Pe la finalul anului 2 de facultate, înainte de ultimele examene, la avizier se puseseră mai multe anunțuri de la unități de presă care căutau redactori. A existat o dezbatere și câțiva colegi ne-am dus glonț la angajator, că ne e era foame. Sigur, aveam bani de o sticlă de vin și de niște alune, dar mai voiam mers la concerte și la munte, mers la festivalul de drinkălit de la Sighișoara și tot așa. Plus, după o vârstă era jenant să ceri părinților bani să ai cu ce plăti la film. Sigur, ei ziceau că treaba mea e să învăț, că mă finanțează ei până termin, dar, cum ziceam, o urmă de bun simț te oprea la un moment dat.
Aparent, acum e la modă să te întrețină părinții și după ce termini școala, că “nu se merită” să muncești pe bani puțini. Money quote:
Reporter: ″Și, de unde aveţi bani de ţigări, suc?”
Ionuț: “Are familia. Mă ajută mama, tata. Sunt singur la părinţi, ce ar avea altceva de făcut?”Reporter: “De unde ai bani să ieşi în oraş?”
Cristian: “Din banii părinţilor.”
Reporter: ″Și, nu se supără că le tot ceri?”
Cristian: “Nu, sunt copilul lor, de ce s-ar supăra?!’”
Pentru că asta e datoria părinților, să își ajute copiii, doar că până la un punct. Nu toată viața, nu să întrețină lenea, nu să se sacrifice ei pentru lepra de copil.
Ați văzut grupurile de turiști străini, că mai toți au peste 50 de ani? Ce credeți, ei își întrețin copiii până la 30 de ani sau le cam fac vânt de acasă pe la 18 sau 22 de ani? Să învețe și să simtă viața pe pielea lor, nu să ceară bani de la mami de țigări.
Plus, de câte ori ați auzit fraza “avansul ni-l strâng părinții”? Părinți care poartă aceleași haine de 10 ani, nu au mai fost la un control stomatologic din cretacic, nu au mai zugrăvit din ‘92 și totul pentru ăla micu… Să îl ajutăm și pe el, bietul de el, că piața muncii e grea în ziua de azi.
Alte linkuri utile: sinuciderea în rândul tinerilor atinge noi culmi, românii stau înghesuiți, avem sute de mii de abonați, dar ce le vindem.
Nu, nu toți tinerii sunt așa, dar 1 din 4 nu au serviciu și nu sunt la școală.
Citez din domn in varsta la coada la CEC:
„Vai de capul vostru cu generatia voastra, eu mi-am asigurat copii au facut toti scoli, le-am luat apartamente, lucreaza in afara si sunt asigurati pe viata, voi insa o sa fie vai de capul vostru”
Și l-ai întrebat ce rang a avut în securitate?
Sunt prea sarac sa imi trimit copii la munca…
So what? Copiii lui nu pornesc de la zero in viata. Poate fi un avantaj semnificativ, daca e folosit cum trebuie sau poate sa nu insemne nimic.
@Nico
„Grad”, nu „rang”. E greu, știu, dar încearcă să nu mai gândești ca un american/englez. „Rangul” e pentru Dota, Warcraft, din ăstea…
ARTICOLUL 47 Constitutia Rimaniei zice
Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.
Ori salariul minim pe economie net este de 1050 lei.
Chirie 800 lei la cea mai rupta garsoniera
Utilitati 150 lei.
Bafta la trait cu 3 lei/zi care iti raman.
Nu toata lumea a avut/are inteligenta necesara sa depaseasca conditia unui salariu minim pe economie.
Intrebare simpla. Ce faci cu astia?
ok, trăiesc la comun cu părinții, dar decât 0 salariu e mai bun 1000 lei.
calculele astea le-a facut si Andreea Raicu
fals
ajutor social nu e zero. munca e zero. raport beneficii/munca tinde spre infinit
pentru 1000 munca nu merita (sau „nu se merita” cum zic ei).
„să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent”
Suficient de vag, incat poti usor argumenta ca situatia actuala asigura cetatenilor un nivel de trai decent.
Solutia: 90% din tineri sa faca scoli profesionale. Parintii avizati din clasa a 8-a ca treaba e nasoala.
Deci tinerii sa invete sa faca ceva(UN SINGUR lucru ) f bine. In stilul bruce lee(nu ma tem de ala care vine cu 10000 dd lovituri. ma tem de ala care vine de 10000 d ori cu aceeasi lovitura)
Acum banii de educatie sunt 90% bani aruncati pe fereastra.
Plus ca daca ai o competenta bine pusa la punct e mult mai usor cu next one. (Dar acum scoala e efectiv plimbare prin jde mii de chestii aproape nici una utila)
@Giani, trai decent este definit clar conform cosului zilnic
https://www.zf.ro/eveniment/studiu-traiul-decent-al-unei-familii-medii-costa-2-273-de-lei-la-oras-si-1-831-de-lei-la-tara-16044840
Iar conform cosului zilnic, salariul minim este suficient pentru a supravietui, in anumite conditii.
Robert, eu am fost în situaţia aia în 2007. Firma la care lucra nevastă-mea (pe vreo 500 de lei net) a dat faliment înainte să se nască fie-mea, deci n-a putut beneficia de indemnizaţia pentru creştere copil. Am rămas cu salariul meu de 1200, plus 200 de lei alocaţia fie-mii. Dădeam 700 pe chirie (o băşită de garsonieră), vreo 200 pe taxe şi transport şi în jur de 300 pe scutece şi lapte praf. Calculează tu cîţi bani rămîneau, mie mi se ridică părul pe ceafă şi acum, cînd îmi aduc aminte.
Intram în fiecare lună cu cîte 100 de lei gaură în descoperirea de cont. Am avut luni întregi în care poate mîncam un covrig pe zi, pînă cînd am zis că nu se mai poate şi m-am apucat de învăţat şi altceva pe lîngă ce ştiam (dîndu-mi seama că, de fapt, nu prea ştiu să fac nimic). Am cumpărat un PC second hand, cu bani împrumutaţi, şi m-am apucat de tras ca tîmpitul. Cu un strop de noroc, după jumătate de an am închis descoperirea, îmi plătisem toate datoriile şi începusem să pun deoparte cîte 50-100 de lei lunar, minim.
Acum, explică-mi cum e mai bine cu salariu ZERO. A, da, e mai bine pentru o lepră care nu vrea să muncească, fiindcă mami şi tati au grijă să-i cumpere tot ce-i trebuie sărăcuţului. E mai bine pentru odraslă pînă cînd părinţii nu vor mai putea, iar „sărăcuţul” va da cu capul de viaţă. Rău de tot.
N-am vrut să cer ajutor nici de la părinţi, nici de la socri. Maică-mea lupta cu cancerul, socru-meu rămăsese fără serviciu şi cumnatu-meu era încă în liceu, deci ambele familii erau în aceeaşi situaţie ca mine, dacă nu mai grea. Tot la ei să apelez?!
@ flat
2273 lei la o familie cu 4 persoane.
Poate vad astia si trag concluzia ca ajung 568 lei/persoana
@Robert: cred ca ai ratat „esenta” articolului:
1. „Unul din 4 tineri din ţara noastră nu munceşte şi nu studiază.” – Poate nu ar fi o problema daca nu ar munci, dar ar studia [de preferat, ceva care sa ii foloseasca in viata]
2. „iar dacă au o diplomă de hârtie refuză să-şi facă un rost în viaţă” – cam ca la 1
sau
Reporter: “Nu crezi că ar fi ok să fii pe picioarele tale, să nu depinzi de stat?”
Alin Goleanu: “Nu ştiu, nu ştiu, nu m-am gândit″
Daca spun ca e vorba de socialisti care depind de stat, oare se supara?
@Robert: Am zis in anumite conditii. Nu te obliga nimeni sa faci copii.
Coa’, Articolul 47 nu zice că statul trebuie să-ți plătească chiria, ci că trebuie să asigure condiții ca tu să-ți câștige pâinea. Or (nu „ori), având în momentul de față deficit de forță de muncă, înțelegi unde e problema?
@Robert, daca lucrezi pe minimul pe economie, stati 6 in 2 camere, nu singur intr-o garsoniera, nu te mai da si tu rotund.
robert, daca ai salariu minim chiar tebuie sa stai cu chirie? da stiu, sa ai casa ta, altfel nu esti un om realizat.
in acelasi timp, daca tot ce pot e 1050 de lei pe luna mi s-ar cam rupe pendula ca nu sunt un om realizat si contribui cu 1050 de lei la cheltuiala casei parintilor. bine, daca tot ce poti e 1050 sensul frazei anterioare te va eluda oricum…
nu despre astia e vorba aici. doi la mana, cine a facut legile alea? ce sunt legile? de ce sunt diferite peste tot? de ce nu reflecta societatea moderna? cine a zis ca aia care le-au facut au voie sa decida pentru restul? legile sunt niste cacaturi, puse acolo pentru pulime…
eu, care nu sunt de-acord cu legile astea, nu sunt de-acord sa platesc pentru altii care stau pe cur toata ziua. legea nu-ti acopera traiul? PERFECT! mars la munca, nu la intins mana…
iti cauti dar nu gasesti? alta poveste. vrei salucrezi, dar nu poti din varii motive? alta poveste. ai cotizat si iti vrei cota parte? alta poveste. dar cand stai cu pendula la soare, nu mai poti da cu mucii-n perete ca sunt legi, da tu esti egal cu zero.
PS: n-am nimic cu tine si nu sunt free inhabitant, dar imi fierbe sangele cand vad porcariile astea cu legi si drepturi.
Putoare, poti sa stai cu gazda sau in chirie la un ap cu 2-3 camere imprruna cu alte persoane, poti sa iti iei un job mai bun sau chiar 2 joburi, plus ca nu prea mai sunt pe nicaieri salarii asa mici;nici macar aici unde stau eu(vs). Nu poate sa fie usor fara sa fie greu.. Decat nimic mai bine cu 1200 1500 ron in buzunar, nu?
@aoleks
Unii vor zice despre tine că ai ceva cu o minoritate sau două.
