…zâmbeşte în continuare…

De vreo 2 luni urmăresc acest set pe flickr. Jen este o chelneriţă din Niagara Falls, are în jur de 30 de ani, e relativ frumoasă (mie îmi place, chiar dacă are o faţă de "obosită", dacă ştiţi la ce mă refer), are silicoane şi lowerback tattoo.

De ce vă spun asta? Studiaţi acel set. Veţi descoperi probabil că americanii sunt al naibii de fericiţi. Ce dacă e proastă şi urâtă şi nemăritată? Fata se simte bine! Pozează cu clienţii, dansează în bar, merge la sală, îşi trăieşte viaţa! Câte chelneriţe românce fac asta?

Da, are zâmbetul ăla fals, de complezenta, prezent la toţi oamenii din servicii. Şi ce dacă? Da, ştiu că e fals, dar îmi induce o stare de bună dispoziţie care mă face să revin şi să cumpăr iar. Câţi de la noi fac asta? Da, ştiu, poate fata e copleşită de evenimente personale, mama e în spital, a aflat că are cancer la unul din sânii ăia mişto, dar ea zâmbeşte în continuare!

Diferenţa dintre ei şi noi e că ei îşi fac munca cu elan. Da, sunt proşti făcuţi grămadă, da, sunt în război, da, sunt coplesiţi de credite…dar zâmbetul lor spune altceva.

Într-un taxiul din Vegas am stat de vorba cu un nene. Omul era inginer în Columbia, dar venise cu familia în State. Locuia într-una din camerele astea (le-aţi văzut în filme,  un fel de garsoniere) de 3 ani şi era al naibii de fericit.

"Păi, câştig cel mai mic salariu posibil, nevastă-mea, şi ea cu diplomă, e cameristă la un hotel. Dar o duc aici de 100 de ori mai bine decât în Columbia. Da, merită să fiu taximetrist aici! Am ce mânca, copiii mei vor fi americani, vor merge la şcoală, vor face altceva în viaţă. Nu îmi pare rău că am plecat."

Îmi aduc aminte de o frază din Paid in Full, în care personajul principal spune "What do you mean you ain’t eatin? Everybody eats!". În America, everybody eats. Munca e munca, distracţia e distracţie.

Se apropie sezonul estival. Ar fi interesant de făcut o monitorizare, să vedem câţi oameni laudă serviciile litoralului românesc.

Şi avem şi epilogul tipic românesc:

Ce job de rahat ai fă, "urât-o"! Chelneriţă! Ha ha!

Neah, not really! Important e să faceţi ceva ce vă place. Un job care vă oferă satisfacţii sufleteşti e mai bun decât unul unde trageţi ca măgarul pentru nişte bani pe care nu apucaţi să îi cheltuiţi.

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

15 comentarii

  1. YOY. Profund, marfa si…adevarat :)

    Da’ totusi, s-o ‘injectat’, nu gluma…

    00
  2. Corect.

    00
  3. Tot asa poate spune un moldovean venit in Romania, asta nu inseamna ca esti fericit.

    00
  4. Mi-am perindat si eu sufletul in tara miturilor hollywoodiene, cu o oarecare stupoare o spun ca, am inatlnit in micul meu periplu, americani de toate soiurile si cei mai multi de gasca. Initial ma pregateam sa intalnesc aidoma voua, stereotipul american, stupid si fara insusiri, enervant!
    Si-am intalinit, fata de la bar, american girl, desigur, mi-a zambit generos, fara sa strecoare vreo nuanta complice, triviala, la fel cum tanara chinezoaica de la starbucks mi-a servit un zambet de cafea, cu o banala intrebala, spulberand astfel distanta culturala, iar pe cand la hollister probam niscaiva jeansi, un albanez mi s-a adresat intr-o engleza ciudata cu si ce credeti, mi-a facut o oferta, am platit cu 35% mai putin, fraier nu?
    Vedeti dumneavoastra, departe de a aborda un ton moralizator, spun si eu „my opinion”, in general, si in viata, reusim sa intrezarim nici mai mult, nici mai putin deca suntem capabili. Uneori zambetul pe care ti-l ofera un strain, o chelnerita, nu este nelipsit de consistenta, de sacrificiu, dincolo de problemele sale, cel care zambeste cauta sa iti faca tie, ziua mai buna! Este o chestiune altruista pe care cultura noastra agresiva nu are cum sa o guste, categorisind-o stupida,

    00
  5. tipa e realmente fericita, se vede pe fatza ei si are un zambet placut. din pacate in romania, mai ales in domeniul serviciilor, prea putini zambesc, toti sunt pe strada ca o masa compacta cu fetzele asa: :-|

    00
  6. @candid: cred ca asta era intocmai ‘tema’ postului (cel putin asa a percutat la mine – si nu obisnuiesc sa comentez pe bloguri), unde ‘fata’ era simbolu’ pe care, parca, il intalnim atat de rar aici (‘acasa’), si parca tot mai des ‘la altii’. O simpla stare, fara ardoarea lu’ mirciulica…frumos scris :)

    00
  7. Frumoasa fata! Bonita muchacha !

