Te sinucizi? Sau mergi mai departe?
Valul (au fost mai mult de trei) de sinucideri recente are tot felul de explicații psihologice și sociale. Oamenii sunt deprimați pentru că au joburi de rahat, au iubite urâte, nu văd nici o lumină în viitorul lor. Unii se descarcă pe net, înjurând tot ce prind. Alții ascultă punk furios. Alții se bat în trafic. Alții beau. Câțiva, foarte puțini și foarte curajoși, își iau propria viață.
Ideea e că nu vine nimeni să îți schimbe viața și să te scoată la lumină, mai ales dacă nu ai sânii mari și un zâmbet frumos. Trebuie să muncești pentru a fi fericit.
Atata timp cat viata ai primit-o cadou, nu ai dreptul sa ti-o iei. Cine ti-a dat-o ti-o va si lua la momentul potrivit. Viata e grea. Se pot intampla multe lucruri urate. Trebuie sa incercam sa stim sa profitam de ea si sa incercam sa facem ce ne place.
Oricum, ideea e ca There must be more to life than this. https://www.dailymotion.com/video/x25a54f
E greu pentru toti, fara exceptie.
Nu sunt foarte curajosi. E cel mai usor sa te sinucizi. Curajul e sa treci peste probleme.
Prin orice metoda.
Inveti, muncesti, cumperi, vinzi, pacalesti, furi, dai in cap.. faci ceva.
Sinuciderea? For pussies.
Da e ok, de ce sa tot o lalai daca nu ai chef de nimic ?
Ca unu’ care a plecat de acasa cu gandul sa nu se mai intoarca, iti spun 100% ca-ti trebuie foarte mult curaj. Eu n-am avut, ca de asta mai scriu acum…
Iti trebuie foarte mult curaj pentru sinucidere (sau hai sa ii spunem disperare). Mai pussy sunt aia care raman in viata si fac tot felul de rahaturi mai mult sau mai putin nocive,
Uneori nu iti trebuie doar curaj ca sa treci peste probleme. Se poate sa ai nevoie si de un obraz gros, ca sa treci peste ele. Si aici da, ai dreptate. cei slabi, nu suporta si se sinucid. Doar pieile groase razbesc pana la capat.
Ia incearca tu sa-ti tai o vena, una la intamplare doar de dragu de a vedea daca esti capabil. Apoi vorbeste de cat de usor e.
Sinuciderea este un act curajos. Si mai ales egoist. Nu confundati curajul cu egoismul.
Cand am zis „pacalesti, furi, dai in cap” nu am zis ca recomand asta dar ..
Sunt 4 moduri de a „trai”:
Doua variante pentru „curajosi”:
– varianta corecta: inveti, muncesti, faci afaceri cinstite
– varianta incorecta: furi, dai in cap
Doua variante pentru „fricosi”:
– varianta mediocra: un pic din toate dar multa leneveala. Si lenea e tot un fel de frica. Iti este frica sa urmaresti niste obiective clare, iti este frica de schimbare.
– varianta fricosului absolut: te sinucizi.
Viata e grea. Esti curajos daca te straduiesti sa ramai in viata si sa iti imbunatatesti viata.
Mi se pare cel mai greu lucru sa iti invingi instinctul de supravietuire.
Eu de exemplu nici nu pot concepe, oricat m-as stradui. E ca si cum ar fi magnetul pus invers, resping gandul cum ma apropii.
Sa mori tu ca e usor sa te sinucizi? Ia incearca tu sa-ti tunzi putin venele, sa vedem cat curaj ai sa faci asta. Fie ca te decizi sa schimbi ceva, fie ca alegi sa te sinucizi, pentru cineva adanc in groapa tristetii e fix la fel de greu, e chestiune doar de alegere.
Dragilor… Nu e nici curaj, nici lasitate. Este disperare, ceea ce are putin din fiecare. E… e atunci cand te saturi sa urli in sinea ta.
Trebuie facuta o clinica de eutanasiere. Vii, semnezi, iei o injectie si „pleci”… de tot.
