Old man yells at cloud

Am citit puțin prin comentariile articolului anterior – cel cu doamna care făcuse AVC în timpul serviciului. Am văzut multe păreri care spun, într-un fel sau altul, că n-ar fi trebuit să se spetească atât de mult. Toate părerile alea sunt scrise de oameni de sub 40 de ani.

Haideți să vă explic ce se întâmplă cu noi pe la 35 de ani. Ne dăm seama că memoria nu ne mai funcționează chiar atât de bine ca înainte. Dăm de cap problemelor mai greu. Atenția nu mai e nici ea la cote înalte și într-o zi realizăm că obosim cam repede urcând scările până la etajul II. Tot ceea ce făceai la 20 de ani acum ia de două ori mai mult efort. Problema e că ritmul impus de capitalism nu se schimbă pentru tine doar pentru că ai făcut 35 sau 40. Mergi la locul de muncă și tot atât va trebui să tragi ca la 20 de ani. Mai mult – ai colegi mai tineri care nu doar că țin pasul dar unii excelează. Dacă ești la bandă și ei fac 100 de șuruburi manual, tu faci 70. Iar după ce faci 70 te duci acasă și te culci, nu mai ieși în oraș la chef, ca înainte.

O altă chestie mișto după vârsta de 40 de ani e că – indiferent cât de cool ai fi tu – majoritatea colegilor tăi de lucru sunt undeva sub 35. Nu că te-ar exclude ei pe considerente de vârstă, dar imaginează-ți că dacă ieși cu ei la o cafea pe o terasă va trebui să vorbești despre Cardi B și TikTok. Și da – vei încerca – dar tot comparații cu Madonna ajungi să faci, de se uită ăia la tine ciudat și te întreabă cine e Madonna. Încerc să zic că vei fi deja dintr-o altă cultură și-n cel mai bun caz te vei rezuma la discuții despre teme comune. ”Teme comune” fiind aici ”lucru” și atât.

Tot pe la 30-35 de ani începi să observi că, încet-încet, nu-ți mai răspund firmele când trimiți CV. Pentru că echipa lor e formată preponderent din tineri iar tu ești ăla sau aia care nu se va integra din considerente de vârstă. Strici sintalitatea echipei. Te salută ăia cu ”săru’mâna” și managerul știe că-i va face să se simtă stânjeniți. Așa că nu te vor mai prea suna înapoi doar dacă n-au de ales. Dacă se pune problema de a lua pe unul de 25 sau pe tine, îl vor lua pe cel de 25. Nu pentru că ar fi mai bun, ci pentru că 1. se integrează și adaptează mai ușor și 2. e mai ușor de convins când vine mărirea de salariu să accepte mai puțin. Tu la 40 ai familie și nu-ți permiți să lucrezi pe salariu de barista; ăla de 25 de ani însă da. Iar angajatorii știu chestia asta

Undeva între 35 și 40 de ani se închide ultima ușă. Mă refer la faptul că trebuie să ai un noroc imens să îți poți schimba locul de muncă. Dacă după 40 te-au dat afară sau a dat firma faliment, șansele să mai găsești loc de muncă în același domeniu sunt aproape nule. Nu contează cât știi, ce știi, pe cine știi, nu contează ce realizări ai avut la vechea firmă. Dacă se pune problema între tine și cineva de 29 de ani nici nu mai are rost să mergi la interviu, că oricum nu-l iei.

Femeia din textul anterior avea 50 de ani și-am citit comentarii în ton de ”nu o șantaja nimeni să lucreze”. Absolut toți oamenii care au scris chestiile acelea vor avea surpriza vieții lor la vârsta aia. Pentru că nici pe ei nu-i va șantaja nimeni și tot vor ajunge rupți acasă. Și vor lucra în weekend și vor sta silențioși pe măsură ce li se tot dau atribuții neremunerate. Se vor uita la colegii mai tineri care fac în două ore ceea ce ei fac în șase și vor sta peste program.

După vârsta de 35-40 ai puține șanse să mai găsești un job nou. Fie lucrezi pe cont propriu, fie ai deja angajații tăi, fie ai ajuns milionar cumva. E una din astea trei.

Când împliniți 30 de ani faceți un mic experiment: ieșiți în oraș o noapte cu oameni care au 18 sau 20 de ani. Vedeți dacă puteți ține ritmul lor ca înainte: săltat din bar în bar, dans patru ore cu opt beri în tine, ajuns acasă la 5.30 dimineața. Va fi trist – vă garantez. Faceți apoi aceeași chestie la 35. Apoi la 40. Apoi gândiți-vă că mergeți să vă distrați, nu să lucrați 8 ore intens. Așa – să vă faceți o idee despre cum va fi.

Pe la 36-37 de ani am început să apreciez cum se cuvine somnul de amiază. Ăla de mi se părea timp irosit pe la 20 de ani. Și mă gândesc la femeia aia de 50 de ani și mă mir că a rezistat atât în funcție. Fac 43 anul acesta și o manetă internă cu două faze: somn și lucru. E motivul pentru care n-am mai scris pe-aici de vreo 2 luni: sunt pur și simplu sleit pe la ora 20.00. M-aș uita la un serial dar mi se închid ochii. Cititul de beletristică mi se pare un lux acum. M-aș duce într-o excursie la vară, dar calculez de prin toamnă chestia asta și numai nu-mi iese cu timpul.

Și repet – nu e vorba de a fi ”workaholic”; e vorba de faptul că de la o vârstă nu mai ești atât de fresh cum erai la 20 de ani. Ce făceai la 20 în 3 ore îți ia acum un 8 ore lejer. Așa și femeia aceea de 50 de ani: stătea peste program pentru că altfel rămânea fără job. Nu la modul ”merg în altă parte”, ci la modul ”te descurci până la pensie”.