Unele dintre comentarii sunt așa de…
@Radu
Să-mi bag picioarele, băi Radule, unde dracului ai fost plecat atunci când Androneasca a desființat școlile profesionale? Suntem buni de gură cu „să se facă” da’ unii au niște găuri de memorie (destul de recent dacă e s-o tratăm omenește) și nici acum nu s-a remediat situația, ba s-au metamorfozat laburiștii cu intelectualii în aceeași clasă/sală. Unu’ la mână.
Doi, băi băiatule, tu îți dai seama ce creezi cu „părinții avizați”? Hai să-ți fac o împrospătare de memorie, tu te adresezi unor părinți care nu-și iubesc odraslele (cel puțin nu la nivelul tapetului, așa-s părinții români majoritari; cred că ai auzit de „eu te-am făcut, eu te omor” & te asigur că e valabilă și astăzi din păcate). Dacă tratezi totul cu avize în prealabil, știi ce o să se întâmple? Părinții ăia devin Securitatea cu puștanii lor… băi Radule, tu pricepi ce-ți scriu aici?? Părinții ăia își vor bate copiii, ca pe niște animale, să învețe din frică & teroare —dacă tu vezi nimic neregulă cu asta, atunci nu te mai obosi să-mi citești restul comentariului acesta de acum încolo— și ce crezi că o să se întâmple atunci? Îți zic eu: repeți istoria între 1980-1999: perioada în care majoritatea oamenilor (25-35 de ani) poartă ura aia nervoasă față de învățământ.
De aceea a ajuns învățământul vraiște: generațiile 1970-1990 au fost bătute (de părinți, de cadrele didactice staliniste), au crescut și când s-au văzut în poziții de influneță, primul lucru de care s-au asigurat a fost să se răzbune pe sistemul de învățământ.
Dacă există o parte bună în toată treaba asta, când școala a devenit o „plimbare prin jde mii de chestii” după părerea ta, e că s-a diminuat numărul de părinți care-și bat odraslele pe motiv că n-au luat 10 pe linie (cu toate că asta nu spune multe). Ori tu, cu avizul în prealabil cum că „treaba e nasoală” din cls a VIII-a, vrei să ne întoarcem în 1950/60.
Trei la mână, e o problemă cu cei care încă sunt întreținuți de părinți. Sunt de acord cu aproape tot ce s-a zis, dar trebuie neapărat să fac o singură excepție și o explicație alternativă: părinții care își ajută copiii și la 30-35 de ani sunt, la rândul lor, niște victime (dar nu chiar în sensul întreținerii). Nu, ele sunt victime fiindcă au fost cândva bătute de părinți, de cadrul didactic, n-au avut bani, n-au avut în viață mai nimic până-n Revoluția din 1989… așadar, nu vor ca odraslele lor cu vârste înaintate să sufere în vreun fel. Am prieteni, vechi din copilărie și noi din anturaje, cel puțin 6 sunt în cazul în care (deși lucrează și nu mai depind de bătrâni), părinții lor mai vin pe la ei și se interesează ce fac, dacă au mâncare gătită, dacă au nevoie de haine, dacă au nevoie de bani, dacă au nevoie să-și zugrăvească locuința, se duc împreună și iau masa în oraș să mai comunice, îi mai sâcâie când se vor căsători odată că trece timpul… o fi rău asta? (câteodată îi invidiez pe unii la cât de mult familia lor e încă unită, în ciuda faptului că majoritatea neamurilor românești se destramă imediat după ce mor bunicii & se ceartă pe testamente)
Patru la mână, totuși, unii dintre voi trebuie să terminați cu glorificarea școlilor profesionale și aiureli cu „se caută X calificați [în Vestul Europei]”.
Hai să zicem că în Germania se caută maxim 3,000 de mecanici (maxim, da?). În Franța, se caută în jur de 1,500-2,000 de instalatori, iar în Italia se caută în jur de 4-5,000 de electricieni. Băi, Radule, pricepe: nu se caută 1 milion de meșteri pe piață, se caută destui cât să fie piața competitivă și agreabilă privind calitatea serviciilor. Să zic, nici măcar 50,000 sau 20,000.
Dacă tu vrei să transformi școlile profesionale în barăci de instruire la ordinul bocancului, nu vei avea alt rezultat decât acela că vor ieși pe bandă rulantă capete seci care habar n-au ce să facă (exact ca și acum, dar fără presiunea în a avea diplome de licență sau masterate).
Fix asa era pe vremea aia.
Acum, vad ca se schimba paradigma. Pare gresit, dar poate nu mai suntem noi in pas cu vremurile.
Anii ’90: bateau mingea in spatele blocului toata ziua, pe Ace of Base, iar acum transpira pe plantatiile spaniole.
Anii 2000: filme si jocuri in retea toata ziua, iar acum stau cu parintii.
Anii 2010: instagram, facebook, snapchat, ultra-cocolositi de parintii care ii vad 2 ore seara ca au cariera, li se cumpara absolut orice. History repeating!
Reclama la pensie privata.
Problema e mai multe
Prima este implicarea parintilor a doua este sistemul de invatamant, a treia este societatea. Sa le luam pe rand:
1. Parintii: in multe cazuri parintii sunt pasivi in educatia copilului. Se vad de la o posta copii al caror parinti se implica activ in educatia lor, spre deosebire de cei care ii vezi zilele astea la bac-ul din toamna ( un copil zicea ieri la tv ca nu a fost in vara la bac ca a fost la peste, lol?!)
2. Invatamantul: am terminat liceul in 2000 si factatea in 2004 si pot spune cu mana pe inima ca nu m-au pregatit pt piata muncii deloc, doar mi-au oferit cunostiinte generale si un mod de a fi autodidact. Scoala e o gluma de vreo 25 de ani, se face mai mult la misto fara a pleca cu ceva cunostiinte folositoare pe piata muncii.
3. Societata: o pot caracteriza intr-un singur cuvant, indolenta. Fiecare pt el, nu avem o strategie de tara pe nicio axa, nu stim unde suntem si unde vrem sa fim peste 15 ani.
Eu zic ca e fiecare pt el, legea jungei!
Daca fiecare ar fi educat bine de familie, automat si societatea s-ar schimba usor, usor. Aia e baza in primul si primul rand, cum esti pregatit de parinti pentru viata. Dar atata timp cat parintii de acum sunt complet inconstienti/nesimtiti, nici societatea nu va avansa ca nu are cu cine.
Daca te-a trimis maica-ta unde a vrut ea la liceu,cred si eu ca nu ai invatat nimic. Normal ca nu era sa te duci la o scoala profesionala sau la un liceu tehnic sa inveti o meserie. Cum dracu se face ca generatia mea de liceu(97-01) a dobandit o meserie si mai toti cu care m-am intalnit intamplator de-a lungul anilor, isi castiga painea onorabil?
cristi, era baiat sau fata? ca sa intelegem exact sintagma „am fost la peste”…
Macar daca i-ar invata ce e bunul simt si sa sustina o conversatie pe mai multe subiecte in afara de fb, jocuri, pub-uri/cluburi sau haine. Dar nu, nici macar atat. Prin 90 nu vedeai atata lume pe strada de dimineata pana seara, acum e aglomerat la absolut orice ora si mereu ma intreb din ce dracu traiesc respectivii. Adica nici pe mine nu m-au impins parintii sa ma angajez, dar pe la 19- 20 de ani am zis sa ma apuc si eu de treaba sa fac banii mei. Si leprele astea de sus, vecinii adica, sunt absolut toata ziua in casa, iar seara au invitati. Garsoniera e cumparata de ma-sa lui. Ce naiba poti face zi de zi de zi in casa, nu stiu. Cat despre comportament, buna ziua nu dau nici unul, desi in bloc is majoritatea de pana in 35 de ani, la fiecare sedinta care a fost si unde era vorba de chestii legate de bloc, care implicau si costuri, nu a binevoit nici el nici ea sa apara, desi erau acasa. L-a sunat presedintele de bloc, caruia ii spusese donsorul ca vine sigur si evident ca nu i-a mai raspuns. Poate pentru unii par chestii marunte, dar arata nivelul de educatie si cat de implicati vor fi in societate mai incolo.
Ioana, parca esti o baba!
Uite, iti dau exemplu de o pereche el si ea la vreo 35 de ani, care stau in casa toata ziua.
El e stiutor de baze de date, lucreaza de acasa, castiga bine, chiar foarte bine.
Ea are o firma de P.R. , lucreaza tot asa de acasa, mai iese la cateva intalniri pe saptamana cu clientii.
Si ea castiga bine, chiar foarte bine.
Nu au copii, le ajunge un apartament de 2 camere prin , sa zicem, Titan, apartament mostenit de la bunica lui.
Seara mai ies in oras, mai au musafiri, etc.
Nu au restante la intretinere, pe cetatenii din bloc ii ignora (pentru ca asa ii f grija pe vecini).
Care e problema ta ca stau in casa?
[blockquote]
Macar daca i-ar invata ce e bunul simt si sa sustina o conversatie pe mai multe subiecte
[/blockquote]
N-au timp de d-astea ca sunt la munca tot timpul ca sa faca bani pentru odrasla.
Dupa 12 ani de munca fara intreruperi pe „cartea de munca” eu zic ca provocarea e sa iti faci de lucru fara sa-ti dea cineva de lucru si fara sa mergi in vreo excursie. Adica cu ce iti ocupi o zi libera care vine dupa mai mult de alte cateva zile libere in care sa zicem ca te-ai odihnit.
Noi astia bogati avem asa dileme, ca saraciile tre’ sa faca banu, n-au timp de dinastea
La munca cu ei! Eu de la 9 ani am invatat sa dau cu 5-ul!
depinde si ce fac „copiii” astia cu timpul lor liber de dupa facultate. unii fac vloguri si incep sa produca mult mai multi bani decat s-ar fi angajat in multinationala, altii invata programare si lucreaza project based si au venituri mult mai mari.
Eu inca nu cred ca astia cocolositi sunt o problema, am atatea exemple de prieteni care au stat cu parintii pana la 30 de ani desi castigau decent, a murit bunica, le-a lasat apartament, s-au mutat in apartament. Voila! si pana la 30 de ani au ramas cu salariul ala gras in mana sa plece in vacante si sa faca lucruri.
