri si multe alte state dezvoltate
Cele mai mici rate de sinucidere si depresie sunt la populatiile care au acoperite nevoile de baza: hrana, adapost, comunitate, unde oamenii sunt uniti, se ajuta, au sentimentul de apartenenta.
adică, eu îl văd pe unul că se bagă în față la spital, la job, la încălcat legea și nu intru in depresie, chiar mă bucur pentru el și îl felicit.
Confunzi depresia cu enervarea, iritarea, deranjul, revolta. Nu – nu cazi în depresie pentru că cineva se bagă în fața ta la spital. Oamenii folosesc termenul de ”depresie” pentru orice mai nou.
Domnul Răzvan are o părere prea bună despre țările vestice, are impresia că acolo e chiar cum zice el, toată lumea îți zâmbește, magazinele nu caută să te tepuiasca, există respect in trafic..
nu e chiar nimic contra-intuitiv în rezultatele „studiului”. putem presupune fără riscuri semnificative de a face o greșeală, că incidența „depresiei” este foarte scăzută în Etiopia sau Nepal sau printre indigenii din Australia. foarte probabil, ceea ce se întâmplă este că atunci când ești ocupat să.ți asiguri supraviețuirea, te uiți de departe la chestiile astea fancy gen depresie &co. așa, abstract, eu zic că până la 50.000 USD/year, pur și simplu there is no room pentru a te lua în serios în halul ăsta.
As mai adăuga partea ce ține de spiritualitate: cu cât mai religios, cu atât mai puțin depresiv. Ce ți se întâmplă e voia divinității și nu trebuie să te supere. Reversul este și faptul că nu faci lucrurile pentru că tu consideri a fi corecte, ci pentru că așa trebuie( asa scrie la carte) și că nici cu responsabilitatea/cauzalitatea nu te împaci prea bine, consecințele faptelor tale ți le explici uneori tot ca voie a divinității.
@Rolo. fiindcă deschiderea către divinitate exclude aroganța; care este otravă pentru mintea umană.
Pe langa ce ai scris, e posibil ca depresia sa fie mai scazuta pentru ca, in tarile nu foarte bogate, esti prins mai mult intr-o lupta pentru supravietuire? Cumva iti impui niste obiective, sa tragi pentru ceva, sa gasesti o cale sa te descurci? Depresia apare si daca ai prea mult timp pentru contemplare?
@Alin: Da – e și asta o explicație plauzibilă.
Depresia e first world problem. Nevoile de la baza piramidei lui Maslow sunt asigurate in societatile dezvoltate, unde scartaie treaba e la ultimele 2 din varf. Si e normal sa fie asa. Un african dintr-o tara de lumea a 3-a care are de asigurat mancare si adapost pentru familia lui numeroasa (saracii fac multi copii, se stie de ce) nu are timp de depresii, ala trebuie sa se zbata sa puna ceva pe masa in fiecare zi ca alternativa nu e deloc fericita nici pentru el nici pentru cei ce il inconjoara.
@Sammy true. Bunica avea o vorbă: „eu n-am avut timp de depresie post natală. Am nascut-o pe maica-ta în căruță in timp ce eram la întors fânul. Am tăiat cordonul cu ce am putut. M-a moșit bunic-tu și după am mers la dispensar. Trei zile mai târziu am mers să strâng fanul cu maica-ta în covată”.
In perioadele foarte grele, de exemplu razboie, rata de sinucideri este foarte mica aproape inexistenta. Cu cat nivelul de trai este mai ridicat si nevoile primare sunt asigurate apar intrebarile „existentiale” care duc la depresie. Nu ai timp sa te intrebi daca esti fericit sau nu daca trebuie sa alegi dupa satisfacerea nevoilor primare.
@Adi: Uuu – cineva a citit Durkheim. Respect!
Asta e o concluzie cam din boscheti ? Soldatii Kamikaze au fost doar un concept abstract ? Citeste si de sinuciderile nazistilor din al 2-lea razboi mondial. Vreo 9000-10000 de nazisti si-au dat capatul de frica rusilor(pastile cu cianura, glont, barbati, femei, copii). Restul scormoneau prin gunoaie dupa mancare si nu au avut timp de asa ceva.
Nu fa legatura directa intre depresie si sinucidere, majoritatea depresivilor nu se sinucid. Depresia te afecteaza in multe alte planuri, nu trebuie sa te gandesti direct la moarte. Gandeste-te ca devii disfunctional la lucru, in familie, in viata de zi cu zi. Pana la moarte e cale lunga.
@Ciocanul:
Jur că e adevărată povestea care urmează.
Când eram anul I la Psihologie ne povestea un profesor la un seminar despre sinucidere și cum persoanele care sunt mai sociabile sunt mai ferite de suicid. Și-a ridicat mâna o colegă din ultima bancă, una care până atunci își făcuse unghiile și chicotise cu o alta: ”dar… atunci piloții kamikaze…?”.
Și s-a uitat proful lung la ea și i-a spus rar că ”așa-i… că înțelegi… că sinuciderea… în cazul… piloților… japonezi… era o chestiune… de onoare…? Și că n-avea loc din motive care țineau de psihic?”
S-a făcut tipa roșie la față.
Mi-am amintit episodul pentru că – și aici – ceea ce amintești tu nu e sinuciderea egoistă din depresie ci sinuciderea ritualică. Exact la fel și-n cazul naziștilor: ținea tot de onoare.
Eu am facut doar paralela intre rata de sinucideri si razboi. Si apoi am explicat ca depresiesinucidere si ca depresia aduce multe alte probleme.
Eu am facut doar paralela intre rata de sinucideri si razboi. Si apoi am explicat ca depresia nu inseamna neaparat sinucidere si ca depresia aduce multe alte probleme.
Am liber un sfert de minut și mă bag ca musca: în cazul naziștilor e posibil ca sinuciderea să fi fost și de frică. Moartea pe care o controlezi tu era mai simplă/lejeră/ușoară decât necunoscutul pregătit de ruși.
@Razvan
„așa-i… că înțelegi… că sinuciderea… în cazul… piloților… japonezi… era o chestiune… de onoare…? ”
nu prea era o chestiune de onoare. poate pentru unii. Chestia e ca daca refuzau sa fie kamikaze erau omoriti pe loc.
@me: Obligati sau nu, sinuciderea era din orice mai putin depresie. Pilotii erau poate piliti putin, dar nu depresivi :). Nici teama ca vin rusii hai sa ne sinucidem nu cred ca se califica, sunt motivatii externe.
Teama de durere nu e depresie. Nici decizia de sinucidere asistata nu e depresie. E o decizie al naibii de rationala si intoarsa pe toate partile inainte de a se lua o decizie.
