Cam așa susțin românii business-urile mici. De ce n-aveți prețuri ca la Zara? De ce folosiți materiale mai bune? De ce le coaseți în România?
Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$
blog despre feșăn, topoare, mașini și imobiliare
Povestea aia cu sustinerea afacerilor mici si locale e o poveste pentru prosti.
Oamenii vor ieftin, vor GRATIS.
Oamenii nu inteleg cum se fac banii, sunt prea abrutizati si prosti ca sa o faca.
Ei vor un salariu mai mare, preturi mai mici si mai ales sa crape ZILNIC capra vecinului.
Taxele nu exista, iar toti patronii oricum fura, da-i dracu, dar nu isi pun niciodata intrebarea de ce sunt din ce in ce mai putine locuri de munca.
Vorbeam mai demult cu un administrator la o fabrică de pâine și, printre alte lucruri, mi-a spus că pentru majoritatea oamenilor cel mai mult contează prețul.
Adică nu are importanță că folosești o faina mai buna, o drojdie mai buna, că poate vrei sa dai angajatilor salarii mai mari, pe client nu îl interesează și dacă la concurență o pâine e cu 10 bani (0,1 lei) mai ieftina ia de acolo și tu dai faliment.
Așa că altă dată când va mirați că în magazine sunt produse slab calitative sa știți că sunt așa pentru că asta vor clienții
Mirel, acum 2 luni s-a deschis o brutarie turceasca in comuna unde locuiesc.
Preturile sunt triple comparativ cu produsele de la celelalte brutarii, nemaivorbind de preturile de pe la Mega, Lidl, etc.
Eh, e full, cumpara lumea in draci, nu face fata, a mai cumparat 2 cuptoare si si-a mai luat 4 angajati.
Ce e drept, painea e foarte buna, la fel si celelalte produse.
Deci fata asta ne spune că un tricou de 50-100 de lei de la Zara e „așa ieftin„ pentru că e făcut din materiale proaste de copii sclavi în fabrici de Mexic și Bangladesh, iar eu ar trebui să plătesc 200-300 de lei pe tricourile ei pentru că e din materiale bune, făcut în România, de Români?
Nu cunosc industria modei, dar prețurile de la H&M și Zara mi se par a avea adaosuri comerciale de peste 200% și, în general, hainele de la producători consacrați au prețuri disproporționat de mari, raportat la calitatea lor.
Discursul din textul fetei e același pe care îl au agricultorii români, care vor să plătesc pentru o roșie din România dublu față de una din Olanda/Spania/Turcia, în condițiile în care și ei primesc subvenții și mai fac și evaziune.
Îmi pare rău, dar nu consider că e datoria mea să susțin afacerile neproductive.
Nu, fata asta spune că tricoul de la zara e 50-100 lei pt că e făcut de o mașină. Cineva face un design, se mărește/micșorează ca să corespundă cât de cât, dar nu perfecta corpurilor umane care se pot incadra măsurilor xs, s, m, l, xl, etc (sau dacă preferi 34, 36, 38, 40, 42, etc), o mașină taie șabloanele, care se bagă într-o mașină, iar pe partea aialaltă ies 1.000.000.000 bucăți dintr-o anumită componentă a unui tricou. Părțile componente sunt asamblate de copii/tăntici care 8-10 ore muncesc non-stop și se cacă/pișă in scutece, indiferent de vârstă. În China, România sau pe vapor, nu contează.
Dragos, una e cand o paine costa 2 lei sau 6 lei… dupa parearea mea e cam acelasi lucru. Si alta e cand o rochie costa 500 de lei sau 2000. Nu e chiar cel mai bun exemplu.
Uber cool, citește un pic despre fabricile din Bangladesh și condițiile de munca. Da, tricourile de la Zara sunt făcute de sclavi și dacă vrei ca mama sau mătușa care lucrează la croitorie sa nu lucreze cu pampers pe ele în condiții inumane îți cauți firme care tratează angajații ok.
Da, asta implica sa respiri adânc și sa îți verifici moralitatea, sa faci pauza de la sarcasm si atitudinea de cunoscător dar merita. Suntem oameni și toți meritam o viata decenta.
@Alina, pentru situatiile astea ar trebui sa exista reglementari la nivel european. Nu putem noi din postura de clienti sa analizam tot lantul de distributie care a dus la confectionarea unei rochii.
Der unde stiu ca materialele folosite de firma din Romania, care folosesti croitori bine platiti, nu sunt obtinute tot din Bangladesh unde sunt tesute de copii care lucreaza pe post de scalvi.
@Mirel, indiferent de produs, cand este vorba de gama de jos, principalul criteriu pentru client este pretul. Asa ca nu conteaza ca tu folosesti o faina putin mai buna, diferenta de gust este aproape insesizabila. Insa ceea ce se vede si este clar cunatificabil este pretul.
@Mirel:
nu trebuie generalizat, sunt și exemple de succes unde calitatea și atenția la detalii însoțite de un marketing decent sunt rețeta câștigătoare:
de ex: https://prospero.ro/
Oamenii vor ieftin pentru ca salariile sunt proaste si ORICUM platim de 2x mai mult decat ne perimte GDP-ul pe cam tot ce importam. Suntem la nivelul de trai al Turciei (raportat la populatie) dar cu pretentii de Germania.
Inteleg cum se fac banii si-i compatimesc pe patroni. N-as prea vrea sa fiu in locul lor. Dar salariul meu tot o suma finita ramane, pe care trebuie s-o consider atunci cand cumpar ceva care nu are pret derizoriu.
Asa ca ajung sa port inextenso si huangdongdinglongli ca sa am bani de mancare sanatoasa si bani de pus in plic la medic daca descopar ca m-a futut iar natura din nastere cu o surpriza genetica.
Imi pare, sincer, rau pentru copii din Mexic, India si China dar nu pot nici sa umblu dezbracat si descult ca ma baga astia la Socola. Oricum problema la fabricile alea nu e ca nu-si permit sa-i plateasca mai mult de $6.80 pe luna… acolo chiar e profit pur 99.99% si coruptie, nu se pune problema de taxe si impozite.