Inca nu mi-e clar daca m-a ajutat sa ma angajez la 21 de ani part time si full time la 23….simt ca am sacrificat pentru bani (nu f. multi) o perioada pe care poate ar fi trebuit s-o petrec invatand chestii, calatorind, experimentand start-up-uri. Asa, de la 23 de ani, program 9 – 12 h pe zi, timp din parti.
Si sunt la acelasi nivel cu prietenii aia care au primit casa bunicii la 30 de ani doar ca ei au invatat sau s-au distrat pana la 30 in timp ce eu am trebaluit. acum toti suntem angajati. so, who’s winning?
nasol daca gandesti asa. avei o bunica de la care sa mostenesti un apartament ? oare daca-l mosteneai, fara sa fi fost cu capul pe umeri, nu-l pierdeai la pacanele ? samd…. stai linistit ca n-ai pierdut nimic.
asa gandeam si eu, ma rog, eu gandeam atunci in timp ce ma angajasem si drept urmare ajunsesem sa dorm maxim 4h/noapte ca sa am si timp liber in afara muncii, daca adaug si faptul ca primul job era in ture de cate 12h, dupa 2ani eram zombie…
cauza raului sunt parintii, pt ca si pe vremea lui ceasca au primit totul in brate intr-un fel sau altul, terminai scoala, primeai job, primeai repartitie apartament, samd… drept urmare asa au procedat si cu parintii. am un amic mai mic decat mine dar care la 32 de ani abia s-a mutat de acasa, a avut numai joburi de cate 2-3-4 luni si alea neserioase daca ma intreaba pe mine.
tin minte in scoala generala ca s-a trezit taicamiu, om fara facultate, si care zilnic ma asculta la lectii, sa ma asculte la istorie la lectia din urma, de saptamana trecuta, dracu o mai tinea minte…. n-am ajuns la prima ora la scoala, sport parca, ca am stat sa reinvat lectia aia si abia dupa aia m-a lasat sa plec de acasa.
din educatia lor, nu mai stiu exact cum au facut, am fost invatat sa nu le cer bani ever, drept urmare din liceu am inceput sa produc, in principiu intermediam chestii si-mi scoteam banii de club twice si apoi de regie
in facultate am pornit o retea de cartier in anul I apoi in anul II m-am angajat la un provider, mergeau mana in mana cele doua chestii chiar daca cumva eram intr-un conflict de interese
toata tineretea n-am conceput ca as putea cere ceva de la parinti si am si contribuit in casa la utilitati si chiar cumparaturi pt ca asa mi se parea normal.
sper sa stiu sa-mi invat copilul in acelasi spirit.
apoi, nu inteleg de ce o profesionala este privita in continuare ca o rusine. nu nene, fa o scoala/liceu de mecanici auto… daca inveti si da-o dracu ca nu e cine stie ce filosofie, ca mechanic bun te-ai scos….la fel instalator, la fel croitor samd…
nu pot sa zic daca mi-a folosit ca am fost oarecum independent in tinerete pt ca nu sunt vreun barosan acum, dar poate am evitat sa fiu un boschetar.. cine stie?!
Apai daca tu iti pui bazele in matusa tamara e trist nene
@colin: Nu e nasol deloc, doar că o astfel de mătușă o ai sau n-o ai. Sigur că eu (dacă ar fi cazul, dar nu e) nu prea mi-aș ordona viața după asta (mătușa, la o adică, ar putea trăi 120 ani!). Însă, na, fiecare cu norocul lui…
Tinerii ăia la un moment dat vor pleca în țări în care salariul le permite să își plătească o chirie, ceva de mâncare, abonament la transport public și câte o haină nouă…
ok, generația noastră s-a dus să muncească pe 2 lei, dar nu cred că a făcut bine, doar a îmbogățit niște dubioși. Tinerii de acum în mare parte mi se par mai pragmatici
„Părinți care poartă aceleași haine de 10 ani, nu au mai fost la un control stomatologic din cretacic, nu au mai zugrăvit din ‘92 și totul pentru ăla micu… Să îl ajutăm și pe el, bietul de el, că piața muncii e grea în ziua de azi” in caz ca ai ratat partea asta…de aia nu e bine sa faci ca aia de care zici, in afara situatiei in care parintii au foarte multi bani…in rest, ailalti cu pensii ori salarii de rahat nu or sa zica mai niciodata „mai mama, mai du-te si tu si fa un ban, ca te-am tot crescut 20+ ani si mai vrem si noi o viata decenta, poate o vacanta la munte, poate niste aparatura prin casa ca e si aia de o varsta cu tine „…cam de aia. Sa ai egoismul sa stai pe carca unor oameni care mai bine de juma de viata te-au crescut pe tine si le-ai tocat timp, nervi si bani, mi se pare….
Mno asta era un raspuns pentru @Pensionaru’ de mai sus…
Mai trebuie sa scrie si nwradu despre tinerii care nu vor sa munceasca ca treaba sa fie buna/completa.
Depinde ce faci cu restul timpului.
Daca stai mai degraba degeaba, fara vreo preocupare utila, decat sa faci macar mia aia de lei , atunci clar ca iti trebuie un sut in cur.
Da’ poate inveti o chestie, poate investesti in ceva ce ar putea sa fie un fail, sau nu, iar parintii iti sponsorizeaza luxul asta, ca nu e ca si cum ai putea sa mergi la banca sa ceri un credit. Poate. Studiul nu spune, iar realitatea confirma ce spui, majoritatea probabil ca-s lepre, c-altfel era Romania tara antreprenorilor si-a celor mai multi indivizi cu calificari inalte.
Altfel e o chestie de cine isi permite ce.
Daca tac-to isi permite sa iti dea 1000 de lei cu ochii inchisi e si pacat sa fii sclavul cuiva pe banii astia.
Singura problema, ca tanar aflat in situatia asta , e ce faci cu timpul tau, nu ca de ce te sponsorizeaza parintii si de ce nu vrei sa muncesti pe 1000 de lei. E foarte bine, s-o ia in bot aia care cauta sclavi, din punctul meu de vedere.
ce vrei tu să zici că uneori e prea mare deranjul pentru 1.000 lei. că ai nevoie de haine pentru muncă, transport, mâncare mai multă etc.
da, e aiurea să fii sclav, dar sclavii buni învața, pornesc de la 1.000 și ajung la 2 sau 3.000 lei.
Ce vreau eu sa zic sunt cu totul alte doua lucruri si nu au legatura cu deranjul. Daca te da foamea afara din casa, deranjul ala nu e prea mare. Ca idee, eu nu-s vreun maimutoi crescut de parinti pana la 30 de ani. De la 16 ani am si muncit, am facut si altele, de nevoie. Si pe 1000 de lei, si pe mai putin, ca n-am avut alte optiuni.
1. O data vreau sa zic ca nu toti s-au nascut saraci, ca mine si ca tine, de exemplu, ca sa aiba problema asta. Asa ca isi permit sa vaneze oportunitati. Nu e vorba numai de salariu ci de tipul de job pentru care primesti banii astia. Tu vorbesti de despre un job de redactor. Da, asta e un inceput bun, daca urmaresti sa faci ceva in directia asta. Chiar daca-s bani putini. Insa cele mai multe joburi de „slahor” nu-ti aduc nimic util in viata in afara de banii aia putini ( saormar, sofer, vanzator…). E genul de job pe care mai bine nu-l scrii in CV si-l inlocuiesti cu o minciuna. Da, stiu,e important ca muncesti, nu conteaza ce, poti sa speli si veceuri, sigur, doar incearca sa iei un job mai spalat cu asa ceva in CV.
2.Iti pot demonstra ca daca esti un tanar cu potential si are cine te sustine o vreme ( e ca la start-up-uri) e mai util sa uiti de joburile alea de doi lei si sa faci ceva mai complex. Sau macar sa incepi ceva mic pentru tine, oricat de mic si insignisifiant. Pe termen lung recompensa e mai mare, ca tu esti „actionar” la chestia aia, nu esti pe plantatia cuiva.
Sa luam de exemplu blogul tau. Habar nu am de cand il ai si ce te-a costat la inceput, dar imagineaza-ti sa nu fi fost nevoit sa fii redactor pentru altii, ci sa fi avut resursele si increderea sa faci chestia asta cu 5 ani in avans, poate in engleza, poate pe un domeniu.com.
Crezi ca bonificatiile ulterioare ar fi depasit aia 1000 de lei pe luna pentru cat timp ai lucrat tu pe ei?
Iar tu ai descris aici un job util tie. Nu-s toate asa.
Alt exemplu personal. Sotia sta acasa si lucreaza pe o oarecare suma, nu conteaza cat, dar mai mult decat ce spui tu acolo, oricum. Inainte sa nasca primul copil lucra mai liber profesionist, da asa, cum se purta prin anii 2000, cu conventie cu bani in punga si ciu-ciu drepturi.
Dupa sarcina cam trebuia sa se intoarca la lucru, ca asta-i viata cand nu esti asistat social. Am preferat sa continui eu cu doua joburi full time, da, d-alea luate „de jos” , de la gen 1000 de lei pe luna ,iar ea sa stea acasa si sa vaneze oportunitati.
Altfel, intri intr-un sistem, inveti o rutina, te obisnuiesti sa depinzi de niste bani si nu te ajuta neaparat la mare lucru, intelegi ce spun? Timpul tau se duce pe nevoile altora, iar joburile unde ai sansa sa-nveti intr-atat incat sati dublezi salariul in 2-3 ani sunt putine. Eu am avut doua in acelasi timp, da-s un norocos, probabil.
Altfel mergi la interviuri si vezi care-i baiul cand iti propun aia bani la fel cum castigi de acasa sau cu 5 centi in plus, da’ cu obligatia sa vii la birou si alte mizerii, precum si posibilitatea de marire salariala de 5% pe an. Altfel ii razi aluia in nas si-i spui sa-si bage grila salariala in anus, cand poti sa investesti singur intr-o certificare si-ti iei marirea aia dubla, fara sa depinzi de „soft skills”, cum ar fi pupatul in dos.