/Update: Cea mai recentă statistică din România pe care am găsit-o – ianuarie 2022 – ”Cei mai multi someri aveau intre 40 – 49 de ani (60.955), urmati de cei cu varsta intre 50 si 55 ani (48.627), la polul opus aflandu-se persoanele intre 25 – 29 de ani (13.134)”. I rest my case și restul e bla-bla. Și cum cineva cerea ferm ”documente” cu care să argumentez, luați și studiul ăsta făcut acum jumătate de an de cei de la eJobs și care zice fix ceea ce zic și eu. După care citiți comentariile.

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

182 comentarii

  1. Ok pai sa înțeleg ca eu dacă nu excelez fizic la 27 sau sunt mai slab pregătit mental, la 35 ma spanzur?

    00
    • @Light:

      Să parafrazez: ”nu te obligă nimeni să te spânzuri”.

      Dar mai în serios: angajatorii nu vor face un orar special pentru tine, să se muleze pe vârsta ta. Se vor uita la ăia de 20 de ani care fac performanță și se vor aștepta să faci la fel. Și poți – doar că resursele pe care le vei cheltui cu efortul ăla vor fi cu mult mai mari decât ale celor de 20 de ani.
      Psihologic vorbind, abilitățile noastre cognitive intră pe linie dreaptă între 30 și 50 de ani, după care intră în declin. Ce încerc să spun e că dacă până la 30 aduni informații ușor și le folosești ușor, de la 30 încolo vei depune efort susținut pentru a face același lucru iar după vârsta de 50 nici efortul ăla nu mai ajută. E biologie.

  2. La munci fizice se aplica cu succes, dar in rest conteaza experienta si calitatea lucrului. Cei tineri au avant si scapa din vedere detalii.

    00
    • @Om bun: teoretic așa și este. Practic însă angajatorii știu că ăla de 18 ani vine pe salariu de nimic și preferă să-l formeze, cu toate riscurile aferente. În România, cel puțin.

    • @om bun, tu ai dreptate dar pt 10% din oameni care sunt peste restul, dar în general oamenii sunt mediocri, la inteligență, la performanțe, la orice. Ăia din 10% oricum au recomandări, merg la sigur.

      00
    • Eu cunosc zugravi/instalatori/electricieni care sunt trecuti bine de 55 de ani si nu fac fata la lucrari si oferte de joburi.

      00
    • @Stanciu: pentru ca tinerii nu considera joburile astea cool, altfel ar fi concurenta mult mai mare.

      00
    • @Andrei – ala este elefantul din camera pe care autorul il omite in prezentarea realitatii – o mare parte din oameni sunt mediocri, de 5 maxim, si toata viata nu fac decat sa astepte sa treaca alea 8 ore de munca fara incidente, sa mearga acasa si sa se uite la televizor cu varf de sezon 1-2 gratare si apoi varful apoteotic al anului o saptamana la mare, eventual Grecia, Turcia.

      Exact pe acelasi principiu citesti in ziare de fotbalistul Fane care la 23 de ani s-a lasat de fotbal ca nu prea mergea, ca era in liga a 4-a si castiga mai putin decat un salariu decent insa nu auzi de un fotbalist decent din Liga 1 sa se retraga ca sa faca altceva.

      00
  3. E un articol care ma baga in drepesie. Stiu cum eram acum 15 ani vs azi si e o mare diferenta de energie. Da am devenit mai bun, dar parca astia tineri de acum devin “buni” intr-un timp mai scurt. Industria a eficientizat transformarea celor fara experienta in cu experienta mult mai repede. Piata e mai dinamica, concurenta mai apriga, sunt mai multe cutite la aceasi prajitura, si au devenit din ce in ce mai ascutite. Si partea trista e ca nu avem un plan de batranete, pensia nu e o plasa de siguranta, decat daca esti prin MAI. Deci suntem in 40+, ar trebui sa ne asiguram viitorul, dar oportunitatiile devin tot mai rare. Macar noi mai avem cate o locuinta, trend-ul e foarte dur aici, cu cei ce vin din urma. In fine, ce ai putea face de maine daca toate usiile se inchid? Agricultura?

    00
    • Nu devin buni mai repede dar cand vezi ce salarii au dupa un an experienta, cand stiu cam cat stiai si tu atunci, te intrebi daca ai facut alegeri gresite in viata.

      00
    • @Dorin: Ia-o așa – partea proastă e că ritmul impus e de nesusținut după o anumită vârstă. Partea bună e că – spre deosebire de generațiile anterioare – ai acces la Internet. Sunt mii de chestii pe care le poți face online, așa că nu trebuie neapărat să ajungi la agricultură. Internetul e ieftin iar plaja de oportunități oferite e mare. E nevoie de niște ablități tehnice de bază în schimb.

    • Exista solutii pentru a fi la fel de energic si dupa 30

      00
    • Sunt firmele mai eficiente acum cu angajatii, au procedure mai bine puse la punct si mai simple, nu sunt mai destepti astia mai tineri (ba chiar as supralicita ca sunt mai slab pregatiti si Mai dezinteresati)

      00
    • @Pablo: din alea ce se trag pe nas?

      00
  4. NOU
    #15

    Sunt in mare parte de acord cu tine, la 45 de ani practic te poti face sofer uber daca nu ai ceva de facut, insa in domeniul meu am avut colegi de 49+ ani care in continuare lucrau in domeniu si isi faceau treaba bine. Iar eu la 37 de ani am oferte de job saptamanal. Stiu ca e doar o perioada dar sper sa tina macar inca 10 ani, haha.

