Certați-l pe Mălin Bot acum, cât e tânăr, că dacă prinde suta trebuie să-i dați respect

Pentru că presa bulei nu s-a pronunțat foarte apăsat pe subiect și pentru că bugetarul Mircea Cărtărescu a făcut-o, arătând încă o dată de ce termenul intelectual e peiorativ la noi, m-am gândit să fac eu câteva observații pe subiectul stalinistului care ne povestește despre libertate.

Pentru început, hai să stabilim unde suntem. Mihai Șora e un fel de publicist, ăia care au citit filosofie spun că n-ar fi filosof, că e prea simpluț în gândire. Când era tânăr era comunist de-ăla de tip stalinist, a fost tras pe linie moartă când a preluat puterea tovarășul Nicolae Ceaușescu. A suferit și el în comunism, nu zic nu, dar cam cum a suferit Ion Iliescu, care nu mai era mare șmenar în partid ci doar un directoraș la editura Tehnică din Iași.

După ceva obscuritate, nea Șora a revenit în atenția publicului ca om foarte bătrân, odată cu eliberarea postului de super-moș prin decesul domnului Neagu Djuvara. Șora s-a dovedit un tip deranajat de pachetul de legi pro-infractori propus de dl. Dragnea și echipa, la fel ca și Mălin Bot. Cam de pe-atunci a început să trăncănească tot felul de chestii pe internet. Din pricina vârstei, s-a sugerat că maestrul Șora ar fi cam senil și că soția sa i-ar cam scrie textele, cred că jurnalista Sidonia Bogdan a fost una din persoanele care au zis asta, dar dacă nu, nu-i bai, și eu am câteodată impresia asta, că nu el scrie toate alea pe FB. Mno, și pentru că zicea cam aceleași lucruri pe care le ziceam și noi, brusc, toată lumea cu intelect de pește a zis că moșul e valabil.

De partea cealaltă, cei care știau că moșul nu e valabil, n-au fost foarte interesați să arate asta. Asociați fenomenului #rezist sunt atâția oameni super-dubioși încât săracul moș Șora e chiar la capătul listei. Pentru cine a avut urechi să audă s-a zis și scris că ăla a fost omul Anei Pauker, că a fost cenzor comunist (afirmație cu valoare zero, încă există premiile Vladimir Colin – numite așa după un celebru șef al cenzurii comuniste și scriitor de SF de doi lei, nimeni nu e deranjat, în afară de mine, că eu cred că ăla e un scriitor mult prea prost) sau că mai toată biografia sa de pe Wikipedia e cam romanțată ca să nu zicem falsă.

No, și-acum apare moșul într-o reclamă și „everyone loses their minds”. Pen’că cineva i-a pus în brațe un script care nu prea are legătură cu realitatea. Sau poate el l-a scris, nu știm, să sperăm că vine Tinderle de la Papaya cu precizări. Cert e că moșul vorbea despre niște chestii care s-au întâmplat, fără să menționeze că el era unul din ăia care a contribuit ca acele evenimente să aibă loc. Gen, lipsa de libertate.

Dar, oameni buni!, acum suntem în libertate și putem vorbi orice și oricum, nu e ca și cum Șora ar fi la serviciu și ne-ar cenzura cuvintele, cum făcea el când era tânăr și nu apărea în reclame. Când vorbim liber, când toată lumea vorbește liber, e mult mai ușor să trăim între noi, să ne identificăm unii pe alții și să știm exact ce spune fiecare. E super-fucking OK să fii liber și să vezi și pe ceilalți cât de liberi sunt. Uite, hai să exemplificăm pentru început cu domnul Mircea Cărtărescu, bugetar.

Ce spune maestrul aici? Păi, gândind liber, fără restricții, el își manifestă teama că în general lumea te cam poate lua la șuturi pentru ce gândești sau ce „atitudine civică” ai. Există un motiv pentru care tot repet că nea Cărtă e bugetar, că e, nu e scriitor. Scriitori sunt ăia care trăiesc din scris, la fel cum instalatorii trăiesc din instalat chivuete. Cărtărescu e profesor la Filo, unde se produc de-ăștia, gânditori ca el. Jules Verne era scriitor, că trimitea niște chestii scrise la ziar, apoi Hetzel i le publica în volum, și făcea Julică niște bani de iaht. Cărtă e un bugetar care ia premii de la alți bugetari despre cărțile lui și un gânditor de amploare absolut locală. De-aia zice să avem respect pentru cărțile și gândirea moșului, că dacă începem să demolăm acel idol fals, poate ajungem și la el. Cam ca acum când trebuie să-i explici unui om ce aspiră la premiul Nobel pentru cărți mediocre că bătrânețea nu e o calitate morală.

