Casablanca

Acu’ câteva zile, era ceva isterie prin bula mea de facebook, redescoperise cineva niște pop din anii ’90, mai exact, ceva piesă de la Yaki-da, pe care sunt sigur că mulți o știți (I saw you dancing), care pe mine m-a intoxicat prin ’95-’96. Și, ca orice moșneag care se respectă, am băgat un google, că uitasem ce și cum.

Pe scurt, Yaki-Da a fost un proiect care a durat vreo trei-patru ani, produs de unul dintre membrii Ace of Base (oare de ce suna cunoscut beat-ul?). Apoi mi-am adus aminte că m-a mai intoxicat una, tot în perioada aia, anume Jessica Jay – Casablanca. Doar că asta e mai interesantă, pentru că pănă acu’ vreo zece ani, se crease o ditamai mitologia în jurul personajului.

Jessica Jay, la fel ca Yaki-Da, e tot un proiect de weekend sau ceva de genul ăsta. Și nu e o singură vocalistă, sunt vreo trei, dar e un experiment mișto nu doar muzical (cel puțin pentru vremea aia, în care europop-ul spărgea topurile), cât și de marketing. Jessica Jay n-a avut niciodată un clip în care să vezi la față cântăreața (deși nici nu știu dacă a avut vreun clip oficial vreodată), iar piesele (precum Casablanca) au ajuns pe bootleg-uri inclusiv prin Asia, unde au rupt topurile.

Spre deosebire de Yaki-Da, care e proiect suedez, Jessica Jay a fost un proiect… italienesc, al SAIFAM, o casă de producție înființată în ’81 care, printre alții, îi reprezintă și pe mai cunoscuții – pe la noi, cel puțin – Laura Pausini și Eros Ramazzotti. Na, că la asta nu mă așteptam. Dar altceva mi se pare mai interesant, anume modul în care poți inventa un concept în ’90 și îl poți trage după tine zeci de ani, doar căutând voci similare.

Mai exact, Jessica Jay a debutat în ’93 cu Broken Hearted Woman, scrisă de… Mark Knopfler. Da, acel Knopfler, știu că sună ciudat ca omu’ de la Dire Straits să scrie o piesă pop, oh well. În fine, în ’96 apare Casablanca, care se duce rachetă și-n Asia, la fel ca precedenta (mai ales în Tailanda), Mă rog, au mai fost vreo două, dar astea sunt cântate de Valerie Dore sau, cum îi zice pe numele ei adevărat, Dora Carofiglio.

Eh, Dora asta, înainte de a ajunge Jessica Jay, a cântat într-o altă trupă italienească de pop în limba engleză, numită Novecento, care nu suna deloc rău. Pun clipul și continuăm mai jos, că devine și mai simpatic.

Vreți să știți cu ce se ocupă Dora Carofiglio de niște ani încoace? Cu ceva superb, care o să-i placă mai ales lui Fluture. Asta apropo de contraste și cât de ușor poți să sari din alb în negru. Luați de-aici.

Legat de personaj și de experimentul de marketing în sine, prin ’97, SAIFAM o înlocuiește pe Carofiglio, pe unele piese, cu Melody Castellari, o cântăreața care a făcut și niște backing vocals pentru Spice Girls, și care va reveni ca vocal al personajului prin 2007, când Jessica Jay revine pe radio cu un album nou. Practic, dacă ai voci similare, artistul e nemuritor. Mișto.

În fine, azi, detaliile astea sunt ușor de aflat. Eu am găsit câteva sub unul dintre zecile sau poate sutele de upload-uri ale piesei Casablanca – vezi aici -, dar alții s-au chinuit ani de zile să dea de cap unor informații care s-au dovedit de-a dreptul misterioase, aproape conspiraționiste.

Spre exemplu, gagiul ăsta a rupt google-ul în două timp de câțiva ani – și cam de asta am și scris textul ăsta, că efortul unora merită un mic tribut pentru faptul că azi nu tre’ să ne mai strofocăm noi să căutăm informații mai mult decât e cazul.

Nu că ar fi un subiect nemaipomenit de interesant, dar uneori te mai bântuie câte-o imagine din vremuri demult apuse și mai bagi câte-un google ca să afli chestii cărora nu le-ai dat atenție la vremea respectivă și acum s-au transformat în niște curiozități nevinovate.