Vin Sărbătorile.
Magazinele sunt deja pline de oferte, de la topuri de hârtie pentru copiatoare până la… mai ştiu eu ce. Las deoparte un segment – electronice – că mă simt cu musca pe căciulă. Şi o să mă leg de altceva.
De mâncare.
Pentru că, aşa cum văd de ani buni, lumea o să îşi umple până la refuz cărucioarele. În principal cu de-ale gurii. Ca apoi, în buna tradiţie creştinească, să se îndoape o spăptămâna întreagă. Aia dintre Crăciun şi Anul Nou. Dar, cu toate că perioada va reprezenta o culme a consumului de carne, murături şi dulciuri, adevăratul record e doborât, an de an, în altă parte: alimente aruncate. Pentru că se vor cumpăra fără măsură produse perisabile, pentru că se va găti la fel de mult. Şi, logic, nimeni nu va fi mai încăpător acum (capacitatea cilindrică a stomacului nu se modifică de sărbători, poate doar dacă mergi la chirurg).
Vreţi să cheltuiţi mai mult ca anul trecut ca să vă simţiţi mai bine psihic? Nicio problemă, există şuncă la preţul de 350 lei/kg, îngheţată cu peste 100 de lei caserola, brânzeturi cu preţuri formate din trei cifre, există vinuri mai scumpe decât multe băuturi spirtoase. Rafinați, măcar acum, selecția.
Vreți să luați și cantitate? Umpleți, dragilor, cărucioarele cu absolut orice! Dar donați măcar un sfert din achiziție (ăla pe care oricum o să îl aruncați peste trei, patru zile) unui azil de bătrâni, unei case de copii. Unor amărâți. Ei nu aruncă niciodată, nimic.
Vreți să fiți mai buni de Crăciunul ăsta? Nu mai aruncați mâncarea! Și fiți mai cumpătați, poate așa le facem Sărbătorile mai bune și celor de la Camera de Gardă…
Sursa foto: aici.
Mai exista o solutie pentru mancarea cumparata in plus: maidanezii. Mancarea nu ajunge la groapa de gunoi si te imprietenesti si cu ei. Win-win! Bine, asta nu e o scuza pentru banii aruncati da’ ziceam si eu asa
Acum vreo 2 ani, ne-am adunat de Sf. Nicolae la un prieten, gratar, la tara. Si, cum e normal la noi, a ramas multa mancare. Maica-sa lucrase 15 ani in San Marino, ingrijea casa unei batrane de 95 de ani si ne povestea ca sanmarinezii ar criza daca ar vedea atatea resturi de mancare.
Sanmarinezii nu mananca mai mult decat au nevoie, nu fac risipa. Rar, foarte rar li se intampla sotiilor sanmarineze sa prepare ceva si sa aiba resturi de mancare iar cand se intampla asta, si vorbim aici pana si o frunza de vie, UNA singura, sunt impachetate si puse in camara. Sunt foarte chibzuiti, precauti si nu numai cand e vorba de mancare.
Batrana la care lucra mama prietenului de care vorbesc avea 95 de ani si avea o memorie de invidiat (stia ce zarzavaturi a pus in borcanele din camara, borcane vechi de 20 de ani si inca bune de consumat), se putea misca, putea vorbi foarte fluent.
Sanmarinezii au un stil de viata foarte sanatos. Popendulatia e putin peste 30000, mandatul unui presedinte e de 6 luni iar la inmormantarea unui sanmarinez vine chiar si presedintele, deci o mana de o oameni, media de viata e peste 80 de ani.
A fost foarte refreshing sa aud chestiile astea. Mai povestea si despre faptul ca la un moment dat s-a deschis o fabrica de vopsea, ceva de genu’, ori o vopsitorie, in San Marino. S-a inchis pentru ca nici un sanmarinez n-a vrut sa lucreze intr-un mediu hostil,cu gaze, chestii dintr-astea. Iar eu stiu vopsitorite care muncesc in santierele noastre navale, femei de pana-n 50 de ani, cu cosuri, fete palide, toxicomane, dependente de gazele astea carora le e frica sa-si ia concediu pentru ca in 3 zile de aer curat incep sa le doara oasele, dureri de cap si cacaturi dintr-astea.
Sa compari un sanmarinez cu un roman, bai, aia chiar e o diferenta de la cer la pamant. Noi vrem sa muncim in Rosia Montana desi stim ca nu atingem 50 de ani ca miner.
Gandim si traim eronat, stupid.