    00
    • Faptul ca primesti oferte de job saptamanal nu inseamna ca se vor si finaliza prin angajare.

      00
    • NOU
      #17

      El nu s-a prins că ăia îi trimit acele oferte doar pentru a-și justifica salariile și pentru a putea spune că au făcut ceva. Pe urmă, când te duci la interviu îți vor spune mai direct sau indirect că „noi nu… noi căutăm altceva”. Și așa își vor justifica salariile și a doua oară și tot așa.

      00
    • Își fac treaba bine la 49+, dar numai ei și poate familiile lor, știu cât sunt de storși la finalul unei zile în care și-au făcut treaba bine.

      00
    • Depinde cat de tanar si dinamic esti la 49+.

      00
  5. Deci marea de IT-sti care se apropie acum de 35 de ani ar trebui sa nu mai spere la job-uri bune?
    Eu am colega de 60 de ani. Si face o treaba foarte buna.

    00
    • Nu neaparat, exista joburi de sefi pe diverse departamente sau diverse functii in care e mai importanta experienta si ce trebuie facut decat sa faci tu niste lucruri.

      Si eu urma sa ma deprim in urma articolului, dar mi-a trecut dupa ce am realizat ca intre 35 si 40 am schimbat jobul de 2 ori cu mariri substantiale de salariu.

      00
    • ,,Eu am colega de 60 de ani. Si face o treaba foarte buna,,
      Doamna de la curățenie ?

      00
    • NOU
      #23

      Eu am avut un coleg care a lucrat ca ornitolog si pe la 50 de ani s-a apucat de programare de la 0, cursuri introductive cum sa deschizi un calculator dupa ce au plecat copii de acasa. A inceput cu editat texte si a terminat cu integrari de sisteme. A iesit la pensie acum 2 ani.

      Dar presupun ca se aplica regula, dupa 50 de ani nu mai putea sa umble prin munti sa fotografieze pasarile migratoare. Ideea e ca te poti bloca in aceasi rutina sau poti sa iti folosesti resursele sa inveti ceva nisat – ca expert in domeniu sau ceva nou.

      00
    • @alexnicolae
      Nu se exista. Ne-a zis doar Razvan, expert in multiple domenii, de la IT pana la psihologie.

      00
    • NOU
      #25

      Ai vrut să zici o ciorbă foarte bună. :)))

      00
    • Și la mine în companie, tot IT, am destui colegi trecuți bine de 40. Unii chiar nou veniți.

      00
  6. No… this is somehow stupid. La 40 de ani fac treaba de 8 ore in 4 pentru ca am invatat chestii, am acumulat cunostinte si am gasit scurtaturi (bune sau mai putin bune) care fac posibil lucrul asta.

    Ce faci cu cele 4 ore ramase? depinde doar de tine, de sef… si de multi alti factori.
    Multi vor primi treaba in plus, multi vor freca menta, multi nu vor observa asta, multi se vor plange la un moment dat…

    Evident la fiecare e diferit.

    00
  7. Nu mai generaliza, dupa cum zice si statistica, exemplul personal nu e relevant. Taica-meu intre 35 si 55 de ani a avut o gramada de joburi diferite de inalta calificare, si la 55 de ani a schimbat domeniul (inclusiv studii noi) si si-a facut firma lui (protectia muncii), din care traieste foarte bine 12 ani mai tarziu, si are si o tona de lucru, ca nu vrea nimeni sa vina din urma. A incercat sa gaseasca niste invatacei ma tineri, dar nu vrea nimeni sa se bage, ca e multa munca de teren si trebuie sa faca un master la distanta.
    Eu la aproape 40 de ani ma compar cu nepotul meu sportiv de performanta de 18 ani, si pot spune ca ii fac fata atat fizic, cat si mental. Plm, la cum arata meciurile din campionatul romanesc de fotbal cred ca as face fata cu brio in a doua liga…

    00
    • @Ninja:

      Ce spun eu:

      După vârsta de 35-40 ai puține șanse să mai găsești un job nou. Fie lucrezi pe cont propriu, fie ai deja angajații tăi, fie ai ajuns milionar cumva. E una din astea trei.

      Ce spui tu:

      Nu mai generaliza […] Taica-meu […] la 55 de ani a schimbat domeniul (inclusiv studii noi) si si-a facut firma lui.

    • La un moment dat organismul o sa fie de alta parere decat tine.

      00
    • lol, de parcă ar fi zis un bețiv nu un psiholog profesionist informat din experiența altora ca el sau din experiența lui cum a lucrat cu alții.

      00
  8. Mai in gluma, un articol care explica unul dintre motivele pentru care autorul are atat de mult de lucru.

    Mai in serios, cred ca am bifat tot ce se spune acolo deci confirm.

    Ba as spune ca explica (pentru marea majoritate dintre noi) destul de mult de ce simti nevoia sa ai o proprietate pentru momentul in care vei ajunge „neangajabil pe motiv de varsta” (da, stiu ca e ilegal dar sa privim realitatea in fata). De banii aia pe care eventual i-ai fi pus deoparte si ai stat in chirie are grija inflatia sa ii topeasca daca nu de tot sigur semnificativ. Si tocmai cand vei avea probleme sa obtii un venit decent te vei confrunta si cu costurile extra legate de problemele de sanatate, familie etc.

