Am o teorie care explică de ce unele fete frumoase sunt deprimate/depresive. Ea e automat greșită, pentru că eu nu am depresie și nici nu știu ce e aia, nu mă pricep, nu sunt psihiatru/psiholog/veterinar, dar asta nu mă oprește să o dau pe goarnă.
Te angajezi la call center împreună cu cea mai bună prietenă. Vi se pare un job ușor, numai bun de început de piața muncii, mai ales că amândouă abia ați terminat o facultate inutilă. Aceeași facultate amândouă. Vă știți din liceu, unde ea îți mai dădea să copiezi la teze, pentru că, fiind mai frumoasă ca ea, atrăgeai băieți drăguți și unii se uitau și la ea. Trec 3 luni și ești promovată ca team leader. Tu ești cuminte și muncitoare și promovarea vine ca o surpriză. Nu iei în serios promovarea, că nu înseamnă cine știe ce.
Peste 6 luni, vezi la intrarea în fabrică un afiș cu mai multe joburi. Aplici și prinzi o poziție nesperat de bună. Nu ești potrivită pentru ea, dar n-ai mare lucru de făcut, te prinzi din mers. Ești singura femeie acceptabilă din birou. Două colege sunt trecute de 40 de ani, două sunt urâte cu spume, 3 sunt bărbați și unul e șeful. Colegii zâmbesc când te văd pe holuri. Un an mai târziu, pică din cer o promovare și o mărire de salariu. Radiezi. Șeful, care nu a făcut niciodată ceva nepotrivit cu tine, îți strânge mâna călduros și te întreabă dacă știi pe cineva care ar putea ocupa vechiul tău job. Spui că da, o aduci pe prietena ta din facultate, dar nu ia interviul. Nu înțelegi de ce, ridici din umeri și îți vezi de treabă.
Trec niște ani, dar nu mai avansezi. Nu mai ai unde. Te gândești să pleci. Aplici la niște joburi, scrii scrisori de intenție, dai niște teste la joburile de pe BestJobs și nimic. Nu înțelegi. Cineva îți spune că te poate trimite direct la un interviu, fără CV, că știe persoana care angajează. Ești temătoare, că ai aplicat la el acum 3 luni și nu te-au chemat. Dar postul e încă liber. Te duci. Dai interviu cu șeful de departament și cu o tipă de la HR. Tipul e numai zâmbet, te vrea în echipa lui. Nici nu s-a uitat pe CV. HR-ista prinde mișcarea și, știind ce balenă are acasă, se gândește că i-ar ridica moralul dacă i-ar pune o tipă tânără și frumoasă în echipă. Ceva la care să spere. Ești angajată.
Trec doi ani, jobul e bun, chiar dacă nu faci mare lucru. Te întâlnești cu prietena cea mai bună, acum fosta, că între timp s-a căsătorit cu un tip și sunt pe cale să aibă un copil. Au un apartament drăguț, îți povestește cât a trebuit să se zbată pentru el, cum a stat ani de-a rândul peste program ca să obțină o promovare și cum e constant atacată din toate părțile de toți colegii.
Nu înțelegi. Ai văzut că și tu ai colegi care muncesc peste program, dar sunt în același departament, probabil nu fac mare lucru în timpul zilei și stau peste program ca să impresioneze pe cineva. Probabil sunt incapabili.
Mai trec niște ani. Toți prietenii mai serioși pe care îi ai te tratează la fel, ca un bibelou, cu care nu poți avea discuții prea serioase și nici construi ceva. Nu mai avansezi. Ți se schimbă colegi, dar tu nimic. Unii emigrează, alții fac mișcări laterale și în sus, tu nimic. Volumul de muncă crește. În departament vine o tipă tânără, cam cum erai tu acum 10 ani, care nu știe să facă nimic și cumva trebuie să munciți voi pentru ea. Ea zâmbește frumos, colegii radiază pe lângă ea, așa cum radiau pe lângă tine acum niște ani.