In Roma antica si in multe culturi era ok sa-ti iei glanda daca viata iti era o povara pt tine si pt altii. Si nu ma refer a fi doar un handicapat fizic, si psihic daca nu mai esti in stare de nimic esti cam tot pe acolo. De ce sa nu o poti face elegant in loc sa o faci aiurea in metrou sau mai rau in avion ca dobitocul ala de a omorat atatia.
Typo: se va citi „Ai curaj cand” in loc de „Curajul e sa”.
trebuie sa fie troll postul asta. de proasta calitate însa. curajoși, what?%?#
Omul asta e bun psiholog. Sunt momente cand ai place sa f**a psihic pe unii cu posturile lui. Apreciez stilul lui de a scoate la suprafata frustrarile celor care ai citesc blogul.
WTF? O discutie despre sinucidere chiar e asa de tabu in tara asta?
Tie si tuturor celor care cred ca daca cineva a ales acest drum fara intoarcere e un las, idiot, etc le doresc doar atat: sa simta macar intr-un vis ce inseamna sa fii complet patruns de deznadejde si sa simti ca viata asta e fara niciun scop; si ca nimeni nu te poate aduce la lumina.
Dupa aia, mai vorbim.
Avem nevoie de o iluzie pentru a continua. In final, un realist vede viata din prisma unui sicriu. Este ceva in om ce cauta un sens, un scop, o idee, un tel, o credinta, o speranta. Oamenii isi proiecteaza aceste dorinte in fel si fel de lucruri.
Omul creeaza un cerc in care sa se simta confortabil. Dar luat strict material toate sunt o iluzie. Ce folos ca ai atins cutare performanta cand stai paralizat de la o boala. Ce folos ca esti nu stiu care vedeta si mori drogat? Ce folos ca esti cel mai mare inventator sau cel mai bun in online si poate mori de la o capusa?
Ti-au adus faima? In majoritatea cazurilor dupa 3 zile oamenii te-au uitat. Chiar asta sa fie scopul sa isi aminteasca altii de el. Ce sa spun, e si asta o dorinta.
Cand apar probleme decisive in viata vei gasi o alta iluzie careia sa i te supui sau vei abandona?
Dar cand realizezi iluzia ideilor tale sau pierzi aceste scopuri, sperante omul isi pun intrebarea: ce folos?
Oare suntem doar materie vorbitoare cum sustine evolutia? Sau suntem fiinte spirituale?
Este si varianta simpla a comentariului meu, pentru unii dintre voi: da-i incolo de sinucigasi. N-au curaj, si-o meritau.
Ai dreptul sa spui „stop joc” oricand vrei tu. Lasati bullshit-urile legate de curajul de a infrunta viata. Uneori…pur si simplu nu mai merge treaba.
Ok, sa detaliez putin raspunsul meu. Tot ceea ce facem in prezent este conditionat de ceea ce ne inchipuim ca vom face in viitor, de cum credem ca ar trebui sa arate viata noastra peste 10-20-30 de ani. Facem sau nu facem ceva in functie de drumul pe care credem ca trebuie sa il apucam in viata.
Uneori se poate intampla ca drumul pe care l-ai ales, sa fie total gresit si te trezesti astfel ca te indrepti aiurea catre un loc unde nici nu ai vrea sa ajungi. Iti dai doua palme si te intrebi de ce ai pierdut atata timp mergand, macar daca ai fi stat pe loc, puteai sa alegi acum alta destinatie. Dilema: ce faci? Te-ai intoarce, dar nu ai cum. Mergi inainte? Nici gand… O iei aiurea prin padure, macar e fun :))
Ce ne motiveaza in viata? De ce ne trezim dimineata? De ce ne agitam sa traim? De ce alegem „viata”? O viata petrecuta facand ceva ce nu-ti place, sau poate iti place, dar in masura in care iti asigura un salam de sibiu la batranete, ca altfel nu ai misca un deget, este o viata aruncata la gunoi.
