E o problemă sociologică care mă fascinează de ani buni de zile: modul în care tehnologia a modelat gândirea celor din generațiile milenialilor, alpha și beta. E o chestie observabilă cu ochiul liber care nu necesită studii în antropologie – cu cât accesul la tehnologie e mai facil pentru copii, cu atât mai puțină educație par să aibă.
Milenialii sunt primii cărora li s-a aruncat tableta în brațe încă de mici. Sunt caracterizați de o lipsă a identității și un spirit de luptător care, în combinație, au dat naștere la fel de fel de ideologii și mișcări în care milenialii se bagă pentru a simți că fac parte din ceva ce-i definește. E ușor să schimbi ideologiile pentru că nu cere mare efort. Un hobby cere bani și timp. Aderarea la o clică cu reguli și valori proprii cere de obicei să-ți schimbi complet modul de viață, de la stilul vestimentar și până la comportament (vedeți curentul „emo”, de exemplu). Să adopți o ideologie socială însă nu ia nici efort, nu cere nici sacrificii materiale mari, nu necesită un redesign semnificativ al persoanei. Într-o zi pur și simplu decizi că ești vegan. Sau că susții lupta împotriva combustibililor toxici. Ai aceleași haine, aceeași viață, dar acum faci parte din ceva mai mare, ai un scop și un simț al apartenenței. Desigur – veți zice că un vegan renunță la carne, deci i se schimbă stilul de viață. Și aici avem două categorii: cei care chiar renunță la carne, și cei care doar afirmă că au făcut-o. Dacă în a doilea caz e prefăcătorie, în primul vorbim de o aderență la principiile ideologiei care nu ține mult. După ce ai sorbit tot ce se putea din persoana nouă pe care o prezinți lumii și după ce până și unchiul de gradul al doilea a aflat că ești vegan și nu guști carne, alura aia a identității începe să pălească. Rolul devine repetitiv. Nu mai interesează pe nimeni pentru ce lupți tu, și ai avut aceleași și aceleași discuții cu cei din jur. Se dărâmă într-o zi castelul din cărți de joc și – brusc – mănânci carne din nou. Există, desigur, și excepții de la regulă, dar sunt puține.
Dar milenialii au avut parte de Internet în viața lor doar de prin adolescență sau prepubertate. Cam pe-atunci se băga prin case utilizatorului de rând Internet de mare viteză. Cei din Gen-Alpha însă îl au de mici. Sunt cei cărora li s-a pus tableta în brațe de dinainte să învețe să gângurească corect. Și cu ei s-a petrecut ceva mai straniu: dorința lor de apartenență socială și de căutare a identității de grup e foarte mică. Nu aderă la curente și ideologii, socializează rar. Nu prea ies prin baruri (de unde și disperarea producătorilor de alcool că noile generații nu prea beau). Și motivul e simplu: netul lor e mai rapid, ceea ce a permis acces la conținut mult mai variat, în esență de tip video, plus comunicare online face-to-face. Dacă milenialii discutau în scris și găseau că e mai ușor să se întâlnească față în față pentru a purta discuții mai lungi, cei din Gen-Alpha au descoperit că nu sunt nevoiți să facă același lucru. Pot comunica direct, pe video. Mai toate jocurile multiplayer au funcție de chat audio și toate serverele ofereau deja pe vremea lor un streaming de imagine clar și fără întreruperi. Așa că nu prea a fost rost să înceapă să iasă dacă toți oamenii cu care vorbeau puteau fi văzuți și auziți clar printr-un ecran. Mai mult – au prins un Internet mai bine dezvoltat, mai mare, care a înlocuit complet alte forme de entertainment. Dacă milenialii se mai uitau din când în când la TV, cei din Gen-Alpha nu-l mai folosesc. Nu văd nici rostul ziarelor, cărților sau a altor forme de informare și distracție. E și greu să-i condamni: când ai 300 de jocuri și filme noi la îndemână te cam ferești de citit, că primele-s mai ușor de digerat și oferă mai rapid plăcere.
Și mai sunt cei din generația Beta. Cei care acum au vreo 12-13-14 ani. E timpuriu de zis încă în ce anume se vor dezvolta, dar mi-e clar că și ei au fost expuși la un babilon de chestii din online. Generația lor nu prea știe lucra la un PC sau laptop pentru că majoritatea folosesc dispozitive cu ecrane tactile. Spre deosebire de cei din Generația Beta sunt, încă, ceva mai sociabili și mai dornici de a ieși în lume. Ultima chestie se leagă probabil de faptul că Internetul e deja un loc din ce în ce mai haotic, informația vine prea repede și se schimbă prea repede și e cam greu să ții pasul cu ea, așa că noua generație ia probabil o pauză de la fluxul ăla de chestii în schimbare.
Și-acum la tema articolului: de ce și cum, mai exact, a schimbat tehnologia aceste ultime trei generații? Dacă ar fi să reduc la o singură chestie răspunsul, acesta cu siguranță s-ar lega cumva de factorul cultural. Prin intermediul Internetului tinerii au acces la extrem de multe persoane din extrem de multe culturi diferite. Apare pe monitor un influencer din Canada care vorbește despre – să zicem – cum e mâncarea la cantina școlii acolo. Și-o face relaxat, cu lejeritate, prezentând o tavă compartimentată cu chestii pe care, la noi, le găsești în restaurante. Chestii care contrastează puternic cu programul ”laptele și cornul”. Sau te uiți la o stradă din ceva oraș din Columbia și e chef latin pe-acolo, e animație, puzderie de turiști, gem barurile de lume și muzică. Apoi îți iei privirea de la ecran și te uiți pe geam la cum arată cartierul tău din Europa de Est și e un contrast nasol. Ieși prin oraș în weeend și e aceeași muzică anemică peste tot, cu oameni ceva mai triști și mai obosiți.
Încerc să spun că, atunci când ai contact cu atât de multe culturi, mai ales dacă ești lipit de ecranul ăla non-stop, contactul cu lumea reală se disipează. Te duci la școală și-s pereții scorojiți și n-ai coridoare curate ca-n școlile pe care le vedeai în fimele americane. Îi vezi pe ăia fiecare în banca lui iar la ore tu stai cu câte unu-doi colegi într-o bancă. Elevii ăia au tablete în fiecare cameră, tu nu. Și-ncepe să deranjeze chestia asta. Una vezi pe ecran, alta vezi când ieși din casă. De la palmierii exotici din cutare serial american te trimit părinții să iei pâine și dai doar de blocuri gri. E un șoc cultural pe care-l trăiești, puțin câte puțin, ori de câte ori te desprinzi de Internet. În online îl vezi pe cutare cu mașină de lux și omul îți vorbește foarte serios și convingător despre cum poți și tu să ai mașină de lux. Pare simplu cumva. Apoi dai de altul cu același text, apoi dai de o tipă care se lăfăie pe ceva plajă exotică, apoi o alta e la un chef turbat în Caraibe, apoi un alt tip din Germania îți arată ce upgrade și-a făcut el la PC. Ridici privirea și ești înapoi în apartamentul construit în perioada comunistă, cu o tabletă așa-și-așa care ar cam necesita schimbare, cu aceleași haine și posibilități. Începi să vrei mai mult – după cum e și normal.