Oare ai primit totul pe tavă până acum pentru că ești frumoasă? Oare de aia te țineau în birou? Oare tipa asta nouă erai tu acum cinci ani și toți au muncit ca tu să ai un job și să le dai colegilor un motiv să viseze? Nu, n-are cum. Îmi voi schimba jobul și le voi arăta tuturor. Aplici la niște joburi, te duci la niște interviuri, găsești alt job. Și aici ai o colegă tânără și frumoasă care nu face nimic, iar ție nu-ți vine să crezi cât ai de muncă. Și tu nu știi să faci toate astea, că de obicei le făceau colegii când îi rugai frumos. Oare de aia stăteau peste program?
Neah. Sunt bine. Sunt bine. Sunt bine. La naiba, sunt deprimată! Am trecut 15 ani prin viață ca gâsca prin apă și acum nu știu ce să fac.
ps: nu, nu e vorba de pițipoance, de fiice de politicieni sau de diverse întreținute, care sunt angajate ca să nu facă nimic.
Asa se consoleaza incelii?
m-ai prins.
Nu prea are legătură cu jobul, mai mult cu haosul din capul lor și cu percepția greșită despre sine și despre ce cred ele că merită. Depresia în general apare din diferența între așteptări și realitate.
Vrei sa muncesti cu unul? El vrea sa te futa. Vrei sa dansezi? El vrea sa te futa. Vrei sa vorbesti? El vrea sa te futa. Vrei sa ii vinzi un produs/serviciu? El vrea sa te futa. Vrei sa stai intr-un parc sa admiri verde? Se gasesc 10 sa vina sa se bage in seama sa te futa. Nu vrei sa te futi? Curva dracu.
Ai un coleg dragut caruia ii place sa petreaca timpul cu tine, dar nu a incercat sa te futa?
Le povestesti tuturor prietenelor ca sigur este gay sau ceva.
Mai bine te futi si esti mai castigata
E de rau daca toata lumea vrea sa te futa. Intri sigur in depresie.
Nimeni …cred ca vrea cineva sa te futa…plm.
Nu mai citi pe diagonala.
Exact cum spune Andrei G , ala care se poarta frumos cu voi il bagati repede in friend zone sau va ganditi ca e gay, deci lasati autovictimizarea asta patetica ca nu ține..
O tipa de la care nu voiam nimic, desi ea ar fi vrut, a spus ca sunt, citez: „asexuat”, pentru ca ieseam si doar vorbeam cu ea, ca doi prieteni buni.
Daca vreun distins cititor de blog (fara ironie) isi imagineaza ca e suportabil sa fii hartuita sexual de un sef prost si libidinos, nu intelegeti nimic… Sau sa fii persecutata de o sefa rea, intotdeauna grasa si complexata.
Pentru o femeie cel mai rau e sa fie si frumoasa si desteapta. Cu simtul ridicolului. E preferabil ori, ori. Depresia vine in toate cele trei situatii. Da’ mai si pleaca.
Articol scris de un barbat urat.
E “coping” si nimic mai mult.
Cu videochat nu ai nimic ?
Eu înțeleg că încerci să atragi și public feminin p-aici, dar cu așa ceva nu cred că îți iese prea bine.. :)))))
minim 20% din cititori sunt femei. e cât trebuie.
Femeile vor să fie futute bine-n cel puțin două orificii, unele chiar în 3.
Doar că-s multe proaste care realizează prea târziu asta.
Ce dor îmi era de proverbe din cartier…
nu e usor, de aia am ales sa fiu pe cont propriu
Deci nu te futi?
Asl pls
esti nasoala ?
@Tractoristul – e femeie puternicah si endepententah. La fel ca toate astea puternice si independente, in cativa ani o sa planga si o sa faca colectie de pisici care nu vor mai stii cum sa se arunce pe geam.
E legătură cauzală între faptul că nu sunteți băgați în seamă de femei și faptul că nu știți cum să le abordați. Toate comentariile de mai sus sunt exemplificatoare.