Sigur, progresezi, primesti mariri, schimbi joburi. Dar e mai util daca poti altfel. Adica sa n-o iei chiar de cel mai jos posibil.
Daca nu are cine sa-ti ofere securitatea aia, care sa-ti dea tupeul de a-i spune angajatorului „mars, ma, d-aici si ia-ti niste aurolaci pe banii astia” cam trebuie sa joci dupa muzica.
Norocosii-si permit sa puna ei muzica.
Desigur ca cei mai multi sunt pur si simplu lepre si timpul trece pe langa ei oricum degeaba, dar mai sus e ce-am vrut sa spun pe tema.
Am uitat asta. Pai la 3000 de lei esti tot cam sclav, fara suparare. Daca trebuie sa pleci 10-11 ore de acasa pentru banii aia consider ca n-ai facut mare scula.
Puteai sa speculezi, sa-ti investesti timpul in ceva util si sa incepi de la 3000. Parerea mea. Asta daca are cine te tine.
Mie mi-a luat mult timp sa ajung la 3000 de lei. Fratelui meu i-am gasit eu job , de-acasa, de lua mai mult de-atat asa , din start . Dar cand a ajuns el la varsta potrivita ne-am permis sa-l ajutam, sa nu fie nevoie sa fie salahorul cuiva. E mai clar acum?
hai mane, iar? la 3.000 lei e sclav? da, dacă știe să faca chestii foarte bune, programare, administrare, java, pendula mea. dar când iese din liceu nu știe nimic, de aia abia primește 1.000 lei.
iar aia cu susținerea merge la oameni care au potențial și care spun că nu se duc azi să fie salahori pe 1000lei pentru că găsesc în 3 luni ceva pe 1.000€. știu asta, am fost in situația asta, dar ai nevoie de suport mental de excepție. sau de rezerve financiare deosebite. eu am vândut o afacere și mi-am permis să stau jumătate de an acasă și apoi să mă duc un an la un job unde câștigam 500 lei, doar ca să am ce face, să cunosc oameni noi, să ies din casă. după ce m-am plictisit, mi-am găsit un job real. ori, majoritatea românilor, cei care se angajează pe 1.000 lei, nu văd atât de departe. nu au potențial, nu știu să își dezvolte ce potențial au și tot așa.
trebuie să realizezi că suntem norocoși (nu știu exact ce faci, dar ești prieten cu dobitocul ăla prost în îngâmfat, presupun ca tot în zona IT) că gândim un pic altfel și avem potențial să facem alte lucruri decât „operare pc” sau pus faianță.
Pai sa zicem ca sunt de acord. Cand iesi din liceu nu stii nimic. Primesti 1000 de lei. Practic, bani sa inveti. OK. Dar daca argumentul tau e ca „ajungi la 3000 lei” nu prea e o motivatie sa incepi la 1000 de lei. Ca idee, cu o exceptie de la coada, fratele meu nu stia nimic din „programare, administrare, java, pendula mea”.
Nici engleza nu prea vorbea coerent. A trebuit sa fac „training” cu el si la asta inainte de interviu.
Era praf pe orice linie vrei tu, dar nici jobul nu era solicitant, ci doar o oportunitate.
Genul ala de job la care daca nu aveai oportunitatea te lua recrutorul sau angajatorul „la kil” cu 1500 de ei pe luna, asta ca era si cu program de noapte. Si nici nu l-ar fi angajat, ar fi cautat unii cu „experienta”, adica unii sa fi lucrat pe ceva joburi de 1000 de lei inainte. Intelegi bataia de joc?
Dar pentru ca nu s-a grabit nicaieri, a asteptat pana a fost un loc, am putut sa-l invat eu ce faceam , ca era si jobul meu, suficient cat sa se descurce onorabil la interviu – cat de greu poate sa fie, cand faci practica in timpul liber cu unul care face fix chestia pe care trebuie sa o faci tu.
E doar un exemplu particular, dar ma astept sa intelegi logica.
Repet, nu am nimic cu 1000 de lei pe luna, mai ales daca mori de foame. Dar daca ideea ta de success e 3000 de lei pe luna iti spun ca mai bine stai pe bara si speculezi / inveti si pleci direct de la 3000, sau mai bine, si poate si un job cu perspectve mai bune.
ok. și dacă nu ai ce să speculezi? pur și simplu, nu te duce mintea, ai făcut snspa sau drept la privat, ai o diplomă ca să nu zică mă-ta că ai stat acasă. ce faci atunci?!
Da, tot IT fac.
Dar daca nu e destul de clar, la nivelul la care pui tu stacheta nu-ti trebuie prea mult potential. OK, frate-meu era o lepra cand a iesit din liceu , da’ cu potential.
Dar inca cineva din familia extinsa era in facultatea de muzica, nu stiu cum ii zice , cred ca conservator(?), asta ca sa-ti dai seama de potential in IT si exceluri. Cu training potrivit n-a avut probleme sa preia jobul de la sotie cat a nascut alt copil , tot pe bani buni – adica cinstiti. Tot primul job. A fost nevoie doar de 2 saptamani de instruire si de oportunitatea unui angajator care sa nu vrea sa-si bata joc de tine ca esti tanar, ci sa te plateasca pe ce muncesti.
Da, daca vrei sa faci chestii super platite de mai multe mii de euro pe luna, iti trebuie potential si/ sau multa experienta si domeniul potrivit. Dar nu la 3000 de lei. Nu la 1000 de EUR / luna. Serios, astea-s, in general, joburi pe care le poate chiar si un analfabet functional, inclusiv in Romania, cu putina instruire.
Ca sa fiu si mai clar, te poti apuca de pus faianta si daca te tii de treaba in 3 ani castigi mult mai bine de 3000 de lei pe luna. Adica e potential si acolo
ok, vorbim de oameni diferiți. tu vorbești de cei din zona ta, eu vorbesc la general.
am amici care au rămas pe același post 10 ani, până l-au mutat pe altceva, că se săturaseră de el. pur și simplu omul nu voia mai mult.
între timp, în doi ani, eu ajunsesem șef peste 5 oameni, alt amic (venisem toți 3 să ne angajăm în același timp) șef peste 15 oameni.
oameni și oameni. și da, ești optimist, 1000€ nu e un salariu mediu în românia. e un salariu mediu pe blogurile mai vechi, unde oamenii au deja +30 ani.
Ala care mi-a reparat instalatia de apa a incasat 400 de EUR ( 1800 de lei) , anul trecut, si a muncit cam 4 zile. L-am asteptat, cand a avut el timp. Si a venit relativ repede ( a muncit in weekend), ca era „pe pile”, lol.
Ala care a pus faianta si a dat cu lavabil a fost mai ieftin. 600 de lei in cam 2 zile . Calculeaza tu cum e cu media si potentialul.
Eu nu zic ca din blogging se castiga in medie multi bani, habar nu am. Dar daca te apucai cu 5 ani mai inainte, nu aveai un avans considerabil?
Presupun ca de la un nivel veniturile se aplatizeaza, nu mai ai piata sa cresti fantastic. Desi cred ca inveti sa te mai ocupi de altele conexe. Dar gandeste cum ar fi fost sa fi fost acolo, la pragul ala, cu 5 ani inainte.
Hai sa iti spun altfel. Eu lucrez in SAP, o chestie foarte bine platita.
As fi vrut sa ma apuc in 2005, cand s-au apucat niste prieteni. Cel mai devreme era cam 2000-2002, in Romania, dar eu nu auzisem de asta. Dar nu am putut sa ma apuc in 2005, ca mergeam ziua la facultate si noaptea munceam sa platesc facultatea si sa ma intretin. Cu mari eforturi, crede-ma, mari, m-am apucat sa invat asta in 2007. Eforturile constau in ziua la facultate, noaptea si in weekend la munca, printre picaturi la cursurile astea. Dar nu am putut sa ma angajez dupa ce am invatat si stii de ce?
Ca a venit criza, iar aia plateau mai putin decat castigam eu si desi intelegeam perspectiva eu nu aveam pe tati sau mami sa ma poata ajuta, macar cu bani de prezervative, vorba aia.
Am pierdut vreo 3-4 ani. Daca As fi castigat in ultimii 4 ani cat castig acum as fi avut apartamentul platit, probabil inca unul in posesie, si poate si ceva mici afaceri pe teava.
Nu vreau sa dau cifre, dar daca as fi castigat in ultimii 3 -4 ani cat castig acum, in astia 3 -4 ani era mai mult decat din 2005 pana in 2014 adunat.
Intelegi, acum, mai bine de ce conteaza chestiile astea si de ce nu e neaparat cea mai buna optiune sa iei jobul ala?
Eu l-am luat, ca altceva nu aveam. Dar daca aveam, era altceva. Mai bine.
cătălin, eu am avut un șoc prin 2008 când am calculat prima oară câți bani am făcut din blog. după care iar prin 2015, după ce mi-am luat casa și am început să notez tot ce bag în ea. nu sunt un tip bogat, nu mă pasionează foarte multe lucruri în viață (de exemplu, îmi place să mă uit la mașini, dar nu mi-aș lua mai mult de două, nici măcar noi), așa că sumele astea pe care le fac sunt doar un număr. sigur, e drăguț să iei casă relativ central în brașov cu banii jos și să îți mai rămână bani de un forester nou în bancă după ce o pui la punct. sunt un tip modest, trăiesc printre oameni modești, de asta zic rămân la părerea că unii nu au ce face cu oportunitățile.
ce zici tu aici catalinx este valabil pt cineva daca are potential si sustinere materiala buna.
mai exista si persoana potrivita la locul potrivit. si eu tot IT si chiar daca imi iau minusuri ma consider mai dotat decat anumite cunostinte care acum sunt manageri. pur si simplu n-a fost sa fie, nu stiu, omul a venit la interviu, a cerut nesimtit, a dat bine cu gura iar acum e praf… dar e manager.. il vb toti pe la spate…rad de el…si sunt sigur ca n-a avut pile.
nu ca asta din filmulet care oricum mai mult de saormar nu poate visa si sustinere materiala inseamna ca nu il lasa parintii sa doarma afara…
pe tine te-a dus capul sa vezi oportunitatea SAP si sa poti invata.
dar unul d-asta ce pm viziune are el ?
iar legat de povestea de success a fratelui tau
Pai modest-modest, dar, din ochi asa, ca n-am timp de facut calcule, din 2008 in 2015 – 7 ani, nu iti luai tu casa in centrul Brasovului si bani de masina noua in cont cu venituri de 3000 de lei pe luna, ca nici daca ii pui pe toti de-o parte nu se strang de-ajuns. Nu?