Că tot ați amintit de piloții kamikaze, m-ați făcut curios să frunzăresc puțin wikipedia (știu, nu este o referință științifică, dar e la îndemâna tuturor).
Cu ocazia asta am aflat un detaliu care îmi pare interesant: piloții kamikaze au apărut în luptă practic la sfârșitul războiului (începând cu octombrie 1944, în condițiile în care Japonia a intrat în război în 27 septembrie 1940).
La momentul respectiv, japonezii pierduseră câteva bătălii importante, mare parte a celor mai buni piloți ai lor erau deja morți, avioanele erau depășite, și Japonia nu mai avea controlul spațiului aerian (aici citez wikipedia, n-am verificat informațiile). Piloții kamikaze au fost ultima încercare a aviației japoneze de a face față aliaților.
Japonia a capitulat pe 15 august 1945.
Ce imi place cum Europa au inchis bisericile considerandu-le inutile ca apoi sa cauta fel si fel de guru sexuali si dezvoltatori personali, yoga si antidepresive. Matrix si-a dat seama ca omul nu functioneaza asa. Vedem ce inventeaza ca alternativa.
Multe din bisericile din Europa s-au redeschis pentru creștinii imigranți.
Eu am o alta teorie. Avem asa putini pt ca nu suntem diagnosticati. De ce crezi ca avem asa multi alcoolici declarati sau nedeclarati vs asa putini depresivi clinic recunoscuti ? Eu cred avem mult mai multi depresivi pt ca „stresul cotidian, evenimente de viata negative, ostilitatea mediului etc” la noi sunt la cote inalte. Stresul si viata de cacat produc depresivi pe banda rulanta. Plangea unul la Mandruta in emisiune acum cateva zile ca avea salar de paznic de noapte de 1600 de lei si lucrat in ture multe(parca 240 de ore pe luna), 3 copii, 60 de ani si abia putea sa mearga(dureri groaznice de picioare, fara bani de tratament) si asta dupa o viata de lucrat in constructii. Nu stim daca era depresiv dar era un bun candidat pt ca parea la capatul puterilor si gata de atarnat de grinda pt ca nu mai avea nici o speranta sa iasa din cacat.
> Avem asa putini pt ca nu suntem diagnosticati.
Exact. E ca la infectiile nosocomiale din spitale, in statisticile trimise la UE suntem pe ULTIMUL LOC ( aka avem cele mai putine cazuri). In realitate … stiti si voi.
Hai să ne uităm preponderent la grupa de vârstă a alcoolicilor și o să vedem niște cifre interesante.
Ăștia tineri beau tot mai puțin, comparativ cu aia mai in vârstă și numărul de teetotaleri( caută pe gugle) este tot mai mare. Și că un paradox, ăia care s-au lăsat complet de alcool după lockdown, inclusiv eu am 14 luni, este tot mai mare.
„Teetotalerii” fumeaza maria cumva, o buna parte din ei ? Asta ca sa doarma mai mult
, la chefuri o dau pe chestii serioase gen amfetamine unde chiar este contraindicat sa bei.
@ciocanul
Nu e obligatoriu să consume alte substanțe, dar nu e nici exclus să o facă. Eo spre exemplu m-am lăsat de aproape toate, mai puțin de cafea.
Ahem. Putin selection bias la baiatu’ ca sa iasa articolul? Pai cu Franta si Portugalia ce faci? Daca nici astia nu socializeaza, apoi nimeni nu socializeaza.
Ia pune matale harta cortinei peste datele alea, si vezi daca nu-i mai puternica corelarea aia decat asta cu „socializarea”. Eu zic ca o sa-ti dea bine de tot. Anecdotele cu „rade ca prostul pe strada” le-am intalnit in tot fostul bloc sovietic, inclusiv la tineri prin Riga, Vilnius, etc.
In vest sanatatea mentala e doar o alta bifa pe lista de check-ups. La noi e rusine, doar nu ai nevoie ca nu esti nebun. Si cand zic noi zic tot estul europei. Mi se pare mult mai plauzibila partea asta decat aia cu socializatul.
@Gabi: Ummm… oameni mai reci ca francezii nu găsești decât în Germania. Cred că ți-o poate confirma orice român care locuiește acolo.
Confirm ce spune domn psiholog Colina.
Francezii sunt foarte reci ei între ei, dar și cu străinii.
Cât m-am învârtit prin Paris, fiind în firmă mulți tineri, curioși să exploreze și să iasă
(și mulți bețivi) în cârciumi, am interacționat cu multe naționalități. La un momentdat văzând niște francezi că suntem băieți de comitet, s-au deschis către noi și au interacționat mai mult. Au fost câteva weekenduri în Paris în care francezii ne-au întrebat dacă pot ieși și ei cu noi în oraș, că ne-au auzit povestind despre asta cu alți francezi, obișnuiți cu românii și care au mai venit prin București cu munca sau distracția. Depinde de anturajele pe unde francezii se scaldă, că dacă capătă încredere în grupurile în care se învârt, inclusiv străini, sunt niște animale mai mari ca noi.
*Domn Coloja. Autocorectu vieții.
Francezii socializeaza mai mult in filmele cu alendelon sau linoventura. Sigur ca ies la cafea, la restaurant mai mult decât românii, dar socializarea e superficiala, inclusiv cu cei apropiati.
Acum vreo 20 ani, 25% din populatie era singura! 15 milioane de francezi isi cautau jumatatile pe meetic.fr si le gaseau… temporar.
Imi amintesc destul de bine cum, pentru a „combate” acest fenomen al insingurarii, la unele supermarketuri se facuse o casa speciala „celibatari in cautare de pereche”, ca sa-i faca pe oameni sa se intâlneasca cumva. N-a mers.
Cert e ca relatiile superficiale din Franta pot functiona chiar toata viata. Nimeni nu pare „afectat” de asta, pâna când apare un studiu din asta care zice ca nu esti chiar asa neafectat.
Clasica problema, nu-s destui printi frumosi pentru toate femeile.
In plus, o parte insemnata dintre printii frumosi sunt gay. =)
Prin tarile nordice undeva la 30% dintre barbati sunt tatii biologici a 70% dintre copii nou nascuti. Iar vreo 40% dintre mame sunt singure.
Poate aia din țările vestice, fiind mai educați, știu să se auto evalueze mai bine decât noi in țările bananiere (e studiu făcut pe baza de chestionar, de aici logica mea).
Sau pur și simplu datele sunt eronate. Românii nu recunosc depresia și o tratează cu alcool, care e un depresiv puternic. Pa cât se bea pa noi nu m-am mira ca măcar 30% din bărbați sa fie alcoolici depresivi.