Dar vă rămâne consolarea că după ceva ani toate femeile astea vor deveni colecționare de pisici.
Multe printese au impresia ca galaxia si chiar Universul se invarte in jurul vaginului lor, ca nu se poate fara ele si au obsesia asta ca toata lumea vrea sa le futa.
Pe la 30+ de ani le dau tarcoale(exact ca si rechinii) barbatii insurati, libidinosii , sefii, etc..care vor sa le bage in ”amanta zone” exact cum faceau ele pe vremuri cu baietii buni si ii bagau in ”friend zone”.
La 30 de ani ma durea nici in cur.
Orice baiat bun sau rau luat prea devreme (gen 25 de ani) devine prea mult dupa o perioada.
normal. pe vremea aia era destul de elastic. problema apare după 40 și de la pixuri groase
Ntz! Curul nu e elastic, altfel nu am avea atatea produse pt. hemoroizi!
să nu vorbim de funie în casa spânzuratului. media de vârstă pe aici e nasoală, în curând o să schimbăm nume de doctori cu degete subțiri
„Orice baiat bun sau rau luat prea devreme (gen 25 de ani) devine prea mult dupa o perioada”
Ai perfecta dreptate , asa este dar cand va treziti din schema asta pe la 35 -40 de ani constatati ca e nasol.
dupa 50-55 de ani problema o sa fie orice pix, de oricare dimensiune, deci lipsa pixului e un avantaj
@Gigi
Mai, nu e nasol!
@Iona
Pai nu e nasol ca la cate sex-shopuri au aparut la noi in Dacia libera si ortodoxa, bani sa ai..
@Ioana dar nici nu te poti fute cu toti pana la 30+, nu cred ca e nimeni interesat sa ia una si sa fie sogor cu tot satul
Stiu o tipa, programatoare, frumoasa, tanara, cu tate mari, toate cele. Lucreaza in domeniu de vreo 4 – 5 ani in echipa sa plin de barbati.
Nu a facut absolut nimic, deci nimic nimic, nici un singur proiect the WordPress macar, nu cred ca a scris mai mult de 500 de randuri de cod in viata ei.
Pentru ca daca primeste un task mai maricel, mai complicat, deja sunt acolo vreo 3 baietii sa ajute cu speranta ca poate agata pe tipa.
E trist.
Stii ce e trist? Faptul ca e trist pentru ambele tabere. Nici ea nu face nimic,nici ei nu primesc nimic
da, dar aia nu e vina ei. dacă ea nu înțelege după a doua situație de ajutor că trebuie să reciprociteze, nu o mai ajuți și o lași să se descurce singură.
Pe scurt „Marimar” dar fara subtitrari.
„Tipul e numai zâmbet, te vrea în echipa lui. Nici nu s-a uitat pe CV. HR-ista prinde mișcarea și, știind ce balenă are acasă, se gândește că i-ar ridica moralul dacă i-ar pune o tipă tânără și frumoasă în echipă. Ceva la care să spere.”
Treaba asta nu se întâmplă niciodată. Rolul HR-ului nu e de a crește productivitatea echipei sau de a ajuta angajații. Rolul HR-ului este de a proteja _compania_ de posibile situații în care angajații ar da-o în judecată (compania) și ar avea și motive plauzibile să câștige. Prin urmare, dacă HR-ul miroase că-i vreo șansă de hărțuire, o să se facă luntre și punte să nu fie angajată tipa respectivă, cel puțin nu la șeful ăla. Eventual o s-o reorienteze către un alt departament unde stau ei mai prost cu diversity & stuff.
Tu vorbesti despre ce-ai citit in carti, ce ar trebui sa se intample in teorie. Stii bancul cu teoria, nu? In practica e mult mai aproape ce zice Vali.
