Dictonul “haina îl face pe om” s-a întipărit adânc în memoria românului în ultimii ani și e un curent global în a achiziționa produse premium sau măcar copii ale acestora. Metroul bucureștean e plin de puștoaice cu fulare Burberry, cumpărate cu 5 lei din Obor. Ne dorim telefoane premium, haine premium, mașini premium, ceasuri premium. Extrem de mulți credem că, dacă avem un portofel de 500 lei sau niște butoni ne vom transforma automat în persoane rafinate.
Și tendința asta se observă cu vârsta. Nu doar că ne dorim respect, ne dorim genul ăla de respect regal, în care oamenii cad pe spate când aud de noi sau când ne întâlnesc.
Și e amuzant, pentru că oamenii care se pretind high class nu înțeleg cum funcționează mecanismul ăsta al respectului. Mi s-a întâmplat de câteva ori să primesc mai mult respect decât alți oameni mai bine îmbrăcați, în ciuda și spre mirarea lor, deși interlocutorul judecase corect haina și omul.
Câteva idei despre asta:
- Respectul de sine. Totul începe de aici și categoria asta e destul de cuprinzătoare. Are de-a face cu modul cum vorbești, cu bunele maniere, cu modul în care le vorbești celor aflați mai jos pe scara socială (portari, vânzătoare etc.), cu modul în care alegi să scrii sau să îți decorezi casa.
- Bagajul de cunoștințe. Aici e o chestiune relativ simplă: cei mai mulți care vor să fie high class sau scriu din poziția de rafinați habar n-au pe ce lume sunt. Nu au citit prea mult și asta nu le permite să emită judecăți sau opinii de valoare (care le-ar da alura aia de rafinați cunoscători pe care și-o doresc).
- Experiența lumească. Am un exemplu bun aici: eu nu iau în teste mașini foarte premium (Benz E-Klasse, BMW Seria 5 sau 7, Range Rover și altele) pentru că îmi recunosc carența în a putea aprecia un asemenea instrument, care e făcut pentru alt gen de oameni decât mine, cu alte posibilități financiare și, mai ales, cu alte nevoi. Eh, închipuiți-vă că sunt oameni care au carențe la punctul 1 și 2, dar totuși insistă să scrie sau să vorbească despre asta ca și cum s-ar pricepe. Nu știu cum îi văd oamenii pe care încearcă să îi impresioneze sau cu care încearcă să se măsoare în grad de finețe, dar dacă mie îmi provoacă zâmbete cred că nu prea bine.
- Bârfa. Eu știu o chestie simplă: nu spune despre un om ceva ce nu îi poți spune în față. De asta am auzit pe la colțuri tot felul de prostii despre mine, dar foarte puțini au avut curajul să o spună în față, pentru că teama de ridicol e mare, așa că mai bine să o dăm anonimă, vorba lui Caragiale. Oamenii care se pretind high class nu pot scăpa de acest obicei de mahala și au tendința să se dea de gol extrem de repede.
- Complimentele. Faceți un exercițiu și observați cât de politicos este un om rafinat și cât de bădăran e unul care se pretinde. Câți deschid ușa unei doamne sau doar soției, câți mulțumesc celor mai jos pe scara socială decât ei, câți înțeleg că există și alți oameni care lucrează și care merită un pic de apreciere.
V-aș da niște exemple, dar mă distrez prea bine cu ei ca să risc să mă baneze din viața lor de high class. Dintre cele evidente, precupeața Lumi Balaban sau contesa Ana Morodan sunt cele mai evidente, dar mai avem.
Am rămas cu câteva idei bune de tot după perioada petrecută în Germania. Modestia lor, dorința de a-și face treaba oricare ar fi ea, lipsa de interes cu privire la ce și cât mănâncă sau dorm vecinii și, mai ales, ideea că tu ești singur responsabil cu fericirea ta și nu îți va pica din cer.
