Rubrica de psihologie: Mecanismul propagării ”Fake news”

Oamenii tind să creadă cele mai năstrușnice lucruri. Mediul online și – în special – rețelele de socializare au permis fiecărui om accesul nu doar la informație dar și la informație eronată. În acest text voi dezbate de ce fenomenul ”fake news” are atât de mare priză la oameni și de ce e aproape imposibil de stopat.

În primul rând, oamenii au tendința de a exagera. Mecanismul psihologic din spatele acestui fapt rezidă în ideea cum că ne dorim mereu să fim luați în seamă. Dacă cineva ne povestește că X e cam răcit, vom dori să transmitem informația mai departe. Problema e că ideea lui ”X cam răcit” e destul de fadă în sine. Vrem să transmitem ceva cât mai glorios. Dacă suntem mesagerii unei idei importante, cumva – prin alipire – devenim și noi importanți. Oamenii devin mai atenți dacă le transmitem informații mai importante. Mai mult – cu cât informația este mai ieșită din comun, cu atât oamenii o vor reține mai bine (în psihologie i se spune ”Efectul von Restroff”). Așa că pasăm mai departe informația sub o formă oarecum decorată, în ton de ”X e răcit bine de tot”. Cel care preia informația va adăuga la rândul lui un strop de fantezie, din aceleași motive enumerate mai sus, iar informația va ajunge mai departe sub forma lui ”X e răcit cobză și suferă”. Apoi asta se va transforma în ”X suferă deoarece are dureri”, apoi în ”A trebuit să meargă la spital deoarece nu mai rezista”, apoi în ”X e internat, posibil să aibă Covid”. Oamenii adaugă ceea ce cred ei că ar face informația mai valoroasă și o predau mai departe.

Dar nu toate informațiile se denaturează până ajung în forma știrilor false. Cele care totuși o fac au același lucru în comun: ideea prezentată este oarecum de ordinul fantasticului. Și aici intervine a doua problemă care menține stabilă propagarea de fake news: ținem mai bine minte acele povești care sunt ieșite din comun. Vom uita o amiază plictisitoare din copilărie, dar vom ține mai bine minte ziua în care ni s-a furat ceva. Ori cea în care am văzut o mașină de o culoare ciudată, ori un om care cânta în gura mare pe stradă. Cei cărora le vom istorisi povestea vor avea și ei tendința de a reține mai bine acele povești care sunt rupte de cotidian și au nu doar elemente atipice dar cumva fantastice. E motivul pentru care Biblia, Coranul și Bardo Thodol s-au transmis atât de bine pe cale orală. Scrierile sfinte ale marilor religii sunt presărate de elemente fantastice precum cai zburători, șerpi vorbitori, tufișuri de lumină ori cataclisme de proporții imense. Șansa de a întâlni aceste elemente în viața reală este nulă, așa că atunci când cineva le prezintă drept adevăr ni se pune imaginația în mișcare. Trebuie să ne folosim de ceea ce cunoaștem pentru a reprezenta noi concepte: luăm imaginea-prototip a unui cal, cea a unui cer și cea a unei păsări și le combinăm mental pentru a ne reprezenta ceea ce știm că-l reprezintă pe Pegas. Exercițiul în sine cere ceva mai mult efort mental decât a jongla cu concepte deja existente și uzate precum cel al unei case ori cel al unui coș cu mere. Prin urmare ideile acelea vor rămâne mult mai bine întipărite în minte. Așa iau naștere știrile despre marii magnați care se spală în sânge de copil ori cele despre vaccinuri create din creier de maimuță.

În al treilea rând ne place să facem parte din ceva special. Dacă suntem elemenți dintr-un grup care perpetuează ”fake news” și – mai mult – credem în ele, brusc suntem elita care are acces la informații de ultimă oră și care pot afecta un grup mai mare de oameni. Intrăm în rolul celui care trâmbițează în scopul de a salva mulțimea. Avertizăm, și făcând asta devenim un fel de salvatori. Mai mult – făcând asta ne solidificăm poziția de oameni care (ei, și doar ei) au acces la informații vitale. Suntem speciali, singuri împotriva curentului. Dintr-o dată avem un statut aparte și ținem la el deoarece ne diferențiază de restul omenirii care nu e atât de bine informată. Statutul acela aparte este atât de important pentru oameni încât nu renunță la el nici în fața dovezilor ci caută explicații alternative menite să-i mențină în rolul acela de salvatori și ”speciali”.

Un al patrulea factor care menține știrile false pe piață constă în faptul că nu toată lumea are capacitatea de a asimila și perpetua informații complexe. O lungă listă despre componența chimică a unui vaccin necesită oarecare concentrare și documentare pentru a putea fi înțeleasă. Lipsa de educație, lipsa de răbdare precum și dorința de a face informația mai atrăgătoare pentru alții dau naștere la știri care vorbesc despre vaccinuri cu extras de fetus și detergent. Oameni se pot raporta mai ușor la elementele cu care au contact periodic în alte calupuri de informație și vor tinde să le refolosească. Sunt mai accesibile, așa că înlocuiesc informațiile originale cu ceea ce cred ei că se potrivește mai bine în locul lor. Ceva la care se pot raporta fără efortul asociat documentării. Aici intervine și necesitatea oamenilor de a căuta mereu cea mai simplă rezolvare la o problemă. Din nevoia de a conserva energie vom alege mereu drumul cel mai scurt. Dacă drumul implică pași adiționali precum ”documentare” sau ”verificarea validității informațiilor” tentația va fi de a sări peste aceștia pentru a economisi timp și energie. Așa ajung studiile științifice să fie reinterpretate de oameni care nu pricep exact terminologia, dar doresc totuși să facă o postare pe marginea lor.

Basmele și legendele sunt în sine ”fake news” transmise la origini pe cale orală prin mecanismele de mai sus. Nevoia omului de a prezenta realitatea într-un mod fantastic a dus la perpetuarea unor povești precum ”Robin Hood” sau ”Robinson Crusoe”. Aici intervine și tendința oamenilor de a folosi extremele pentru a prezenta cât mai rapid un caz. Trecem peste elementele constitutive și neclare ale poveștii deoarece dorim să economisim timp și/sau le considerăm a fi irelevante. Dar, cum fără ele povestea devine fadă, umflăm ceea ce rămâne pentru a menține valoarea ei. Așa a ajuns Crusoe din matelot alcoolic un erou supraviețuitor sau cutare domnitor din sadic impulsiv în salvator al neamului. Știm că oamenii reacționează în mod sigur la extreme așa că le folosim des pentru a sublinia importanța informației. Eliminăm detaliile așa că povestea se transformă încet și e redusă la elementele ei constitutive principale, și acelea exagerate.

Fenomenul ”Fake news” e vechi de când lumea. Diferă doar mediul de propagare. Dacă înainte știrile false se transmiteau pe cale orală, ulterior s-au transmis în scris, apoi prin mijloace media. Cu cât mai mulți oameni au acces la aceste medii de propagare și – mai ales – la uneltele de creație din cadrul lor, cu atât vom avea mai multe știri false.