Problema e că tinerii, mai ales cei sub 25 de ani, n-au încă destulă experiență de viață și educație cât să realizeze unele chestii. Cum ar fi, de exemplu, că cel din Germania care-și prezenta PC-ul upgradat are o situație materială mult mai bună decât media României și că de-aia își permite placă grafică nouă. Ori că influencerul rus care se lăfăia într-o mașină de lux la 17 ani e probabil fiu de oligarh iar mașina e a lui taică-su; chit că el îți spune că e a lui. Tinerii nu pot pricepe că înainte de imaginile cu apartamentul de lux al fotbalistului elvețian a existat sudoare, a fost cu nervi, s-a lăsat cu decepții, s-a dat cu niște noroc pe ici și colo și cu foarte mult antrenament. Casa ăluia e acolo pe ecran și pare căzută din cer. Și o vrea și el, că vede 100 de persoane pe zi în online și se pare că toți au, doar el nu. Nu pricepe că oamenii preferă mai degrabă să-și afișeze succesul în online decât eșecurile, de unde și puzderia de oameni de pe Instagram care o duc bine. Nimeni nu pune clipuri cu ”sunt cu rezervorul aproape pe zero și – uite – îmi ung o felie cu pateu pentru că am cheltuit prea mult în club în weekend”. Vor pune însă imagini din club, și alea-s tot ce vede copilul ăla pe tabletă sau telefon. Începe să creadă că așa e viața.
Prin contrast, când iese în lumea reală – cea de dincolo Internet, copilul sau adolescentul dă doar de probleme. De sărăcie, de oameni dificili, profesori fără chef, părinți cu datorii, vecini cu plase de rafie pe scări. Și-n mintea lui e doar că tocmai a avut acces la 100 de oameni care o duc splendid și e cu viața ălora în cap. E demoralizant. La școală trebuie depus efort, că se dau teme și vine teza; asta în timp ce pe net ăla de vârsta lor face baie în piscine aflate undeva sus, pe un zgârie-nori. Adolescentul e cu teniși chinezești în picioare iar ălălalt de pe net îi prezintă garderoba care are secțiune specială doar pentru încălțăminte. Cel din Australia se joacă Minecraft live, iar adolescentul român trebuie să facă teme, că e pe altă zonă de timp; însă mintea lui traduce asta ca pe ”acum, în momentul ăsta, ăla se distrează iar eu nu”.
Și după ce-a făcut teme, și eventual a avut nițel contact cu viața reală, copilul, adolescentul și tânărul descoperă că nu e ca-n filme. Că e greu acolo afară. Nu doar lor, ci tuturor. Că viața cere efort, că economia e nasoală, că există taxe și nu doar cocktailuri, că tata e pe locomotivă la CFR și nu baron local, și că – în general – viața de pe ecran nu ”pușcă” deloc cu cea reală. Doar că în pasul doi, când omul trebuie să decidă care e realitatea cu care trebuie să se împace, face un scurt calcul mental și ajunge la concluzia că a avut azi contact cu 17 oameni care n-au, care nu strălucesc, care sunt în medie, când pe net – uite – a avut contact și-a văzut cu ochii lui vreo 150 de persoane care o duc bine. Influenceri, proprietari de canal, creatori de conținut. Și, pentru că nu pricepe exact cât e de mare lumea asta și că ăia-s o pătură minusculă în comparație cu restul planetei care face foamea, concluzionează că – probabil – prin simplul fapt că ăia de pe ecran sunt mai mulți, aia e realitatea. O alege pe cea din online și ignoră complet ceea ce-i dictează logica.
Asta e o problemă de logică care apare la toate astea trei generațiile: nu-s capabile să priceapă că 875.000 de bogați și faimoși din online-ul global sunt o firmitură față de restul planetei. Încep să creadă că viața e mai ușoară decât e. Sau că ar trebui, cel puțin, să fie mai ușoară decât este. Merg la primul job sau dau de prima responsabilitate ceva mai acătării și se cere efort din partea lor. Și nu le place. Pe Internet domnul ăla cu mașină de lux zicea că e mai simplu. Și încep să creadă că ori e doar nedrept (în cazuri fericite), ori că cel care le-a dat task-ul cere prea mult de la ei. Pentru că pe TikTok nu prea vezi oameni muncind, ci vezi 5000 de clipuri cu oameni simțindu-se bine; prin urmare, viața lor ar trebui mai degrabă să semene cu cea a celor 5000, că doar ăia-s mulți și n-are cum să fie altfel. E lupta aia dintre patronul care-ți cere să speli pe jos prin ABC și ăia 500 care-s în club de partea cealaltă a planetei.
Și de ce e factorul ăsta cultural derivat din Internet de vină și nu – să zicem – economia, sau suprapopularea? Pentru că, în primul rând, când n-ai acces nelimitat la viața altora prin Instagram, TikTok, YouTube și alte platforme care furnizează conținut video, îți extagi informația din mediul înconjurător. Din viața lui Ghiță, care ți-e vecin de bloc. Din a lui Gheorghe care ți-e coleg de bancă. Din hainele profului de istorie și mașina ăluia de matematică. Extragi informație și deduci cam cum e viața din ce povești auzi zi de zi în fața scării de bloc, prin ziarele locale, TV, discuțiile părinților. Faci o medie a spațiului geografic în care trăiești și rezultă că nu trăiești într-o țară cu multe posibilități. Auzi tu că există undeva oameni cu bani care fac baie în caviar, dar ăia-s prin filme, iar filme vezi mai rar. Sunt prin legendele din cartier, prin bancurile cu Bill Gates și averea lui. Sunt undeva departe și pricepi că stilul ăla de viață și cultura din care face parte îți sunt, cumva, inaccesibile. Te uiți în jur și vezi că și restul pricep chestia asta și concluzionezi că aia e realitatea. Nu găsești indivizi care să ți-o contrazică. Nu trage nimeni pe dreapta în fața garsonierei tale să-ți claxoneze din Maserati și să te cheme să i te alături să faceți bani mulți împreună. Iar dacă prin absurd ar face-o, nu te-ai baza pe ceea ce zice un necunoscut, că probabil e ceva necurat la mijloc.
Învățăm din mediul înconjurător. Când în acel mediu bagi un ochean ce oferă vizibilitate spre viața altor culturi, a ta începe să se dilueze. Uiți că locuiești în Chintești când pe ecran vezi doar oameni în locuri exotice, opt-zece-doisprezece ore pe zi. Vrei și tu. Și ieși în lume, încerci să obții, și numai nu iese. Apoi te gândești iar la ăia de vârsta ta pe care i-ai văzut în online distrându-se și numai nu pricepi cum de ălora le-a mers și ție nu. Pentru că ăia-s din altă cultură, probabil. Cultură care n-are legătură cu cea din Chintești. Ăia-s în cluburi de noapte din Berlin sau New York, au altă situație materială, alte posibilități sau au avut norocul să se nască pur și simplu într-o familie înstărită. Și da – zic ei pe net că au făcut bani din Bitcoin sau altă aiureală de-asta plauzibilă, dar nu înseamnă neapărat că e adevărat. Nu – ăla de 21 de ani nu și-a luat mașină de lux din trading pe Forex ci e probabil închiriată sau a unui prieten de familie. Ah – de ce te-ar minți? Pentru că poate. Sau poate se plictisește. Sau așa-și ridică el stima de sine: pozând în ceva peste condiția lui. Cam cum strânge adolescentul 3 luni bani să-și ia pantofii ăia sport, de marcă, să nu zică ăia din clasă că ei au și el nu. Cam așa face și ăla din clip, dar o face cu mașina: nu pozează în Audi, că Audi are tot poporul; pozează într-un Aventador, chit că e în rate sau închiriat.