    00
  9. boss, am 38 de ani si am scris pareri acolo. in mare, ai cat de cat dreptate, dar viata nu se termina la 40 si nici productivitatea in munca, la 20-30 esti cel mai eficient pe salahoreala si hei-rup, dar pe la 30-40 prinzi niste experienta si eficienta, care de multe ori sunt mai importante decat capacitatea de a sta peste program si salahoreala in general. cum e piata muncii dupa 40 o sa iti scriu mai tarziu.

    00
    • @Perkele:

      dar viata nu se termina la 40 si nici productivitatea in munca,

      Eu n-am zis asta. Am zis doar că oricât de productiv ai fi tu, angajatorul va dori pe cineva mai productiv ca tine. Și că oricât am vehicula truisme de genul ”viața nu se termină la”, realitatea ne cam contrazice.

      Nu știu de tine, dar eu acum 30 de minute am comandat ceva prin Glovo și mi-a adus hamburgerii un tip pe la vreo 40. N-am vâzut niciodată atâta puzderie de oameni de 40+ făcând taximetrie, curierat, învârtind hamburgeri la McDonalds ori împărțind pliante pe stradă. Job-urile alea de erau ale celor aflați în studenție acum sunt căutate de cei peste 40 de ani. Și nu pentru că vor să se simtă iar ca-n studenție ci pentru că altceva nu prea mai găsesc.

    • pai noi despre ce vorbim aici? nu ma refer la joburi de entry level, aici normal ca aia mai tineri o sa fie mult mai buni, dar am o mare banuiala ca aceia care impart pliante sau fac livrari la 40 de ani nu au trebuit sa renunte sau nu au fost dati afara de la joburi specializate.

      00
    • Am un văr care s-a pensionat la 40 și ceva de ani (da, e din ăla), acum face uber de plictiseală.

      00
  10. zoso mai da din cand in cand cu cate o sageata de genu „daca pana la varsta de X nu ai facut Y atunci consecinte grave si foarte grave”. Da is sageti delea mici si silentioase, simti ca te-a lovit ceva da nu e fatala. Tu te-ai decis sa iei mitraliera si sa faci mag dump. Fa edit si scrie si de faptu ca la 35 de ani nu mai futem cum futeam la 20 sa fie drone strikeu complet.

    00
  11. Declinul cognitiv apare la 60 de ani. Nu o spun eu, o spun studiile recente. Tind sa cred ce spun studiile. Problemele apar doar atunci cand exista un dezechilibru major in organism din cauza stilului de viata total dezechilibrat. O persoana sanatoasa fizic are sanse mici de a se „prosti” la 35-45 de ani.
    La 40 pot sa beau de sting o zi si o noapte, iar a doua zi sunt fresh la doua ore dupa trezire. Dupa trei zile o pot lua de la capat, iar rezultatul este acelasi.
    Cea mai comuna problema a celor trecuti de 30 de ani este acel brain fog pacatos. De brain fog m-am lovit intre 31 si 37 de ani. S-a rezolvat odata cu reglarea bacteriilor din tractul digestiv + suplimente de calitate + odihna + sport + rezolvarea anxietatii ce aparuse datorita problemelor de sanatate.
    A durat ceva timp pana am gasit formula corecta, a durat ceva timp pana organismul a reparat ceea ce stricasem in ultimii ani, dar acum zbarnaie bibilica la fel ca la 20 de ani si chiar sunt mai capabil sa invat lucruri noi pentru ca experienta dobandita de-a lungul vietii m-a ajutat sa invat cum sa… invat.

    00
  12. Biologic ceea ce spui tu face sens si la foarte multi asta se intampla. In acelasi timp realitatea din piata muncii este una mai nasoala. Mai precis acum face sens sa angajezi pe unul mai tanar fata de unul batran pentru ca in fond faci economii ca si nivel salarial, respectiv ai carne proaspata. Cu toate acestea povestea asta o sa mearga cat timp o sa ai de unde alege tineret si care sa fie dispus sa faca asta. La nivel de Romania si nu numai, eu vad o populatie imbatranita, iar odata cu pensionarea decretiilor vad un deficit si mai mare de personal calificat. Culmea este ca problema asta apare si in alte tari, dar si-au rezolvat-o prin migratie insa si asta o sa-si atinga limitele.
    Asa ca da foarte probabil o sa se mearga in continuare pe filtrarea CV-urilor. Insa asta o s-o faca companiile care-si permit acest lux, restul o sa se multumeasca si cu unul de 50 de ani care isi face treaba poate mai incet decat unul de 20.

    00
  13. Am avut recent o discuție cu o colega care are 57 de ani. Din discuție rezulta ca nu a făcut ceva ce ținea de activitatea ei și care putea avea un impact destul de mare. Modul ei de exprimare era destul de haotic, argumentele nu se legau ca mai demult, încerca să își ascundă vina. Ulterior, am descoperit ca de fapt facuse ceea ce trebuia, dar pe moment se pare ca a avut niște emoții și nu si-a amintit.
    Îmi reproșez parțial și atitudinea mea din timpul discuției. Ar fi trebuit sa ii ofer mai mult timp sa își clarifice situația mai întâi pt ea.

    Pe de o parte cred ca ar trebui sa avem mai multa răbdare cu colegii seniori (ca varsta). Noi putem face asta pt ca avem o echipa destul de mare, task-urile se pot aloca în mai multe feluri etc. Pe de alta parte, nu știu dacă în echipe mai mici, în industrii cu o concurenta și o dinamica mai mare, acești oameni ar putea avea o șansă.

    00
    • Nu stii cum sa ne povestesti ca ai facut micromanagement agresiv cu o subalterna mai emotiva (si, intamplator dar potrivit pentru subiect, mai in varsta) si ea s-a emotionat?
      Din asta ai tras concluzia ca „acesti oameni” ar putea fi depasiti. Ok.