Am vazut si eu postarea si am urmarit cateva comentarii.
Din ce am citit pe acolo problema nu era de pret/materiale mai bune, ci mai degraba de gama de produse care nu are destui fani in Ro, astfel incat sa se poata face un volum de vanzari care sa sustina afacerea. Mai exact producatorul voia sa vand ce vrea ea, nu ce cere piata.
+1 Pancu. Hainele Biancai Popp au prea multa „personalitate”: https://biancapopp.com/ro/ea/fuste/
Cam la asta mă gândeam și eu după ce am deschis siteul ei… cred că piața căreia se adresează cu asemenea îmbrăcăminte e prea mică
căreia i se*
Ohooo mama😂 chiar ca. Mama ce aratari de haine. Poate ar fi bine sa deschida un magazin in Corea de Sud. Acolo prind trendurile astea
Nu stiu de ce se compara cu Zara in loc sa se compare cu o firma care produce saci.
Din text parea ca tese manual cand colo pe site niste bucati de material pentru saci vandute ca rochii si fuste. Daca asta inseamna micul bussines a.k.a. croitorie moderna romaneasca n-am nici un suspin sa falimenteze.
Serios, arata imbracata cu pungi de gunoi fata.
lasa mai. mai bina cumperi un apartament si-l inchiriezi. stiu un gras care are 3. de ce sa faca o fabrica de biscuiti?
Atata timp cat inca exista cerere pe piata este mai simplu sa cumperi un apartament si sa-l inchiriezi. Mai ales ca tendinta de crestere a preturilor se mentine. Momentan investitiile in imobiliare sunt foarte bune pe termen scurt si mediu si implica un risc destul de scazut.
În România încă există problema educației, a înțelegerii și aprecierii pentru ceea ce face cel de lângă noi. Românii nu știu încă să sprijine buticul de lângă casă, nu știu să sprijine magazinele mici, nu am fost învățați să sprijinim restaurantul de lângă casă. De multe ori, însă nici patronii nu te ajută în privința asta.
De câte ori intru în magazine se vede care e magazinul unde vinde efectiv patronul și cel unde vine angajatul pe care îl doare la 5 metri în față dacă vinde ceva sau nu.
De câțiva ani buni am niște magazine de unde fac consum și iau numai de acolo lucruri sau folosesc serviciile lor: pâine, flori, brânzeturi, frizerie. Și sunt producători mici, dar care țin la clienții lor și fac lucrurile așa cum trebuie.
Să știi că oarecum problema are 2 fațete.
Realitatea e că nu ai cu cine, toți au impresia că li se cuvine 80% discount și ai tu firmă ca să fii oficiu de caritate. Am vândut firma și am lăsat pe alții mai răbdători să se chinuie cu clientela românească.
Pe de o parte, mai sunt și diverși patroni care sunt puși pe jecmăneală / căpătuială, promit marea cu sarea (da boss facem să fie bine) și livrează fără jenă un serviciu de 2 lei jupuiți, și tot ei sunt cu gura mare dacă le reproșezi ceva.
Pe de altă parte, clientela asta cu fițe, pretenții și naționalisme ar fi în stare să dea 500 lei pe o ie pe care o poartă de 3 ori pe an (1 Dec, Sânziene și la o petrecere cu fetele) decât să cumpere haine din altă parte decât de la „Hașienem din muol”. Și au fățiș pretenția că se pricep ei mai bine decât tine la afacerea ta, că ceva nu faci tu cum trebuie, că „au citit ei pe net/ blog / youtube” etc.
Am muncit 10 ani la business-ul meu, m-am străduit să educ clientela cât am putut de bine, am tras pe calitate… n-a fost rău, nu zic, n-am venit cu bani de acasă dar nici nu mi-am luat Volvo în leasing
Sprijin buticul de langa casa, cat pot, doar ca… nu are toate produsele de care am nevoie. Iar cand merg la supermarket, ce rost are sa NU cumpar si produsele alea? Ceea ce inseamna ca o saptamana nu voi cumpara de la buticul de langa casa.
Pe langa asta, mai e si problema eterna a pretului, mult mai scump la butic. Cum e si normal, dpdv economic. Doar ca vezi tu, nu sunt platit in sentimente ci in RON, iar preturile de la noi, fiindca multa materie prima e de import, sunt in EUR sau USD convertite la RON.
Cineva a facut un studiu si a ajuns la concluzia ca Romania este tara unde poti produce si vinde local haine care costa de 5 ori cat costa la H&M. Sigur, jumatate din populatie are wc in curte iar cealta jumatate cumpara haine o data pe an. Dar, hei!
Nu doar atat, insa cineva se mai si mira ca romanii nu cumpara, acum in pandemie, haine care costa de 5 ori mai mult.
Depinde și cum îți segmentezi clientela și la care vrei să ajungi. Dacă eu, în domeniul meu, aș dori să concurez cu indienii și chinezii la preț as fi falit. Ofer însă calitate high end pentru clienți cu bani sau/ și cu un alt stil. Merge de 10 ani.
E lume in Romania care cumpara RTX 3080 si RTX 3090 la pret dublu, ba chiar cativa au cumparat pe langa si de la AMD, 6800 XT sa faca o comparatie intre ele doua.
Romania o duce foarte bine, e piata si pentru lucruri ieftine si pentru lucruri scumpe. Doar ca nu pentru saci la 200 de lei – ca asta vad pe site-ul Biancai Popp.
@Red Un segment foarte, foarte mic al Romaniei o duce foarte bine. Unii pentru ca se pricep, majoritatea pentru ca, fie au avut noroc, fie au tras parintii lor tunuri in anii 90 si acum beneficiaza generatia urmatoare.