Alături de “respectă-te pe tine”, nu uitați de celălalt motto al meu: “la orice masă unde se strâng 4 oameni trecuți de 30 de ani, unul dintre ei dă cu subsemnatul la un serviciu”.
Ai si tu dreptatea ta.
Un om care castiga mai multi „bani” in timp va tinde spre a achizitiona lucruri mai de valoare nu neaparat pentru a-si etala nivelul de trai ci pentru multumirea de sine (am muncit pentru banii astia – merit o camasa mai de calitate – cu toate ca el este constient ca o camasa de 90 lei ii la fel ca una de 300).
Problema la noi este ca nu avem traditie – familiile de vita „nobila” sunt tot mai putine.
In ziua de azi optiunile unui proaspat imbogatit este sa-si trimita copii la scolile cele mai bune care si le poate permite (conform IQ-ului) si sa spere ca ii va putea duce afacerea mai departe. Asta in cazul in care si-a lasat copii liberi si au devenit iremediabil „de bani-gata”.
Nu va fi niciodata o camasa de 90 de lei cu una de 300. E vorba de croiul produsului si nu in ultimul rand de materialul din care e confectionata ,plus calitatea cusaturilor.
@Ramon La noi este posibil. Cămaşa aia de 300 să coste 60 iar restul adaos comercial.
n-ai scris tu asta, niciodata
nu citește nimeni așa ceva. prevăd maxim 3 like-uri
Alături de “respectă-te pe tine”, nu uitați de celălalt motto al meu: “la orice masă unde se strâng 4 oameni trecuți de 30 de ani, unul dintre ei dă cu subsemnatul la un serviciu”
La ce te referi aici? E prea subtil si nu am prins ideea.
ce nu ai inteles?
Evident nu este vorba de semnarea condicii.
Nici eu.
Spioni. Spioni peste tot.
a) serviciu = job sau
b) serviciu = serviciu secret? sau
c) altceva?
B e corect.
@vali petcu Unul din trei, la nivelul anului 1990. Se pare că progresăm.
Deh, ne invartim in alte cercuri se pare.
Mersi de lamurire.
@Claudiu Ca să te lămurim. În anul de graţie 1990, în liceul , vezi avatar, prin ianuarie-februarie, un profesor diriginte, un dascăl aparte, intra extrem de furios în clasă. În ziua respectivă a aflat, alături de alţii la fel de uimiţi ca şi mine, că dintr-o clasă de a XI-a de 32 de elevi, între 12 şi 14 elevi practicau diverse forme de turnătorie. Nu a dat nume niciodată. Pot să afirm că eram ceea ce s-ar numi un eşantion reprezentativ. Îmi vine greu de crezut că acei colegi învăţaseră comportamentul ăsta la şcoală .Te las pe tine să calculezi procentele. În momentul de faţă generaţia respectivă are între 39 şi 45 de ani. Asta cred că a vrut să spună domnul Petcu.
continuă să crezi ce vrei
Parerea mea e alta, dar foarte scurta: niciun articol de genul nu va schimba nimic. Atunci cand esti plin de tine, flancat/a de fake-uri si aere de superioritate, n-ai cum sa vezi ceva de rau la tine. Intotdeauna de bine. Restul e invidiosi si le si place ca doar e de bine, nu?
Nu, dar e misto sa vezi cum gandeste ala pe care-l citesti
ce descrii tu mai sus caracterizeaza un om matur.
daca scrii pentru copii atunci are sens ce spui,
doar trebuie educati in caz ca acasa n-au primit educatie de la parinti.
altfel e suprefluu
produsele high-end, luxury, premium au cunoscut o crestere in comportamentul de consum post-criza.
oamenii au nevoie de asigurari mai mult ca oricand, vor sa stie ca banii lor au fost investiti cum trebuie si nimic nu a fost pierdut.
la o adica, preferam sa dam 1200 de lei pe un pulover the casmir de calitate decat sa luam 6 bucati despre care nu suntem siguri 100%.