      00
    • @ unsarb Nu ca Ana de fapt e ok, isi reproseaza doar partial micromanagementul, suficient de partial incat sa nu considere necesar sa isi ceara scuze fata de subalterna, tot ea e de cacat pentru ca e mai in varsta si stie ea sigur sigur ca nu s-ar descurca mai bine in alta parte, si mai mult de atat nu observa nici o greseala in abordarea avuta, prin care si-a terorizat cel mai probabil un angajat destul de valoros.
      Ana mai zi-ne cum reusesti sa ii fortezi sa vina si la teambuildingurile firmei, unde se discuta desigur si in ziua libera tot despre lucruru si se rezolva taskuri care evident nu sufera amanare deoarece se aduce si un laptop cu voi, asa din intamplare.
      Daca maine ar crapa firma aia voi astia cu kpi-uri in sange nu v-ati gasi de lucru nici macar sa puneți pe raft la kfld.

      00
    • Este ok sa nu ne impacientam, timpul n-o sa o ierte nici pe Ana, in 10-20 de ani ajunge si ea la seniori. Mie emotivitatea exagerata mi se pare mai degraba un atribut al tineretii (sau in fine al celor care ‘dau in mintea copiilor’ dar nu pare a fi chiar de pensionat subalterna Anei).

      00
    • Am suferit toată viața și încă sufăr (42 peste 2 săptămâni) de un soi de emotivitate/lipsă de încredere în forțele proprii/submisivitate/umilință/dracu’ știe ce, dar nu mi-a făcut viața prea roz, ba chiar a fost un impediment groaznic în momentele în care îmi cautam job, precum și motivul pentru care am părăsit extreeeeeeem de rar joburi și uneori nu din propria voință și am suportat multe tâmpenii.

      Însă anul trecut am avut parte de un șef care a făcut ca 15 ani de neplăceri din motivele de mai sus să fie pistol cu apă.
      Între noi fie vorba, individa în cauză se purta la fel cu toți subalternii, nimeni nu voia să lucreze cu ea, cu o singură excepție care a reușit să-i țină piept.

      De aceea, pt anul ăsta am ales o secțiune care implică muuuult mai multă muncă, mai mulți nervi, lucru cu oameni periculoși, dar un șef (tot o ea) de nota 1.000.000.000.000, primul ever care mă tratează ca pe un coleg, nu ca pe un subaltern și nu ca pe un sclavete.

      00
  14. Am peste 35, însă când mă uit în jur, prind curaj. Chiar nu știu despre ce vorbești. Iar oamenii care sunt sub 35, adică pe la 30 sa zicem, vorbesc de Cardi B la bere? Schimbă anturajul, b0$$.

    00
  15. Este primul articol al tau cu care nu sunt de acord. Doar prin Romania si Balcani intalnesti mentalitatea asta, ca la 40 de ani esti „expirat”. In alte tari, la 50-60 de ani esti considerat in putere, apt de munca si ti se ofera oportunitati cu duiumul. Ca fapt divers: in fosta multinationala in care am lucrat (din Bucuresti) se promova intens angajarea celor de +40 / +45 ani. Oamenii era super seriosi, profesionisti, munceau cot la cot cu cei de +20 si, mai ales, HR-ul stia ca nu-si vor schimba jobul la 6-7 luni de la angajare.

    00
    • exact. avand in vedere ca job-ul doamnei era de ceva top executiv zic ca de abia ajunsese la potentialul maxim de competenta, ca acolo experienta acumulata are relevanta, nu heirup-ismul de la 20 de ani. si cumva nu e chestie de parere personala, e o evidenta faptul ca top executivi nu sunt tinerei de 20 cu chef de bauta si rezistenta fizica.

      00
    • Ai dreptate dar noi avem aici 2 piețe ale muncii complet diferite din păcate.

      În România au venit corporațiile ca să facă muncă de jos, chiar dacă ești la birou și cu cravată, dacă doar faci exceluri, vine altul care la 25 de ani le face mai bine.

      Dincolo discuți de firma mamă, are acolo sediul central și acolo se face valoarea adăugată cea mai mare, normal că au nevoie de oameni experimentați și solizi, dar nu e totuna.

      Franța a proiectat prima Dacia Logan în Franța, cu ingineri maturi, dar în România aveau nevoie de tineri care să facă norma la bandă. Eventual ingineri pentru echipamentele de pe linia de comandă, dar tot grunt-work un pic mai spălat e.

      Da, știu că s-au mai schimbat lucrurile și se proiectează și-n România, la Dacia cel puțin, dar la majoritatea corporațiilor chestiile importante se fac la ele acasă, și aici sunt exportate muncile fără consecințe majore, care pot fi făcute la kil (repet, chiar dacă le faci pe calculator), fără criterii subiective neaparat, și atunci pentru asta normal că vrei tineri ieftini.

      E trist dar dacă am avea și noi niște companii multinaționale, care să aibă creierul decizional aici, ar fi o nevoie mai mare de oameni cu experiență, stabili, care să ia decizii bune pentru ele, iar munca corporate de duzină ar face-o niște vietnamezi tineri probabil, și tot așa, cercul vieții și al economiei.

      Economie matură, oameni maturi, economie tânără, e nevoie oameni tineri.

      00
  16. o masina intretinuta cum trebuie va merge bine si la 800.000 de km ;).

    00
    • NOU
      #61

      Poate, dar tot încep să-i pice piesele, asta dacă nu se întâmpla deja acest lucru.