Viata e un joc unde fiecare trebuie sa-si creeze o realitate. In momentul in care nu mai esti multumit de rezultat, ai dreptul si poti sa spui end game. Daca nu traiesti din motivele corecte, e un egoism sa te agati de viata. Daca nu o intelegi, mori. Daca traieti doar pentru ca ti-e frica de varianta, asta e lasitate.
te angajezi
totul este biochimie, 3 ioni in plus legati de un receptor zbang fericirea, un hormon deficitar+ o proteina lipsa prin crenguta 4 adn fleosc nefericirea
Este un sentiment ciudat sa nu iti gasesti locul si scopul, sa nu gasesti nimic care sa iti placa si sa te atraga. Te trezesti, mergi la slujba, te intorci acasa si te intrebi ce rost are. Rutina e de kkt, traiesti sa mori.
Cand joci dupa cum iti canta altii, normal ca nu iti place. Ai incercat sa traiesti dupa legea ta si nu ti-a placut?
Rutina e de kkt, asa e.
Ce exact te opreste sa te arunci de la etaj acum, azi?
Depinde, daca rutina e un sir de kkt-uri sau un sir de lucruri placute dar de care te-ai plictisit.
@Cristi
Ca mi-as lasa parintii si prietena singuri pe lume.
Putini cred ca a-ti lua viata e un act de curaj.
Si eu cred ca aia sunt cei mai curajosi oameni posibili : sa recunosti ca ai o existenta ratata si sa iti depasesti instinctul de supravietuire mi se pare mai mult decat simplu curaj.
Pe aia ne-curajosi ii vezi betivi sau drogati prin santuri.
Stiu ca vor sari pudibonzi pe comentariul asta, dar e o realitate simpla si cruda.
Ai dreptate. Prea putine sinucideri, o tara de lasi. Pacat, ar fi fost mai fain sa nu fim asa lasi. „Da un sens vietii tale, sinucide-te.”
Ar trebui sa luam exemplu de la Japonia.
Tu iti dai seama ca deprimarea e o afectiune a creierului care uneori nu are nici o legatura mediul in care traieste individul, da?
ce afectiune frate ? astia-s aia de-si luau bobarnace in scoala si nu aveau curaj sa faca nimic.
Intr-un singur caz pot sa accept sinuciderea cuiva : atunci cand are o boala incurabila si devine o povara pt cei din jur/dragi.
In rest… mars, bea o votca si schimba ceva in viata ta dupa aia
@maxp aia de care zici tu nu-s cu adevarat deprimati. Unii poate doar vor atentie. Nu confunda tristetea cu deprimarea. Intreaba orice psihiatru (adica ala cu facultatea aia grea si lunga de medicina nu psihologul cu aia de 3 ani). O sa iti spuna ca se pot observa modificari fizice reale la nivelul creierului care determina starea emotionala independent de mediul in care se afla.
De ce ti se pare ca sinucigasii sunt curajosi? Niciodata n-am vazut-o ca pe un curaj, mereu am vazut-o ca pe un act de lasitate, de frica in fata vietii. Daca a fost sarcasm, asta e, nu m-am prins, daca n-a fost asta e, mai gresesti si tu.
Frate, oamenii mor de frica si sa se gandeasca la asta – ca ar face-o, (ca nu cumva gandindu-se, sa ia hotararea „castigatoare” si apoi sa nu se mai razgandeasca) si tu vi si zici ca nu e act de curaj? E un act de mare curaj si sa te gandesti pe bune ca ai face-o, dara-mite sa o faci efectiv.
Ba chiar e nevoie de curaj sa faci asta. Stiu oameni in viata inca doar pentru ca le-a fost frica sa faca gestul asta desi au ajuns ff aproape. Nu, nu au bravat. Si nu, nu amintirea celor dragi i-a impiedicat sa se sinucida. Ci lasitatea. Chiar iti trebuie curaj sa faci asta.
Pentru ca e in instinctul uman sa supravietuiesti.
Pioltul german trebuia sa stea macar o saptamana in Bucuresti, eventual Rahova/Ferentari si se trata de niste depresie…
Joburi de rahat si iubite urâte au fost mereu, ceva a facut diferenta, dar ce? S-a intalnit Uranus cu Mercur si s-au certat? Sau prima sinucidere a fost factorul declansator pentru celelalte?
eu beau.
cand esti cu spatele la zid poti sa mergi doar inainte.
Play CS:GO?