Milenialii sunt prima generație de după expunerea asta din online care au dat piept cu piața muncii. Și-a ieșit nasol. Au trebuit să facă față faptului că ce văzuseră pe net era o altă realitate și să se împace cu ideea că în online nu se laudă nimeni că e forțat să facă taximetrie ori că stă în chirie în garsonieră. A fost greu, dar o parte s-au adaptat. Problema e generația Alpha – ăștia și mai tineri. Lor le va fi mult mai greu să se adapteze pentru că gradul lor de expunere la viața aia de fantezie din online a fost mai mare. Se dau bătuți mult mai ușor, iar asta se vede din statisticile legate de piața muncii. Nu doar cele din România, ci și cele la nivel global. Își dau demisia mai ușor, rezistă mai puțin, știu mai puține, au mai puțină răbdare. Au pretenții mari când vine vorba de salariu și sunt complet rupți de realitatea din piața muncii. Li s-a dictat ani de zile în online că banii se fac ceva mai ușor, și-acum, când nimeresc undeva, dacă banii ăia nu vin în ritmul așteptărilor lor ajung să se creadă trași în piept; și pleacă. Trag o lună sau două, vine salariul, vin taxele, chiria, și când se uită în palme la ce-a rămas le dă cu virgulă. Pe canalul ăla de YouTube ălălalt avea mult mai mult, așa că nu-și explică de ce ei au rămas cu 1400 de lei.
Nici acasă, nici la școală, nici în societate nu-i ia nimeni să le explice, de exemplu, diferențele culturale dintre Olanda și România. Chintești versus Viena. Care e salariul acolo, care e salariu aici, și de ce e așa. Ce e cu mașina de lux a ăluia din Miami și de ce tipa din Rusia își permite poșete de lux. Nu-i ia nimeni deoparte să le explice că 90% din ce văd sunt abureli sau o realitate dusă la extrem; una în spatele căreia se află cu totul alte chestii. Nimeni nu-i învață la școală să diferențieze între ceea ce e real și viața ideală din clipurile de pe TikTok. Să le spună ”uite de ce are ăla din SUA placă video mai acătării ca a ta”; așa – băbește.
Internetul ne-a dat acces la viața altora. Oameni de pe alte continente, cu un alt trecut, din alte economii, cu o altă viață. Nimeni nu le explică copiilor că suntem 8,2 miliarde de oameni pe planetă și cât de mare e cifra aia în comparație cu 750.000 de bogătași. Așa – la modul să ia o solniță și să verse sare pe fața de masă și să-i zică adolescentului ”uite mă – ăia suntem noi” și-apoi să ia un grăunte de sare și să-l așeze zece centimetri mai încolo și să-i zică ”ăștia-s ăialți – ceea ce vezi tu pe net”. Să le arate niște clipuri care nu circulă în bula lor informațională: de-alea cu suburbiile din Mumbai sau familia clasică din Sierra Leone. Clipuri cu fabricile din China sau viața agrară din Indonezia, cu sărăcie de-aia lucie și cruntă. Nu ca să-l sperie, ci ca antidot la bombardamentul de viață de lux din online.
(Sursă foto: ChatGPT)
/Later edit: mai sus, în loc de ”Gen Z” am scris ”alpha” și-n loc de ”alpha” am scris ”beta”. Era dimineață, human error, alea – îmi asum.
pe scurt: social media este cancerul societății moderne.
Aiurea în tramvai.Nu e adevărat. Așa ziceau și ăia care nu vroiau să se urce în tren pe la 1840 pentru că din cauza vitezei rămâneau fără aer. Adaptarea eu cred ca e cea mai importantă chestie pe care a făcut-o rasa umană. Ca dovadă evoluția ei că specie. Un copil crescut într-o familie în care a avut parte de dragoste și căldură nu va deveni un criminal pentru că se joacă Call of Duty sau eu care la 48 de ani ma joc PUBG.:))
Domnu Cocos, citiți dar nu înțelegeți.
m-am oprit la "Milenialii sunt primii cărora li s-a aruncat tableta în brațe încă de mici"
Milenialii sunt persoanele nascute intre 1981 si 1996. Ce tableta au avut inca de mici ?
@Cristi: primul iPad a apărut în 2010, ca să nu amintesc de tabletele apărute anterior. Sunt prima generație care în adolescență a avut tablete. Pentru mine 14-15 ani înseamnă ”mici”; o fi vârsta mea de vină.
E și vârsta - știu ce zici - dar e și o eroare. Faptul că primul iPad a apărut în 2010 nu înseamnă că generația milenialilor a avut acces la el de la 14-15 ani. Nici măcar în SUA, darămite în lume. Că erau destul de scumpe la vremea aia. Și există diferențe destul de mari între milenialii americani și la ce au avut ei acces și cei români e exemplu .
În 2010-2015 cunosc un număr deosebit de redus de persoane care au avut acces la tablete ( în adevăratul sens al cuvântului - Apple / android ), iar cercul meu de cunoscuți sunt / erau că venituri semnificativ peste medie.
Copiii mei, GenZ - da, au avut acces la tablete de mici ( chiar de mici, erau încă copii la grădiniță) și da, este o diferență de gândire - însă nu defectuoasă, așa cum o descrii - vine și cu avantaje, e drept că sunt aspecte educate.
Dar milenialii, nu prea intră aici.
Tableta Cavit
@Razvan, nu o lua personal.. apreciez munca depusa pentru a scrie articolul.Am citit si astept cu interes articole din partea ta.
Un milenial nascut in 1988, adica la mijlocul perioadei avea 22 de ani cand au aparut tabletele si era probabil deja familiar cu laptopul si tel mobil.
M-am oprit și eu la cronologie, pentru că prima oară când am văzut un iPad a fost în 2011, iar millennials nu prea mai erau la vârsta prunciei. Până nu au apărut tablets cu Android nu prea vorbeam de acces universal la tablete. Da, sigur, erau oamenii bogați care dădeau copiilor ipads în 2011, dar nu cred că e o populație relevantă statistic.
si apoi scrie ca doar in adolescenta au avut internet
"Milenialii sunt primii cărora li s-a aruncat tableta în brațe încă de mici."
Bănuiesc că e o greșeală "de tipar" și te referi la GenZ , pentru că nu e adevărat și mai jos devine clar că știi că nu e adevărat, când scrii că mileniului au avut parte de internet de prin adolescență.
"Și mai sunt cei din generația Beta. Cei care acum au vreo 12-13-14 ani. "
Generația Beta au maxim 1 an. Ăștia sunt Alpha.
Nici nu știu dacă afirmația asta e corectă.
"Se dau bătuți mult mai ușor, iar asta se vede din statisticile legate de piața muncii. "
Cresc copii GenZ și Alpha. Și nu-i văd că se dau bătuți mai ușor , nici ei, nici majoritatea colegilor lor.
Sigur că nu pot trage concluzii generaționale din asta, dar cred că destui din generația mea s-au dat bătuți, probabil și pentru că era România, prea repede. Majoritatea.
Sa aiba statul pretentii atunci cand vor trimite demnitarii pe afara la business class, nu cu avioane private inchiriate.
@Damian - sunt mobili, flexibili si isi cer drepturile. In general prefera sa nu mai persevereze in toate rahaturile. Pentru batrani asta inseamna ca se dau batuti usor - ca nah, trebuie sa ne simtim superiori noilor generatii, asa a fost de cand lumea. Ma asteptam de la un psiholog cum este autorul sa stie lucrurile aste, ca sunt studii din belsug in domeniu.
@Nm.bradu:
Hai să-ți explic cum e asta cu ”își cer drepturile” și ”nu mai perseverează în toate rahaturile”. Diferența dintre generațiile anterioare și astea noi e că, deși și cele anterioare au dat peste aceleași rahaturi (sau mai nasoale, prin anii '90), n-au avut de ales.