de multe ori pretul reprezinta o garantie si cu cat mai mare cu atat mai „asigurator” pentru cumparator.
asa se exmplica de ce magazinele de flori online (de lux) sunt pe val. cand te uiti la ce scoruri au, te-ai intreba care dracu’ ii trimite flori sotiei prin posta la 300 de lei buchetul pe care il gasesti la 50 de lei in piata de flori.
but then again, it’s about premium.
premium ne ridica orgoliul daramat de criza si nisa luxury se mareste nu atat ca si substanta cat ca si mental.
psihic, multi din middle class sunt into high-class products. financiar mai putin dar….strangem din fund si ne luam un produs de 6x mai scump decat media pietei pentru ca asa suntem mai buni in raport cu altii si cu noi insine.
cat despre cele doua gunoaie mentionate, luxul la ele vine din bartere si barbati care le mai sponsorizeaza.
Mai e și aia cu prea sărac să cumpăr lucruri ieftine. Unele lucruri le prefer de calitate. Ceasul, cureaua, portofelul, telefonul, încălțămintea.
de la „prea sarac sa cumpar lucruri ieftine” lumea o cam ia razna si omite un aspect ” raport calitate\pret”.
Unele le prefer de calitate:
– scoala copilului si tot ce tine de sanatatea si siguranta lui;
– mancare sanatoasa;
– biciclete bune + pantofi si trening de alergat (ca fac sport cu ele);
– incaltamintea
– hainele – nu excesiv de scumpe , dar de calitate
– casa – zugravita, curata, calduroasa, mai ales functionala;
– anvelopele masinii: de top (Dunlop / Michelin), precum si service la zi
– timp de invatat pt mine (am nevoie in meserie)
Astea nu:
– mobil smart pt copil (pierde vremea pe WhatsApp);
– ceasuri – ieftine, fara staif, dar functionale, nu zgariate;
– portofel – rupt sa nu fie
– telefonul – sa pot vorbi la el sa nu fie spart / excesiv de uzat
– masina – 10 ani, dar arata ca noua (am revopsit / schimbat ce era nevoie)
– laptop: functional, nu Mac (prea scump)
– iesiri fara scop cu masina cand putem folosi bicicleta
etc.
sunt curios cei care i-au dat minus lui hash care e motivaia lor, deoarece eu sunt de acord cu 98% din e a zis el. (Mac imi trebuie nu iau altceva :))
E un secret al lui Polichinelle strecurat aici in articol: oamenii cu venituri cu adevarat mari au grija mai degraba de ei decat de imaginea publica din ochii altora. De imagine se preocupa cei cu venituri mai degraba medii – asta pe principiul „fake it ‘til you make it”. Ca vorba aia, altfel conduci discutia cand cobori dintr-un X5 (chiar daca nu e al tau sau traiesti in conditii absolut mizeriabile pentru a-ti permite leasing-ul).
Exact asta e principiul pentru care unii isi amaneteaza viata, ca sunt convinsi ca „altfel conduci discutia”, dar in realitate treburile stau cu totul diferit, degeaba impresionezi oameni nesemnificativi, atat timp cat cei care ar trebui impresionati sunt nepasatori cu tine… Chiar crezi ca daca ai cobora din X6 si n-ai fi in stare sa legi 2 propozitii coerent, te-as baga in seama?… astea-s manelisme. PS: Asa e cu reclama la TV, faci emisiuni mizerabile, in care pui reclame la Rolex-uri, de zici ca cineva care-si permite luxul se uita la toate mizeriile.
Acest comportament se numeste popular ‘basini’ sau,mai Titu Maioresc, ‘forma fara fond’.
Sau „big hat, no cattle” cum zic texanii.
Vezi „The Millionaire Next Door” (cartea)
Am vazut oameni la costum cu ceas scump, pantofi curati si alte labareli dar cand au iesit din masina s-au apucat sa fumeze o tigara si sa arunce scrumul pe jos si tigarea la fel, degeaba au unii costum daca se sterg cu maneca la cur.
minus pentru „tigarea”
Sunt complet disperat de cei care se plâng de scrumul pe jos. Pula mea, am rezolvat toate problemele din lume și am trecut la scrumul de la o țigară. în felul ăsta hai să tăiem toți copacii pentru că le pică frunzele.