Curajul e o chestie subiectiva. Tie ti-e frica de moarte, altuia i-e frica sa traiasca. Si cand ai de trait cu niste demoni care-s doar in capul tau, parca moartea pare o solutie buna – te gandesti ca suferi o data si bine.
Sa judeci de la caldurica tastaturii curajul unui om de a trai intr-un anume fel, sau de a alege sinuciderea, e un pic ipocrit – tu esti ce esti pentru ca esti un cumul de fapte, sentimente si amintiri, si chiar daca ai trai o viata identica cu a persoanei care si-a luat viata, tot nu ati fi acelasi om, deci nu ai cum sa te pui efectiv in pantofii lui, ca sa poti intelege 100% ce i se intampla in creier in momentele alea.
Si daca nu poti intelege si accepta niste circumstante, nu mi se pare normal sa le poti judeca la rece, asa cum se mandresc multi oameni ca o fac.
Mi-as dori sa avem mai multa empatie si atentie pentru cei care nu reusesc sa vada o cale de iesire, alta decat cea care ii duce la cimitir. Din pacate, insa, e mai distractiv sa stam pe margine si sa spargem seminte, razand de idiotii care n-au curaj.
Ceva nu merge, schimba ceva, cat de mic… iti place cola: baga mare, iti place votca etc…
Problema nu e la viata ci e la tine si cum privesti lucrurile, lumea e la fel: si buna si rea… tu sa fii mai bun ca ea.
Este foarte trist daca nu gasesti nimic bun in viata ta, dar daca ramai motivat si nu devii trist ai toate sansele sa devina viata ta perfect
CURÁJ s. n. Forța morală de a înfrunta cu îndrăzneală primejdiile și neajunsurile de orice fel; îndrăzneală, fermitate în acțiuni sau în manifestarea convingerilor; tărie de caracter, temeritate, bărbăție. ♦ (Cu valoare de interjecție) Fii îndrăzneț, tare! nu te lăsa! [Var.: (pop.) coráj s. n.] -Din fr. courage.
Sursa: DEX ’09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
Dar cum e atunci cand atragi atentia asupra ta făcând asta. Promovezi sinuciderea si le dai si idei unora care nu au toate tiglele pe casa.
E mai complicata un pic treaba. Depresia serioasa chiar e o boala grea, e greu de inteles si greu de imaginat, dar chiar daca pt noi pare ca e o prostie, pt oamenii care sufera, e ceva foarte real. In plus, daca ti se nazareste ca trebuie sa ii pedepsesti si pe cei din jurul tau pt suferinta ta, e si mai nasol, ca mai iei si pe altii cu tine.
Iar noi, suntem programati genetic pt supravietuire, asa ca daca decizi de unul singur sa zici bye-bye, in general insemana ca o rotita sau doua scartaie la mansarda, nu-i vorba de curaj. Sunt studii care vorbesc de deficiente chimice in organism/la nivelul creierului
Insfarsit cineva care stie asta!
Pot sa te injur?!
Ca la momentul sinuciderii ajung toti … unii trec peste, o parte uita ca au avut un astfel de moment in viata, unii nu trec peste.
sinuciderea e actul suprem de control asupra vietii. unii control freak cred ca isi au in maini viata, they have nothing!:)
sinuciderea e actul suprem de liber arbitru, victoria impotriva divinitatii dupa cum spunea „demonul” Kirillov in opera lui Dostoievsky.
daca Dumnezeu ne-a dat viata si noi ne-o putem lua inseamna ca noi suntem Dumnezeu, pana si Camus spune:
“Dacă Dumnezeu nu există, Kirillov este dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu există, Kirillov trebuie să se omoare, Kirillov trebuie deci să se omoare pentru a fi dumnezeu“.
sigur, vorbim de o sinucidere „rationala” nu de pussies care se sinucid din dragoste…
N-am nimic impotriva celor ce decid când și cum să-și încheie socotelile cu viața. Poate ca au motive serioase, poate ca sunt mult prea dezamăgiți de directia în care mergem ca specie umana. Unii poate pot fi ajutați să ia altă decizie, altii poate nu.
