Acum câteva luni, un client cu care lucram foarte bine a scos la pitch contractul de media (adică TV, online, outdoor, producție video, ce mai face el). Nu știu exact de ce, colaborarea cu agenția lor funcționa foarte bine, din ce știam. Bine, bănuiesc că au venit oameni noi la achiziții sau marketing și voiau șpăgile care vin cu contracte noi, dar nu sunt sigur.
Primesc niște mailuri de la niște agenții, mi se cer prețuri, dau prețurile normale, alții știau cât cer, nu m-au întrebat. La final, a câștigat o agenție măricică, cu care nu mai lucrasem de foarte mulți ani, pe motiv de bad blood (directorul lor e prieten la cataramă cu un tip care și-a furat-o urât de tot profesional și eu am scris de asta și i-am cam belit reputația și așa ciobită).
Bun. Vin oamenii de la agenție, mieroși, hai să vorbim de bani. Sigur, astea sunt prețurile. Ah, păi nu, e prea mult, noi ne gândeam la jumătate. Jumătate?! Bine, lăsați, mergeți în altă parte. Au făcut o campanie pentru client cu oamenii lor obișnuiți, după care s-au uitat în contract că au nevoie și de rezultate pe care nu le pot obține cu gigelbengosu.wordpress.com sau pajiiluichinezu.ro. Și au revenit. Și au plătit cât cerusem prima oară, cu spume așa, cu încercarea de a negocia de fiecare dată. I stood my ground.
Se termină contractul între agenție și client și agenția spune că vrea o renegociere, că nu se poate așa, că nu le rămân 50%, cât erau ei obișnuiți. Clientul i-a trimis la plimbare și a venit direct la mine. Da, acum are 5 contracte, nu doar unul, dar sunt doar niște foi de plimbat la 6 luni, nu e mare scofală. Ei sunt fericiți că fac economii, eu sunt fericit că plătesc la timp.
Când vă întrebați de ce onlineul românesc e praf, de ce site-urile nu au bani de documentariști, de corectori, de poze mai bune, de streaming HD, de design nou, gândiți-vă că banii pe care îi încasează sunt subțiați enorm de agențiile de pe parcursul acestor bani. Și nimeni nu ia 10% sau 20%, nu, alea sunt procente de fraieri. Minim 50%, tati.
Minim 50% :)) asta e best case scenario (pentru client, evident).
De ce as avea nevoie de un intermediar, care sa te sune pe tine pentru mine?
Ce, eu nu pot sa te sun?
Te sun, intreb cat e pretu’, imi convine, cumpar…
Bine, poate la companii foarte mari, are sens.
Pentru ca toata lumea face asa. Da bine la business sa lucrezi si iti creste auernesu’ cind lucrezi cu intermediari.
pentru că nu face doar campanie cu mine. face cu 5-10 oameni, 2 televiziuni, 3 firme de outdoor
50% pt. ca agentia trebuie sa dea parte unuia din conpanie care le-a dat contractul
Din acelasi motiv pentru care nu-ti faci atelier auto pentru masinile de firma..
Hai gandeste-te la Telekom (complet aleator).. doua lifturi si-un gigel sa faca reparatii la fiecare 4 judete ar fi o nimica toata pentru ei.. Da’ contabilii trebuie sa aibe grija si de aia, ai o noua gestiune, unul din sefi tre’ sa se gandeasca si la aia, etc.. HR-ul sa caute mecanic si ajutor, femeia de servici sa faca ore suplimentare si pe acolo, etc.. O intreaga alta nebunie care nu se merita cand tragi linie si calculezi tot timpul pierdut.
E mai scump strict financiar sa repari masina in alta parte si totusi trebuie sa existe un motiv pentru care aproape nimeni nu o face daca nu se vad strict nevoiti.
Asa-i si-n marketing.. In cazul de mai sus clientii s-au vazut strict nevoiti ca prea multe agentii (din cate inteleg, ca nu sunt din domeniu) sunt la noi formate din frecatori de menta.
Sa ne spui si noua care sunt intermediarii
Daca chiar te pasioneaza subiectul cred ca ai putea sa afli … probabil sunt vreo 2-3 mari si seriosi iar restul ….