      00
    • Pai și nu ii faci revizia la 15 mii? Nu schimbi ce pică?
      Văd mulți care se plâng bă ca îl doare aia bla blah.
      De ce ar trebui sa fie diferit la oameni ?
      Faci un set de analize măcar odată pe an si vezi cum sa treaba ca nu cazi dintr-o data jos si mori.
      Pai aștepți sa se rupă biela si mergi pe platforma sau o schimbi când începe sa aibe semne de uzura.
      La dinti e la fel un control la 6 luni si scapi ieftin.
      Știai dacă donezi sânge ai un set de analize x2 gratuit?
      Si sunt multe de spus pe subiectul asta.

      00
  17. @Razvan cum te-ai fosilizat in halul asta? Am 50+ si colegii nu incep party-ul fara mine. Toti mai tineri. Este drept nu traiesc in Romania.

    00
  18. Toata lumea are cate o matusa care da toata ziua cu sapa la 60 de ani cum nu dau altii la sala 2 ore si barbacsu care bea cat 3 si tine gospodaria si are grija si de cate o vecina vaduva etc. Statistic autorul are dreptate.

    00
  19. Te-aș contrazice un pic la partea cu vârsta după care nu te mai angajează nimeni. În 2020 am decis să emigrez în Austria în plin Covid. Eram angajat în România, am aplicat la joburi din Austria și am obținut două oferte. Una în Salzburg, una în Viena. Am ales-o pe cea din Salzburg pentru că era 90% remote și urma să locuiesc la 200 de km distanță. 3 ianuarie 2021 a fost prima zi de lucru. În august, pe fondul scăderii numărului de cazuri Covid, compania a decis să schimbe politica și să ne ceară să ne întoarcem la birou. Ar fi fost dificil pentru mine, așa că am avut o discuție cu șeful meu și am aliniat că eu îmi voi căuta de lucru, iar compania mă va ține angajat remote până când voi găsi ceva. La final de septembrie 2021, aveam 3 oferte, și avusesem cel puțin 5 interviuri. Am ales-o pe cea mai apropiată de locuința mea (15 minute cu mașina). Toate pozițiile despre care vorbesc sunt în zona de management, IT.
    Din când în când mai aplic la câte un job doar pentru self esteem. În medie sunt contactat la una din trei aplicații, dar cel puțin o dată pe lună sunt sunat pentru joburi la care nu am aplicat.
    Am 43 de ani.

    00
    • Coloja: în România e mai greu să te angajezi după 40 de ani.
      Cătălin: hai să-ți zic cum am obținut rapid 2 oferte de joburi în Austria.

      00
    • salut. 42 / Ro / schimbat jobul in ian 2010 si dec 2011 … oferta zilnic pe linkedin si prin referinte

      00
    • @AB: Nu are legătură țara aici. Am povestit experiența mea. Nu eram scutit de oferte nici în România, dar în România nu vream eu să schimb jobul.

      00
    • Salutare. 43 de ani, de la 1 mai m-am angajat intr-o noua companie, chiar o mica multinationala (sub 400 de angajati la nivel global), venind dintr-o agentie mica, pe partea de desktop publishing (sau dtp-ist, cum se spune pe la noi).

      Inainte sa plec, s-au organizat interviuri/proba de lucru pentru postul meu, tot dtp combinat cu ceva design grafic. Sincer, am ramas surprins de nivelul de pregatire a celor veniti la interviuri, foarte slaba, oameni cu portofoliu, care nu stiau lucruri basic. Si nu erau chiar tineri, oameni trecuti de 25 de ani.

      Deci, nu cred ca este rentabil pentru o companie sa angajeze tineri (pentru ca accepta un salariu mai mic, muncesc mai mult sau sunt mai de gasca) atita timp cat ceea ce produc lasa de dorit. Inteleg ca asta nu se aplica in toate domeniile.

      00
    • Ăăăăă, „oameni nu chiar tineri, trecuți de 25 de ani”.
      Wtf! La 25 nu mai ești chiar tânăr pe piața muncii?

      Toată lumea se ofuschează când Coloja zice că la 40-50 de ani nu mai poți să tragi că la 25-30 și vine Marian și zice că la 25 nu mai ești chiar tânăr pe piața muncii.

      00
    • 45, schimbat job la 44, targetat pe linkedin acum o luna, in discutii cu alte firme (vreo 3) as we speak. Conteaza mult si domeniul si mai ales cum esti tu. Si mai ales, daca esti profi, tot timpul incerci sa fii la zi cu tot. Cu informatii, cu tehnologia, etc. Am colegi de sub 30 de ani care invata de la mine chestii legate de aplicatii, internet, etc. Pentru ca eu le am din experienta, 20 de ani + de internet si lucrat, chiar daca ei sunt nativi nu le stiu pentru ca nu s-au lovit de ele. Eu, la 22 de ani de munca, stiu mai mult decat ei. Si cand ziceam de oferte si schimbat joburi, vorbim de crestere de minim 15% de la job la job.

      00
  20. Suntem o întreagă generație de millenials care avem copii și o anumită experiență peste puștani/puștoaice care nu știu stânga de dreapta. Dacă ai renunță in secunda doi la cei peste 40 de ani masiv, companiile nu ar mai avea cu cine sa lucreze că doar nu vrei vreun habarnist sa îți facă pagube de sute de mii sau milioane de euro ție corporație. Asta mi se pare manipulare ieftina de genul HR sa te facă să lucrezi pe semințe, când de fapt ei au nevoie de oameni care știu ce fac mai ceva ca de oxigen.