Așa, băbește: ai 20 de ani, mergi la un job, șeful e nasol, salariul e mic. Tu, fiind din Gen-Z o bagi pe aia cu ”eu nu accept” și ”am drepturi”. Șeful râde și-ți spune că-s la ușă 10 fix ca tine, și că dacă nu-ți place poți să te duci învârtindu-te. Ca notă aparte, în anii '90 placa era ”sunt 5 la ușă ca și tine”, doar drepturile erau ceva mai puține. Bun. Și se ia tânărul și pleacă pufăind.
Și aici apare problema: pleacă unde? Trăiește din ce? Mănâncă ce?
Pentru că știi de ce pleacă? Nu pentru că e viteaz și ”eu nu voi tolera”, ci pentru că merge acasă și stă pe pensia lui taică-su. Îi cere bani de țigări mamei. Stă și parazitează fără jenă. E o chestie pe care vechile generații n-au făcut-o. De jenă.
Vechile generații mergeau la job cu mentalitatea ”suck it up”, pentru că - repet - n-aveam mai multe drepturi ori condiții mai bune ca actualele generații; dimpotrivă. Doar că era jenant să vii acasă să-i spui lui tati ”măi, mie nu-mi place acolo, că salariul e mic/nu ne dau pauze/șeful e nasol”. Pentru că te întreba părintele un simplu ”și ce vrei acum - să te țin eu câteva luni până dai de ceva nou?”.
Așa că, man, nu e vitejie ce fac noile generații. Când tu-mi spui că pleacă de la job pentru că-și cer drepturile eu aud că se duc acasă și stau pe spinarea altcuiva. Pentru că pot. E super-ușor să fii atât de viteaz când părinții au tras o viață. E super-ușor să protestezi în fața șefului când știi că-ți dă mama bani de ieșit cu prietenii în oraș dacă ăla te dă afară.
Așa - de curiozitate - știai că, în Europa, avem cea mai mare rată de tineri până în 25 de ani care nici nu lucrează, nici nu studiază ceva? Undeva pe la 20% din cei până în 25 de ani nu sunt angajați și nici nu învață pe undeva. Așa că se pune întrebarea logică ”din ce bani trăiește, mai exact, unul din cinci adulți tineri din România?”. Răspunzi la întrebarea asta și ai să începi să pricepi cam cum sună ulterior acel al tău ”preferă să nu persevereze în toate rahaturile”. Normal că poți avea preferințe de-astea într-ale perseverării când stai tot pe spatele vechilor generații. Tu-i prezinți pe ăia ca pe eroi, eu îi văd ca pe căpușe.
Repet: tu, tânăr fiind, cu principii fiind, alegi să stai viteaz în fața șefului și să-ți ceri drepturile. Ăla râde (că așa-i la noi în Europa de Est), nu ți le dă, iar tu îți dai demisia și mergi la alt job. Unde dai de aceeași chestie, că e cam la fel peste tot în România. Și tu ești de-ăla cu drepturi și cu ”nu tolerez” în brațe. Câte job-uri crezi că schimbi până pricepi că 1. nu-i pasă nimănui de lupta ta și 2. începe să ți se facă foame lună de lună pentru că tu tot ești nemulțumit.
Ei - Gen-X, boomerii - noi nu puteam face asta. Că nu ne așteptau părinții acasă să ne pupe pe frunte și să ne lase să luăm o mini-vacanță de 5 luni, să ne revenim din șocul că nu a fost în câmpul muncii cum voiam noi să fie. Pe cheltuiala lor, desigur. Ar fi fost profund jenant. Ar fi făcut mișto de noi toți prietenii dacă ar fi aflat că la 20-22 de ani noi am plecat de la job după 3 săptămâni ”pentru că era greu” sau ”n-aveam drepturi”. Ne-am fi luat-o în șuturi întâi de la ei, abia apoi de la generațiile vechi (părinți, bunici, unchi, verișori, vecini).
Ia zi-mi: unde se duc eroii tăi după ce i-au zis boss-ului că ei nu tolerează cutare chestie și din ce, mai exact, plătesc facturile?
Yeah.
Un articol curajos și incomod, dar foarte necesar. Dincolo de formulările mai tăioase, ideea centrală mi se pare extrem de relevantă: Internetul nu ne-a schimbat doar obiceiurile, ci și percepția proporțiilor. Problema nu este că vedem succesul altora, ci că îl vedem fără context statistic.
Generațiile crescute cu acces permanent la platforme precum Instagram, TikTok sau YouTube sunt expuse zilnic la o selecție atent filtrată a realității. Nu vedem mediana, nu vedem viața obișnuită, nu vedem efortul din spate – vedem doar vârful. Iar când compari viața ta normală cu vârful altora, inevitabil apare frustrarea.
Mi se pare foarte bună observația despre diferențele culturale. Un tânăr din România comparat cu unul din Olanda sau Canada nu pornește din același context economic sau social. Fără educație media și fără explicații clare despre aceste diferențe, e ușor să ajungi la concluzia că „ceilalți reușesc, eu nu”.
Cred că problema reală nu e tehnologia în sine, ci lipsa unei alfabetizări digitale serioase. Copiii sunt învățați matematică, dar nu sunt învățați cum funcționează algoritmii, cum se construiește o imagine publică sau de ce online-ul nu reflectă realitatea statistică.
Articolul ridică o discuție importantă: nu despre „generații slabe”, ci despre generații expuse la un volum de comparație socială fără precedent în istorie. Iar asta chiar merită analizat.
Nitpick: eu știam că ăia de au ajuns acum la 12-13 ani sunt numiți generația Alpha (nu Beta), iar cei dintre aceștia și mileniali sunt generația Z (nu Alpha).
În calitate de membru al generației Z (neurmărind genul ăla de videoclipuri cu bogătani, distracții etc.) pot spune că suntem mai eterogeni de fel. În definitiv, internetul, spre deosebire de formele de mass media accesibile generațiilor anterioare, poate oferi cu mare ușurință conținuturi de nișă oamenilor. Feed-ul oamenilor poate varia uimitor. Eu aflu chestii despre doctrine economice, altul știe despre liga a 2a de handbal din Franța, unul se joacă League of Legends, eu nu știu cu ce se mănâncă jocul etc.
Tin minte si acum primul lucru pe care l-am vazut cand am intrat pe internet ca si milenial azi dimineata: "Nvidia reports Q4 revenue up 73% YoY to $68.13B, vs. $66.21B est., Data Center revenue up 75% to $62.3B, and forecasts Q1 revenue above estimates"
Pentru cine nu intelege comentariul, gasiti contextul aici: https://zoso.ro/stirile-zilei-28-ianuarie-2025/#comment-2094388
A zis bine alxzen, salvati asta ca e prea bun.
Alxzen e baiatul ala care zicea acum un an ca Rheinmetall e companie de fiare si nu se compara cu Tesla sau Nvidia, nu?
Eu zic sa il ascultam, intre timp RHM e doar +70% iar NVDA si TSLA +40, ceea ce e clar mai bine.
@ev21: Când am avut noi discuția aia o acțiune NVidia costa $182, și - pare-mi-se - discuția despre aia era. Acum o acțiune NVidia e... $184. Știi - practic sunt 2 dolari în Q4 ăla al tău și e simplu de verificat cotația lor la bursă. Dar sună bine ce-ai scris tu; încurajator.
@Razvan am avut discutia pe 28 Ianuarie 2025 si pretul atunci era $121.78. In 5 secunde gaseti informatia. Cresterea pe un an e de doar 40.84% deci cu putin peste falimentul preconizat
@Razvan eu zic sa scrii un articol despre cum oamenii sunt incapabili sa admita ca au gresit, chiar si cand li se pun dovezi in fata, si apeleaza la diferite tertipuri sa mascheze adevarul. E o chestie pe care nu o inteleg si sunt sigur ca exista o explicatie de specialitate.