Dar mi se pare un gest de cea mai joasă speță să iei și pe alții, nevinovați, cu tine! Ăsta nu e curaj, e lașitate!
Corect, dar omorâtul altora e crima.
De unde atat lașitatea la ala care si-a omorât copii? a vrut sa se răzbune pe o persoana anume luandu-i ceva ce a considerat ca ii va provoca durere.
Nici vorba de lașitate, ala o omora si pe nevasta-sa de o prindea.
Pentru comentatorii care au luat in calcul calea sinuciderii am o singura intrebare (curiozitate): La persoanele (dragi voua) care raman in viata v-ati gandit? Sunteti consitenti ca prin actul vostru probabil le distrugeti si lor viata? Sau o faceti tocmai din razbunare?
o sa vina o vreme cand oamenii vor intelege ca moartea e ceva la fel de natural si propriu omului cum e si nasterea si ca nu exista niciun motiv de tristete pentru nimic din ceea ce ne este propriu. e ca si cum te-ai intrista ca faci pishu. doar religia ne-a facut sa ne fie frica de moarte ori cand nu mai ti-e frica de moarte, viata iti devine mai libera si frumoasa. in 2-3 generatii probabil se va ajunge la asta…
Problema e mai complexa putin fiindca depresia precum si gandurile suicidale apar intr-un context mental in care rationalul se schimba; in care ‘adevarul’ individului incepe sa difere din ce in ce mai mult fata de ‘norma’.
E usor sa condamni si sa gasesti contra-argumente (si eu ma fac vinovat de asta) si de multe ori trebuie actionat punctual, la subiect. Din pacate, atitudini gen „viata e grea, fii barbat, las ca trece” nu ajuta deloc.
Daca peste asta mai pui si o anumita labilitate (gen egoism sau lasitate) ajungi la o combinatie fatala.
Romania nu o duce prea bine la sanatate mentala si asta si prin prizma educatiei care in loc sa intareasca si sa dezvolte individul, il tine in intuneric si il indobitoceste (toceala, misticismul numit religie, lipsa aspectelor practice, jocul/lucrul in echipa) in timp ce lumea ‘reala’ in general il bruscheaza si-l arunca in jur ca pe o minge (ca asa il calim). Iar asta cu saracie si modele de viata de tabloid (vezi merzanul de 200K parcat in mall in brasov), adevarate derapaje duc la randul lor la derapaje.
„educatiei care in loc sa intareasca si sa dezvolte individul, il tine in intuneric si il indobitoceste ”
In clasa a patra te invata cum se calculeaza 5/8 + 3/5. Si te invata si cati metri cubi are un litru.
Dupa care vine cineva si zice – „hei, astia nu ne-au invatat nimic”. Esti sigur ca educatia e de vina?
trebuie sa fii curajos, ca sa fii fericit.
https://lyricstranslate.com/en/muj-cas-my-time.html
Nu! Nu am link-uri de la Arabela.
Astept cat mai multi „curajosi” sa umple buletinele de stiri.
E criza, nu vezi nimic bun in viitor? Arunca-te de la etaj! Buletinele de stiri au nevoie de tine.
Ti se pare ca viata ta nu are un sens? Fa-o sa aiba: taie-ti venele, ca sunt unii care te vor cataloga „curajos” daca o faci!
Faptul ca detii controlul in viata ta este o iluzie, doar te afli intr-un context favorabil tie si nimic mai mult, de aceea nu poti sa te gandesti ca altul nu a gasit o solutie pentru a scapa de probleme, asa cum ai gasit tu si te apuci de dat sfaturi.
Nu toata lumea este la fel, nu are aceeasi capacitate sau aceleasi reflexe, de aceea si oamenii gasesc solutii diferite in rezolvarea unei probleme sau nu gasesc deloc, unii dintre ei.
In momentul cand peste tine vine un val de cacaturi care nu se mai termina, in momentul cand vezi ca nu poti avea decat ce arunca altii, cand vezi ca oricat te-ai lupta, te impiedica un factor extern, pe care nu-l poti controla, de parca o divinitate vrea sa isi bata joc de tine, ideea de a termina cu totul incolteste si te gandesti cat de buna sau de rea ar fi.