    00
  21. Razvan, de fiecare data cand am citit un articol de-al tau, pe alocuri am ramas surprinsa ca esti psiholog.
    Anyhow, dar ce voiam sa zic, cine naiba se duce la terasa si vorbeste despre CardiB si TikTok cu colegii? Nici cu prietenii nu fac asta.
    Iar cand ai spre 40-50, se considera ca ai capatat destul de multa experienta incat sa te angajezi pe pozitii de middle management sa zicem, nu la call center cu prepubertari.

    00
    • @Andreea: mult succes în middle management la 40-50 de ani, zic. Eu cedeam că am fost extrem de clar în text.

    • Sunt mai putine pozitii de „middle management” in RO decat mentiuni despre „middle management” pe blogul asta.
      Unul cu masina scumpa pe strada – middle management! Una cu haine scumpe in kaufland – middle management!
      Daca zoso ar avea alt itinerariu prin oras si ar parca pe la salile de sport pe timp de zi, sa vada toti bombardierii cu masini de zeci de mii de euro, marti la 11:15 tragand de fiare, ar zice si de aia ca sunt middle management.

      00
    • @unsarb bos, alea sunt bmw-uri cu 280000 km la bord dupa ce au mai fost dati inapoi inca 200000, valoreaza maxim 10000 eur. Nu te lasa pacalit de aparente.

      00
    • Nu sunt de 10k euro, bos, că nu-și cumpără niciun videochatist mașină doar cu venitul de pe o lună.

      00
  22. NOU
    #81

    @Mihai Perfect de acord. Nu am vrut sa ma dau mare cu asta, asa e piata acum, e o lipsa cronica de oameni si recruiterii intreaba pe oricine cu puls daca sunt interesati de ce le ofera. Am primit oferte care erau complet necorespunzatoare profilului meu, am primit si oferte parca facute special pentru mine.

    Ce am vrut sa arat cu asta e ca e viata si la 35-40, poate chiar la 40-45, inca ai timp sa consolidezi ce faci astfel incat atunci cand te ajunge zidul angajabilitatii sa poti sa continui. Planul meu de exemplu e sa continui sa lucrez asa cum pot pana la 53, cand face fii-miu 18 ani. De acolo orice o fi o fi.

    00
  23. Nu. Aici vorbim de un anumit domeniu unde e nevoie de experienta si cunostinte. BT nu cred ca angaja un tanar de 25 de ani pe postul acela. Ce spui e valabil la joburile mai low level sau unde e nevoie de munca fizica.

    Un angajat care are o pozitie peste medie si e in zona de white collar e bun si la 75 de ani. Stii de ce? Ca are experienta mare si… are conexiuni. Daca la BT spui ca e mai importanta sa fii sub 35 de ani ca director e fara sens. In pozitiile de top e mai important pe cine cunosti ca sa poti aduce business cat mai mult la corporatie. Cred ca articolul e scris pentru alt caz nu acesta.

    00
  24. Răzvan face lead generation cu articolul ăsta :)))

    00
  25. Razvan, pune te rog niste link-uri catre sursele de documente pentru articol.
    E curioasa discrepanta intre ce afirmi tu si ce informatii impartasesc destul de multi dintre cei care au comentat.

    00
    • 1. ”Sursele de documente”?
      2. Vezi ”Burden of proof”.

    • @Răzvan, burden of proof e pe tine în cazul ăsta, că tu afirmi ceva ce nu prea pare științific.

      Țin minte, sper că corect, că parcă ziceai că ai făcut și statistică, adică ar cam trebui să știi că dacă afirmi ceva cu iz științific cam tu trebuie să furnizezi dovezile.

      Altfel răspunsurile tale arată că ai autoritate doar prin poziție, că ești psiholog. Așa și? Și aia cu NLP-ul tot psihologi sunt.

      Burden of proof la care te referi tu e cel din justiție, unde o parte se presupune că are inițial dreptate și pe cealaltă cade sarcina să probeze că nu. Aici e treaba ta să îți susții afirmațiile cu niște date științifice.

      00
    • @adi: chestia cu burden of proof se aplică în orice. Altfel orice anonim poate să scrie din amuzament ”da’ ia demonstrează-mi TU mie că n-am EU dreptate”. După care stă cu mâinile în sân privind cum faci tu lucrul în locul lui.
      Nu. Îți lua mai puțin timp să cauți pe Google decât să mă somezi pe mine în scris. De ce aș depune eu efortul ăsta pentru tine? Cam asta e logica lui ”burden of proof”: TU ești cel care contestă și are o altă ipoteză; tot tu va trebui să ți-o susții.

    • NOU
      #88

      Mmm nu. Tu trebuie sa arati de unde ai tras concluziile astea, el doar le contesta în comparație cu părerile celor care au mai comentat. Tu trebuie sa îți sustii afirmațiile cu altceva decât „sunt psiholog”.
      Totodată, greu găsesc câte un reply de-al tău care sa nu aibă tente măcar de superioritate și autosuficienta, cum e și asta de mai sus. Sa ne te fortezi prea tare susținandu-ti afirmațiile man, nu se face asa. Știm toți ca trebuie sa le luam drept adevăr suprem venind din partea ta.

      00
    • Mmm nu. Tu trebuie sa arati de unde ai tras concluziile astea. […] Tu trebuie sa îți sustii afirmațiile cu altceva decât “sunt psiholog”.

      Mmm – ba da. Vezi link-uri mai sus în text.

      Totodată, greu găsesc câte un reply de-al tău care sa nu aibă tente măcar de superioritate și autosuficienta

      Și era nevoie să intri prin NordVPN de sub diferite nickname-uri ca să-mi scrii asta – așa e? Altfel n-avea greutatea pe care o aveau celelalte comentarii pe care le-ai lăsat în fix același ton. Războiul ăsta pe care-l duci cu mine e penibil.

