Mihai Eminescu chiar el

Cum spunea și Vali deunăzi, e ziua Poetului și e momentul să scrim ceva și pe tema asta. Și-mi permit să fiu eu ăla, nu neapărat ca să-l slăvesc pe om ci să mă lustruiesc pe mine că, uite, ce curajos sunt și ce deștept.

Până una alta, lăsând picanteriile cu sifilis și sărăcie, Eminescu chiar a fost un geniu, și există numeroase motive pentru care este idolatrizat de generații întregi de oameni care se doresc intelectuali. Practic omul a inventat limba română pe care o vorbim acum. La poezie a rupt, motivul pentru care par atât de simpluțe acum este pentru că e extrem de dificil să faci ceva simplu. Și e și mai dificil să faci ceva să pară simplu și să fie complex, nu o adunătură de rime. De-aia râzi când vezi Iv cel Naiv sau Flick domnul Rimă, alea-s simple și atât.

Dacă treci însă de poezii și ajungi la ziaristul Eminescu o să descoperi un individ atât de woke și radical extremist că ar spulbera cu discursul lui orice blebedoc ce emite acum opinii ca să ia un click în plus și niște like-uri. După ce citești ce a scris ăsta ca ziarist, nu-ți mai vine să fii tu clonă de CTP, că s-a mai scris. Am să presupun că la școala de jurnalism se predă Eminescu, deși bag seamă că nu. Uite un citat pe care o să-l recunoști, că l-ai citit de un miliard de ori în diverse forme.

Niciodata în țara noastra nu s-a vazut clasa guvernantă mai prosperă, mai gras retribuită și mai îngrășată ca clasa guvernantă de astazi, rasarită din pamânt fără să ne putem da sama cum, pe când generalitatea oamenilor de muncă sufere de strâmtorare.

Sau țineți minte când toată presa s-a făcut preș de bucurie la aflarea dezvăluirilor făcute despre școală de vlogărul Selly? Banalitățile alea pe care le știe orice absolvent de liceu?

Învăţători cari nu ştiu nici a scrie bine dau în mâna copiilor cărţi scrise într-o limbă pe cari ei n-o înţeleg şi-i pun să înveţe filă cu filă lucruri pe cari ei nu şi le pot închipui, încât, când băieţii au ajuns la capăt cu învăţătura, rămân cu capul plin de cuvinte al căror înţeles nu l-au ştiut niciodată şi, neputându-se folosi nici într-un fel de acele cunoştinţe moarte şi fără de preţ, rămân cu zilele încurcate şi tăind cânilor frunză, până ce, prin intrigi şi umiliri cari dărâmă şi restul de caracter ce le mai rămăsese dat de la natură, ajung persoane publice spre a continua asupra generaţiei viitoare sistemul vechi de stricare a minţii şi a inimei.

Iar despre progresiștii care vin de peste hotare cu idei noi, Eminul avea astea de spus:

Vin pătură după pătură în ţara noastră, cu ideile cele mai ciudate, scoase din cafenelele franţuzeşti sau din scrierile lui Saint-Simon şi alte altor scriitori ce nu erau în toate minţile iar formele vieţii noastre de astăzi au ieşit din aceste capete sucite cari cred că în lume poate exista adevăr absolut şi că ce se potriveşte în Franţa se potriveşte şi la noi.

But wait, there’s more:

Dar aşa ne-am dezgrădit, făcând drum lung unei civilizaţii pripite, unei pospăieli apusene care, în schimbul păturilor bogate ale brazdei noastre, ne împle cu trebuinţe de cari n-am fi avut trebuinţă; prin legiuiri de un caracter cosmopolit pe cari liberali obicinuesc a le numi „tot ce e românesc”, am făcut din ţara noastră o nouă Americă, în care se grămădeşte superfluenţa populaţiilor apusene, cărora le convine foarte bine teoria de „om şi om” de egalitate, libertate şi fraternitate pe socoteala noastră.

A, și îi știi pe șefii inteligenței, ăia care vorbesc de polarizarea societății din cauză de social-media că au citit ei două articole pe Medium?

În situațiunea politica și în condițiunea civilă ce s-a croit familiei române prin noile legi se simte de toti o stare de siluire si o anomalie, cu toata organizațiunea savantă a instituțiunilor, în toate raporturile sociale tradiționale, încât am ajuns sa nu credem în nimic stabil. Putem zice că nu este un singur om serios între noi, fie martor fie autor, în revoluțiunile ce ne-au agitat și ne agită de treizeci de ani, care să creadă în stabilitatea stării de lucruri în care ne aflam; nu este om care sa nu se întrebe când o sa se sfârseasca aceasta opera interminabila de schimbari care divizeaza din ce în ce mai mult societatea noastra în tabere ostile.