Titanul umorului românesc, singura Godzilă care-l poate ucide pe Bromania, Cosmin „Micutzu” Nedelcu abordează problema din alt unghi, gen, dacă s-a vândut sau nu Șora.

Acuma știm de ce, că lui i se cam reproșează că are show la Antena 1, care e un trust al lui Voiculescu, care e super-nasol. Adică, știi cum e, tu faci stand-up cum PSD-ul e nașpa rău, fratele meu, și dup-aia faci șou cu Bendeac la Antena 1, care este exact același lucru cu Antena 3 doar că dă și seriale și reality-show-uri cu târfe? Te-ai vândut, nu te-ai vândut, important e să iei apărarea oamenilor care par să fie vânduți, înțelegi ce zic? Cam cum iau eu apărarea oamenilor prinși cu câte-un gigi, ca să nu rămână cititorii cu impresia că eu vorbesc din scaunul papal aici și-i țin locul lui Iisus până se întoarce, da?

La final îl avem pe Robert Tiderle, care trage cu tunul fără discernământ în toată lumea, ca și cum i-ar fi șoptit cineva „băi, vezi că s-a enervat lumea pe internet”. Uite-l cum țipă și ne face cârnați pe toți.

Remarcați partea cu prostii manipulate de „gazi, ciuvici sau papahagi”. Ca-n vremurile când făceai manipulare cu același tren trist la escrocheria aia cu „Cumințenia Pământului”. Mai ții minte cum ne spunea ăsta că se fura cultura, cu niște manipulări de tipul gazi, ciuvici, papahagi”. Păi ce faci, Robert, doar manipulările de la ei sunt nasoale? Nesimțiților. Bine, noi ăștia care am comentat, poate n-am fost atenți la filmul de după în care Tiderle își toarnă cenușă în cap într-o filmare sepia și-și cere scuze că, gen, a sprijinit probono o țeapă pentru concetățenii lui.

Dar ce putem învăța din asta, în afară că e mișto să fie libertate și fiecare să spună ce vrea, când vrea și cum vrea, cu excepția lui Bromania care a luat și el acum ciubuc de la stat și o să cânte cu Șelly „ce bine că s-au mărit pensiile și salariile”?

Că dacă ești măgar la un moment dat tot te va ajunge din urmă valul și te trezești la bătrânețe îngropat într-o Niagară de flegme. V-o spune fratele vostru care scrie aceste rânduri, parexamplu, eu am zis că faza cu „Cumințenia” e o escrocherie, după care m-am lăsat sedus Moise Guran, că am zis că dacă mă bagă ăla în seamă o să fie fie bine, și n-o să să mă coste decât doi euro. Câțiva ani mai târziu, țeapă cu banii, mai bine nu e, țara e tot nașpa, că n-am ținut de adevăr până la capăt. Că eu am cedat inclusiv acel adevăr mic care nu contează acum, nu mai știe nimeni. Dar am făcut-o, am fost mișel. La fel cum părinții noștri au modificat niște adevăruri de prin comunism, cum părinții lor de prin stalinism, de ne-am trezis cu acest Șora bătrân și imaculat în care aruncă toată lumea cu rahat.

Din ce văd eu, ori ne apucăm să fim cinsitiți, să spunem adevărul și să nu ne mai prefacem că nu vedem niște căcaturi, ori tăcem din gură că imediat face Mălin Bot suta de ani și nu ne putem lua de el că, vorba lui Tiderle, a ieșit în stradă să nu ni se ia dreptul de la trăncăni pe orice subiect.

A, și că tot suntem liberi, intrați pe eMag, sigur găsiți și „Gândirea captivă” e o cărticică scrisă de unu Czeslaw Milosz, despre cum în comunism toată lumea a devenit histrion și una făceau alta gândeau, de-aia e plin de actori foarte proști în jurul nostru, că ne-am obișnuit cu gestul. A luat și Nobelul tipul ăla. E o discuție despre libertate mult mai elevată, merită toți banii.

P.S. Bă, dacă ăștia iau apărarea moșului pe metoda „nu dați în oameni bătrâni” nu înseamnă că-s pesediști sau comuniști, ce mama naibii. Cărtă e doar simpliot, Micutzu e doar pafarist (mai și vorbește de pensia mică a unui fost demnitar comunist și ministru fesenist) și Tiderle e doar un tip care emotează pe ce e la modă acum pentru publicitate, nu că i-ar păsa câtuși de puțin de subiect.