Am auzit lume vorbind de alcool, de socializare, de psihologi, astea sunt cacaturi. Alcoolul iti adanceste si mai rau depresia iar vorbitul nu te ajuta la nimic atat timp cat nu este cu cine trebuie, adica cu cine iti poate da o solutie adevarata nu cacaturi motivationale.
Oamenii care cad in depresie sunt cei care s-au saturat de cacaturile astea si vor sa gaseasca solutia sau pe cineva care sa o dea, chiar contra cost. Asta de fapt nu exista, cineva care sa dea solutii palpabile, ca de psihologi de ocazie si sfatuitori generalisti suntem satui.
De ex:Eu sunt singur. Daca intreb in zece locuri cum rezolv problema asta, toti imi vor spune ca de fapt nu sunt pentru ca ei sunt prietenii mei si imi vor da indicatii pretioase cum sa agat fete. Dar nici unul nu va spune „frate stiu eu pe una singura, hai sa va fac cunostinta” sau „stiu pe cineva care cauta sa angajeze pe cineva ca tine” daca mi-as cauta de munca.
Asta vrem sa auzim, solutii. Daca nu poti spune, nu stii, n-ai chef, mai bine taci dracu’ din gura decat sa faci pe psihologul.
Prietenii, discutiile, terapia – toate astea nu iti dau solutii, ci te ajuta pe tine sa gasesti singur solutia.
Tu vrei sa-ti aduca prietenii o femeie sa zica „na, e a ta!” (sunt curios ce faci daca ea nu te place? pui prietenii sa-ti aduca alta?) si sa-ti faca rost de un loc de munca (sunt curios ce faci daca nu-ti place la locul ala de munca? pui prietenii sa-ti caute altul?).
Ok, vrei sa iti tai firul pentru ca plm, pentru tine viata nu mai are nicio valoare. E foarte ok, e decizia ta si pot sa-ti vorbesc eu la nesfarsit despre cat de frumoasa e viata ca tu tot n-o sa vezi lucrurile in felul meu. De asemenea, pot sa te trimiti la cata terapie vrei, daca tu nu esti vezi ca ai o problema si terapia te poate ajuta atunci n-o sa functioneze in veci. Asa ca curaj, ia-ti viata!
…dar, pentru numele lui dumneseu, fa tu chestia asta undeva in privat, nu strica ziua a sute de oameni blocand circulatia metroului, nu intra pe contrasens sa spulberi alte masini, nu arunca avionul intr-un munte. Oamenii aia nu ti-au facut nimic, nu ei sunt cauza problemelor tale.
In primul rand tin sa fac o nota ca si daca ai sani mari si zambet frumos tot trebuie sa muncesti pentru a fi fericit. Acum ca am lamurit asta, eu am 3 solutii ca raspuns la intrebarea din titlu:
1. Un om entuziasmat de ce va face maine nu se sinucide niciodata. Deci trebuie sa te straduiesti sa gasesti ceva care sa te entuziasmeze.
2. Sa ai grija de fericirea ta sistematic, ca facturile vin lunar, asa ca ai grija sa faci si tu macar lunar, daca nu zilnic, ceva care sa iti faca frumoasa viata. Un film, o melodie, o mancare, o calagtorie, vorbit cu un prieten etc.
3. Fuckitol – medicament foarte bun impotriva depresiei. Daca ceilalti din jur iti fac viata urata – serviciu, credit, prietena, oras, tara, naiba stie. Fuck it all, schimba totul, pleaca de nebun, rupe-te de tot ce te deprima.
Daca sinucigasii sunt curajosi, depinde. Dar cred ca toti sunt disperati si nu au gasit ajutor, nici in ei nici in ceilalti. Si e mare pacat, fiindca si un om strain care nu te cunoaste te-ar ajuta. Vad ei totul prea negru in acel moment.
Like pentru „Fukitol”. Am inteles ca a fost retrogradat dela medicament la supliment alimentar. Acum se poate gasi peste tot!
Am verificat site-urile de stiri. Frate nici un „curajos” care dadea cu plus pe comentarii nu a „plusat” si in viata reala? Lasilor, „viata e de kkt”, sunteti „plictisiti”, totusi nu faceti nimic? La ce etaj stai? ACUM arunca-te, „plictisitule”, „viata e de kkt”, doar stii!