Mi-am adus ca nush ce supermarket din Ro facuse ceva gen “licitatie publica” pentru pitch parca si i-a adunat pe toti din România într-o singura sala … ce s-a mai întâmplat de atunci?
Soția mea a lucrat in marketing peste un deceniu in industria cinematografica si media. Ticalosia este prezenta la toate nivelurile. Ce relateaza Vali este doar un exemplu. Si nu doar romanii sunt lacomi, duplicitari si in fond prosti – a face bani multi deodata in detrimentul calitatii.
Off topic:
Un alt exemplu de ticalosie ar fi soarta Studioului de Film de la Buftea. Cel mai mare studio de film din SE Europei ajuns falimentar.
Pai nu asta fost soarta industriei in Romania? Lasa in paragina si capuseaza pina firma dispare si poti sa o cumperi pe nimic sau dispare concurenta pentru tine?
Cu sau fără legătură: azi am primit telefon de la unii care cautau om, si am aplicat.
Ofereau mai puțini bani decât aveam eu salariul acum 10 ani. Între timp am acumulat 10 ani de experiență, dar oamenii se sperie parcă de cât le cer.
Puii mei, nu am lucrat la Stat, ci pe o piață concurențiala. Înțeleg că „criză”, dar totuși.
Vrei unul cu 15 ani de experiență, oferi mai puțini bani decât primea același om când avea numai 5 ani de experiență?
Stau acasă. Mai „schimb 100 de euro”.
Băi, NU STRICATI PIAȚA!!!, pe orice meserie ați avea.
–
Vorbeam pe pagina asta despre ce înseamnă să fii cumpătat, să ai niște economii, să nu o arzi jmeker cu banii, mai mult decât poți. Îmi luam minusuri. „Da’ tu ești zgârcit”, din astea.
Azi uite, nu e nevoie să o sug umilit de unii sau alții.
Cât îți permit fondurile să îți menții poziția, până ajungi să o sugi?
Ani?
Dar nu despre asta e vorba, ci despre a-ti permite sa refuzi chestii care nu-ti convin. De a accepta mai greu rahaturi si mizerii, de a-ti permite sa pleci cand vrei sa pleci.
„Ai gasit mai ieftin? Du-te la mai ieftin, ca eu stiu ce pot si ce livrez.” Despre asta e vorba.
Daca fiecare roman ar avea o oarecare autonomie (1-2 ani, sa spunem), si n-ar trai de azi pe maine, s-ar vedea in piata. Peste tot, in toate domeniile.
Uite la Guvern: o sugem toti pentru ca aia sunt incompetenti. Pentru ca traiesc de azi pe maine cu Statul, noi ca natie de imprumutam la dobanzi mai mari decat vecinii nostri. De ce? De ce facem asta? Pentru ca suntem fomisti, „salarii!!!, pensii!!!!”
Care n-are economii, si-i tremura picioarele pentru urmatorul salariu, sa incerce sa-si faca putina ordine in viata, si sa economiseasca putin.
Nu exista „castig putin”, cand tu NU ai copchii de crescut.
Fa cumva si fa-ti o „autonomie” de macar un an, cu nivelul minim de trai, bineinteles. Sa ai bani in banca sa poti supravietui cat de cat un an.
Fa-ti un „fond de urgenta” in care sa intri numai cand pe bune mori de foame nu ai paine.
Am spus asta multor persoane, foarte putini m-au ascultat. Doi si-au permis sa-si dea demisia si sa inceapa mici afaceri personale. „Autonomia” asta financiara le-a dat curaj.
@ubercool sunt overqualified din mai anul trecut, dupa ce am petrecut ultimii 14 ani pe 3 continente. Master, limbi straine, Bocconi, you name it. O sug la greu, crede-ma.
Deci eu refuz sa cred ca in privat se dau spagi !!! Eu credeam ca spagi sunt doar la stat si la pesedeu
Free Dragnea !!! Si privatii o fac.
:)))) dacă ai știi câți dintre cei care înjură Guvernul cu patimă și des lucrează în privat și iau șpăgi de la furnizori….
http://adcontrarian.blogspot.com/2019/09/a-conspiracy-of-silence.html