Vezi cum e cu perspectiva aia?
modest și cu potențial
am muncit ca la galere de la 18 ani și nu m-am ales cu multe chestii, între timp, tinerii mai tineri ca mine primeau joburi prin firme la căldurică, căsuță și mașinuță de la mămica și tăticu, au avut timp, relații și bani să încerce 2-3 afaceri din care a mers una, s-au plimbat, și-au trăit viața și tinerețea un pic mai la distanță de roata de șoareci – cine a câștigat? ei.
Da, sunt analfabeți, dar cui îi pasă când firma are nevoie de un singur creier și 700 de executanți care să facă, nu să gândească?
Pai tu de ce nu ai primit casuta si masinuta de la mamica?
ok, așa e realitatea, nu toți ne naștem cu părinți bogați sau nu toți avem ”moștenire de la mama care a murit” ca boul ăla din film. ce facem, stăm și ne uităm toată ziua la ei? asta e cea mai nașpa abordare. eu am descoperit cu mult timp în urmă că frecatul grijii pentru alții e cea mai neproductivă și mai frustrantă chestie.
@Giani Mucea, aici apare un alt paradox. Paradoul rentierilor.
Faptul ca tinerii astia care stau in buna parte ca leprele si nu fac nimic se datoreaza faptului ca parintii au in afara de salarii si alte surse de venit, o chirie, un teren, ceva. Romanii au avut multe asseturi primite de la partid. Imediat dupa revolutie, au fost unii mai destepti care au luat proprietati la preturi de nimic. Pe unde am mai stat eu cu chirie, propritarii mai aveau cel putin inca un apartament inchiriat in afara celor personal unde stateau.
In bucuresti cel putin, cred ca jumatate sunt rentieri si jumatate chiriasi. Aia care-s rentieri folosesc banii din chirie…aia 1000 de lei ca sa-i dea copilului pentru ca, nu-I asa….de ce sa stai singur in apartamentul pe care il avem si sa fii independent cand stai cu noi, iti dam de mancare, iti spalam.
In Europa e la fel, tinerii intarzie mutatul de acasa pana aproape de 30 de ani, chiar daca au un job! adica c’mon, esti tipa, muncesti la call center, ai 1200 de lei salariu si doua variante, te muti singura si incerci sa-ti faci viata independent sau….stai cu parintii, spargi salariu pe crème si te faci vlogger de fashion. Decizia e simpla….
Am ‘fro doi amici care au deposit varsta de 35 de ani si n-au muncit niciodata. au trait doar din chiriile apartamentelor pe care le aveau parintii iar ei au continuat sa stea cu parintii decat sa se mute in apartamentele pe care le aveau si care ar fi insemnat costuri care nu pot fi acoperite daca nu muncesti.
giani, adyzah, nu m-ar fi frecat nicio grijă de vreun pulete d-ăsta și nu m-aș da pe 10-20 limbrici de-ăștia care la 40 de ani încă încearcă să agațe cu texte de liceu (că asta ajung, un pic retărdei) dacă în trecutul meu nu ar fi fost promovați înaintea mea fix atârneii ăștia piloși prin firmele și firmulițele prin care am lucrat, da, ei erau primii la promovat, ție îți venea rândul după 2-3 ani, dacă aveai noroc – am avut ciocniri cu unul ajuns direct directoraș din frecător de mentă pe banii babacilor, care fura din vânzările agenților ca să-și atingă targetul pe care tot el îl fixase (ăia dădeau raportul cu ce se vinde bine și a doua zi nu mai găseau marfa vandabilă în stoc, directorașul distribuia totul pe canalele lui și fraierii rămâneau să vândă ciurucuri, ghici cine avea vilă și cv impresionant în 2-3 ani de la angajare…)
Inteleg dar asta nu e o problema de genul „parintii isi invata copiii sa nu munceasca si asta inseamna ca nu are cine sa ne plateasca pensia” ci mai mult de genul „universul e nedrept”. Sucks, but not much you can do about it..
Da-i in pendula mea si pe astia, ca habar nu au pe ce lume traiesc. S-or trezi si ei intr-o zi si o sa ramana singuri in gara… mai cunosc specimene, nu e nimic de invidiat. Sa ajungi la 40 de ani sa n-ai bani de suc si sa te intreaca unu de 20… trist nene! Life goes on.
Nu stii ce vorbesti!
Eu stiu foarte bine ce vorbesc, tu nu intelegi…
Eu ca si unu de 26 de ani, imi vine sa-mi bag pla in ochii aluia din interviu care are 26 de ani si sta pe banii parintilor pentru ca poate. A mai turnat si un puradeu, tu-l in gura de grasan. Se plimba si el pe afara sa treaca ziua.
Nimeni nu te angajeaza din start pe bani multi; la bani multi ajungi pe parcurs. Asa daca stai ca lepra si astepti, ajungi la 40 de ani si iti dai seama ca esti neangajabil. Si dupa aia dai vina pe Soros si evreii masoni.
@Pluto Pai e treaba lui, cat timp nu da in cap, nu e treaba ta. Daca e gras, e gras pe banii lui, alegerea lui (sau boala) – iar treaba lui. A turnat un puradeu – copil ai vrut sa spui, ca omul pare a avea ochi albastri – ajuta statul roman. Oricum, tot treaba lui.
Tu nu prea reusesti sa-ti vezi de treaba ta, asta e… treaba ta :).
@Dan.
Pe cât punem pariu ca sta pe ajutor de șomaj? Ajutor care automat îl plătesc și eu, deci chiar e treaba mea. Ala e o lepră care a făcut niște calcule în capul lui și a ajuns la concluzia ca pentru el e mai bine sa nu muncească și sa ia putini bani decât sa muncească și sa ia ceva mai mulți bani.
@pluto
Considera ca e platit doar din banii celor pe care nu-i deranjeaza asta si calmeaza-te. Tu gandeste-te ca ce platesti tu se duce doar la cei care nu sunt lenesi.
Pana sa ma enerveze ca stau amaratii astia pe banii mei, ma enerveaza hotii aia mari.
Eu vad partea plina a paharului din situatia data – copiii/adultii aia sunt pe strazi, dar nu sunt infractori. Este un mare lucru sa ai asa ceva. Cine nu intelege, sa mearga noaptea prin Marsilia, sa zicem; sau prin estul Londrei. Cat timp nu sunt infractori, e totul super ok. Cat timp incearca sa faca orice nu e infractiune pentru a supravietui, e perfect. Aceasta determinare e pur mentala, si asta spune ca ei cred despre ei ca au o ‘calificare’ si niste valori; chiar daca sunt induse si artificiale, acestea sunt pozitive.
Ca tu vrei ca ei sa munceasca, sa devina niste contributori e discutabil – statul arunca muuuult mai multi bani decat ar putea aduce ei, si nimeni nu protesteaza (de fapt au protestat, dar nu vor mai protesta, PSD a trecut hop-ul). Lipsa fortei de munca e vax, nicaieri in lume nu se intelege cererea cu oferta in proportie de 100%. Mai ales in Romania, unde costul unei chirii este astronomic raportat la salariu, unde nu exista cultura relocarii, unde nu prea exista respect pentru angajat (am patit, desi am fost intotdeauna serios, textul ‘sunt zeci ca tine care asteapta la usa firmei’ – evident ca nu sunt de neinlocuit, nimeni nu este, dar sa imi zici ca munca mea nu e importanta, inseamna ca nici firma ta nu e importanta).
Revenind – salariile pentru tineri sunt in general extrem de mici, cerintele/asteptarile sunt printre cele mai mari, munca ‘normala’ (nespecializata) e platita atat de prost, ca intri in depresie cand afli cat de prost; nu e normal ca munca nespecializata sa fie platita atat de slab, e nevoie de 5-10 nespecializati (fara facultati) ca sa ai unul cu facultate angajat. Daca ai un business plan bazat pe mana de lucru ieftina, nu ai ce cauta in Romania, s-a cam terminat asta; si totusi, este lume care inca mai incearca acest filon secat si care se plange de insucces.
1. Incurci specializarea cu facultatea. De ce? Adica unul care a facut ceva cursuri „dedicate” nu e „specializat”?
2. Munca e platita proportional cu cat se incaseaza pe ea. Stiu, in vest se castiga mult mai mult [ sa zicem ca luam o meserie oarecare – mecanic], dar stii cat costa manopera? Aha, vrem salarii ca in vest la preturi de est[mai ales la servicii]? Nu se poa’, coane!
3. Chiriile sunt, si ele, proportionale. In ce tari din vest iti inchiriezi, in oras, garsoniera cu 200 euro? Par mari? Pai daca luam 1/4 din venituri ca referinta pentru chirie, la 200 euro ti-ar trebui un venit de 800 euro/familie. 800euro/familie e sub 2 salarii medii (care ar fi vreo 900 euro).
P.S. Tara asta geme de analfabeti functionali si de lipsa de educatie (o zic studiile, nu eu). Asta inseamna ca si joburile (cat si afacerile) trebuiesc adaptate, la un nivel „low”. Sau nu?
Am dat un anunt pentru angajare: post de birou, firma cu sediul in jurul Bucurestiului, chiar dupa centura, se asigura transport din Bucuresti.
CV-uri primite ieri si raspunsuri de azi la telefonul de stabilire a interviurilor:
– o persoana de 28 de ani care nu mai lucrase din 2014, iar inainte lucrase doar 8 luni: vin la interviu daca veniti sa ma luati de acasa! WTF!!!