Sunt convins ca iar veti da cu minus, ca niste lasi ce sunteti.
Astia care sufera crize de personalitate ar trebui sa raspunda la doua intrebari (ma rog, prima e mai mult un indemn): Gasiti-va identitatea si care este finalitatea? Ce ii mana in lupta vietii, vorba ceea, pentru ce traiesc. Trebuie sa gaseasca ei ceva, a enumerat cineva mai sus niste variante.
identitatea asa cum o intelegem in modernitate este un sir nesfarsit de experiente personale si manipulari sociale (prin parghiile aferente). cine esti TU cu adevarat nu vei afla niciodata. cand scoatem de pe noi hainele cu care majoritatea se imbraca in fiecare zi a vietii lor: ce am facut si ce avem, ce-ti mai ramane? cine esti TU cel fara lucrurile pe care le ai si prin care multi se definesc si cine esti TU cel care nu se defineste prin facultatile urmate sau proiectele la care a participat? eh, aia e identitatea ta si o data ce o vei afla, probabil o sa vina la pachet cu acea constientizare a „finalitatii”. Intre ghilimele pentru ca in fapt e imposibil sa existe o finalitate.
O molecula devine omida care crede ca moare dar devine fluture iar fluturele ce devine? O stea devine giganta rosie sau super giganta si la un moment dat spunem ca explodeaza (sau moare) si devine o nebuloasa planetara si apoi pitica alba sau o supernova si apoi gaura neagra si apoi doar pentru ca avem un raspuns vag la asta nu inseamna ca asta e adevarul si aici se termina tot.
Tocmai asta e problema omului modern. Am ajuns la o constiinta atat de elevata ca rezultat al inlaturarii a unor probleme materiale care ne captau toata atentia acum 200 de ani incat am intrat pe un taram in care constiinta ajunge sa se gandeasca pe sine.
In fapt, pare ca intreaga evolutie a mers in directia in care va dezvolta un sistem nervos atat de performant incat am putea spune ca organismul evolueaza pentru a sustine constiinta (sau spiritul).
Asa ca un proiect la munca, un televizor nou, o dragoste noua te vor destabiliza mereu cat timp te definesti prin ele.
Lumea e nemultumita. Nimeni nu se gandeste la ceea ce are, toti se gandesc la ceea ce nu au. Mereu dau de fete suparate, nimeni nu mai zambeste, toata lumea se gandeste la ziua de maine, la banii de salariu, la ce vor pune pe masa, la credite, la rate, la o casa noua. Unii se sinucid, pentru ca nu mai suntem setati psihologic de a avea puterea de a merge mai departe, altii cad in diferite vicii, iar o mica parte isi gasesc acel echilibru pentru a merge mai departe.
bag lula dacă te mai citesc, Zoso.
acum va trebui să fiu extrem de atent când traversez strada, la trecerile de cale ferată, când merg cu bicicleta . . . ca nu care cumva să pățesc ceva din vina mea.
că dacă pățesc, o să-mi verifice history’ul & am să apar direct la știri: „recent a accesat site’uri despre suicid. . . și porn, MILF porn”
Apar la stiri cazuri oribile. Cum a fost recent criminalul de si-a omorat in bataie doua fetite mici, apoi s-a spanzurat. Ala e un monstru, caz special.
Ingrozitor de miselesc este sa-ti dai off cand stii ca lasi copil/copii mici care depind de tine pentru a supravietui! Sau cand lasi datorii pe nevasta/restul familiei.
Oricat e de greu, ai obligatia sa-ti „duci crucea” pana pui copii pe picioare si nu lasi o povara financiara pe familie. Cand ai rezolvat lucruile astea, poti da shut down.
Scoala de pilotaj.
nici eu nu vad alta cale. sufar de depresie de 7 ani. sunt emotiva, nu imi gasesc locul. traiesc intrun oras mizer. vreau multe dar nu am posibilitai. neamurile proaste mi-au controlat viata. de aceea vreau sa ma omor sa scap de ele!!!!!!