Stai linistit ca vin si femeile puternic din urma.
La noi, in Romania, este „DOAR” 4,38% pentru ca oamenii nu prea stiu de ideea de consiliere psihologica de specialitate.
Acestia primesc doar niste „firmituri” prin Youtube, Facebook, TikTok.
Nu prea apelam la ajutor de specialitate si ne tratam asa, cu apa chioara. Apoi bagam un cocktail de A3 cu Romania TV, impreuna cu 4-5 beri injuram un pic guvernul, vecinul, nevasta si somn usor, maine o luam de la capat.
DA. Suntem relativ o tara depresiva. Norocul nostru ca putem sa mai facem haz de necaz si mereu stim ca se poate si mai rau.
Comentariul tau mi-a adus aminte de incrancenarea pe care o vad si o simt de fiecare data cand imi vizitez rudele si prietenii in Romania.
Toti injura printre dinti pe cineva, un politician, un partid, un politist, un vecin, orice. Totul e gri, nimic nu merge bine, dar lasa ca ne descurcam noi cumva.
Si in acelasi timp sunt expus direct canalelor TV din Romania. Pentru ca asa se sta la masa in Romania, cu TV-ul pornit. Mananci si injuri. Apoi schimbi canalul ca sa injuri si la emisiunea ailalta. Emisiuni latrate cu ura, cu patimi, cu injurii, cu mahalagisme.
Apoi ajungi in trafic si deja nu te mai miri. Toate marlaniile le-ai vazut deja la TV. Aici e doar prelungirea lor in strada.
Si ca dovada suprema a masochismului, romanul ajuns in strainatate, stabilit, integrat, aranjat, ghici ce face? Isi instaleaza antena satelit Digi sa aiba aproape de suflet canalele romanesti de laturi fara de care nu poate sa adoarma. (As fi zis ca sunt cazuri izolate, daca nu as fi intalnit un domn care a facut bani frumosi din instalarea lor in cealalta Romanie – aia de peste granita)
Inca un articol in care comentatorii stiu mai bine…
Putem sa ne dam si noi cu parerea boss? Ne dai voie?
Sunt un milion de comentarii pe blogul asta, crezi ca poti sa-ti dai cu parerea? Eu zic ca cam da…
Dar, ce zici, eu pot sa-mi dau cu parerea?
Sigur bossulica, faptul că ai cont și parola cu care poți posta articole aici îți face opiniile inatacabile și axiome de-a dreptul
De ani de zile, toata esenta acestui blog pe langa cei care furnizeaza content chiar de calitate, sunt cei care comenteaza, acestia dau sarea si piperul acestui blog.
Cum a zis boss-ul sef in manifestul de jos, din footer, ideea acestui blog de ani de zile este de a schimba mentalitatea a macar 5 oameni.
Articolul domnului psiholog Coloja, ca si alte articole de altfel, sunt foarte bune. DAR.
Dati-ne voie sa … question everything.
Asa ca da … comentam cat incape (desigur, in limita bunului simt si fara atac direct la persoana).
Nu intru in polemici ca de ce nu putem aprecia sau taxa prin up si down comentariile voastre, ale furnizorilor de content, dar ar fi interesant sa vedem.
Asta tine de cine isi bate capul zi de zi sa tina acest blog in picioare.
Dragos, poate ar fi timpul sa apreciati ca puteti comenta si chestiona everything tocmai pentru ca noi (eu mai putin, of course) scriem articole. Altfel, ati chestiona nimicul pe reddit sau pe alte plateforme.
Sunt prea multi comentatori care cred ca blogul asta are succes doar pentru ca ei comenteaza, in niciun caz pentru ca cineva scrie articole.
In rest, cum i-am raspuns si lui Sammy, crezi ca pot si eu sa-mi dau cu parerea si sa chestionez everythingul sau asta e acceptabil numai pentru comentatorii care fac zilnic succes pe aici?
@fluture
Avand in vedere ca nu ai fost de-a lungul anilor cel mai elegant pe blog, ti-ai atras destui hateri, care reactioneaza negativ la orice postezi tu
Daca ai chef sa vezi ce parere au vizitatorii blogului depre opinile tale, dar nu despre tine, poti sa iti faci un al doilea cont, comentehi cu el si vezi reactiile.
Cheers!;)
„Sunt prea multi comentatori care cred ca blogul asta are succes doar pentru ca ei comenteaza, in niciun caz pentru ca cineva scrie articole.”
Partial adevarat. Meritul in proportia cea mai mare apartine autorilor pentru continutul oferit, nu contest. Partial spun deoarece toate articolele daca nu ar avea sectiune de comentarii care sa duca la un fel de Agora la nivel de articol ar ajunge sa transforme site-ul intr-un fel de leftardism gen the guardian.
@fluture, iti propun un experiment: la toate articolele pe care le vei scrie de acum incolo sa inchizi sectiunea de comentarii nu permanent, ci sa zicem de exemplu pentru o luna maxim doua sa fie cat de cat relevanta treaba si as observi cate vizualizari vor atrage articolele tale v.s. celelalte care au sectiunea de comentarii deschisa, scrise dupa doua saptamani de la momentul T0 din care ai inchis comentariile. Ca sa eliminam contorizarea clickbaitului s-ar putea implementa un timer de 4-5 min din momentul click-ului pe articol si pana la valiudarea vizualizarii.
Ce zici, te risti la experimentul asta? Ca s-ar putea sa ai surprize si sa dai intr-o mini depresie ulterior.
sammy, eu îți propun să folosești un mail real.
„Inca un articol in care comentatorii stiu mai bine…”
Daca vrei sa-i dai downvote si nu poti, incearca aici. Zau, nu ma supar, spor la vot
Cine v-a supărat dnul @fluture? Zi cu subiect și predicat, să nu ne simțim in plus mai mulți decât e cazul
in tarile astea ca romania nu prea ai timp sa fii depresiv.
Discutam cu niste amici fix chestia asta: faptul ca in Romania lumea are mai multi prieteni, are un cerc social mai larg si tinde sa „tina legatura” mai mult. Suna bine, in principiu, dar concluzionam ca tot efortul asta e facut cu un mic interes, poate chiar inconstient: e bine sa cunosti personal oameni din diverse profesii (sa ai un cerc social mai larg), „ca nu se stie cand ai nevoie”. Din acelasi motiv e bine si sa ai cativa prieteni foarte apropiati.
Genul ăsta de interacțiune, bazat pe recomandare și „network” este specific colțului asta de lume, unde sistemele nu sunt foarte rigide și nu funcționează totul ca la carte: Europa de Est, Balcani, Orientul mijlociu.