"Păi OpenAI e cam gata. Alte companii care dezvoltau soluții AI sunt și ele cam gata. Vor da faliment în câteva săptămâni" nu e o afirmatie ambigua. Ai dat-o de gard. Own it.
@ev21: Așa e - țineam eu minte greșit. Mea culpa.
@Giani:
Hold your horses că eram în eroare, nu încăpățânat. Gen omul își mai poate aminti greșit chestii. Sau cu erorile din articolul de mai sus ți se pare că m-am eschivat?
Vezi tu Razvane, puncteaza bine Giania si de aia iti tot aduc aminte de faza respectiva si de fiecare data ai avut ocazia sa spui "bah am dat-o si eu la oha si nu mi-a iesit, n-am mai facut-o de atunci oricum" (ceea ce e adevarat and I'll give you credit for that) tu alegi sa incerci sa "te scoti" cu tot felul de chestii penibile inclusiv cu cifre false. Da-o-n colo bre ca deja ne jignesti pe amandoi
@ev21: Îți dau copy/paste, că poate ți-a scăpat mai sus:
ESTE că n-are legătură cu eu greșind ci ține mai mult de cum îți place mai degrabă ție să bați degetele în masă?
Adică eu scriu o chestie, tu treci peste și... ghici cine e acum cel care o ține pe a lui? Eh?
rezumat: oamenii, acest cancer al societății.
Nu mi se pare deloc asa.
Mai degraba: "nu tot ce zboara se mananca"
Of, copiii din ziua de azi...
... care sunt foarte deranjați de faptul că autorul articolului n-a prea nimerit generațiile, ce-aveți mă cu autorul? Nu știți să apreciați voi chestii.
Sincer, calitatea este sub media unui articol marca T. Coloja. Pare engagement bait.
Pe vremea mea toate mergeau ceas, copiii din ziua de azi duc lumea de rapa, ai dreacu' mileniali.
La partea cu "copiii nu vor sa munceasca", ai lovit-o ca nuca-n istorie.
Istoria: https://www.buzzfeed.com/alexalisitza/viral-nobody-wants-to-work-newspaper-twitter-thread
(pentru cine nu vrea sa dea click, e o colectie de citate din ziare, care merge pana la 1894. Toate cu fraza cheie "nimeni nu vrea sa munceasca in ziua de azi")
Adica tinerii nu mai vor sa fie sclavi pe bani de nimic, cum am fost noi. Eu ii apreciez foarte mult pentru asta.
Cum n-am vrut noi, nu vor nici ei. Cum am fost noi, vor fi si ei.
Cred ca avem nevoie de niste definiri ale intervalurilor generatiilor pt ca asa cum au zis comentatori si mai sus, eu am alta intelegere a generatiilor.
Lasa ca si noi visam prostii, ma refer la cei 40+. Mai rau era ca visau si parintii, macar noi le mai taiem din ideile cretine.
Exemple:
Turma de baieti ce sperau sa ajunga mari fotbalisti/boxeri/halterofili si au ramas doar cu note proaste si accidentari pe viata.
Turma de fete ce sperau sa ajunga gimnaste si au ramas doar cu note proaste si spatele distrus.
Prosti ce goleneau aiurea si bagau scandaluri, alcool si batai. Sperau sa ajunga mafioti/rapperi/etc. Erau peste tot specimene de genul. Sa capete notorietate. Au ajuns doar niste alcoolici recidivisti.
Idioti ce au plecat de capul lor in Italia sau Spania si s-au intors cum au plecat dar fara mica agoniseala a parintilor. Rar se vorbeste despre ei. Sperau ca o sa gaseasca de munca direct din gara dar ei nu aveau nici o calificare.
Si ma duc in istorie in feudalism si mai inainte. Daca nu ai povesti dintr-astea in care speri sa te regasesti o iei razna.
De ce erau si acum sute de ani tot felul de povesti cu cavaleri salvatori, printi, printese, etc ? Era singura lor evadare din mizerie, sobolani, foame reala si boli.
Acum povestile le ai in buzunar la un click distanta.
Cred ca la mileniali cumva trebuie facuta o diferentiere...Adica eu, nascut in 88,m fara posibilitati materiale mari, abia pe la 20 de ani am pus mana pe o tableta cand youtube era la inceputuri..
Si Da, sunt de acord...Social Media a adus foarte multe beneficii punand oamenii aproape unii de altii ..ce e acum este exact opusul: pentru ca vedem online ce au unii, cumva generalizam ca tuturor ar trebui ni se cuvina asta.
La social media depinde si ce gen de continut urmaresti, ca cei care dau follow doar la vedete, influenceri si pagini de scandal normal ca vad fix ce zice autorul, adica epatare si chilotareala. Partea foarte proasta e ca atunci cand faci un cont nou fix pe astia ti-i recomanda
@Pikiri , asta e alta problema : in ce fel se poate acest altgoritm modifica? Absolut deloc..
TIn minte de un vlogger care desi a facut cautari dara nici o legatura cu doamne sumar imbracate, algoritmul tot asta i-a sugerat
Ceea ce ne duce la intrebarea: cum putem face aceste platforme sa faca ceva pentru binele utilizatorului, nu pentru scroll ?
Iar cu AI la putere zilele astea, revine intrebarea: cum poti incerca a inlatura macar partial nocivitatea Social media?
O faci prin ban - vezi Australia si Spania?
O faci prin recunoastere faciala?( vezi scandalul Palantir)
NU o faci deloc ? (Serialul Adolescence)
Fiecare optiune are plusuri si minusuri...intrebarea e cine alege care sunt mai nocive sau care aduc mai multe lucruri pozitive?
La barbati da, indiferent ce cauti si la ce te uiti tot curve de pe onlyfans iti baga, doar schimba stilul. Daca esti mai bombardier e cu pipitze de club, daca esti mai nerd e cu cosplay si anime.
La femei e mai discutabil cu algoritmul, cert e ca si daca cauti efectiv porno tot nu iti baga in fata barbati dezbracati dupa aia :))
Milenial here. Vara la tara in vacanta puneam bani cu un prieten sa incarcam o cartela orange sa activam optiunea Wap unlimited (cine stie, cunoaste), o tineam cu randu 2-3 zile, navigam pe internet de pe un nokia 3110classic (aveam semnal edge mergea rapid pt vremea aceea), aveam toate jocurile posibile, eram primii din sat cand aparea cate o manea noua, aveam zeci de mp3-uri si distribuiam mai departe prin bluethoot cine avea telefon mai nou sau infrarosu. Asta era in perioada 2008-2009. Nu are neaparat legatura cu articolul dar mi-am amintit de chestia asta.
Concluzie:
Tinerii din ziua de azi sunt praf!!!
... zise unul care la randul lui a fost "tanar din ziua de azi" la vremea lui, criticat de niste parinti care la fel au fost "tineri din ziua de azi", s.a.m.d.
Nu chiar. Pe "vremea noastra" puteai fi invidios cel mult pe copilul barosanului local, gen copil de primar, sef de cj d-astea... pe cand acum astia mici vad tot ce posteaza toate vedetele de Hollywood, copii de oligarhi, trust fund kids, combinatori de bitcoi si curve, etc. si nu au tool-urile sa distinga ce e plauzibil si ce nu, de ce sunt aia asa si ei nu etc, deci cum zicea autorul frustrare si invidie mai mare. Vezi cu copilul ala care a omorat pe altul. A facut-o cu cine avea acces fizic, ca daca il tinea balamaua se dadea la altul cu adevarat bogat nu la prapaditul ala cu o trotineta kendama sau ce draci era in plus
@Alex Doar ca acum avem generatii care sunt mai slab pregatite din cauza lipsei capacitatii de concentrare, a "attention span" cum ar zice englezul din cauza social-media, shorts, reels etc. Daca tu nu poti sa stai locului sa citesti lectia, sa repeti din nou si din nou pana inmagazinezi materia, ghici ce, nu poti sa mergi la subiecte si mai complexe pt ca baza nu o ai. Da,si nu ma refer la invatat mecanic, ci la faptul ca creierul omenesc e totusi un "pentium 2" care retine informatii repetandu-le intr-un fel sau altul. Daca nu mai ai rabdarea necesara sa urmezi procesul asta de repetitie, obtii o generatie cu IQ mai mic decat cea a parintii lor.