– aaa, este prea departe nu vin, desi in anunt scria mare in titlu unde este sediul – trei persoane sub 30 ani
sari cu un follow up dupa cateva zile.
eu am incercat sa gasesc un agent de vanzari acum 4 ani si din 50 de cv-uri primite pe BJ n-am reusit sa angajez pe nimeni.
„Short list”-ul m-a refuzat cand le-am propus 1600 de lei salariu + comision din vanzari care din experienta mea insemna intre minim 500 si chiar pana la 3000 de lei pe luna.
Mi-au spus ca vor salariu de baza mai mare si procent din commission mai mic ori asta pentru mine inseamna ca de fapt nu ai incredere in capacitatea ta ca agent de vanzari si vrei sa freci duda pe 2000 de lei deci le-am dat flit.
Ulterior am angajat pe unul care dupa 3 luni de zile nu vanduse nimic si a plecat singur ca a zis ca e salariul de baza prea mic.
Ce viitor trist are tara asta, 1/4 sa nu vrea sa munceasca, 2/4 sa fie incompetent iar 1/4 sa emigreze. vai de capul nostru!
Mai contează și ce-l pui să vândă…
daca ai un produs neatractiv si scump, nu e vina agentilor.
@Pensionaru.
Nu stiu cum in lumea asta o persoana ca tine are o afacere.
Hai sa iti desenez.
1.Exagerare clara in anunt. Nu exista diferente atat de mari (600%)in posibilul comision decat daca te ocupi cu videochat
2.Daca te-a refuzat tot short-listul e la tine problema ca oferi putin ,nu la ei
3.Faptul ca vor salariu de baza mai mare arata cata incredere au ca vor vinde produsul tau (fiind probabil o porcarie ),nu ca sunt ei agenti prosti.
4.Ai ales bine pe ala de n-a vandut nimic in 3 luni. Serios, l-ai mai tinut si a3a luna desi nu a vandut NIMIC ? 1600 lei x 3 asa cadou de la tine dupa care a plecat el desi tu ai mai fi vrut sa il ti ? Cam pute a peste
5.Viitorul tarii asteia nu depinde de aia care crezi tu ca-s lenesi in acceasi masura in care depinde de antreprenori care nu inteleg principii de baza.
@Robert, stai jos, 4!
Vorbim despre vanzari B2B, mers pe la clienti industriali, discutat, inteles afacerea si nevoile lor, propus produsele firmei sub forma de sub-ansamble, piese si prefabricate. Ca oricare altele, nici mai proaste nici mai scumpe, as spune din contra but hei! cate bordeie atatea obiceie.
Si pentru ca vorbim de B2B, as spune ca variatia ar putea fi chiar mai mare de 600% pentru ca poti avea 2xSME-uri intr-o luna si un client mare in alta din care sa-ti iasa 3000 +.
Altfel, intr-un domeniu atat de ermetic, decat daca nu cumva ai o experienta anterioara in domeniu (si niciunul nu avea) nu poti spune de la interviu daca va merge sau nu.
Cat despre cel pe care l-am tinut 3 luni sunt rationamente sa zicem subiective pentru ca uneori tind sa apreciez oamenii pentru potential si nu pentru ce fac afectiv. Iar 3 luni e perioada mea de toleranta se pare. Poate ar fi fost si mai mult daca as fi vazut ca incearca, dat telefoane, venit cu carti de vizita, mers pe colo pe colo, stability contacte, obtinut promisiuni dar nu, google, cateva mailuri si cam atat. Cine dracu’ citeste mailurile in B2B ?
Viitorul economii depinde SI de oamenii astia decat daca nu cumva poti sa-ti faci o afacere unde tu sa sutezi, tu sa centrezi si tu sa dai gol.
Pensionare, au venit doar prosti pentru ca ai facut cea mai fatala greseala pe care o fac sefii incepatori: platesti prost locul de vanzari. Salariu de baza in vanzari (care sa si aduca rezultate) e de MINIM dublul sumei mentionate de tine. Aia cu comisionul din experienta ta e mizerie. Probabil 8 luni pe an e potential de 500 lei iar o data pe an (varf de sezon) e de 3000 lei. Aia buni in vanzari castiga lejer 6-8.000 lei, iar comisioanele se incaseaza trimestrial sau anual. Un om de vanzari vinde cel mai bine cand e detasat de rezultat. Cand e disperat (ca ii trb banii de la final de luna ca sa nu moara de foame) i se citeste pe ochi – iar asta in 70-80% din timp inseamna bye-bye vanzare. Vorbesc din experienta personala stand in ambele situatii, nu vise de aseara.
Este foarte simplu. Nu toti ne-am nascut in familii avute sau macar cu parinti predispusi sa dea totul pentru propria odrasla. Nu stiu de ce s-au extins oamenii cu atatea comm pe baza propriilor frustrari ca unii prieteni au primit si ei nu si a trebuit sa muncesc cand ei se distrau. Tine de tine frate daca vrei sa ajungi ceva si sa te multumesti pe tine insati pana ajungi la un 30-35 ani. Dar nu…toti vrem sa fim in situatia prietenului fericit de mic de parinti si sa frecam duda in viata aiurea.
Omul asta a punctat altceva in acest articol. Faptul ca noua generatie dupa 90′ este predispusa la leneveala. Si sincer, fara suparare sau orice fel de discriminare…acesta este adevarul. Vad exemple clare si in propria mea familie si la vecini si pe strada si peste tot. Va frecati si tineti in puf copii si le futeti voi, cu mana voastra de parinti, sansele la o dezvoltare normala si crestere in viata pe toate planurile a propriilor vostrii copii. Ies din ei oameni inadaptati, plini de pretentii fara noima, lenesi si deabia astept sa ii vad cand nu o sa mai aveti voi, parinti dragi, posibilitatea de a continua in acest stil de finantare.
Lenea este buna. Este scopul final al omenirii. Robotii vor face toata treaba, oamenii vor trai idilic si fara griji pe aceste resurse. Era si o zicala, munca este pentru negri, tractoare si roboti.
Lenea este si a fost o constanta la noi. Si acum 1 din 4 pensionari are o pensie sub 800 de lei. Si vai saracul, cum asa ? ii furam demnitatea. Nimeni nu vede ca acel mos are de fapt doar vreo 5-10 ani in carte de munca, acea baba a stat si a frecat ceapa pe acasa. Pai nu era mai ok sa freci ceapa acasa decat sa mergi la program ? Vreti in viitor sa distrugem proportia ?
Milenicii n-au nici un obectiv in viata ! Au avut de toate de-a gata, n-au pentru ce sa lupte.
Parintii lor, ceauseii, au luptat in felul lor, au facut o facultate, care pe vremea aia era apreciata si cat de cat le-a pus mintea in miscare si acum cam ei muncesc in tara asta.
Milenicul nu e interesat de facultate, sunt atatia agramati de succes si pe deasupra o diploma nu mai face doi bani in ziua de azi, ca se poate cumpara usor.
Asa-i boss, toti is de doi lei. Nici unu nu face nimic cu viata lui, nici unu nu o invatat din greselile parintilor. Bine ca stii tu cum sta treaba…
Atata vreme cat exista caini si frunza cineva trebuie sa o taie, despre ce vorbim?care tineri?…fete de bani gata,pitipoance in limbaj stradal, fara nici un gand despre ziua de maine,betive,drogate,intretinute de mami si tati,baieti analfabeti doar cu organul genital in gura,in multe cazuri si la propriu nu doar la figurat,paraziti ai societatii alipiti precum o capusa de cate o pitipoanca,acesta este tineretul procent de 80%…ce pretentii mai avem????
in romania sunt 500.000 de fete care fac video chat… betivele alea castiga cel putin 5000lei pe luna
De acord. Părinții sunt de vină. Fiecare își crește și cocoloșește copilul cât vrea, dar să întreții lenea acută e o prostie. Nu a zis nimeni să nu îți ajuți copilul, dar văd atâtea cazuri de oameni care muncesc pe brânci ca să cumepre scutece pentru nepoți și țigări pentru leprele lor de copii…
Articolul asta mi-a adus aminte inca odata cand eram in facultate in anul I si m-am angajat ca un operator la o firma de cablaje din Arad. Am lucrat pe 3 schimburi timp de 2 ani pe un salar de vreo 600-800 RON ( nu mai retin exact ) + Bonuri. In acelas timp puteam sa raman acasa si nu duceam lipsa de nimic. Din cacatul ala de bani care am reusit sa ii strang mi-am luat o beshina de Peugeot 106 care pica toata peolalta ca sa pot sa-mi car curul din schimbul 3 rapid la facultate, cu tramvaiul nu aveam nici o sansa iar banii de taxiu pana la facultate, mergeam 1 saptamana cu masina. Uh.. I’m scared for life.
Deci stai: tu ai muncit 2 ani in timpul facultății ca sa iti cumperi o mașină cu care să te poți deplasa în timp util de la muncă la facultate? Pai nu era mai simplu sa te duci doar la facultate? Sau ai mai strâns si de-un covrig?
Eu sunt unul din aia ce muncesc dar care nu apuca sa-ti plateasca pensia ca o sa plece din tara destul de repede. Deci 3 din 4 muncesc iar din astia minim 1 o sa plece destul de repede cat sa nu mai conteze la calcul. Deci raman 2 din 4.
dacă ai sub 40 de ani, nu o să mai apuci pensie în nici o țară.
Pentru toți lupii moraliști, va invit sa dați o tura miercuri dimineață la Loft sau ce fițe mai sunt prin nordul stațiunii Mamaia, veți găsi acolo băieți simpatici de bani gata gen Mazăre jr (sau senior), care nu numai ca nu au muncit o secunda în viața lor, dar îți vor râde în nas când le veți sugera un job straight și vor demara în tromba în noul lor Lamborghini sau P1. Dacă Tiriac jr. freaca lula, eu de ce sa ma zbat? Hm?
Acuma totusi, cine are bani cacalau ar face bine sa nu fie angajat, ca ia jobul unora care au nevoie
Pentru ca taica-tu nu e milionar in euro?