Aici in Berlin ai ocazia sa iti cunosti vecinii destul de des, fiindca atunci cand se livreaza un pachet, curierul iti lasa pachetul altor vecini, sau iti lasa tie pentru altii. Apoi destinatarul este notificat si uite-asa mai schimba o vorba cu vecinul, cand vine sa isi ridice pachetul. Eu mai stau la tigara in curtea interioara si ma cunosc cu jumatate din vecinii din cladirea de locuinte, in Ro oamenii nici „buna ziua” nu imi dadeau, se faceau ca nu ma vedeau si mergeau incruntati mai departe.
Depinde de fiecare cat de sociabil doreste sa fie, sau nu. Fiecare isi decide propriul nivel de implicare in comunitate.
Francezii sau nemtii sunt reci pentru ca nivelul lor de engleza nu este extraordinar si se simt timorati, nu au impresia ca le stiu pe toate, sunt mai self-conscious. Daca le vorbesti pe limba lor sunt mult mai calzi si mai putin ipocriti decat… alte natii
Confirm. Eu stau mai la tara in Germania si interactiunea cu vecinii a fost mult mai buna decat cea pe care am avuto in Bucuresti.
Legat de interactiunea cu educatoarele e contra a ce zice autorul. Mi se pareau foarte implicate, comunicative, etc.
La vanzatoare sau ghisee zambetul oamenilor mi se pare natural si nu fortat. Poate fiind vorba de comuitate mica, chiar fac glume cu clientii, sau la brutarie sau macelarie cam stiu deja ce vrei sa cumperi.
Pertotal cred ca depresia vine de altundeva. O fi cum ziceau mai sus alti, de la „prea mult bine” sau poate ei constientizeaza. Daca vrei o programare la psiholog cam ai de asteptat cel putin 2-3 luni. Si nu din lipsa de cabinete psihologice
In Hamburg, după niște ani, am fix aceleași impresii. Nemții sunt mult mai prietenoși decât românii. La grădinița copilului vorbești cu o grămadă de oameni, la grădiniță in România trei sferturi nici nu răspundeau la salut. Aici sunt cunoscuti toți vecinii, vorbim, zâmbind, cadouri in fața ușii de Moș Nicolae, în Bucuresti aveam căcați in vecini care îmi spuneau unde am și unde nu am voie sa parchez că e locul lor (locuri publice, nemarcate, neînchiriate), inclusiv amenințări că o s văd eu ce se întâmplă dacă mai parchez. La job râdem că demenții și ne facem muci la birou la fiecare două săptămâni.
Cine o bagă pe aia cu nemții sunt cei mai reci, cei mai nu știu cum, a văzut nemți în reviste. Prietenia lor diferă, nu înghit să îți bați joc de ei, ți-o taie direct dacă deranjezi, nu au unsurosenia tipică estico-orientala.
@Ion. Comentariul tau imi aminteste de o patanie de la inceputrile mele in ale bricolajului. Fac o sa zicem „casuta pentru pasarele”. Mandru pun poze cu ea pe FB. A 2a zi un coleg de servici imi zice ceva de genul: e misto ce ai facut dar ai gresit acolo si acolo, dar am zis sa iti zic in privat, nu sa te fac de kkt pe FB.(omul chiar facuse si el niste „case de pasarele” misto la viata lui). Pe FB comentarii de la niste cunostine romani, care nu stiu sa bata un cui, „bai, nu vezi ce naspa e, e stramba, ori o faci calumea ori mai bine nu, daca nu stii mai bine nu fa, as fi facut de 10 ori mai bine dar nu am chef”.
@AndreiofB, al doilea comentariu al tau descrie perfect o mare parte din comentatorii de aici… Mi se pare amuzant, desi nu prea e.
* „Signora” din Torino, proprietara, ne-a adus un borcan de gem de rosii verzi, ca ne intrebase daca stim de gemul asta, si i-am spus ca nu stim.
* La casa la supermarket, o batrana m-a vazut doar cu o cutie de lapte si o paine, mi-a spus sa trec in fata ei, ca la mine merge repede, ea avand un cos plin.
* Profesorul de la scoala ne-a pus cartea lui pe server, gratuit, nu ne-a fortat sa o cumparam.
* In vara, pentru cei care nu pleaca din oras la mare, primaria a facut ringuri de dans in parc, unde seara de seara se adunau oamenii sa danseze.
* Mi s-a stricat roata la bicicleta – de tot, am cazut ca prostul cu bicla. M-am dus la primul magazin, 35 de euro o roata. Bag mana in buzunar, n-am. Am 30 de euro si ceva maruntis. Ii zic omului ca n-am, ii scot toti banii pe masa, 30 de euro plus doi euro in fise. Se uita la mine, scoate un calculator, calculeza ceva…
– E ok 30 de euro, pastreaza fisele.
– Nu, nu, am spus ca va dau toti banii, va dau toti banii!
– Ha, ha. Bine.
– Ochii astia de pisica cat sunt? Sa mai trec pe la voi, ca acasa am bani.
– Cati vrei?
– Nu stiu, cat costa?
Baga mana in lada, ia patru, mi-i da.
– Ia-i. Cadou.
––––
Italienii m-au educat fara sa imi spuna nimic.
In Londra am locuit la o familie de romani. Ei erau in UK de vreo 10 ani.
Mi-au spus cum au vazut ei diferenta intre romani si englezi:
– Eram in parc, si ne uitam la un grup de englezi care jucau ceva. Unul era varza, nu putea nimic. Iar cei din jurul lui erau „Hai, John! Hai ca poti! Incearca! Poti! Baga mare, incearca! Poti sigur! Hai!” Frate, la noi il injuram, ii mai dadeam si una peste ceafa ca e prost. Asta e diferenta, Cristi, intre ei si noi, eu de asta m-am integrat atat de bine aici.
Am vorbit cu ei chiar recent. Si-au mai cumparat o casa, cea din Londra au inchiriat-o, acum s-au mutat la mare, ca e fain. Un cuplu. El a fost muncitor la service auto, acum are service-ul lui, cu cativa angajati. Patron. Doua case, una in oras, in Londra, una la mare.
@fluture. Mie nu mi se pare chiar asa. Eu vin aici si vad partea plina a paharului, care e destul de plin. Mi se pare ca majoritatea sunt ok comentatori. Probabil filtreaza mult si posesorul.