Dunning–Kruger much?
Prin natura domeniului de care ma ocup, iau contact cu oameni din asa-zisa clasa superioara, din pătura de sus. Ati ramane surprinsi cati sunt plini de spoiala asta de domnism, cati vor sa para cat mai domni si sfarsesc a se desconspira in foarte, uneori prea foarte scurt timp. Ii tradeaza gesturile, o vorba aruncata prost, pozitia pe scaun in fața mea, felul in care se sterg la gura cu servetul intr-un restaurant scump si cum cer sau nu permisiunea de a aprinde o tigara. Ma astept din partea unuia venit dintre astia proaspat imbogatiti, bisnitarii anilor 90 sa fie mai cu scapari, nicidecum din partea unora care au absolvit niste scoli inalte prin tari de soare pline, sau care se invart in cercuri elitiste. Si totusi….
Am luat masa candva cu domnul Balaceanu-Stolnici. O incantare, o revelatie pentru orice femeie. Cat rafinament, ce educatie, cat echilibru! Cred ca in ziua de azi nu se mai ,,fabrică” domni.
Te referi la domnu’ Constantin Bălăceanu-Stolnici? Cunoscut delator si datator cu subsemnatu’ la Secu’? Ai dreptate, nu se mai fabrica „domni” de astia. Speram sa nici nu se mai fabrice vreodata.
Iti dai seama ca stiu ce a facut si cu ce s-a ocupat domnul in cauza, nu e ca si cum m-am dus acolo ca o floricica. Stiam. Totusi eu m-am referit strict la comportamentul sau ca barbat. Departe de mine ideea de a spala imaginea altora. Ba dimpotriva.
citind si razand si dandu-mi seama cat semanam la chestiile simple gen umor sau, sa-i spunem, mici rautati, mi-am dat seama de ceva: eu te citesc de foarte mult timp, de cand eram pustoaica mica si bleaga. si pe arhi. si, de multe ori, am invatat de la voi chestii. asa ca va multumesc, am devenit, intr-un fel, si voi. m-ati crescut in pareri, opinii, felul de a privi lumea. si e ok aici unde sunt, comparabil cu marea masa. si pot sa pun pariu ca nu doar eu. stiu ca e frumos sa vezi ca implicarea ta n-a fost in van, asa ca ia realitatea asta si bucura-te de ea. va multumesc ptr ca ati dat sufletul vostru real in randuri. miscarea asta si-a atins scopul cel putin intr-o persoana.
acum vreo 3-4 ani, am primit niște mailuri de la oameni care citiseră articolele meu și văzuseră documentarele puse de mine pe blog și au evitat să ia credite și mi mulțumeau că i-am salvat de la faliment. deci da, se poate. mă bucur că ai găsit chestii utile pe aici.
cu ocazia asta, recunosc ca am invatat si eu multe chestii legate de relatiile dintre femei si barbati si ca imi place stilul direct si nepretentios al domnului Petcu.
Confirm si eu. Scoala de bune maniere si educatie Vali Petcu m-a scos din cateva situatii:)
Subscriu! As mai mentiona si Visuratul in vremea cand chiar se ocupa de blogging…
„nu uitați de celălalt motto al meu: “la orice masă unde se strâng 4 oameni trecuți de 30 de ani, unul dintre ei dă cu subsemnatul la un serviciu”.
oare asa vom trai toata viata? uitandu-ne peste umar cu frica?
Sa nu confundam abordarea pragmatica ,realismul,cu frica…
Fă un blog separat sau o secțiune separată pentru articole din astea ”de viață”.
Mulțumită unui articol de-al tău mi-am făcut dinții și am avut de învățat multe din genul ăsta de postări.