Segmentul de piata „middle class” e aproape inextistent in Romania. Grosul e compus din bombardieri bogati care poarta moda de bombardier cu D&G si V pe eticheta si bombardieri care poarta ShenLongDongLi, pentru ca atat isi permit.
Cine sa cumpere? IT-istii autisti care stau mai mult in casa, pe care oricum nu-i invita nimeni nicaieri ? Satenii cu WC in curte din satele uitate de lume?
Ce clientela cu discernamant sa avem cand jumate de tara se caca in gropi sapate in pamant si se sterge cu pagini din „Romania pe drumul construirii societatii socialiste multilateral dezvoltate (Vol 4)” ?
Iar 40% din cealalta jumate incalzeste apa la ceaun sa se spele?
Tragic, dar asa e cand nu iti intelegi piata.
Pe termen mediu, absolut tot ce cumparam/consumam va fi de la o corporatie care va avea monopol pe produsul/serviciul respectiv.
Cat despre Romania, exceptand bula de cateva zeci de mii, hai cateva sute de mii de insi care castiga peste o mie de euro net, ceilalti sunt saraci lipiti si ii doare in cot de micii intreprinzatori, atata timp cat preturile oferite sunt peste ceea ce isi permit.
Calitatea costa chiar si intr-o tara saraca, si 95% din oameni nu dau doi bani (sic) pe diferentele intre chilotii produsi de doamna din articol si cei din dragonul rosu.
Ai dreptate ca nu a inteles paiata, dar aici nu e vorba doar de preturi. Pur si simplu a plecat de la ideea ca piata e interesata de designul ei. Daca intri pe site o sa vezi ca 99.99% dintre romani nu ar pune chestiile alea pe ei nici daca ar fi platiti sa o faca. Treaba cu preturile e deja detaliu pe linga enormitatea pretentiilor ei visavis de marimea nisei careia i se adreseaza.
Bă băieți, voi vorbiți de românca low și vag medium, știu destule muieri care s-ar îmbrăca în țoale d-alea și s-ar lăuda cu prețul și „vai, dragă, a fost făcută special pt mine, am stat o oră la măsurători și au fost 3 probe”.
Iar tangenta mea cu genul ăla de mediu social este de 0,000000000001%.
@AB Scuze dar nu, nu cred ca stii ‘destule muieri’ care s-ar imbraca in asa ceva. Poate doar la nunti. Si asta doar reduce nisa la putini potentiali consumatori.
Ai nevoie de asta doar dupa ce ai un produs care a trecut prin filtrele de mai sus. Adica iti stii perfect care ti-e piata careia i te adresezi, si iti vei concentra campaniile pe asta. Daca doar arunci bani pe influenceri aleatorii, sau alesi pe criterii nu prea relevante targetului tau, o sa pierzi bani. As mai zice dar mi-e somn. pa.
Un business trebuie sa aiba si volum, sau sa fie o corelatie buna intre volum si pret vs costuri.
Daca tu produci o chestie minunata, cu cele mai bune materiale si cei mai bine platiti meseriasi din industrie asta nu inseamna ca toata lumea o sa isi doreasca produsul tau.
Totul se reduce la – citi oameni si-ar dori produsul ; cit ar fi dispusi sa plateasca pentru extra calitate; cit ma costa materialele de calitate si cit ma costa echipa care le produce. Imi ramine ceva dupa ce trag linie si adun?
Marketingul e important, e partea care convinge oamenii sa cumpere produse de care nu au nevoie
@AB, nici eu nu cred ca exista destule „muieri” care s-ar imbraca in hainele respective. Dovada clara este ca magazinul este in faliment pentru ca nu exista suficienta cerere pe piata.
Cand vezi ca dupa primul an pe piata din Romania, About You raporteaza venituri de peste 100 de milioane de euro si peste 3 milioane de produse vandute, cred ca devine mai dificil sa dai vina ca Zara sau H&M iti iau clientela.
Si de vrei sa te bati cu ele, nu trebuie sa te uiti mai departe de „PORC” pentru a vedea ca totusi altii reusesc.
Off-topic
Intre timp, mai pe burta, a intrat „oficial” pe piata din Romania si Bestsecret. Ai nevoie de o invitatie, dar e plin reddit-ul de ele. Astia dau in reduceri pe diverse branduri premium cum rar iti este dat sa vezi in alte parti.
About You vinde mizerii. Pe bune. Am luat niste sneakersi Rieker si Nike si erau sub orice critica. Rieker, care cica sunt calitate si confort (ma rog, mostly pentru bosorogi, dar au si modele mai cool), aveau carton intre sole si insole. Carton care s-a rupt, normal, pentru ca talpa nu era plina, ci era tip fagure. Talpica era dintr-un burete prost si s-a facut si ea franjuri…
Ma rog, per total o experienta placuta cu ei ca magazin, dar nu m-as fi asteptat sa vanda mizerii…
Dockers (Fashion Days) > Rieker (About You)
@Yngwie: adica aboutyou vinde fake-uri? Sau te plangi ca ai ales tu un produs sub-standard/prost/care nu era pe masura pretentiilor tale?
Produsele realizate la comanda nu se returnează. Este și lege in acest sens. Și de asta se și recomanda plata in avans pentru astfel de produse.
Este vina comerciantului aici, imi pare rău sa o spun.
Eu am înțeles din postare că produsele nu erau la comanda personalizata, adică nu a venit clientul in magazin să i se ia masuri ci ei nu au mai produs nimic in avans decât când primeau o comanda.
Adică dacă mergeai în atelierul/magazinul lor nu aveau niciun produs din cele de pe site, abia dacă, să zicem, îți comandai o rochie mărimea S îți confecționau după șablonul lor o rochie mărimea S pe care ți-o livrau
@Mirel – vezi unde scrie de „retururile nonsalante” ale comenzilor facute pe masurile speciale ale clientei.
Plus ca si daca nu ai stoc dar produci o rochie S la cererea clientei, tot „la comanda” se cheama.