@Cristici. Si noi cand ne-am mutat in Germania am venit cu multe preconceptii. „Nemtii sunt reci, nu ai de unde sa imprumuti o cana de zahar, nu-ti deschid usa”. Ne uluiam la fiecare chestie care acum ni se pare normala. In timp destul de scurt ne-am schimbat total parerile si asta in bine
Subscriu la vorbitul pe limba lor. Am experimentat pe propria piele in Franța și in Italia cum te tratează imediat altfel cand renunți la engleză. Mai ales italienii păreau de-a dreptul încântați. La francezi mi s-a părut că aroganța distanta s-a transformat intr-o politețe cât de cât amabilă.
Intrabarea asta a mai fost pusa de altii, dar o repet:
Oamenii au modealt societatea dupa personalitatea lor sau sociatatea i-a modelat pe oameni sa fie distanti si reci/ vulcanici, pasionali, empatici etc?
@Alex; Și/și. Se modelează reciproc.
Unul din motivele principale pentru care m-am intors din Londra a fost vremea.
In momentul in care am numarat 14 zile consecutive fara soare (deloc, nici o raza de soare in doua saptamani!), am inceput sa gandesc: „Ma, ce e asta? Adica, prietenii mei in Romania stau pe soare, iar eu? Sa ce? Pentru ce?”
Aveam loc de munca ok, nu eram chiar ultimul sarantoc, si poate as fi avasat profesional in timp, dar vremea era imposibila. Nu numai eu zic asta, in ziarele londoneze erau reclame de tipul: „Investiti in Spania! Spania are peste 300 de zile cu soare pe an!”
Sunt un om „al soarelui”, cand nu e soare afara ma umplu de ganduri negre… puse peste „realismul nativ”, iese nasol.
E de cacat in Romania, dar macar e mai mult soare.
Apropo de Spania, acolo mi-a placut. As trai in Spania.
„cu cât o țară este mai stabilă din punct de vedere economic, social și politic, cu atât scorul depresiei va tinde să fie mai mare.”
Aveam un amic care a terminat Psihologie, baiat foarte destept. Imi zice:
– Ce sa fac, Cristi, cu Psihologie, aici „la tara”? Aici te bati cu nevasta, te scuipi, maine te trezesti si trebuie sa pleci (cu ea) la munca, ca aveti copii de crescut. Nu e nevoie de psiholog, nu vad sa fie nevoie de mine aici.
Scorul depresiei e mai mic in statele sarace pentru ca… nu e timp de depresie, ti-e foame. O fi bine, n-o fi bine, nu stim. Adica, e mai bine sa nu fii depresiv pentru ca nu gandesti in prea multe „nevoi”, sau e mai bine sa iti pui mai multe probleme, sa ajungi depresiv cand nu le poti rezolva?
„Fericiti cei saraci cu duhul”… e mai bine?
Mai e o chestie pe care am observat-o, si mi-am atras chiar „chestii” de la unii: Am privilegiul, daca pot spune asta, sa ma bucur la lucruri mici. Am gasit creion mecanic Koh-I-Noor, de 20 de lei, din ala de care avea tata cand eram mic, gata, sunt bucuros pentru o perioada. Sau macar am un motiv de bucurie. Mi-am luat palton din lana, fabricat in UK la o firma care exista de dinainte de 1900… l-am gasit la un second, am dat 20 de lei pe el… sunt bucuros. O bucurie reala. Nu stiu de ce, dar ma bucur.
Cu doar 20 de lei cheltuiti, am motive de bucurie reala pentru perioada.
Micile bucurii ajuta in tabloul mare. „Scorul depresiei”… Bucuriile mici ajuta sa nu te omoare problemele mari.
In Torino sunt piete unde, cheltuind doar 10 euro, iti poti cumpara multe nimicuri. Sunt eu „eco nazi”, dar daca cineva mi-ar spune ca e nevoie sa faca gunoi de 10 euro pe saptamana, sa nu o ia pe campii cu capul, l-as scuza.
–
„Nevoie de psiholog” am cand cad in depresii vazand ca articole de tipul „Confesiunile unui baiat” nu mai sunt de actualitate. Depresia apare cand observ ca Lumea s-a schimbat. Ca valorile cu care am crescut cand eram mic („modelat” fiind de Lumea acelor ani) nu mai sunt aceleasi, iar valorile noi sunt prea „WAP”.
Cum poti sa NU fii depresiv cand NU vrei sa devii rinocer?
Pietele de vechituri sunt foarte populare in Vest. De ce, oare?
Acum doua saptamani m-am intalnit cu un baiat, un suedejus din zona. Era cu fratii lui (7-10 ani), si voiau sa cumpere „pizza de la Kaufland”. Asta era distractia lor de duminica, sa mearga la Kaufland sa ia niste pizza (paine cu suc de rosii, de fapt).
I-am luat si le-am cumparat pizza, gogosi, ciocolata, suc, alune… am fost „unchiul lor de duminica”.
Chiar gandeam ca, daca as fi dat banii aia la psiholog, ar fi fost o cheltuiala fara rezultatul pe care mi l-a oferit aceste cateva ore cu trei pui de suedej.
Oamenii din ziua de azi, de cele mai multe ori primesc prea usor lucrurile pe care si le doresc, iar pretentiile cresc. Orice, de la obiecte la relatii.
In plus, nu apuca sa se bucure de ce obtin/primesc, ca le zboara gandul la altceva.
M-am bucurat la creion mecanic de 20 de lei pentru ca il cautam de mult timp.
Cand „alinti” oamenii, incep sa nu mai puna valoare pe chestii, apoi incep sa o arda „depresiv” ca nu au X, Y… iar asta putem observa la copii, la nivelul de bucurie al copiilor saraci cand primesc X lucru, fata de nivelul copiilor de oameni bogati. S-au facut si reportaje pe youtube, unde un copil se bucura enorm ca a primit doua banane, iar altul plangea ca nu a primit iPhone. Primise telefon, dar nu era iPhone!
Putem extrapola acest fapt la aproape totul.
Bineinteles, asta nu inseamna ca nu trebuie sa ai pretentii minuscule…
Ai talentul de a observa ce e bun in oameni, ceea ce ar trebui sa facem mai multi, mai des.
Tendinta „less is more” cumva te face sa te simiti multumit, chiar daca, uite, creste pretul la energie, si se face frig. Daca esti sanatos, te bucuri si de o felie de pizza, calda.
Cumva de cativa ani buni am inceput sa ma deplasez mult pe jos. Masina ma izola, contactul cu lumea devenea impersonal, dar pe jos, simti mai bine societatea. Vezi oameni.
Eu am fost la o nunta in Germania, la niste prieteni nemti si sincer era un feeling de inmormantare. Foarte, foarte multa liniste. Fiind singurul roman din peisaj am interactionat la „maxim” – adica mai deloc – cu restul participantilor. Cel putin in acest context am putut sa observ ca suntem foarte diferiti.