Sa fac paralela cu faza aia cu Petrica si lupul. Petrica tot mintea ca a venit lupul, pana cand o data chiar a venit. Tu zici ca "eh iar mananca kkt Petrica, de fapt suntem ok", doar ca acum avem studii care confirma ca e exceptia aia cand a venit lupul.
Articolul pune punctul pe i la nivel psihologic, dar s-a făcut un ghiveci total cu generațiile. Milenialii făceau bișniță cu CD-uri zgâriate și stăteau noaptea pe mirc, nu sugeau din iPad la grădiniță, că nici nu se inventase.
Trecând însă peste erorile de pe Wikipedia, fondul textului e dureros de corect: le-am dat tinerilor o fereastră HD către 1% din bogații planetei, iar acum fac depresie că la 20 de ani nu au Aventador din crypto, ca ăla din Dubai.
Când le dai de făcut un task banal la primul job, li se pare că-s sclavi pe plantație, pentru că pe tiktok munca susținută e prezentată ca o jignire la adresa 'dezvoltării personale'. Părinții le-au aruncat ecranele în brațe ca să aibă liniște în casă, nimeni nu i-a învățat să filtreze vrăjeala de pe net, iar acum ne mirăm că influencerii i-au educat să fie niște inadaptați cu pretenții de CEO la entry-level.
autoru pune prea mult accentu pe propria idee, confirmation bias si ignora sau omite realitatea, genZ-ul alfa-beta cand deschide internetul se lovește si de o realitate tehnologica nu doar de lipsa de educatie.. as mai comenta dar tl;idk
Da si nu. In primul rand categorisirea asta a generatiilor are la baza experienta medie a unui om dintr-o tara vestica dezvoltata oarecare. Milenialii am prins totusi tehnologia ca si teenagers, deci 12+ sa zicem, cand apareau primele telefoane color si cu camera (proasta cu draci evident, dar puteai face o poza). Cu acces la net dadeai de destule forumuri si chatrooms. In curand aparea flickr, deviantart, hi5, deci deja mai vedeai si ce are occidentalul prin casa si cum traieste. Da, cu tableta in mana de la gradinita nu, dar inca minor fara experienta de viata reala fiind tot dadeai nas cu alta lume. Mai exista si MTV cu emisiunea aia cu cribs (case de vedete), pimp my ride etc, deci material de invidie era. Doar ca noi comparam cu ce au aia din jurul nostru, prieteni de la scoala sau de-ai parintilor, deci sa zicem cam din aceeasi bula
@NIX da dar eu de exemplu vad acelasi lucru si la oameni trecuti de 30+. Le dai statistici cu veniturile romanilor, care zic ca oficial 80% din romani sunt sub 7k lei in mana, si iti zic retoric "unde e saracia aia ca eu in trafic nu prea o vad" traficul fiind cel din capitala. Sigur sunt si eu constient de cantitatea de evaziune, nefiscalizare, bani negri etc dar ideea ramane.
@N, e generational debt.. inclinat pe educatie.. ca daca aveau majoritatea acum nu mai ziceau wow ce multi au bmw x5 ci wow ce multi au propriul business sau propriul iaht sau al 2-lea doctorat oricum altceva.. si nu poți cere educație fara sa vii si cu soluții reale nu doar stoicisme
pe de alta parte, chiar asa e. Peste tot apare ideea ca angajatii sunt niste sclavi prosti. Ca realitatea e numa in antreprenoriat.
La romani e si mai tare. toti care sunt la munca in afara sunt "sclavi la straini". Aia care nu lucreaza la stat sunt "sclavi la patron"
Munca e sclavie. Cam e
"Milenialii sunt primii cărora li s-a aruncat tableta în brațe încă de mici."
Milenialii au intre 29 si 44(!) de ani, multi dintre ei au si copii!
Un PC mai puternic sau mai slab (dupa cum isi permitea familia) in generala fie, un featurephone cu camera, ecran color de 256x256 de pixeli si jocuri Java, asa mai merge, dar de unde TABLETE !?
La milenialii mai vechi nu, dar la aia mai capat de generatie da. Eu am avut primul "smartphone" in anii mici de facultate. Inca erau destul de rudimentare. Cand eram in primul an de master aparuse iPod touch, deci se cam mergea deja spre tablete
Hai că îi durea mouse-ul pe mileniali să stea pe hi5 și pitipoanca org.
Tabletă - Un dispozitiv cu access la internet. Fixed.
Spune-i adolescentului că Touchscreen-ul pe vremea ta era Monitor cu tub.
Pixel ai 100% dreptate. Doar ca touchscreenul ala de pe vremea aia nu era accesibil oricarui pulete. Daca ne uitam realist, pe vremea aia doar aia din familii cu posibilitati materiale bune aveau smartphone, ipod si alte nebunii d-astea. Nu erau comune nici cardurile de credit, nici optiunile low cost. In Romania ma refer. Evident ca daca aveau rude sau parinti plecati in afara sau cu drumuri frecvente le mai aduceau aia chestii, dar omul obisnuit canci. De ex am avut un fost coleg de generala care a avut playstation 1 pentru ca ta'su era pilot la Tarom cand aveam zbor de New York si i-a luat de acolo, cu adaptor de priza luat tot de prin vest. Dar asta nu era experienta majoritatii copiilor romani
Generatia Beta abia s-a nascut, au 1 an maxim. Generatia Z nu se mentioneaza nimic, cred ca la ei te-ai gandit cand vorbesti de mileniali. Le-ai incurcat le-ai facut varza.
"Sau te uiți la o stradă din ceva oraș din Columbia și e chef latin pe-acolo, e animație, puzderie de turiști, gem barurile de lume și muzică. Apoi îți iei privirea de la ecran și te uiți pe geam la cum arată cartierul tău din Europa de Est și e un contrast nasol."
Stai sa vezi cand MERGI in vacante pe afara si afli ca o casuta de vacanta destul de maricica, pozitionata relativ OK fata de servicii in multe locuri din Florida (bine, nu in Miami normal) are un pret de vanzare comparabil cu un apartament cu 3-4 camere in Berceni.
Si la ei in supermarketurile OK preturile; sunt destul de comparabile cu ale noastre, doar ca noi avem salarii de vreo 3-4x mai mici.
Sau realizezi că în America Latină sunt diferențe majore între zonele turistice și cele ale localnicilor... Parcă e mai sigur și civilizat Berceniul, de pildă, cu plusuri și cu minusuri decât nu știu ce periferie din Bogota sau Medelin. Ăștia care idolatrizează stilul de viață sud-american, unul nu s-ar muta acolo, ci tot Italia sau Spania aleg, oare de ce?
Mea culpa am citat Columbia si am scris despre Florida.
Intentia nu era sa creez confuzie. Ci sa zic altceva, ca mergi intr-un loc si chiar daca nu sunt acolo caini cu covrigi in coada, de multe ori tot gasesti o situatie mai buna ca a noastra.
Partea proasta e ca noi, ca popor ne dam singurei cu tesla in coite.
Adevarat si ca in Berceni ai aproape 0 sanse sa fii impuscat prin comparatie cu Florida.