@Gabi: HR-ul va da întotdeauna aviz negativ în situația asta. Acuma, în unele companii avizul HR-ului e doar consultativ (ceea ce-i o greșeală dar mă rog), și tipa ar fi angajată oricum. Dar nu există aproape nicio „tipă de la HR” pe lumea asta care ar gândi cum crede Vali.
da un pix HR-ul….HR-ul are ca target (in companiile serioase) un anumit procent de angajati feminini asa ca atunci cand se da un DA din departamentele tehnice pentru o prezenta feminina…nu stiu cum sa sarbatoreasca mai repede.
@neorin, ce zici tu e valabil prin alte tari, la noi riscul de a da un angajat in judecata compania pentru chestii d-astea e aproape zero. Nici nu e pe radarul HR-ului.
HR-ul face cum ii cântă șeful cel mare. Atat de speriați sunt aia sa nu zboare din schema, ca mai sunt (pe bune) 10 ca ei care asteapta la usa.
Suna a povestea lui Alex si Toni in varianta feminina.
Ce le-ar mai placea unora sa fie asa, ca in 10-15 ani femeile frumoase sa sufere (si ele), “uoleu cum o sa ajunga niste maturatoare”, sa “exista dreptate in lume”.
Doar ca lucrurile nu se intampla chiar asa, chestia cu frumusetea goes a looong way in zilele noastre cand exista atatea retusuri care utilizate cu simt de raspundere chiar fac treaba misto.
Sigur, la 60 de ani poate nu le-ar mai ajuta frumusetea, dar pana atunci cele mai multe se marita, plaja de alegeri e mai larga, sigur, intotdeauna exista divort, desigur, dar si partaj
Timp in care “tipa aia misto” nu se schilodeste de pe o zi pe alta, trece prin “cougar”, Milfoaca, etc. Plus ca odata casatorite “bine”:), se gasesc sinecure destule.
In plus, femeile frumoase Stiu ca sunt frumoase. Rarisim sa nu isi dea seama de asta. Mai degraba o urata sa se prinda greu ca e urata, dar o tipa frumoasa cam stie camd intra intr-o incapere cam “pe unde sta”, intre toate femeile prezente.
Parcursul descris in articol o face bine orgoliului masculin lezat (desi fata descrisa nu ar putea ascensiona fara suportul barbatilor din jur…), dar este o fantezie, are corespondent in viata reala cam cat Fifty Shades.
Trist stii ce e? Ca alea grase, fara cur, tate, cu muie de barbat se cred si ele niste zane, printese. Asta e nasol. Nu am nimic impotriva faptului ca o fata/femeie frumoasa stie ca e frumoasa si ca se comporta ca atare. La munca aveam o nasoala mai demult, mai vorbeam cu ea la tigara, chestii banale ca sa nu se simta prost mai mult. Ce sa aud dupa, ca mie imi place de ea, dar ei nu. Asta mi-a spus alta. Hilar, eu care sunt de conceptie: ”decat in companie proasta, mai bine singur”.
Primul comentariu lucid ^
Felicitari ai surprins foarte bine psihologia
Dar intre timp nu și-a găsit și ea un dîrlău bazat, care s-o facă să nu-i pese ce se întîmplă la servic?
Fii, frate, mai optimist, dă-i șansa la un happy end, fă-i ceva, c-o bagi în spital!
Nu cred ca toate femeiile frumoase ajung deprimate dupa un timp. Acele femei frumoase care nu au de oferit nimic in plus decat frumusetea lor, la alea e problema. Intodeauna apare alta mai frumoasa ca tine, si concurenta asta naste monstrii in capul lor. Ce sa mai zicem de trecerea aniilor, de riduri, ca noah bronzatul distruge pielea. Cele care nu au dat niciodata prea mare importanta frumusetii lor si nu au folosit-o ca pe un atu, cred ca sunt bine merci.
nici alea urâte nu sunt mai fericite, doar simulează mai bine, de frică
Dupa o anumita varsta femeile frumoase devin MILF-uri, unele acceptabile , altele copii deprimante ale variantelor lor din tinerete. Lasa-ti glumele astea cu sala , regim si machiaj, ca va depistam de la 1 km ca fortati varsta de 40 de ani da aveti basini si comportament de 20+.