Ideea este ca doamna trebuia sa stie sa puna problema de la inceput, sa ia acel macar 30-50% avans (dansa stia mai bine) si sa nu accepte retururi pentru produse realizate la comanda – in cazul dansei puteau intra toate, din moment ce facea doar la cerere.
Uite, eu vand acele imagini comestibile pentru torturi (ai toate sansele ca daca mananci un tort cu o imagine personalizata sa o iei de la mine) insa nu am pus plata online pentru toata lumea pentru ca imi permit cateva retururi la cateva zeci sau sute de colete livrate (de obicei sunt refuzate alea de valoare foarte mica dar am rezolvat si acolo – cost transport in functie de valoarea comenzii si am scapat de comenzi sub 30 de lei), eu pot sa fac asta pentru ca am de unde suporta insa la domnia sa, la cateva rochii sau bluze prapadite aiurea, se aduna niste sume … cam prea mari.
Si e pacat pentru ca putea sa nu ajunga in situatia asta, mai ales avand legea de partea ei.
@Gaby, problema este ca neavand modelul in magazin sa poata fi probat, majoritatea clientelor nu stiau cum va arata rochia/fusta respectiva.
Iar daca le spuneai de la inceput ca le livrezi un produs pe care nu il pot proba si nici nu il pot returna, cred ca peste 90% dintre cliente ar fi renuntat la a-l mai achizitiona.
Pana si brandurile mari de haine, care fac rochii de 3-4 mii de euro au produsele pe stoc si le poti proba inainte de achizitie. Nu este nimeni dispus sa accepte un produs „in blind” bazandu-se doar pe niste poze profesionale vazute pe un site.
La faza cu returul, din moment ce produsul nu are defecte și este făcut pe mărimea clientului, de ce accepta returul? Nu exista ceva prin legislație, care să dea dreptul magazinului sa refuze returul în astfel de cazuri?
Nu cred ca pot face diferentiere pe categorii de produse. Adica ala care a luat un TV si il returneaza ca nu ii place cum se vede e mai special?
@Eu, da, se poate refuza returul daca este facut pe comanda: dimensiuni personalizate sau chiar daca tu comanzi ceva de dimensiuni standard care nu este pe stoc si va fi produs ulterior in urma solicitarii tale.
Doar ca aici te lovesti de problema cea mai importanta: cate persoane sunt dispuse sa comande haine online fara sa aiba posibilitatea sa le probeze sau sa le returneze in cazul in care nu se potrivesc cu forma corpului?
Magazinele online de haine (ex: Fashion House) au prins pe piata tocmai fiindca iti permiteau sa returnezi produsul fara discutii in cazul in care nu ti se potriveste.
There is no free lunch.
Cash is the king.
Nu exista ieftin si bun.
Sunt cateva concepte pe care trebuie sa le invatam si sa le asumam. Pentru a avea asteptari corecte si a evita dezamagirile.
Exista ieftin si bun dar costa timp si dispozitie.
Hai sa ii plangem de mila ca nu s-a obosit sa inteleaga cui vinde. Daca ar fi vorbit cu un angajat de la hm zara etc inainte si l-ar fi intrebat cat plateste fiecare client in medie probabil ar fi renuntat din start la idee.
Poate greșesc, dar problema principală mi s-a părut abordarea. Acel pasaj cu am încercat de toate: și premium și fast fashion și prețuri mari și mici și Paris Fashion week și de toate. În orice, rezultatele apar atunci când faci bine un studiu de piață să înțelegi nevoile existente pe piață și ulterior o ții într-o dungă. Te poziționezi într-un fel. Dacă schimbi mereu poziționarea, nu ai cum să produci ceva unitar.
Însă mi se pare urâtă atitudinea celor care fac retur la produse făcute pe comandă (dacă nu sunt defecte, dacă sunt realizate conform cerințelor)
Cred că da, sunt clienți care spun tot felul de lucruri, de tipul: dar de ce nu este la fel ca la Zara, însă sunt și firme care reușesc să vândă foarte bine produse scumpe realizate local. Este o afacere dificilă moda, nu este precum ceea ce ține de alimentație, că văzusem exemple mai sus cu afaceri de succes din domeniul alimentar.
Cu moda este dificil cu competiția dată de firmele mass-market, de aceea este absolut necesar și să oferi un produs deosebit și de calitate. Pentru că nu cumpără ieftin numai oamenii fără posibilități, ci și mulți cu multe posibilități, dar care merg pe principiul: fă fie cât mai mult, să nu port o rochie de două ori etc
In majoritatea cazurilor sunt de acord cu doamna Popp. Din pacate multi clienti nu apreciaza calitatea, sunt destui care se folosesc de drepturile lor si chiar abuzeaza (comanda, apoi dau inapoi pentru ca .. pot) etc. Se face asta si prin alte tari, dar companiile alea au destula putere financiara incat sa isi sustina productia in continuare, chiar si cu retururile in cauza.
Ce nu o ajuta pe doamna este faptul ca din pacate modelele nu sunt „mainstream”, deci are deja o plaja mai mica de clientela. Sunt frumoase hainele, dar si usor diferite fata de ce poarta lumea „de obicei”. Din pacate si preturile sunt pe masura, undeva la 100 si ceva de dolari o fusta sau o bluza … e mult. Acum s-a suprapus si pandemia pacii, deci si lumea nu mai cumpara, e mai atenta la preturi etc. E un cumul de factori negativi si s-au spart toate bubele in momentul acesta.
Situl firmei nu e facut sa vanda, sunt destule probleme acolo. Nu inteleg de pe prima pagina cine sunt si de ce sunt diferiti, nu vad macar 20 de produse din prima pagina, sunt categorii goale etc.