@Flat, personal ma doare in pwla de tipul respectiv ca o da in tromba in Lamborghini si ca il doare in pwla daca il zgaraie ca oricum are bani sa il repare. Ce avem noi si nu au aia ? Sentimentul ala cand ma/ne pun(em) pe o motocicleta / capac de buda / masina / whatever de: „bah coae.. am tras pentru cacatul asta de lucru 6 luni, dar e al meu”. Sentimentul ala de „accomplishment” sau de bucurie cand deschide un colet ca si-a comandat de pe net un TV / oala / furculita nu il vor avea niciodata. Deci muie plecatului lor in tromba cu Lambo.
PS. Nu am nimic cu tine, vorbesc din PUR perspectiva personala.
Tot văd oameni prin comentarii vorbind de angajat. Dar de să ne angajăm? Ai auzit de „făcut firmă”? Sau trebuie să-l aveți pe unul peste voi să vă zică ce să faceți și ce nu?
Si firma aia o faci de la 20 de ani? Cand pana atunci 90% dintre tineri au doar distractie in cap? Si bani de inceput de unde? De unde sa ai experienta cu oamenii daca nu te invarti pe la niste locuri de munca sa vezi si tu niste chestii? A, ai parinti cu afacere care te invata de tanar ce sa faci cu firma lor mai departe…sa zicem, dar vb aia, sunt atatia care au o varsta si tot dau faliment, daramite unu care de abia trece de pubertate…
Am dat-o în bară de două ori până acum, dar cu noua afacere merge okay (a tot crescut profitul de la lună la lună). Și nu, nu am părinți care să aibă habar de afaceri. Am Google, cărți și creier.
Că tot am avut niște probleme de sănătate, a trebuit să stau pe bară o lună de zile. Reîncep activitate de săptămâna viitoare. O să-ți spun peste un an cum merge treaba.
Te-ai gândit că nu-ți trebuie mulți bani la început? Dar nici nu știu de ce vorbesc cu femei, astea ar trebui să rămână la cratiță.
Nu ma jignesti cu ultima fraza stai linistit, ca vorba aia pana la 30 de ani am invatat ca oamenii, fie prosti, ingamfati, prost crescuti sau cu lipsa caracter, au si ei dreptul la opinie si oricum unui incuiat nu ii schimba nimeni parerile, in mare parte pentru ca nu merita. Ce sa zic, succes cu afacerea ta cu bani putini, sper sa nu faci parte din categoria celor pe care i-am intalnit de-a lungul timpului, care se credeau mai destepti ca toti si care aveau impresia ca au descoperit cheia succesului cu bani putini si care dupa cativa ani, nu doar ca nu aveau profit, dar mai ajungeau si praf cu nervii cand vedeau ca viata nu e asa roz.
Boss, bani puțini pt început înseamnă că ceva nu e legal. Nu știu ce afacere ai pornit, dar cam nimic nu poți porni cu bani puțini și sa ai succes imediat. Nimic legal.
dar fain ca ai firma ta și că nu ești sclav
In plus spui că deja ai dat de două ori chix, înseamnă că nici capul nu te duce cum trebuie să cauți pe google
LOL! Dacă dai chix înseamnă că nu te duce capul? LOL!
Cauți un loc de muncă? Îți dau 800 RON și niște bonuri de masă. :))))))
Ai uitat de „cum trebuie”. Mai ai o încercare sa dispară acel „cum trebuie” sau sa dispară și „nu”. Da, consider că e o problemă daca nu a mers nici a doua oară. Să fie oare banii puțini investiți la început? Habar nu am, nu stiu nici ce ai facut si nici cauzele care te-au doborât.
Ms, ești drăguț. Dar e prea puțin, prefer sa stau acasă sa îmi dea părinții bani sa ies la un cico sau ceva.
Vai dă capu meu Dane. Esti genu’ de om cu capabilitati intelectuale echivalente cu angajatii McDobalds dar ,totodata,cu ideea puternic intiparita in minte ca esti un fulg roz de zapada cu capabilitati de patron
Mamele voastre de saraci. Allah Akbar!
https://stirileprotv.ro/stiri/social/meseriile-practicate-de-tineri-vara-care-le-pot-aduce-cel-puc-in-1000-de-euro.html
Sau asa:
https://stirileprotv.ro/bacalaureat/ce-au-declarat-elevii-dupa-a-doua-sesiune-de-bacalaureat-relac-ia-dintre-rebreanu-c-i-maitrey.html
Decizii, alegeri, alea alea… iE grele, maica!
Uneori, tot ce-ți trebuie în viață este puțin noroc. Sau, în limbaj modern, o oportunitate
Dar se mai spune și că norocul și-l face omul.
Poate că pentru generațiile de acum sunt mai multe oportunități în mediul on-line, de la informații despre job-uri la idei de afaceri și strat-up-uri… Din partea mea, cât mai mulți bucureșteni să stea în casă, să avem loc pe drumuri ăștia care trebuie să ieșim cu mașinile :))))
Anyway, prin anii ’90, când am început eu să-mi iau viața-n mâini, internetul era mai micuț, iar mai important era să cunoști oameni, să te implici, să faci ceva productiv, sau măcar să ieși din casă (ori din camera de cămin). Presat de condiția de provincial, am reușit să mă angajez din al doilea semestru al primului an de facultate (franceza și engleza să trăiască!), cu carte de muncă, pe un salariu decent la vremea aceea. Dar costurile traiului în cămin studențesc erau mici, iar în patru ani de stat în Regie, nu cred că am intrat de trei ori în vreo discotecă. Așa că am putut să economisesc ceva bani, mai ales după ce am prins și bursă de studiu, pentru că note bune.
În anul doi, deși lucram în continuare (în ture de tip 9-21, o zi da, una nu), m-am luat după o colegă de facultate și m-am băgat în seamă cu un ONG pentru drepturile omului. După câteva luni, ea a renunțat, tipii i s-au părut scorțoși (deh, avocați…) dar eu am continuat să le dau o mână de ajutor pe la traduceri, redactări de rapoarte și altele, pentru că nu pot să dorm după ce-a răsărit soarele și n-aveam stare să zac în camera de cămin în ziua liberă de la slujba de bază. Avocații plăteau simbolic, dar la un moment dat (asta era prin ’95) au apărut primele oportunități de plecat din țară, pe diverse poziții în misiuni internaționale interesate de voluntari pentru peacekeeping (Balcani, spațiul ex-sovietic). Nu eram noi salarizați, dar primeam o diurnă frumușică, din care economiseam aproape jumătate. După mai multe misiuni scurte (gen săptămâni, eventual o lună-două), m-am calificat, dpdv al experienței, pentru misiuni de lungă durată, cu contract clar, asigurare, bani buni și hazard payment, astfel că am renunțat la job-ul de bază și m-am mutat în Kosovo pentru câțiva ani. Banii au fost investiți cu cap (imobiliare), iar experiența acumulată (cu referințele pozitive de rigoare) îmi permite să candidez oricând pentru o poziție de felul ăsta.
Întrebarea de 1.000 de puncte: puteam să stau și să mă uit la televizor în zilele libere? Puteam. Acum aș fi fost cine știe pe unde, că firma la care lucram s-a închis. Aș fi ajuns mai bine, sau mai rău? Nu știu. Dar până și în logica de tipul „până la 30 de ani să călătorim, să încercăm chestii, să ne facem de cap etc.”, situațiile prin care am trecut și chestiile pe care le-am trăit între 22 și 35 compensează cu vârf și îndesat timpul dedicat, iar de bani, numai de bine, și mulțumiri Celui de Sus.
Mă rog, asta e doar povestea mea, sunt mii de alte situații mult mai interesante. Ideea centrală este, vorba lui Hagi, că dacă faci bine, lumea te cunoaște :)))
Iar potato-couch ai tot timpul să fii, de pe la 45 de ani, în casa ta, cu sau fără copii, cu niște proprietăți închiriate, ceva bani în bancă și acces la internet de viteză mare, să te tot saturi
PS: nu am menționat ajutorul părinților pentru simplul motiv că nu a existat (din motiv de frate mai mic, mamă cu probleme de sănătate și tată cu principii sănătoase: „te-am ținut până la 18 ani, ești major și vaccinat, marș la muncă!”)
Vorba aia, here, have a potato
O fi aia lenesi, da’ v-au si dat motive sa va laudati la cate unii….
Lucrez la TVR (vorba vine). Pot sa fac un film după viața ta?
@m
Dacă ți-aș spune că totul e inventat, te vei simți mai bine, în suflețelul tău ăla micuț?
@Vmo
Păi, dacă lucrezi la TVR (chiar și în propria imaginație…), viața ta trebuie să fie extraordinară! Wow! Mulțumesc că m-ai băgat în seamă!
Din facebook in facebook, din blog in blog, tot lume revoltata. Fascistilor.
E treaba fiecaruia daca vrea sa munceasca sau daca vrea sa-si subventioneze copiii care n-au chef sa munceasca pe banii aia sau pur si simplu n-au chef sa munceasca. Mi se pare mai moral sa barfesti cu cine si-o trage fiecare decat ce aranjamente financiare are cu parintii. Chiar la asta nu e de comentat, ca nu mai avem termeni legali ca trai parazitar, ca pe vremea lui ceausescu. Munca e o chestie serioasa, nu poti sa o pretinzi nimanui daca nu esti tu ala care-l plateste (si vorbesc de salariu, nu de ajutoare sociale, sa fim seriosi, nu vorbim de suedeji sau de teleormaneni aici :))
Problema nu e ca parintii isi subventioneaza copiii acum. Problema e ca parintii aia mor si atunci trebuie sa ii subventioneze altcineva. Si nu ar fi problema ca unul sau doi fac chestia asta, dar atunci cand un procent semnificativ sta degeaba, viata e mai greu pentru aia care nu stau.
Ca principiu, nu ma intelege gresit, sunt de acord cu ideea de venit minim garantat. Consider ca asta e viitorul. Dar ideea aia se bazeaza pe niste chestii: un numar nu foarte mare de oameni care sa doreasca sa stea degeaba; o economie puternica, cu o taxare progresiva si o rata de colectare excelenta si practic lipsita de coruptie. Cand o sa ai astea, o sa ai si venit minim garantat.