Nu merge taticu, ca in spatele vostru s-a format deja coloana de pasarici de 20 si un pic de ani in care urla hormonii.
Noi, ca barbati , daca nu bem in plus , facem sala si ne spalam si nu ragaim ceapa , dupa 40 de ani avem un farmec aparte , par grizonat, etc.Daca mai mergem si la sala si tragem de fiare pai aratam mai bine ca un putoi de 18 ani.Voi in schimb cu toata sala, regimul vegetarian si yoga/meditatie , la 40 de ani aratati de 40 de ani daca nu si mai mult asa ca ne pare rau da asta este realitatea.
Nu-s chiar o tipă frumoasă, doar deprimată. Și asta din cauza mediocrității în care mă aflu din toate punctele de vedere, lipsei de sens a vieții în general și a rutinei de zi cu zi. Într-o perioadă ieșisem din starea asta, dar cu niște eforturi supra-omenești care mă epuizau la maxim.
Mna, n-am o concluzie.
Nici nu stii cat de normala si ok esti ! Nu esti in categoria printeselor cu ifose .Nu vezi ca aici cu astea ne luptam !
Eu ce sa mai zic, ca parca si laba fac din obligatie!
Trebuie sa aiba si urmatorul sezon din „Cat Ladies” de unde sa aleaga.
Hue hue hue.
Am 2 prietene bune, de genul asta si vreo 4-5 amice foste colege de job cu care mai am tagente si ma mai vad.
Unei dintre amice, i-am facut acum 2 ani cunostinta cu un amic de-al meu barbos si itist, inalt, fara burta, tipul foarte independent, el 27 si ea 26. Au iesit de cateva ori la cafea s-au futu, ea cica era multumita de prestatie, dupa a devenit ocupata. O intreb „ummm coaie nu fi pizda si da ghost, explica-i daca esti insteresata sau nu” , imi zice ca nah ca da, doar ca la un momentat dat tipul a intrebat-o daca vrea copii” si ea a fugit speriata.
I-am zis de ce pula mea nu a vorbit deschis cum vorbeste cu mine si a inceput cu motive imbecile si i-am zis ca e proasta si sa isi baga singura bete in roate si sa se trezeasca ca maine face 30. S-a cam suparat, cacat aflat de la o alta amica.
Tipul si-a gasit 6 luni mai tarziu o fatuca la 25, care inca tinea minte de unde a plecat si stia pana unde se poate intinde cu plapuma. Nu cred ca au 2 ani impreuna dar la anul se casatoresc. Recent tipul si-a schimbat jobul si din 12 ore pe zi, merge pe ceva mai lejer ca bagat destul, acum orarul bate banul ca are la ce sa vina acasa devreme.
Tipa a inceput recent printre altele sa mi se planga iar, despre nu stiu care cu care s-a vazut recent si drama lama. I-am dat instagramul tipului cu anuntul de logodna si i-am zis ca viata este o suma de alegeri, culegi ce semeni iar daca nu semeni nimic nu ai ce culege. S-a suparat iar pe mine si i-am reamintit despre tabieturi si pretentiile care vin cu varsta, ca nu poti sa gasesti la 28 pe cineva care sa nu fac chestii care te deranjeaza, dar discuti in pula mea despre ele daca te deranejeaza asa tare.
Eu pe madam am intrebat-o din a 3-a intalnire acum 4-5 ani, daca vrea copii de principiu peste 10 ani. Si ea era speriata de intrebare, ca amandoi eram copii atunci, dar una este perspectiva si una este prezentul.
Ce am inteles este ca instagram le-a stricat la mare majoritate perceptia despre ce vor de la un barbat. Nici una nu cauta un fat frumos sau unu cu bani, frumos si devreme acasa, insa chiar si asa stramba din nas prea mult, toate se sperie cand le intreaba daca vor copii desi au un raspuns la interbare si majoritatea nu stiu „how to adult” la 30 de ani.