Sper sa poata redeschide cat de curand si sper sa le fie bine lor si altora in pozitia lor. Pentru ca recesiunea asta care ne loveste deja pe toti nu inseamna numai patroni verosi, care nu-si mai permit un Q7 pe an, inseamna milioane de familii afectate, afaceri busite, oameni care sufera.
cine s-ar fi gandit ca saracii nu-si permit haute couture 😂
apoi sa te plangi la faza cu returul … e semn de imaturitate.
cam cum face Dave Chappelle cu CC
Unii au impresia ca omul needucat ia produse ieftine si proaste.
Fals.
Toate targurile “traditionale” din Bucuresti exploateaza oamenii dispusi sa dea bani multi pe marfa aparent buna.
Simbolul acestor produse traditionale false si scumpe este soriciul acela indistrializat care e prezentat oamenilor drept “sorici parlit” sa creada cimparatorul ca da 150 lei/kg pe sorici parlit cu paie.
Apoi, nu mai gasesti prin targul de la Academia Militara picior de porc obisnuit. Toata cantitatea aceea industriala de carne vanduta e de Mangalita.
Preturi uriase pentru produse in majoritatea lor facute din carne din porc cumparata din ferme comerviale clasice si vandute drept produse din porcul din batatura.
Indiferent de anotimp, fiecare taran stie o avicola de la care sa aduca oua “de curte” pentru prostii de la oras. Unii sunt atat de nemernici ca manjesc fiecare ou cu gainat, sa para mai de cuibar.
Adica spun: “Mai, prostilor, voi nu stiti ca gaina la tara are un ou din 10 manjit, voi credeti ca toate sunt asa, facute prin balega”.
Nu mai gasesti si tu un salam cinstit cu nitrit drept conservant, totul e natural si ramane roz doua luni.
Prin urmare, exista o piata de prosti dispusi sa plateasca pentru ceva bun ca ai copii sau vor sa fie ei sanatosi. Si se pisa taranii aia mincinosi pe ei.
Si se mai pisa si pe cei cativa care chiar au produse ok, dar ii numeri pe degete: vreo 5 la Agronomie, vreo doi la Nerva Traian, vreo doi la Academie.
20 cu totii daca ii adaug si pe aia de la Scoala de fete.
Pai si tu ce zici, sa-mi cumpar oua de la supermarket si gainat separat? Si sa le manjesc eu acasa? Nu mai bine dau un ban si le cumpar manjite profesional?
Rad eu, dar nu e rasul meu.
Undeva este o neînțelegere. Cineva care se îmbracă la Zara/H&M nu avea ce să caute în atelierul/buticul doamnei și ea nu are de ce să se plângă că Zara&H&M îi „fură” clientela.
Lăsând la o parte că anul acesta, și probabil 2021 vor fi catastrofali pentru producătorii de țoale și trebuia să spună „stop joc” ceva mai devreme.
Mie îmi sună mai degrabă ca management defectuos decât a e clienții răi și nu vrea să cumpără de la mine. E o chestie care se întâmplă destul de frecvent (nu doar la noi). Oamenii nu-și înțeleg produsul (care poate fi unul de-a dreptul senzațional), nu-și cunosc piața, nu-și înțeleg clienții…
Am ceva experiență asemănătoare, dar cu încălțăminte pe comandă. Am decis să nu cerem avans, am decis să acceptăm retur cu schimb, dacă măsura nu se potrivește. În majoritatea cazurilor e ok, dar tot dai de cliente tupeiste sau țepare. Am rămas cu diverse perechi în combinații de culori cel puțin ciudate..
Pentru că gama de produse era exclusiv axată pe tocuri înalte, anul ăsta vânzările sunt spre 0.
Vrea cineva o afacere la cheie pentru vremuri mai bune?
Reprofileaza-te si tu catre papuci de casa, in care respira piciorul. Si espadrile de iesit pana la Mega cu ele, sau de plimbat in jurul blocului fara sa te uzi la picioare.
Eventual papuci flocoși, că bombardierii sînt în creștere numerică continuă…
Sau papuci de casa, ca tot stam cu toții în casa.
Afacerea mea cu parfum din lacrimi de buburuza la pret exorbitant nu merge, toti merg la mall si iau de acolo produse facute in serie, niste cretini.
Asa suna supararea ei, un produs se vinde daca este competitiv, atat, clientul e afacerea ta.
problema ei nu e pretul
ci ca se incapataneaza sa-ti vanda „tie”.
Am aruncat un ochi pe site-ul doamnei, dar dupa ce vinde acolo se pare ca se adreseaza unui public restrans, acelor tipe pe care eu le consider ciudate/nimfomane. Cunosc cateva doamne cu ateliere restranse de croitorie, si pot spune ca o duc chiar bine, lucreaza doar pe comanda, rochii de seara, de mireasa si alte porcarii de genul. Femeile cu o stare materiala platesc pentru a aveam un produs custom made. Si afirm iar, daca doamna aceeas vine ce am vazut eu pe site si la preturile alea, e greu de supravietuit deoarece in zara sau h&m gasesti chestii mai placute la 30% din pretul acela. Mai e si factorul notorietatii numelui. E absurd sa cred ca eu daca eu imi voi deschide maine nu stiu ce butic de camasi, voi putea cere 500 lei pe o camasa…
Pfoai, deci asa arata nimfomanele, acu stiu ce sa caut pe strada
Imi pare rau pentru ea, dar nu a inteles ca business-ul cu haine nu e (numai) despre confectionat haine. Iar ca sa „tina sandramaua in functiune” i-ar fi trebuit poate si o linie de suport cu modele mainstream mai usor vandabile
Greseala facuta este ca nu s-a extins extern pe Amazon/eBay chiar daca comisioanele la vanzare ajung la un total de 20-30%. Surprinzator ca a rezistat atata timp pe piata locala cu marfa prea nisata.
Dacă băga o campanie cu influensărițe ieșea pe plus… sau nu, că influensărițele de pe plaiurile mioritice nu prea livrează 😀
Nu știu unde și-a educat doamna gusturile, dar clar nu prea mergi cu alea prin RATB, dacă nu ești masochistă!
Nu mă pricep la afaceri, deci nu mă pot alătura antecomentatorilor.