Mi-aș dori să le văd pe toate la un loc…
nu. e un pachet, vine cu bune și cu rele
Constatarile mele in legatura cu high-class, traditie, premium si lux:
– „high-class”, „vita nobila”, „familie de traditie” de regula nu inseamna decat ca altcineva a procedat imoral pentru a parveni (tatal, bunicul, strabunicul, etc), deci nu e nici o scoafala. Si toti cei pe care i-am cunoscut sunt niste ridicoli infumurati al caror unic merit este ca SUNT ceva, nu ca AU FACUT ceva. De ce i-as respecta ori admira?
– am cunoscut in schimb oameni bogati, cu averi oneste, porniti de la zero (toti in IT si doar unul in comert). Modesti, inteligenti, generosi, si mai ales, oameni.
– lucurile premium: ravnesti la ele cand nu ti le permiti, iar cand ti le permiti, e firesc sa le iei, pentru ca de multe ori aduc un plus fata de lucrurile standard (macar ca sunt mai fiabile sia mai bine finisate). Dar premium nu e motiv de etalare , cu premium nu esti „high-class”, ci trebuie sa treci in partea de lux ca sa fii „high-class”.
– lucrurile de lux: daca ai minte in cap si un pic de educatie, astea devin motiv de rusine. Nu te poti da jos dintr-un Bentley sa te intalnesti cu un om care castiga pe an cat costa o janta a masinii aleia. Pur si simplu nu poti. Daca esti un imbecil, poti, dar daca esti om cu bun-simt, nu.
– ridicolul: imitatorii (cei/cele cu Burberry, dar fara bani de o saorma) sunt la fel de ridicoli ca si modelele. Nu am cunoscut inca pe cineva care sa merite calificativul de „decent” sau „inteligent” ori macar sa fie posesor al simtului ridicolului, si care sa poarte Burberry, Vuiton, Prada, Gucci ori alte fas-uri similare. Sorry, it’s a fact.
… omul cu cat este mai mic cu atat vrea sa para mai mare, e logica de clasa primara. Esti rupt in fund, dar cataloghezi alti rupti in fund. N-ai bani sa-ti platesti utilitatile, dar te imprumuti sa-ti iei un iphone 6. Totul tine de educatia primita acasa si de nivelul tau de discernamant in legatura cu societatea in care traiesti. Psihologic Comunismul a lasat rani adanci in generatiile care au copilarit in anii ’80, de aici si aceasta dorinta de afirmare. Uitati-va cum parintii copiilor din ziua de azi, le fac pe plac fara sa tina cont de consecinte si logica.
bravo!
Oamenii „ALEARGĂ” ?!?
Ce dreaq’ frate… e maratonu’ parveniților?
practic tu aici vorbești de gentlemani … ăștia’s rari prin miorița
Nu-ti place tie deloc tanti Morodan asta, am observat. Ti se pare fake sau de ce? Nu crezi ca-i chiar atat de rafinata pe cat pare?
n-are fundament și conduce o mașina ieftină, pentru că era cea mai ieftină.
Deoarece majoritatea oamenilor din aceasta societatea vor sa fie apreciati doar pentru aparente si „tangouri” iar in realitate nu stiu decat sa se laude pe ei insisi si sa critice totul in jur tot aceeasi majoritate este si receptiva la aceste aparente si superficialitati care cred ei ca definesc acet statut mult ravnit „high class”.
Cu alte cuvinte,putini oameni mai stiu sa aprecieze in ziua de azi calitatile reale ale unui om…majoritatea sunt o turma care se lasa manipulata de aparente,politici de marketing de rahat,ipocrizie,supraevaluare ale valorilor personale….si multe altele.
Adica…toti se cred destepti insa in realitate sunt „prosti de bubuie”.Nimeni nu se autoevalueaza cu adevarat insa toti stiu sa arate cu degetul si sa comenteze!…mi-e sila!
…* supraevaluare a valorilor personale…