Dar parca e aiurea sa dai atatia bani pe o cosmelie comunista, sau construita in 2024/5 in stil comunist dar cu materiale cumva mai proaste si mai ieftine.
Pana la urma, problema de baza este ca in Romania incepi incet-incet sa nu-ti mai permiti un trai decent cu salariul mediu.
Eu sunt născut în '97 și teoretic sunt Gen Z, practic nu știu ce să spun. Că e '96 sau '97 nu tot millennial ești, chiar anul ăla face diferența?
Da, ce misto era inainte: tot abuzul băgat sub preș, oamenii nu aveau nicio voce. Copiii erau zvântați în bătaie (nu toți dar mult prea mulți) și atât de tare își iubeau și respectau părinții însă când deveneau și ei mari își luau revanșa: abuzau și ei proprii copiii mai departe. Ce model frumos!
Și mai tare: incest și altele băgate sub preș.
Dar era frumos….
Evident ca orice este nou aduce și provocări. Social Media o să se reglementeze mai mult la fel ca orice pe lumea asta. Așa au apărut legile care protejează copilul de exemplu: ca acesta nu avea niciun drept. Social Media a fost un El Dorado Vest Sălbatic fără nicio regulă și acum se va reglementa. Oamenii vor vedea ca nu este ok sa stea prea mult o line, o sa se pună limite și personale dar și legislative: de exemplu nu este ok ca cei mici sa fie exploatați de părinți și puși la munca online dar banii luați toți de adulți. Au început discuțiile și va apare și legislația.
În toate aspectele social media.
Nici când au apărut mașinile nu există codul rutier, primele două mașini din nu știu ce stat american au făcut accident. A apărut și codul rutier și încontinuu se îmbunătățește.
La fel o să fie și cu social media.
PS: oricât ne ducem înapoi în timp, generațiile senioare se plâng de generațiile tinere. Ca nu sunt cum era o dată.
Cred ca e la fel ca intotdeauna, intre generatii apar discutii/frictiuni... diferenta e ca, in ziua de azi prea li se cauta in coarne unor labari.
Tineretea are virtutile ei, entuziasmul, pasiunea, gandirea mai putin conventionala si altele, precum si tarele ei, irascibilitatea, inconsistenta in activitate (psihica si fizica), lipsa unor repere date de experienta, tendinta de a fi rebel, samd. Nu oricine merita astcultat/bagat in seama doar petru ca mai are cosuri pe fata! La fel cum la adulti si la seniori, ai sanse mai mari sa dai peste imbecili pe care experienta de viata ii face mai degraba rai.
Oamenii răi mereu au fost așa. Încă de mici. Este ceva cu care te naști, însă ca adult înveți să ascunzi pentru ca altfel ai de pierdut. Ăștia când ajung bătrâni sau bolnavi își dau doar arama pe față.
Sunt “n” oameni săraci, loviți de multe lucruri în viață și de boli și de diverse care nu sunt răi.
Nu boala:bogăția/bătrânețea te schimbă. Doar arată ce era acolo ascuns și se vedea în copilărie de fapt. Copilul poate fi modelat dar natura nu i-o schimbi.
Cineva care nu este o persoană rea ci dimpotrivă poate deveni rezervat dacă este dezamăgit de oameni, viața. Să pună o distanță, să se detașeze. Dacă cei din jur erau obișnuiți să profite de pe urma bunătății și naivității excesive a acelei persoane vor spune ca s-a înrăit, a-a schimbat. Da e nu este asta în acest caz ca nu face nimic rău, doar se retrage iar abuzatori sunt frustrai ca nu mai pot profita. Pot începe să mintă, să îi pună în cârcă diverse.
Rolul nostru este să simțiți și să ne dăm seama cum sunt cu adevărat cei cu care ne înconjurăm. Am marea bucurie să nu mă fi înșelat niciodată în legătură cu oamenii dar văd prin ei falsitatea și impostura.
Nu mă impresionează un om doar pentru ca este vârstnic/bolnav. Mă uit bine la ei și îmi dau seama dacă merită sau nu compasiunea si de multe ori nu. Și nu empatizez deloc. M-am săturat să fie validați oamenii de … care au făcut bunei nasoale toată viața lor doar pentru ca acum sunt bătrâni. Niciun respect pentru scârbe.
@Și eu pe aici, man ceva e in neregula cu stilul in care ai scris. Sunt tentat sa pun asta pe seama varsta, aka am banuiala ca esti copil/adolescent, pentru ca fix asa ai scris: de pe telefon, repezit, fara sa iti mai recitesti macar o data wall of textul asta incoerent si plin de typo-uri.
Cam cum zicea și McLuhan, anume că schimbările tehnologiilor comunicării produc schimbări ale indivizilor, de exemplu reorganizare senzorială (se schimbă ierarhia simțurilor), de unde percepții diferite ale realității, schimbări psihologice, diferite moduri de interacționare etc.
Ma asteptam ca un psiholog sa abordeze problema timpului la ecrane din alte considerente decat cele scrise. Ce a prezentat autorul am patit cu totii. Filmele de la tv/cinema fix asta dadeau: iluzia unei vieti usoare. Remember Dallas? Fiecare generatie a trait asta mai ales ca provenim dintr-un est destul de inapoiat in toate timpurile. Nu doar acum.
@AlexT: bănuiesc că nu te uitai la filme 12 ore pe zi, fără oprire. Așa cum fac acum copiii cu TikTok-ul. Acolo e diferența - că Dallas mergea la TV o dată pe săptămână câte o oră, nu minut de minut fără oprire.
Asa este. Nu ma uitam 12 ore pe zi. Insa eram si noi naivi. Mai ales imediat dupa 1989, cand chiar credeam ca avem sanse ca si la noi in tara lucrurile vor evolua ca-n filme.
Taxonomia generațiilor este preluată de la americani, iar autorul pare să confunde Millenials cu Gen Z și Gen Z cu Alpha. În ceea ce privește generația Beta, copiii acestei generații au mai puțin de un an. ordinea si caracteristicile generatiilor apare si in cartea"Generations_The_Real_Differences_Between_Gen_Z_Millennials_Gen_X_Boomers_andSilents-_Jean_M_Twenge" : The United States is currently populated by six generations: Silents (born1925–1945), Boomers (1946–1964), Generation X (1965–1979), Millennials(1980–1994), Generation Z (aka iGen or Zoomers, 1995–2012), and an as-yetunnamedgeneration born after 2013 (I call them Polars; some marketers have
called them Alphas). iar generatia Beta ar fi din 2025-2039.
Internetul a facut accesul la informatie mult mai rapid si a schimbat procesul de invatare de la acumularea de informatie la intelegerea ei. Acum a aparul AI care este deja o alta treapta.
Nu ai cum sa compari sau sa faci relatia intre informatii daca nu le retii, plus ca poti pica usor victima manipularilor. AI poate sa halucineze intr-un mod foarte misto si daca nu esti in tema te poate pacali, sa nu mai zic ca depinde si cum formulezi promptul in ceea ce priveste calitatea/acuratetea raspunsului primit.
Tocmai asta e problema, ca ai nevoie sa iti faci un bagaj de cunostinte si de skilluri pe care sa il cari cu tine apoi in haladuiala asta pe net.
Creierul nostru e vai de el din pdv evolutiv, degeaba am trimis om pe luna sau facem rachete, creierul nu s-a schimbat foarte mult in ultimii 2000 de ani, sa nu zic ultimii 15k ani. Ca proces de invatare tot pe repetitie te bazezi la fel ca maimutele daca vrei: vezi, observi, incerci, gresesti si repeti pana iti iese.