Nu-mi permit produse custom made, nu cumpăr.
Dar nu mă dau cu curul de pământ că de ce nu costă ca alea de la zara pt că oricât de proastă aș fi și oricât de puțin m-aș pricepe la afaceri, tot sunt capabilă să ajung că un preț are un produs în serie (serie de probabil milioane de produse) și un preț ăla făcut ad labam de la primul țac de foarfecă în material (ca să nu mai zicem de „pe măsurile clientului „).
Efectiv nu înțeleg ce e în căpuțul ălora care dau retur ceva făcut pe măsură. Este de logică la nivel de meduză că ceva făcut pt corpul meu, cu picioare nițel cam scurte raportat la întreg, un picior mai scurt cu 1 cm (croitoresele la care îmi scurtez pantalonii îmi mulțumesc și sunt fericite când le informez pt că în general clientele dau vina pe croitoreasă când nu pică totul la fix și fac istericale când li se sugerează că membrele perechi nu sunt egale), etc nu se va potrivi în veci altcuiva pt că nu există 2 corpuri identice. Și când cumperi ceva făcut la croitorie fix pe măsurile tale, apoi vrei fix pe măsurile tale, nu ceva apropiat.
Nu e obligata sa accepte returul. Probabil a vrut sa umble un pic la imagine, acceptand retururi chiar daca din punct de vedere legal nu e obligatoriu.
Nu erau produse custom made. Doamna nu lucra pe stoc. „Făcut la comandă” înseamnă că atunci cănd comanda cineva o fustă mărimea XL, croia în ziua aia o fustă XL și o livra. Nu venea clienta la atelier și i se lua măsura și se croia pe măsura aia.
Nu are proprietatea termenilor. Nu făcea la comanda/pe măsură clientului. Folosea mărimi standard în funcție de ce cerea clientul. De asemenea, se încăpățânat sa vândă pe ebay și Amazon unde returul e obligatoriu. Aia i-a pus capac.
În loc sa fie cinstita cu ea pt propriile ei deciziile proaste și management grosier („a tot încercat chestii” vs ai un plan și socoteli făcute cum trebuie și te ții de el), acum arunca motanul pe clientul roman deși dacă te uiți pe ce vindea, e clar ca nu cumpara nici dracu de pe la noi. E de porc ce face doamna.
Dacă e sa refuc acea postare: nu-i asa ca va e mila de mine și o sa cumpărați de la mine ca să ma salvați de propria mea incompetenta?
Am avut la master un domn invitat de un profesor care se plangea de aceleasi probleme. Incercase preturi mari si produs premium, incercase preturi mici si produs disponibil pentru toti si in final a dat faliment. Tot el povestea despre concurentul american care ii scria cu admiratie si nu intelegea de ce romanul nu are succes, cand el, americanul, avea un succes fenomenal.
Tot la master am pus la un curs de marketing intrebarea: de ce nu pot sa vand mai mult? Raspunsul inca ma bantuie: pentru ca nu ti-ai inteles clientul si nu stii ce vrea.
Postarea e despre deceptia de a nu fi reusit in afaceri.
Daca strategia comerciala e sa mergi in toate directiile cand esti o firma mica, atunci nu ma mir de faliment.
Nu e vina clientului!
E vina persoanei care a facut strategia comerciala.
Ca om care lucrează în industrie va spun că materialul din care se confecționează parte din bășinile pe care le cumpărați parte din voi sunt confecționate mostly din fire turcești/chinezești de o calitate mizerabilă și care după prima spălare, daca te uiți mai atent, ar trebui sa le arunci.
“Da boss, dar cumpăr zece la prețul uneia mai scumpe dacă trebuie, plus că nimeni nu se uită cu atenție, nici nu le pasă.”
In principiu asa a ajuns patronul Zara sa detina cel mai mare lant de imbracaminte din lume.
S-a gandit ca oamenii prefera 5 produse de calitate mediocra, dar pe care le pot schimba la fiecare 2 saptamani, decat un produs de calitate superioara pe care trebuie sa il poate un sezon intreg.
Ce-i drept, l-a ajutat si dezvoltarea platformelor de social media unde nu poti sa postezi de 2 ori poze cu aceeasi tinuta.
Eu inca suspin dupa hainele turcesti din anii 2000 care tineau mai mult de o spalare. Eh , amintiri
Probabil au mai zis si altii, dar daca tu te pozitionezi premium sau pe acolo, cum sa-ti reproseze cineva ca nu ai preturi de h&m si zara? Undeva e o greseala. Nu te adresezi cui sau cum trebuie, nu exista piata pentru ce vinzi, ai schimbat prea des abordarea, poate altceva.
Clientul NU trebuie sa se gandesca la tot ce zice doamna acolo. Cati bani ai bagat tu, cat de educat e personalul, cat costa nu stiu ce, cat iti bati capul cu afacerea, etc. Ca le are si el pe are lui, nu e cazul sa se incarce cu dramele unui comerciant. Ideea e ca toate eforturile sa se regaseasca in produs si experienta de cumparare si sa simta ca merita pretul fara sa citeasca un eseu inainte.
Viata e greu. Cry me a river.
„Am incercat de toate, n-a mers nimic”.
Inseamna ca nu ai avut o idee exceptionala.
Nu e.. ideea e exceptionala.. oamenii sunt prosti si nu o inteleg. Si nu arunca in ea cu banii lor munciti cu greu.
Merge premium dar nu a știut unde sa facă reclama. Uite Morodan cumpăra cu 10 lei de la Jumbo și vinde cu 100 de lei, dar împachetează premium prezentarea produsului
Am scris si la ea pe Facebook, repet ideea si aici.
Ea se crede un Howard Roark de Romania, un geniu ce doreste sa creeze arta fara compromisurile de a lua in considerare dorintele si preferintele clientilor ei.