    La noi in Romania nu o sa vezi functionari, chelneri, vanzatori s.a.m.d fericiti.
    Te-ai gandit vreodata ce salariu lunar ar trebui sa ai ca sa te duci la servici cu zambetul pe buze? Oare cati romani chiar iubesc ceea ce fac? Pentru ca iti spun eu, cu un salariu sub 2000 RON chiar nu ai motive sa fii fericit. Da, altii poate o duc mai rau, dar nu este suficient ca sa poti sa zici ca o duci bine.

    00
  8. Ar trebui sa ne identificam cu job-ul? Sa ne definim si existenta sociala si spirituala in functie de mancare si casa? Sa ne multumim cu cat avem?? Sorry eu prefer sa vreau mai mult…

    Iar epilogul „tipic” dupa cum ii spui tu e o stupizenie. Nu stiu daca ai priceput, ca atitudinea e aceeasi acolo ca si aici, n-ai avut tu ochi sa o vezi. Daca in Vegas ai vazut doar strip-ul e problema ta, mai are si altfel de imagini, dar sunt bine ascunse.

    Dupa cum spuneam, prefer sa traiesc pt mine decat pentru job-ul meu, oricare ar fi acela.

    00
  9. Xfrontier: Stai liniştit, nici acolo nu sunt cine ştie ce salariile de chelneriţe… Dar la ei TIPS se simt… nu ca la noi. Sunt persoane (cunosc personal) care au plecat şi cu $200 acasă la sfârşitul unei zile de muncă numai din TIPS.

    La noi dacă pleci cu 100 RON te poţi considera fericit (la modul ca uite ca n-am plecat cu mână goală, nu la modul – mamă câţi bani am).

  10. Si pentru ca nu pot sa imi tradez natura „candida” (:Immortal prietene, dupa cum observi oamenii se mint cu naturalete. In conceptia unora banii, ne-ar putea rezolva problemele, un salariu mai mare si pac, soarele rasare si in viata mea. Si ce mai ziceti dumneavoastra ca ne pot oferi banii?

    00
  11. In US pana si toll operators (care ingheata toata ziua intr-o ghereta sa iti ia cativa centi cand vrei sa intri sau sa iesi de pe autostrada) iti zambesc, iti spun ‘hi’, ‘thanks’ si ‘drive safely’.
    Zambetul acela, desi fals, impreuna cu expresii gen ‘how are you?’ sau ‘have a nice day’ sunt intiparite in educatia lor de mici si, pana la urma urmei, reprezinta o semn de civilizatie, politete si respect. Face mult pentru ca, vrei, nu vrei, te forteaza si pe tine sa zambesti macar o data in zi.

    00
  12. bună rău căţaua :X:X:X

    eu abia astept sa termin liceul sa ma duc la facultate si sa fac in sfarsit ceva care imi place. gandul asta chiar ma vrajeste

    00
  13. Znuff daca pleci cu 100 de Ron acasa in fiecare seara asta inseamna 2200 de RON pe luna ceea ce este mult peste ceea ce castiga majoritatea locuitorilor de pe aici.

    Oamenii este adevarat ca sunt mai fericiti in State si oriunde in tarile de afara pentru ca in general au o viata mai buna. Nu am fost in SUA cei drept dar am fost in destule tari din vest si pe acolo totul e mai bun, strazile sunt mai putin aglomerate, nu sunt cozi, preturile sunt paradoxal mai mici la unele produse (am ramas surprins ca in centrul Zurichului am gasit pantofi de piele mai ieftini ca in magazinele noastre) si atunci normal ca zambesc.

    Zoso dar de unde stii atatea date despre tipa aia? Am vazut cateva poze dar….

    00
  14. Credeam ca Putty e o chelneritza romanca care se pozeaza cu veselie in pragul circiumii.

    Cit despre micromanagementul saraciei la americani, despre fericire la fiecare nivel de pretzuri, iar te duci pe ghetzuri. O sa iti dau iar o pilda de la mine de la serviciu: din cind in cind facem niste chestii care seamana cu tetris, niste joculetze stupide. Poate tetris nu e cea mai buna comparatie – ideea e ca la multe trebuie sa raspunzi cu da/nu/nu stiu, sau stinga/dreapta/nu am vazut, sau roshu/verde/neclar. Le arati litere colorate si ii intrebi daca sau unde au vazut un X roshu. Este aproape imposibil sa ii faci pe americanii get-beget sa spuna „nu stiu”, chiar daca X-ul tau clipeshte roshu-verde cu o frecventza de nu ar vedea nici Neo ce se intimpla. Raspunsul tipic pentru astfel de situatii este: 45% roshu, 45% verde si 10% neclar. De regula, trimitem experimentele astea sa fie rulate in Coreea.

    Comparatiile astea intre romani, coreeni si americani nu isi au rostul, pentru ca (eu cel putin) nu vad cum se poate sa spui doar 10% „nu stiu”. Noi nu o sa fim niciodata ca ei.

    Plus ca si silicoanele astea… Insinuezi ca o femeie cu bani de silicoane reprezinta fundul fundului din pdv financiar?

    00
  15. @Garm24
    zoso a fost in SUA sa se intalnesca cu ea, nu doar pt. CES
    ceva ca in Eurotrip :P

    00

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG, de la Finestore, de la PORC sau de la Aceeași Mărie.

Pun clipuri pe Youtube