În 1999 scriam emailuri lungi oamenilor de la AP, care raportau parcă dintr-o altă parte a lumii despre mineriade. Nu mai reţin exact despre ce, dar ţin minte că erau inexactităţi grave în ştirea care apăruse pe fluxurile internaţionale.
Mi-am adus aminte de asta după ce am văzut un interviu cu o domnişoară studentă şi mă întrebam ce făceam eu la vârsta ei. Interviu care abunda de aberaţii crunte. Nu am permisiunea să vă arăt interviul şi nici nu ştiu cu ce se ocupă exact persoana. Am reţinut însă ideile principale: zoso nu se pricepe la new media, zoso nu se pricepe la jurnalism online, zoso e cam prost şi nu se pricepe la nimic. E ok, e o părere personală, nu poţi să îi bagi omului în cap o idee cu forţa. Numai că pustoaica se adâncea mai mult în idei. Zoso nu se pricepe la new media, un e conectat la fenomen, în comparaţie cu Manafu sau Bobby, care sunt buni pe chestia asta. Citat: “nu ştiu cât de mult ştie zoso despre promovare online, despre piar online, despre advertising online şi mai ales despre jurnalism online”.
Aha.
Problema e simplă. Eu nu m-am lăudat îndeajuns de mult că ştiu sau că fac. Eu am cam tăcut. N-am vorbit la conferinţe despre cât de mult succes fac eu în online şi cum sunt deja primul la 2 zile de la lansarea produsului. Nu sunt consultant, nu sunt specialist, nu ma pup pe obraji cu alţi consultanţi, nu lucrez la trusturi, nu sunt prieten cu piarişti.
Îmi dau seama de asta acum. Trebuia să o las mai moale şi sa mă milogesc la contracte de consultanţă şi excursii în străinătate. Trebuia să mă integrez în sistem. Aşa, am rămas un fraier care o arde aiurea, în timp ce băieţii deştepţi din online se scaldă în bani. Trebuia să îmi promovez o imagine de succes. Ce dacă lucrez pentru toate jegurile şi fac spam până nu mai pot, eu sunt consultant şi specialist new media. Ar fi trebuit să mă gudur pe lângă Ciutacu, cum face Darius (ascultaţi aici spuneţi-mi dacă nu vi se face voua scârbă de cât căcat înghite pentru câteva sute de euro; distracţia începe pe la minutul 10), să mă imprietenesc cu Gămulescu, în speranţa că mă ia la conferinţe pe afară, să le bag sub nas contracte de consultanţă ălora de la GSP şi InternetCorp, ca să nu mai scriu de rău de ei, să mă dau bine pe lângă Cabral, poate mă pune în blogroll…
Ar fi trebuit. Dar nu pot face asta. Nu pot face asta pentru că eu încerc sa darâm sistemul. Încerc să curăţ internetul de spammerii de la ActiveSoft şi InternetCorp, de ciorditorii de la Ringier şi Hotnews si GSP şi altii. Încerc să dărâm sistemul lui Măruţă, care se cacă pe el să dea sursa unui clip (folosind, culmea, aceleaşi scuze pe care le folosea Ulmanu cu 3 ani înainte în aceeaşi situaţie, semn că pe jurnalişti îi uneşte acelaşi tip de jeg uman), sistemul lui Obae, care scrie materiale despre bloggeri şi uită să dea link (ocazie cu care i-am redirectat paginademedia.com către zoso.ro, că aşa se învaţă new media, cu forţa şi cu înjurături), sistemul lui Fusu şi Seceleanu, care au spamat până le-a iesit părul alb şi acum ne aburesc pe la conferinţe despre cum au făcut ei succes online, sistemul lui Cabral, care uită foarte repede.
Probabil mi-ar lua jumătate de oră să obţin o colaborare pentru o rubrică la un ziar (am zis că fac asta acum un an, dar persoana cu care vorbisem a plecat şi am lăsat-o baltă) de la Intact, Ringier, Publimedia sau pe unde mai am prieteni. Şi aş fi cu un picior în sistem. Dar atunci n-as mai putea spune orice. Ar trebui să fiu atent, să nu lezez toată colecţia de patroni care m-ar plăti. Şi aş scrie nişte editoriale grele despre bătrânicile care ocupă abuziv băncile din parc sau despre gândacii de bucătărie.
Cred că soluţia e să mă angajez într-un trust. Project Manager sau New Media Manager sau alt titlu pompos, să încasez câteva mii de euro pe lună şi să fac succes. Dragoş, mai e valabilă oferta aia de acum doi ani? Cât era, două sau trei mii? Gusti, cum era aia, “îţi dăm cât vrei tu, numai să vii la noi”? Fusu, zi nene, mai cauţi Business Manager să se mute la Târgu Mureş? Cât era, mai mult de o mie? Adevărul, Ringier, de la două mii în sus plecau ofertele, nu? Orlando, nu vorbeşti cu Sârbu să mă ocup eu de cancan.ro? Hai, că sunt ieftin. Oliver, vorbeşti tu cu Camelia să îmi găsească un post de director la Intact?
În câteva luni împlinesc 30 de ani. Şi soluţia cu vândutul sufletului pe bani mulţi îmi pare din ce în ce mai atractivă. Pentru că neatârnarea se plăteşte mai scump.