„Fascistilor” – do not be a dumb motherfucker
Pana mea, acuma ne gandim si ce fac cand o sa moara cei care ii sibventioneaza. Oi fi eu dumbmotherfucker, da’ si tu ca unu din prostia omeneasca. O sa se descurce, ce sa faca.
O sa se descurce, adica o sa primeasca bani sa stea degeaba in cel mai rau caz, sau o sa castige un salariu foarte mic in cel mai bun caz, motiv pentru care o sa voteze PSD pentru o galeata de sarmale (sau ce plm mai da PSD-ul acum). Si, inca o data, nu ma deranjeaza asta in situatii in care se poate – o economie sanatoasa ar trebui sa permita unui mic procent din cetateni sa supravietuiasca stand degeaba (in plus fata de cei ce nu pot sa munceasca din motive obiective). Dar asta nu e o economie sanatoasa.
Si da, daca te grabesti la fascisti ca popa la pendula, esti dumb motherfucker.
Din nou ca in prostia omeneasca, drobul de sare. Pana una-alta, mai ales alte categorii voteaza psd. Iar la ce pretentiosi sunt cu salariile, o sa se descurce inseamna ca o sa plece afara.
Romania e judetul botosani al europei (bulgaria e vasluiu, ca e mai saraca) si la fel cum veneau moldovenii la bucuresti, brasov sau timisoara, asa se pot cara oricand si romanii spre zari mai promitatoare.Da, fascistii erau cei care puneau oamenii la munca impotriva vointei lor. Cei mai recenti care faceau asta (si asa zisii comunisti).
Daca vor sa plece afara, foarte frumos. Sustin. Dar e greu nene. Trebuie sa te deplasezi pana acolo. Sa cauti loc de munca. Sa stii chestii. Daca esti invatat cu bani de suc de la mamica, sanse mici sa iti ridicu curul de pe canapea.
Cu fascistii insista tu si vezi cine o sa te considere altceva decat un copil de 5 ani. Nimeni nu argumenteaza sa fie obligati oamenii sa munceasca. Asta e doar un om de paie, pe care il folosesti pentru ca e convenabil. Problema e ca nu muncesc, cauzele sunt: ca parintii ii sustin si ca ajutorul social e apropiat de salariul minim, deci nu e motivant sa munceasca. In situatia asta, trebuie sa fii prost sa crezi ca solutia e sa ii obligi.
Fra S.S … cred ca ai uitat sa ne spui partea esentiala – ca in ’95-’97 NU isi faceau ONG-uri decat securistii sau fiii de securisti, pen’ca era vorba de accesat fonduri europene si de furat cam mult, precum si de intors o parte din bani ca sponsorizari electorale …
Chiar crezi ca noi toti astia de pe aici am venit din tufish anu’ trecut?
Crezi ca nu stim cine sunt persoanele care au ONGuri infiintate in anii ’90? Vrei o lista cu „organele” pentru care lucreaza, si cu sumele furate din fonduri EU?
Asa ca, hai mai lasa-ne cu „mersul in Kosovo si mancatul de covrigi”…
@Poolete
Amice, fenomenul de care vorbești a existat, cu siguranță, dar mi-e teamă că generalizezi abuziv.
Dar dacă ai liste, dă-le pe față, să le vedem și noi, măcar de curiozitate.
Io, în Balcani, nu pentru UE am lucrat, ci pentru ONU, OSCE și Organizația Internațională a Migrațiilor. Apar și astea pe listele alea? :)))
Ori te pomenești că banii veneau de la Soroș?!!! LOL.
PS: biscuiții populari să trăiască!
Din punctul meu de vedere, numai cine nu vrea, nu va putea…poti sa ai succes intr-un domeniu si daca muncesti pentru acel ceva. Daca stai si astepti sa iti pice de undeva, nu o sa se intample.
Sa privim in primul rand internetul, cu oportunitatile pe care ni le ofera. Personal, cunosc un tip care a terminat liceul si nu a avut norocul sa intre la o facultate la buget, intrucat parintii nu il sustineau. Omul s-a zbatut si a invatat cu ajutorul internetului cateva limbaje de programare, a mers la un interviu la o firma de it dupa o vreme, firma l-a recrutat, l-a trimis la specializari, dupa care a fost sustinut de acestia sa termine o facultate de profil.
Deci se poate, dar cine s-a invatat sa fie capusa pe spinarea parintilor, capusa va ramane…
Am vazut si eu reportajul la TVA, ma uimeste totusi modul in care tinerii raspund la intrebarile astea ale reporterilor de parca ar fi ceva normal sa fie intretinuti.. Dar sa nu-ti placa scoala si nici munca.. aici e totusi un pic nasol.. Vorba aia.. ori cu mingea ori cu cartea !
Nu mai fiti ipocriti. Daca esti cat de cat normal, nu-ti place nici scoala, nici munca. A, daca gasesti ceva de muncit care nu pare munca (si ceva de invatat care nu pare scoala) ci pasiune, e altceva. Asta poate asteapta si ei
Nici in strainatate lucrurile nu stau prea diferit, tot cam 25% din tineri locuiesc cu parintii, in total milioane de pendularai paraziti care irosesc degeaba resursele planetei, varf de lance englezia si …surpriza Italia. Dau vina pe orice ptr incapacitatea lor, de la preturile chiriilor pana la azilanti romani in special.
In Olanda incep sa munceasca de la 16 ani.
Parca revolta initiala era de la faptul ca nu vor sa munceasca. Acum amestecam si pe aia care doar stau cu parintii? Lumea-i un loc dur, mai bine te sacrifici (da, e un sacrificiu psihic care depaseste avantajele superficiale ale statului cu parintii) cativa ani si strangi mai multi bani (din care se pot bucura si parintii, cand au nevoie) decat sa platesti rate, chirii, facturi separate ca sa fii mandru ca esti independent. Iar parintii de multe ori chiar se bucura (nu-i inteleg pana nu o sa am copil :)) ca te au in casa, nebunii.
Sper ca erai ironic cu surpriza …italia. Lor li se rupe de mentalitatile astea anglo-saxone din filme cu plecatul de acasa. Daca nu ai tot felul de angoase iti dai seama ca cel mai mult conteaza sa ai familia aproape.
Partea rea in italia e ca e mai greu sa gasesti joburi bune ca tanar decat in romania.
Parintii sunt de vina. Era unul care zicea clar ca parintii trebuie sa-l sustina, ca ce altceva sa faca. Si are dreptate. Daca parintii il dadeau afara din casa, parazitul ala nu mai avea atatea impresii.
Ai dreptate. E vina parintilor. Dar si a copiilor. Inteleg ca pana la o anumita varsta educatia vine din casa. Gurile rele spun ca varsta aia s-ar invartii in jurul a 7 ani. Mai departe cred ca omul incepe sa inteleaga mai bine mediul inconjurator si sa invete lucruri singur. Parintii ar trebui sa-si incurajeze ordasla in directia asta. Si sa-i traseze niste responsabilitati. Adaptate varstei si mediului micutului. Iei paine, duci gunoiul,iti faci curat in camera…..Apoi pe masura ce inainteaza in varsta , complexitatea responsabilitatilor poate sa creasca. Ajuns la varsta legala pt munca acest exemplar va intelege mai repede si se va adapta la cerintele noului loc de munca. La noi aud tot mai des zicala: ” Lasa draga sa aiba ca eu nu aveam” EU nu spun sa nu-i oferi copilului ce e mai bun. Eu zic sa nu-i oferi pe tava. Pt ca asa va invata ca se pot obtine lucriri si prin santaj emotional. Si ghici ce. Va asimila asta ca fiind calea cea mai scurta si mai rapida de a optine ce-si doreste. De aici pana la o persoana ce nu e dispusa sa munceasca mai sunt doar cativa ani. Care trec usor cu parintele la munca incercand sa-i asigure celui mic (ajuns deja la pubertate) un trai decent iar odrasla taind fruza la caini si asteptand in cuib ca mama sa aduca papa. Problema vine si de la anturaj. Anturajul parintilor care „inteleg” ca asa stau lucrurile si in alte case. DAr si al copiilor care vad ca mama lu Gigel i-a luat tableta de 500 de euro sa se poate juca ala micu ful hd si pe wc cand se kk. Si o sa vrea si el. Desi o minge e mai ieftina. Sau o bicicleta. Dar cu astea ca sa te distrezi tre sa depui efort. Oricum tableta e mai tare.
PArerea mea e ca trebuiesc educati parintii. Si asta e greu. Pt ca odata cu inaintarea in varsta omul incepe sa aiba impresia ca le stie pe toate. Si e respectat la jobul lui. Si face destui bani sa se intretina pe el si odraslele. Poate chiar sa le ofere bani de buzunar si cadouri mai scumpe decat cei din anturajul lui. Asta il face un fel de invingator in ecosistemul lui. E greu sa-l convingi ca greseste. E greu sa-l faci sa-si accepte greseala si sa vrea sa o indrepte. Ca cine esti tu sa-l inveti pe el cum sa-si creasca copilul? SI cand isi va da seama ca a gresit va fi tarziu. Si daca va incerca sa-l invete pe altul mai tanar se va lovi exact de propia mentalitate .
Asa ca intrebarea mea e …..cum facem sa-i convingem pe oameni ca responsabilitatea e buna . Sau cum zicea cineva mult mai destept decat mine: „If you want children to keep their feet on the ground, put some responsibility on their shoulders.”
Acum 15 ani, când fi-mio ăl mai mare,Toma, îmi zicea că nu-i ajung banii de buzunar îl puneam să-l ajute pe dr. Cosmin ori dr. Dan, veterinarii nostri. Avea vreo 8 ani. Ăi mici năvăleau cum că să le dau şi lor de lucru ceva.
A venit faculta pentru Toma, a lucrat par-time în domeniul în care se pregătea.
După licienţă, în septembrie, deja se angajase.
Ce vreau să scriu, Ai dreptate!, nu copiii sunt de vină, ci părinţii.
Părerea mea.