1. Ai vorbit in germana?
2. Bere n-ati baut ?!
In primul rand, pleci de la o premiza falsa…ca rata de 4 % in Romania este corecta. Corecta ar fi poate 40%, dar lumea nu realizeaza. Uita-te doar la cati romani au plecat din tara, or fi minim 10 milioane.
In al doilea rand, nu mentionezi Italia si Spania, tari avansate (mai avansate ca media), dar cu clima buna, viata sociala, etc.
Dai niste date (nu le dai pe toate, ci doar pe alea care iti sprijina tie teoria) si tragi niste concluzii aiurea-n tramvai.
Rata depresiei Nu este legata de nivelul crescut de civilizatie, poate invers. Te poti convinge ducandu-te sa traiesti in Vest câțiva ani…daca ai curaj…nu visand cai verzi pe pereti.
Nu cred ca explicatia ta e cea corecta. Cred ca noi prin tarile astea enumerate cu rate de depresie scazuta suntem efectiv in „survival mode” tot timpul, functionam pe adrenalina pana crapam naibii cu totul asa, dupa 70 de ani. In tari unde nu lupti pentru supravieturie in fiecare zi, mai ai ragazul sa faci si o depresie. Ba chiar sa o si tratezi. Si sa traiesti 20 de ani in plus, in medie.
Explicatie mult prea simplista. Dus la extrem, cand esti intr-un sistem previzibil si optim pentru dezvoltarea ta, valoarea ta ca individ e nula, esecurile ti se datoreaza doar tie, pe cand succesul e pus pe seama sistemului care functioneaza impecabil. Orice esec e vina ta, ai o problema, esti inadaptat, nu il poti pune pe seama ghinionului sau al unor factori externi. Repetat, asta duce la depresie.
Un alt factor de luat in calcul e materialismul din tarile dezvoltate, oricine intra in „jocul” asta pierde, pentru ca nu ai cum sa castigi. Daca ai un milion de euro, vrei 2,10,100 samd. Si nu e vorba doar despre bani, poate fi orice material. La viteza cu care se dezvolta societatea, nu prea ai cum sa tii pasul, plus ca miza creste, vei vrea tot timpul sa joci intr-o liga superioara. Daca ai Tesla, vei vrea Ferrari, Bugatti, Yacht, samd.
Un alt aspect, deloc de neglijat, e faptul ca in tarile subdezvoltate oamenii sunt setati pe modul de supravietuire, n-au timp de depresii. Iar recompensele vin dupa efort sustinut, ceea ce produce hormoni de fericire si satisfactie. Nu stiu exact chimia sau psihologia din spate, dar pot sa compar, pentru ca am trait si in Romania si in Germania suficient de mult timp. E alta satisfactie cand iti cumperi un televizor de exemplu. In Romania trebuie sa iti faci planuri, sa economisesti, sa faci sacrificii, pe cand in Germania bagi doar cardul. Sau nici atat, ai rate lunare cu 0 la suta dobanda.
Lucrurile astea dau satisfactie tocmai pentru ca se obtin greu, in tarile civilizate singura ta grija e sa te trezesti dimineata si sa mergi la munca, nu prea e nevoie sa depui efort suplimentar. Aceeasi idee, tu, ca individ, nu prea contezi.
Aaa, era sa uit. Lipsa folosirii creativitatii, scurt exemplu. Daca gatesti si nu prea ai cu ce, iti folosesti creativitatea, iti creste valoarea ca individ. Daca iese bun, esti mandru de tine, ai reusit impotriva sortii. Daca nu, nu e nimic, si asa nu prea aveai cu ce. Pe partea cealalta, cand ai toate ingredientele la „botul calului” si nu-ti iasa in mod repetat, ai toate motivele sa fii depresiv. Daca totusi iasa, nu prea ai satisfactie, poate sa vina oricine sa zica aaa, in conditiile astea oricine poate sa gateasca.
Asa ca, domnul Coloja, mai aprofundati materia 😉!!!
Cam atat deocamdata, a cam trecut pauza
Mișto asta cu ”Asa ca, domnul Coloja, mai aprofundati materia 😉!!!”
„(…) materialismul din tarile dezvoltate, oricine intra in “jocul” asta pierde, pentru ca nu ai cum sa castigi. Daca ai un milion de euro, vrei 2,10,100 samd.”
Pentru ca, se stie, in Romania toti se opresc la un milion.
Plus ca si aici avem carduri de rate cu 0% dobanda, sa vina televizoarele!
Un exemplu.In tari ca Belgia,Olanda,Germania cetatenii nativi acestor tari, li se pare normal,e stilul lor ca sa nu interactioneze cu vecinii.Locatari de case gard-in-gard nu stiu cine sunt vecinii lor. Locuiesc de zeci de ani in acele case, pe acele strazi si nu sunt interesati cine le sunt vecinii. Traitul sub carapace, pentru un roman dar cred ca si pentru un italian, portughez, acest lucru e cumplit. Faza e ca aceasta stare, lipsa contactului uman, perversitatea lui e ca te afecteaza in timp, fara sa realizezi… peste ani medicul iti spune prima data ca esti stresat apoi ca esti depresiv.
Ce zice Hugo Sousa fotbalist portughez la Sepsi Sfantu Gheorghe:
„Românii sunt foarte asemănători ca portughezii. Am venit în plină epocă Covid, nu prea am avut timp de prieteni aici, de interacțiune… Adică te saluți cu oamenii, dai mâna, dar există o oarecare distanțare. Nu răceală, ci o distanță de respect. Nu e ca în Belgia, unde am stat doi ani. Doamne! Ce reci sunt acei oameni. Vecinii nici nu-ți zic „Bună ziua”, poți să stai o viață unul lângă altul.”
multe cuvinte pentru a spune că ăia civilizați au prea mult timp liber. Prin zonele astea nu prea ai timp să fii depresiv, că ești mereu în priză, stresat sau enervat.
Nu există articol scris de mine la care ”ubercool” să nu lase un comentariu ironic. Încep să cred că ai ceva cu mine, lol.
Aia civilizati nu au neaparat prea mult timp liber, si au si aia stress. Doar ca stressul lor e de alta natura si ca nu prea au satisfactii personale. Fericirea nu inseamna doar burta plina si un acoperis deasupra capului
Ai înțeles greșit, am făcut doar o sinteză. Sunt de acord cu tine în cazul de față.
@Coloja: oamenii care locuiesc în zonele cu puțin soare sunt mai deprimați, indiferent de gradul de civilizație. Vitamina D are rol și de neurotransmițător. Mai puțin soare, mai puțină vitamina D duce la depresie.
ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2908269/
@Coloja: oamenii care locuiesc în zonele cu puțin soare sunt mai deprimați, indiferent de gradul de civilizație al societății respective. Vitamina D are rol și de neurotransmițător. Mai puțin soare, mai puțină vitamina D duce la depresie.
ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2908269/
Unii pur si simplu nu mai pot de bine. Am vazut chestia asta si la romani plecati din tara: au un job, un venit constant pe cativa ani care le permite sa traiasca decent si sa puna un ban deoparte, si deodata isi dau seama ca ei erau ceva genii neintelese, care ar fi ajuns cine stie cine daca x si y.
Daca as fi citit articolul asta si comentariile aferente mai devreme as fi putut sa le zic: „stai chill. Esti doar o maimuta satula cu mult timp liber”
In comentariul tau se regaseste dentistul elvetian al lui Cristici
Nu e dentist.
Si da, il mananca in fund, ca pe maimute. N-are probleme majore, le cauta. Si le va avea, daca tot le cauta.
Apropo, ca a plouat pe-aici prin Moldova… oare cum e la 15km de Focsani, pe drum neasfaltat, cum si-ar fi dus copilul la scoala, in ce conditii fata de Elvetia?
-„Poți să n-o vezi deloc la față pe învățătoarea copilului vreme de patru ani și acel copil tot va fi OK. ” – nu exista asa ceva ; pur si simplu nu exista asa ceva , nu e ca si cum as avea 2 copii nascuti „acolo” si as sti despre ce vorbesc ;
-„Vecinii nu-ți fac probleme pentru că – la rândul lor – respectă regulile.” – asta-i din seria neointelectualului acela de ctrbtrz ” sarakule eu stiu pe cineva care locuieste acolo in zona buna si nu e cum zici tu deci esti sarak si neintegrat ”
-” Ți se fură bicicleta în Luxembourg și mergi la secția de poliție și știi că ăia nu te vor trimite la plimbare ca românii. ” in primul rand nici dreaq nu mai reclama furtul bicicletei pentru ca nu se rezolva nimic ,se mai uita si urat la tine ca-i tii din treaba;
„Ți se dă restul corect la magazin.” – saptamana trecuta studiu , ” Twenty times the receipt was wrong, so once it was.” facem piata saptamanala numai impreuna,unul baga in plase altul sta cu ochii pe casa , mai rau ca in tramvai
la bucuresti https://nos.nl/artikel/2406455-consumentenbond-kassabon-in-supermarkt-nog-steeds-vol-fouten ;
-„Își plătesc taxele, amenzile se aplică fără discuții,” – sigur,de aia cand se fac filtre combinate politie+fisc face statul bani carca din amenzi neplatite
-„Nu prea există surprize, iar dacă-ți dai copilul la grădiniță știi că acolo oamenii își vor face treaba exemplar.” – exista ,si sunt socante ,stiu 2 romani care au schimbat directoarea cu o simpla reclamatie ,atat de socant era ( unul sunt eu ) ;
-„Taximetriștii nu-ți trag țepe ci te duc unde trebuie.” – ai de plm….nici nu mai caut links..
-„Așa că nu ai muzică în miez de noapte, urlete, chefuri. ” – ai de plm…..nici artificii si pocnitori la 12 noaptea 8 luni pe an
Praf..praf si pulbere…bula voastra e in stadiu terminal .
@Malus bovis:
Practic ca la noi, dar nu înțelegem noi chestia asta.
Noroc cu tine.
mai multe reguli => rata depresiei ridicata => bei si te uiti la netflix pana mori
mai putine reguli => rata depresiei scazuta => bei si te uiti la netflix pana mori
fara reguli => zero depresie => diaree sangviolenta pana mori
vinolenta
1. sunt din LU si mi-au furat bicicleta aseara. dutenplm cu exemplele tale, data viitoare alege alt exemplu ca mai am doar o bicicleta. /s
2. de acord cu faptul ca oamenii nu se mai consuma / streseaza in situatiile descrise de tine pentru ca respectarea regulilor elimina situatiile stresante, precum sa te certi cu jean care incearca sa te fraiereasca.
dar de ce te opresti aici, totul e dinamic. nemaistresandu-se, nivelul de toleranta la stress scade, asa ca oamenii in tariile vestice dezvoltate ajung sa se streseze la alte chestii, mult mai simple.
precum: oameni care se streseaza ca se uita cineva la ei pe strada mai mult de 1 secunda. oameni care fac atac de panica ca i-a injurat un homeless pe strada, atat de tare incat nu stiu daca sa cheme politia sau sa se ascunda undeva de frica.
oameni care sunt deranjati ca vecinul porneste masina dimineata si o lasa 10 minute la relanti sa se incalzeasca motorul si miroase a esapament, asa ca ii scrie o scrisoare anonima lu vecinu cu masina (sau la toti vecinii) si il critica pe ala cu masina. sau apeleaza la politie ca sa ii transmita mesaju lu nenea cu masina ca e deranjat de esapament. Sau alte comportamente pasiv agresive , pentru ca a-l contacta direct sa ii vbeasca si sa ii zica: gigi, vezi ca miroase – e un gest care ii ridica stresu si anxietatea la cer.
Luxemburgu nu mai e ce-a fost
Nu e Latvia, e Letonia.
Cred ca undeva este o greseala in acest studiu. Oamenii nu sunt depresivi din cauza ca lipsesc interactiunile sociale din cauza ca societatea mergea ceas. Interactiunile sociale lipsesc pentru ca lumea este ocupata tot timpul, fiindca desi toate nevoile sunt satisfacute, nu mai ramane timp pentru tine ca persoana. Toata energia iti este stoarsa iar timpul ramas este prea putin pentru a te reface ca sa poti sa te bucuri de viata. Depresia apare cand societatea este construita din oameni robotei individualisti depersonalizati de corporatii care isi fac bine treaba si atat.
In tarile sarace lumea isi duce viata mai „asa si-asa”, nu are toate realizarile materiale, nu totul este perfect in acea societate. Drept urmare nici efortul pentru a intretine societatea nu este prea mare, adica oamenii nu isi consuma tot timpul, toata energia, pentru a-si intretine vietile la un nivel mare asa cum o fac societatile dezvoltate. Ca exemplu, strazile sunt asa cum sunt, gardurile, casele, masinile. Pentru toate astea noi in Romania nu ne stresam prea mult, mergem cu ele asa cum sunt, la un nivel mai scazut. Dar in schimb avem mai mult timp liber si mai multa energie ceea ce ne salveaza de la a intra in depresie.
O viață mai ușoară trece mai repede. Când trece repede viața, omul intră în depresie, știe că se termină, că habar n-are ce e după… Cam asta.