Da. Referitor la invatarea academica, scolara. La chestii de scoala vietii (cum sa se fereasca de tepe, rele si bombardieri, sa nu puna botul la toate vrajelile) e varza.. ori astia mici cu asta au o problema
Răzvan — paragrafe mai scurte.
@Znuff: da - I really should.
solutia fiind?
am un Alpha in casa, si as vrea sa il iau de mic :))
eu incerc sa ii explic ca viata e grea, dar viata lui e foarte usoara si misto
Pai esti parintele lui, solutia e usoara: Fa-i viata grea :)))
Glumesc bineinteles, dar ideea e sa aiba ocazia sa dea de adversitate in viata reala, prin sport ma gandesc ca e cel mai usor, plus ca e si mediu controlat, as zice ca cel mai bine sporturi de echipa de exemplu fotbal sau baschet, oricum un sport unde sa ai si contact fizic cu adversarul, nu cum e la natatie unde concurezi la timpi sau tenis unde tacani mingea peste fileu. Nu zic ca natatia e un sport de evitat, doar zic ca pt scopul tau nu prea se pliaza dupa parerea mea.
Daca vrea nu stiu ce gadget, tu ii acoperi o parte si restul isi strange el in timp facand diferite munci prin casa, daca intreaba de ce, rationamentul e simplu: punem mai mult pret pe lucrurile pentru care tragem sa le obtinem decat alea care ne pica din cer. Cred ca si erau studii pe tema asta care ziceau ca obtinem satisfactie mai mare cand esti nevoit sa decojezi un fruct si apoi sa il mananci decat daca iti este dat fructul gata decojit, anticiparea aia se duce in satisfactie mai mare.
Viata lui e foarte misto si usoara din punctul tau de vedere. Din punctul lui de vedere s-ar putea sa nu fie asa usoara si misto.
domnul coloja incearca aici, si reuseste, sa puna umarul la credibilizarea consateanului dumnealui, nea ilie, la decizia aceea cu doctoratele si, in acelasi timp sa confirme opinia majoritatii comentatorilor de aici https://zoso.ro/idee-marginea-sporului-doctorat/.
practic, It's THAT bad!
@Coloja: Mister, rupe foaia și treci totul pe curat - ai făcut zob cohortele....muci le-ai făcut
In sfarsit un articol bun de la domnul Coloja. Neasteptat.
Plm, în loc de ”Gen Z” am scris ”alpha” și-n loc de ”alpha” am scris ”beta”. Era dimineață, human error, alea - îmi asum.
Mă uit la ce ai scris și nu pot să nu observ cât de deconectat ești de la ce se întâmplă cu adevărat în viața copiilor de azi. Vorbești despre ei ca și cum i-ai studiat, dar e clar că tot ce știi vine din prejudecăți. Copiii aceștia cresc într-o lume complet diferită de a noastră și au provocări pe care tu nici nu le înțelegi. Poate ar trebui să îi asculți înainte de a-i eticheta.
Sincer să fiu, ce spui tu aici despre copiii de azi arată că nu ai stat niciodată să vorbești cu ei. Generalizezi fără să ai habar ce gândesc sau ce simt. Ai luat niște clișee de pe internet și le-ai transformat în „analiză". Înainte să judeci o generație întreagă, ar fi bine să petreci timp real cu acești copii, nu doar să citești titluri senzaționale și să tragi concluzii pripite care nu au nicio legătură cu realitatea.
@Tudor: Trec acum peste acel ”arată că nu ai stat niciodată să vorbești cu ei”, chit că-ți lua ție vreo 10 secunde să te documentezi, și ajung la ”dă-mi te rog argumente: unde anume greșesc și de ce?”. Blaming is cheap, zici? Give me the facts then.
Ce-a vrut să zică autorul?
Hai, intr-o propoziție, dacă se poate.
Vezi ca a facut tl;dr; unu cu chatgpl mai sus, comentariul 15.
fac eu un rezumat fara chatgpt, ca openAI a dat faliment acum un an.
"Ce destept sunt! " .
Am incercat sa citesc si sa inteleg dar nu ma puteam focusa deloc la ce harababura ai facut cu generatiile, imi dadeai blue screen la sinapse la fiecare paragraf.
E pacat de efortul tau sa il lasi asa. Incearca sa il rescrii cu generatiile corecte.
Nu mă îndoiesc că tehnologia modelează gândirea și personalitatea omului. Analiza mi se pare corectă, dar incompletă. De aici și criticile unora.
Ce lipsuri am observat eu:
A băgat cineva aproape 200 de comentarii negative la acest articol. Toate de aceeași dimensiune, toate pe același calapod, făcute cu un AI. Așa - câte 10-15 bucăți pe minut, fiecare cu alt nume de cont nou. Sunt în Trash.
E plăcut să fii iubit.
cine zicea că romantismul a murit? să fii atât de pasional...
Vin și eu la spartul târgului să-mi dau cu părerea.
Pe de o parte e nasol dacă stai 12 ore cu fața-n ecran, indiferent de conținut.
Pe de altă parte, îmi aduc aminte cum eram eu prin facultate, în anii 2000: știam că vreau altceva decât sărăcia în care trăiau ai mei și în care trăiau toți din jur. Și efectiv nu aveam pe cine să întreb, unde să mă îndrept. M-am chinuit din greu să învăț chestii și să mă orientez către joburi mai bine plătite. Și m-am simțit mereu singură și dezorientată. Sfaturile pe care le-am primit în epoca aia erau bine intenționate, dar limitate la cât știau și cei care mă sfătuiau.
Soțul meu a avut o experiență similară.
Estimez că sunt fie de o vârstă, fie puțin mai tânără ca Zoso.
Dar nu eram nici măcar în București, unde s-ar fi putut să fie câini cu covrigi în coadă sau alte posibilități.
Și mă uit azi cât de ușor găsim informație pentru noi și pentru copii. În ultimii 10 ani m-am orientat pe câteva mișcări în carieră care mi-au adus un pic mai mulți bani și un pic mai mult timp cu familia.
Se decide piciul meu că ar vrea să încerce tobe și germană. Pac pac, găsit ce trebuie. Inclusiv un set de tobe la mâna a treia luate aproape gratis că proprietarul nu mai era interesat.
Toate astea sunt chestii absolut de vis pentru cineva care s-a chinuit atâția ani.
Da, a trebuit să stau să-i explic de ce "youtuber" nu-i neapărat cea mai bună alegere în carieră. Și am petrecut ceva timp încercând să ne dăm seama care canale de science sunt pe bune și care sun AI slop. Adică responsabilitatea mea ca părinte s-a schimbat un pic. Dar știind ce bătăi se dădeau pe la școlile din cartier pe vremea mea, îmi este mai ușor să-l apăr de AI slop decât de gașca de minori bătăuși care i-ar sparge capul și l-ar traumatiza pe viață.
Asta nu neagă cu nimic cele scrise în articol. Doar mi se pare că te-ai uitat mai mult la aspectele negative.
« Sfaturile pe care le-am primit în epoca aia erau bine intenționate, dar limitate la cât știau și cei care mă sfătuiau. «
Exact, si asta este un avantaj major al netului/social media trecut cu vederea deautor. Limitarea intragenerationala, pe care poti acum sa o depasesti tot mai usor apeland la (re)surse externe. Mai adaugam ca un ´milenial’ din Ro nu este chiar echivalent cu unul din US sau China. Si ca granitele de varsta sunt stabilite relativ arbitrar. Cu ce nu prea sunt de acord este acea ipotetica lipsa a capacitatii intrinseci de a filtra informatia. O persoana care punea usor botul la propaganda nazista sau comunista in forma tiparita ar musca cel putin la fel de usor alte variante mai actuale de propaganda online, social media etc.