Chiar ea spune, citez:
„Un business creativ are succes dacă este profitabil fără să facă rabat de la valorile care stau la baza părții sale creative. Pentru că ce este la baza oricărui business creativ este interpretarea pe care echipa de creație o dă lumii, nu un skill set. Și, deși un set de valori ar trebui să stea la baza oricărui business, în cazul businessurilor creative asta este inima fără de care businessul e mort. Un business creativ care renunță la interpretarea sa asupra lumii nu mai este un business creativ, ci este doar un business pe cale să moară.”
Practic, pentru ea, decat sa se adapteze pe cerintele si preferintele clientilor sai, daca asta ar insemna compromiterea principiilor sale artistice, prefera sa inchida afacerea.
Adică are impresia că a avea un business “creativ” e un drept divin și un serviciu esențial pe care muritorii ar trebui să fie obligați să îl țină în viață.
“Let them have cake”.
La fel ca anumite partide care după ce nu sunt votate masiv, sau de fapt aproape deloc (15% din 30%) dau vina pe popor, că e prost, și apoi amenință că emigrează.
Exact. Alta treaba nu am decât sa arunc cu banii mei munciți cu stres pe „arta pura” a unei cucoane care nu ar nici cel mai mic instinct in afaceri. Iese mai multa arta pura dacă lipesc o suta pe fruntea lautarului și ii cer încă una pentru nasu mare. Las-o în sărăcie.
Are și un nume ce face doamna asta: efect Dunning Kruger.
Doua idei:
1 – hainele ei sunt urate, ca barbat daca vad una imbracata pe strada in asa ceva rad si trec mai departe.
2 – am comandat niste pantofi facuti pe masura mea, din prima vanzatorul mi-a spus sa masor de 3 ori, pentru ca nu pot face retur. Am fost indrumat cum sa fac masuratorile sa iasa bine. Am platit mai mult decat de la Otter care nu sunt ieftini, dar am fost multumit.
Plm, frate, și Bianca Drăgușanu are brand de haine :))))
Cand vii cu un model de business care nu merge, nu te apuci sa dai vina pe clienti ca ce minunata esti tu si cum nu te inteleg ei. Pur si simplu nu e piata pentru asa ceva. Punct si de la capat.
Si inca ceva… „pentru ca atata valoreaza munca lor”. Pe bune? Se pare ca nu…
Asta e ca aia cu „Fiecare are un plan… pana la primul pumn in gura.”. Nu stiu cine e tipa, nu o judec… dar e de porc sa te plangi in legatura cu cea mai mizerabila industrie din lume. Nu cred ca tipa e pe piata de 100 de ani, cu afacere de familie… ca sa aiba dreptul sa se planga astfel.
Ca oamenii sunt de kkt, ca pe clienti ii doare fix in basca de afacerile locale, ca nu cumpara lumea ceea ce tu crezi ca e chic sau cool… astea sunt lamentari care nu-si au rostul.
PS: Plina lumea de oameni care cred ca li se cuvine sa aiba succes… pacat de ei, mai ales ca lumea nu functioneaza chiar asa de simplu
PPS: Nelson Mondialul si-a scos live cei 13k dolari castigati pe noiembrie de la Youtube, asta asa ca idee… nu s-a plans de ei, a facut live si a impodobit bradul cu niste „ieuroi”.
Majoritatea comentariilor tintesc spre cauze precum neintelegerea pietei, a clientilor, neadaptarea la cerintele clientilor. Adica de ce nu a produs ca H&M sau Zara si altii, mass-market? Strategiile comerciale pot fi de doua feluri: satisfaci o nevoie sau creezi o nevoie. Cand Apple a oferit IPhone, a creat o piata. Nimeni nu isi dorea smartphone. Bianca Popp a cheltuit mult pentru a educa piata si a-si crea clienti. Dar presiunea mass market este imensa in Romania: dupa comunism, spre deosebire de occident, aici a fost si este no man’s land, nu am plecat la drum cu mici afaceri in productie si servicii, vechi de 2-3 generatii, mai ales in food.
mama, ce prost esti! Hai, spune-mi tu priceputule ce nevoie ar putea fezabil sa creeze femeia asta pentru design de nisa care sa tina shopul fara datorii!
Cum a educat Bianca piata? a aruncat bani prin agentia ta si asta numesti tu incercare?
In plus, ca sa educi trebuie sa ai o experienta si ceva de aratat. Nu are experienta si designurile ei sunt de [nisa[ ca sa nu zic altceva, ca deh, de gustibus…
Niciunde in lumea din vest nu vezi acel gen de design purtat in circumstante normale. Deci din start e clar ca nisa e super mica. atit de mica incit un shop de amatoare din Romania nu are nici o sansa sa supravietuiasca. Si nu e Bianca si nu e desre gusturile ei. E despre ORICE designer care crede ca poate face o afacere cu un shop propriu! Mai produceti pentru altii pentru vreo 30 de ani si dupa aia poate incercati, daca va lasa aia la care ati spetit sa va referiti le ei. Daca nu, forget about it! lol
Lasa Mihai ca ai fost tu mai destept cu comentariul …poate explici in continuare si de ce ai simtit nevoia sa sari direct cu o jgnire. Si nu faptul ca te-au educat prost parintii sau esti frustrat nu e o scuza
Am recitit. nu vad unde e jignirea. Probabil m-au educat prost parintii. Deci, care e treaba ta pe aici?
Se vede ca ai citit mult . Problema e ca brandingul nu este ce crezi tu si in niciun caz nu se poate face la firul ierbii cu buget mic. Si la noi brandingul functioneaza de minune, in special pt nenumaratii vanzatori de fake-uri
Iti recomand sa cauti cartea The Ad Contrarian, scrisa de un tip dintr-o agentie
Brandingul este o apa de ploaie inventata de agentii ca sa justifice bugetele cheltuite fara rezultate
Ai dreptate Mihai… iar exemplul cu iphone si piata creata, sa fim seriosi… e vorba de haine… dau pariu ca daca maine descoperi un material care nu se murdareste si se curata singur periodic, tine 100 de ani fara sa-si piarda culoare si respira corpul ok prin el… impactul tau mondial si in lumea modei o sa fie de 10 ori mai mare decat orice iphone sau alte gadgeturi au aparut.