Bine, Eminescu scria și știri, poate îți par cunoscute știrile de genul ăsta:

D. Al. A. Macedonsky, fost director al prefecturei Silistra Nouă, în care calitate a comis escrocherii şi falsuri în acte publice (precum ne spunea o corespondenţă ce am publicat), în loc de-a fi trimis înaintea justiţiei pentru acele acte scandaloase spre a-şi lua pedeapsa meritată, printr-un decret ce publică „Monitorul” de azi vedem cu mirare că e numit administrator al plăşii Sulina din jud[eţul] Tulcea.

Omul era preocupat și de consumerism și oamenii care-și cumpără rahaturi în rate:

Ţăranul e învitat de speculant la cîrciumă, i se arată spre cumpărare lucruri pentru femeie sau pentru copii şi i se spune că, dacă el nu are mijloace spre a le cumpăra sau spre a ospăta la nuntă sau la botez pe vecini după obiceiul de la ţară, i se vor da pe credit lucrurile şi băutura. Astfel se suscită trebuinţe pe care ţăranul nu le poate satisface din mijloacele ce are. Pentru aseminea trebuinţe se contractează datorii, se stipulează dobînzi pe lună, pe săptămînă, se răfuieşte socoteala din timp în timp, se adaogă şi se socotesc dobînzi la dobînzi, se stipulează clauză penală şi apoi se prezentă creditorul şi debitorul la notar spre a încheia un act sau se cere debitorului o poliţă. Actul ce constată datoria cuprinde o sumă care reprezintă de mai multe ori suma primitivă datorită.

Și fine print-ul de pe contractul de credit:

Forma ce o preferă speculantul pentru constatarea datoriei e poliţa; se cere debitorului o poliţă; acea formă e plăcută speculantului fiindcă ea ascunde manipulările uzurare, apoi din cauza procedurei sumare şi din cauză că debitorul în general nu e în stare a se înfăţişa la tribunalul depărtat comercial spre a face contestaţiile. Ani munceşte ţăranul cu nevasta şi copiii spre a scăpa de creditor, însă adeseori în zadar. Dar era o margine pentru speculanţi care prezerva pe ţărani. Speculanţii fiind, precum vom vedea, în cea mai mare parte izraeliţi, ei nu puteau a-şi însuşi imobilele debitorilor lor si erau ameninţaţi de legea contra uzurei.

Știi cum e, evreii conduc lumea și controlează băncile. Și aici ajungem la antisemitul Eminescu. Marele poet este și unul din cei mai mari antisemiți din istoria noastră. N-ai idee cât de mare. Ca să facem țară, UE acelor vremuri ne-a promis că ne recunoaște independența doar dacă recunoaștem și noi că evreii pot fi cetățeni ai țării (articolul 7 din Constituție). Eminescu furibund împotriva acestei idei, are zeci de articole în care spune că cel mai rău lucru din țara asta sunt ovreii. Nu le citez pe toate, că luăm un miliard de amenzi.

Dar practic Eminescu avea argumentul „ei au scăpat de evrei iar pe noi vor să ne facă să-i ținem aici”. Știi, cam cum circulă ideea asta cu suedejii în societatea noastră actuală.

Și dacă iar aveți chef să faceți virtue signaling pe chestiunea suedejă cum ați făcut la articolul meu precedent, stați liniștiți, a făcut-o sărbătoritul de azi before it was cool:

Dar nu numai în Moldova, ci şi dincoace de Milcov ţăranului nu-i mai prisosesc mijloacele spre a-şi ameliora condiţiile traiului. Sărăcia, reaua alimentare, locuinţa rea, nu pot decît să aibă influenţă asupra mortalităţii. Faptul marei mortalităţi a populaţiei rurale şi prin urmare descreşterea populaţiei în genere e constatat de un cunoscător al vieţii populaţiei rurale ca I. Ionescu (Agricultura Putnei, p. 138). Mizeria esplică şi imoralitatea crescîndă din an în an în România.

Toate astea într-un stat care nu sprijină afacerile private, ai auzit de asta, ai citit pe undeva treaba asta? Ai citit:

Industriaşul şi comerciantul român, nesusţinut prin nici o măsură de statul pentru care plăteşte contribuţii şi îndeplineşte tot felul de sarcini, neavînd mijloace şi neputîndu-şi-le procura în lipsă de adevărate institute de bancă, a trebuit să renunţe la industrie, la comerţ şi, ca să nu piară, a trebuit să se facă funcţionar, fie oricît de rău plătit.

E mișto să călătorești prin scrierile lui Eminescu. Omul a scris tot ce scriu opinologii noștri acum. Era hater de meserie, dar avea grijă să-l tămâieze pe Maiorescu. E perceput ca și conservator că scria la ziarul lor, dar nu e chiar așa, tipul are și niște articole de socialism și egalitarism de te doare bila, îl face pe Rogozanul muci. Dar e și greu de citit când vezi cât de mult ura evreii, adică chiar ți se urcă părul pe spate. Hitler nu-i ura atât de mult cât îi ura Eminescu.

În fine, dacă aveți chef să citiți toată presa de acum scrisă în urmă cu 150 de ani, uite aici o colecție de articole.