Sper ca nu s-a zis, dar exista posibilitatea si ca cifrele din tarile cu sistem de sanatate mai slab/fragil e sa existe mai multi factori care sa diminueze procentul de pacienti care se declara depresivi cum ar fi
– insuficienti doctori, departarea de un centru
– plata consultatiilor. (Pe o piata cu deficiente materiale grave, e mai bine sa mananci putin decat sa te plangi cuiva ca nu ai de mancare)
– prejudecatile si lipsa intelegerii ca nu doar nebunii merg la psiholog-psihiatru
Locuiesc in Franta si lucru in Luxemburg, in ambele consultatiile la psiholog-psihiatru sunt gratuite si incurajate cand doctorul vede vreun semn de nevoie. Plus, la cel mai mic semn de oboseala-deranj legat de lucru, primesti 2 saptamani concediu de epuizare (poate se si abuzeaza, pe alocuri).
Statisticile pot fi usor interpretate gresit in lipsa contextului masuratorii si a factorilor inclusi sau omisi.
Deprimati dar fericiti
Finland has been named the happiest place in the world for a fourth year running, in an annual UN-sponsored report.
The World Happiness Report saw Denmark in second place, then Switzerland, Iceland and the Netherlands.
Data from analytics researcher Gallup asked people in 149 countries to rate their own happiness.
Measures including social support, personal freedom, gross domestic product (GDP) and levels of corruption were also factored in.
The country deemed the most unhappy in the world was Afghanistan, followed by Lesotho, Botswana, Rwanda and Zimbabwe.
Ai folosit de doua ori „datorita”, cand de fapt trebuia sa folosesti „din cauza”
Articolul este despre cauzele SOCIALE ale depresiei. Nu exclude alte cauze (vad unii inversunati rau). Autorul are un Like de la mine
Social – „Creat de societate, propriu societății; care este legat de viața oamenilor în societate.”
Una din cele mai importante cauze ale depresiei sunt chiar interactiunile oamenilor din societate, intre ei, nivelul de trai fiind un factor de influenta si nu scrie nicaieri ca legile ori regulile sunt cele mai importante intr-o societate,avand factor definitoriu intr-o analiza psihologica.
https://worldpopulationreview.com/country-rankings/depression-rates-by-country
Aici statistici despre cele mai depresive tari. Sunt foarte multi factori de care trebuie sa se tina cont la o astfel de analiza si cum s-a mai scris sus,tinand cont ca in Romania,vizita la psiholog se face de cele mai multe ori in caz de despartiri,decese,nu depresie,asa cum a mai scris cineva sus,nu poate fi luata ca exemplu de statistica in cazuri depresive.
Vizitele mele la psiholog au avut alt scop,nicidecum depresia,pentru ea,la 37 de ani,inca ma gandesc daca sa ma duc sau nu. Pana acum am supravietuit.
@Paul:
Da – dar articolul de față, după cum spune și titlul, este strict despre cele sociale.
Gasesc oarecum hazliu si greu de crezut ca motivul pe plan social, pentru depresie, ar fi tocmai efectul respectarii regulilor facute pentru convietuire sociala. Regulile de bun simt sunt tot sociale,nu se rezuma totul la legi. Nu cred ca legile au acest impact,motivul principal pentru respectarea sau nu a lor fiind influenta directa a educatiei parintilor si a scolilor. Nu putem compara pe cineva din (exemplu) regalitate sau nobilime pentru ca este obligat sa se supuna,intr-un mod sever,la codul bunelor maniere in societate cu respectarea legilor pentru ca cele din urma nu te constrang,sunt facute pentru beneficiul convietuirii sociale. Imi pare absurd sa fie dat motiv de depresie unui criminal pentru ca este „constrans” de lege ca sa fie „el”. Intelege oricine unde bat.
Bon,persoanele depresive pe care le cunosc ,tocmai faptul ca in Romania nu sunt respectate aceste reguli si legi sociale alimenteaza episoadele de depresie. Lipsa empatiei afecteaza,indiferenta afecteaza chiar daca sunt directe sau nu,eu m-am gasit afectat de nedreptatile oamenilor asupra altora,sunt lucruri care tin tot de educatia parintilor si a scolilor,nu toata lumea are capacitatea de a invata empatie doar din experienta proprie.
Sunt o groaza de motive prin care tocmai nerespectarea regulilor lor si lipsa nivelului de trai bun te trag in depresie mai tare decat opusul acelui stil de viata.
Sunt depresiv din copilarie,in paralel cu probleme nervoase si abia dupa 30 de ani am realizat motivul dar in acelasi timp am devenit mai constient de cum m-a afectat societatea. Am fost dezamagit de societate pentru ca mi-am facut constant scenarii, cum ar trebui sa decurga lucrurile daca lumea ar fi cu capul pe umeri si ar fi respectat niste reguli de convietuire sociala dar am fost constant dezamagit motiv pentru care m-am izolat. Posibilitatile existente erau transformarea intr-unul din ei,neseriosi,superficiali sau izolarea asa ca am ales a 2-a varianta iar si aici m-am lovit de alte probleme sociale si anume lipsa empatiei societatii pentru persoanele depresive (observatia mea este asupra altor persoane depresive pe care le-am cunoscut).
Cu cat ma gandesc mai mult,cu atat acest articol sau analiza devine din ce in ce mai absurd,motivul dat neputand fi principal in dezvoltarea depresiei. Atribuirea depresiei unui stil de viata decent nu este tocmai plauzibil,este mult mai profund de atat. Garantez ca majoritatea romanilor habar nu au ce este aia depresie,o compara cu schimbarile de atitudine a adolescentei si garantez ca numarul depresivilor din Ro este cu mult mai mare decat in statisticile prezentate. Iar adultilor…celor cu viata de familie…va fi foarte dificil sa gasesti pe cineva care sa recunoasca faptul ca este depresiv!
La noi si in alte balcanice deptesivii nu ajung la spital/psiholog ci sufera acasa, esueaza in alcool, etc. E ca si numarul mic de covizi de la inceputul pandemiei sau mortii de nosocomiale.
In Romania depresia este mai scazuta fata de 70 la suta din europa pt ca oamenii nu au asteptari mari,socializeaza mult ,mai ales in mediul rural, isi mai ineaca amarul in alcool dar functioneaza si inca simt ca traiesc…pe cand in restul tarilor 20 derogation,30 beau …30 alte dependente si 20 mai fac sport si socializeaza…lumea e praf peste tot…orasele mari au devenit puscarii pe rotii si ei nici nu realizeaza…
Rata depresiei PARE mai scăzută la noi pentru că statisticile iau în considerare depresiile raportate. La noi oamenii nu merg să se trateze ci comutează pe alcool.