PS: Nu ai cum sa sustii ca a incercat sa educe piata… sa educe piata sa ce? Sa se imbrace random? Sa aiba bun gust imbracandu-se random?…
Niciun fel e afacere care nu rezolva o problema nu are cum sa lupte cot la cot cu corporatiile…
Nu poti sa creezi o nevoie pentru un cacat daca nu exista destui potentiali scatofili.
Doar pentru ca incerci sau te chinui nu inseamna ca trebuie neaparat sa ai si succes .. din pacate asta e lumea in care traim
-zara si H&M nu au devenit peste noapte ce sunt initial au fost mici si erau alte firme pe piata mult mai mari
-„oameni platiti (…)mult mai mult, pentru ca atat valoreaza munca lor” – se pare ca nu.. cel putin din punct de vedere economic
– Retururi neplatite .. posibil sa fie clientul posibil sa fie produsul ..vorbesc din punctul meu de vedere. Am cumparat produse de la ateliere mici cu care am avut probleme am cumparat si unele impecabile nu le-am returnat de lene dar m-au determinat sa ajung la concluzia ca mai bine cumpar mai ieftin si arunc decat mai scump si sa returnez …
-Putini oameni inteleg costul produsului. Asta e ca si cum ai spune ca putini oameni inteleg cum functioneaza corpul uman sau un reactor nuclear (putin exagerat dar asta e ideeea) Nu e treaba lor sa intelega ca nu sunt economisti proiectanti etc.. sunt cumparatori ..pretul si valoarea perceputa sunt singurele aspecte luate in calcul. Valoarea peceputa pentru produsul tau a fost mai mica decat pretul cerut
Știu minim 2 business-uri din aceeași categorie (locale, prețuri peste HM/Zara, oameni care lucrează la mână toate produsele, etc) și care merg. Și sunt din Iași amândouă. Probabil în fiecare oraș există multe alte asemenea.
Cred că mai degrabă problema doameni din postare este că are produse pe care nu le dorește piața, nu că îi calcă pragul clienți de la mall.
Nu stiu de ce a dat exemple Zara/H&M.
Cine plm mai cumpara de acolo cand exista Lidl? :))
Depinde cum privesti problema. DPDV al patroanei, este a clientilor. DPDV al clientilor, ii doare in cot
Este f bine ca inchide, nu are ce sa caute pe piata din RO pt ca evident e mancata de vie de catre cliente. Persoanele creative cu inclinatii artistice trebuie sa se rezume la design, nu au ce cauta in business. Comertul cu haine este bisnita pura, nu are legatura cu viziune artistica sau visele implinite ale patronilor. Nu mai poate Maricica ca da asta faliment. Isi comanda rochia o poarta si o da retur . Asta daca nu refuza coletul
Aviz amatorilor de vise frumoase
Punctual, toti cei care fac bani din haine in Romania sunt mega tepari adica ori nu accepta retururile ori nu le platesc. Nu dau nume
Nevastă-mea: „sunt urate cu spume. Și sa ma plătească nu port asa ceva.”
Tipic romanesc. O dai în bălării cu afacerea pt ca vinzi ce și tu chef fără sa verifici dacă vrea cineva, dai vina pe clientii tai, de altfel la fel de șomeri ca și tine. Logic, clientul e vinovat. Nu tu pt ca nu iti cunoști targetul.
Hainele alea tipa a activista feminista vegana de la un kilometru. Dracu le cumpara. Da-o în sărăcie, ca măcăne.
Nu exista piata pt asa ceva in Romania si nu numai.
Este un model de business gresit, nu este sustenabil in conditiile pietei actuale.
Manageriat defectuos, fara plan de afaceri, fara relatii corecte cu colaboratorii, fara marketing corespunzator, fara design corespunzator, fara cercetare de piata, fara model de business de succes, fara multe lucruri.
Punctual pentru Romania, lumea fashion este o bula inchisa plina de oameni care traiesc doar ei cu ei fara a scoate nasul sa miroasa si in afara ei. o lume clientelara in serviciile contractate. nu mai vb de multe plati la negru si un sistem de bartere si influencerite care a ingropat pe termen lung acest model de business.
Afacerea si brandul Bianca Popp poti sa il faci in orice tara, nu va functiona.
Oricate texte de genul acesta le vei spune, vor fi mereu oameni care incearca astfel de afaceri si nu inteleg de ce nu reusesc.
Nu vreau să comentez produsele – nu mă pricep la modă, cine știe, or fi grozave și deosebite.
Dar nu-i suficient să ai un produs de calitate ca să ai succes.
Tot vedeam o firmă la târgurile locale – zilele orașului, produse locale, sărbători, eo/bio, etc.
Am luat o cremă de corp de la ei – era super-faină: miros, textură, ambalaj.
La următorul târg nu mai erau. Caut pe net și firma se închisese.
Nu prea cred că e ok să începi o afacere gândind „ia să fac ceva drăguț”. Fără plan de afaceri, buget, o estimare realistă a vânzărilor și a costurilor.
Și nu – consumatorul nu e interesat dacă e un colectiv simpatic, dacă s-au angajat zâne pe post de cusătorese, dacă șefa de vânzări are cursuri la Harvard sau dacă s-a plătit un medium să discute cu spiritul lui Coco Chanel.
Pentru consumator contează dacă îi place produsul / are nevoie de el într-atâta încât să dea prețul cerut.
Ce ar treui să facă orice investitor cât de cât rațional e să-și estimeze costurile – salariii, materii prime, distribuție, utilaje, taxele la stat, șpaga la autorități și să vadă dacă poate vinde destul cât să rămână cu profit.
Atât. Dar pe piața actuală, nu pe aia dintr-un univers alternativ.