    • @Răzvan: ce tare, te eschivezi și o arunci la mine în grădină.

      https://en.wikipedia.org/wiki/Burden_of_proof_(philosophy)

      Ia bă tată, ca să vadă și alții nu doar tu.

      00
    • @adi: poate ai ratat link-urile de la final de text. Doar zic.

    • @Răzvan: studiul ăla făcut de ejobs?

      La o populație activă totală de 8-9 milioane, eșantionul ăla de 1000 și ceva de oameni e pistol cu apă. Numai reprezentativ nu poți să îl numesc.

      – Câți oameni peste 35 nu au cont pe ejobs?
      – Cum au fost aleși?
      – Câți oameni peste 35 nu au nevoie să muncească? Ce pondere au femei vs bărbați?
      – Câți peste 35 lucrează la negru/ gri/ agricultură și nu apar deloc?
      – Care e ponderea locurilor de muncă țintă? (specializate, de management, necalificate, fizice-grele, etc)
      – Cum arată localizarea geografică a respondenților? (București, rural, Moldova, etc)
      – Dar a respondenților?
      – Cum e ponderea respondenților ca locuri de muncă? (manageri, patroni, specialiști, necelificați, etc)

      Ăla e un eșantion random. La ce erori duce cu el, am șanse la fel de bune dacă dau cu banul.

      00
    • @adi: Dude – vorbești prostii.

    • @Răzvan: tradiționalul n-am argumente, deci clar vorbești prostii :))

      Spor la treabă :)

      00
    • @adi:

      Hai să-ți zică cel cu facultate de sociologie și doctorat în domeniu de ce vorbeai prostii, că văd că nu oricepi.
      1000 de oameni reprezintă un eșantion reprezentativ din punct de vedere statistic. Până și unul de 300 e reprezentativ statistic. Dar ce știu eu cu diplomele mele în psihologie și sociologie?
      Limita minimă a eșantionului într-un studiu din psihologie este de 60 de respondenți. În sociologie e de la vreo 200 în sus. E bine să ai cât mai mulți, dar studiul nu e mai valid dacă tu în loc de 1000 pui 10.000. Pentru că – statistic vorbind – tot pe-acolo ieși. Diferențele sunt dincolo de a treia zecimală de după virgulă. Tu zici că-s puțini. Eu zic că-i nițel exces de zel. Dar ce știu io – din nou.
      Mișto și aia cu ”eșantion random”. Mișto de tot.
      Restul nu le mai comentez că-s aberații crase. Ai zero cunoștințe despre cum se face un eșantion statistic și ce presupune el. Te educi online, nu e treaba mea s-o fac.

    • @Răzvan:

      Nu mai face apel la autoritate că în cazul ăsta te faci de râs.
      Mai ai și doctorat și nu știi ce tipuri de eșantioane sunt folosite în statistica inferențială.

      Sunt două mari tipuri de eșantioane:
      1. Aleatorii sau de probabilitate (e.g. random)
      2. Non-aleatorii sau fără probabilitate (non-random trebuia să scriu în comentariul precedent, m-am grăbit și am greșit).

      Cum știu că ăsta din ejobs e eșantion non-random?
      Toți subiecții care fac parte dintr-o populație nu au aceeași probabilitate de a fi aleși ca parte a eșantionului.

      Mai specific, în cazul nostru e suficientă o singură întrebare de control: Există oameni peste 35 de ani care muncesc și nu au cont pe ejobs?
      Deoarece răspunsul este da, înseamnă că grupul ăla nu este reprezentat în eșantion, nu îi știi valoarea/ ponderea și cum afectează rezultatul.
      Adică nu poți calcula eroarea eșantionului.

      Adică eșantionul din studiul ejobs e un pistol cu apă din punct de vedere calitativ.
      Rezultatele sunt distorsionate. Sampling bias direct scrie pe el.

      De altfel, ai putea să îți dai seama că e slab reprezentativ și nu prezintă încredere și dacă te gândești la munca la negru din România. La noi cam 1 din 5 oameni apți de muncă sunt la negru.
      Sunt oamenii ăștia peste 35 care lucrează la negru cumva reprezentați în eșantionul ejobs? Cum influențează acest lucru eșantionul și rezultatele?

      Cantitativ e mai mult decât suficient, 10% din populație sau 1000 maxim parcă e standardul.

      00
    • @Răzvan:

      Îți recitesc comentariul cel mai recent și nu știu ce să zic omule, vai de plm, ai facultate în domeniu și doctorat și nu ai cunoștințe de bază despre statistica inferențială (sau deductivă).
      Ești ca un chirurg care nu știe anatomie.

      Nu știi nici măcar ce tip de statistică e în exemplul dat și care sunt tipurile de eșantioane folosite.
      Auzi la el, ”Mișto și aia cu ”eșantion random”. Mișto de tot.”
      M-am uitat în programa de la sociologie și statistica se face în anul 1.
      Băăă, bă băiatule, tu chiar ai doctorat?

      Asta pe lângă aroganța gratuită și insinuările succesive și din ce în ce mai agresive că habar nu am ce vorbesc.

      Departe de mine pretenția că aș fi vreun as în statistică.
      Era momentul perfect să arăți că știi ce vorbești.
      Tu ai ales să claxonezi.

      00
    • @adi: Tot încerci să-mi ții lecții și iese cu chestii amuzante de tipul ”de ce râzi când scriu ‘random’?”/”trebuia să fie non-random dar m-am grăbit”. Calculele tale se bazează pe ”așa cred eu că e” și ”probabil așa e”. Tot încerci tu să-mi argumetezi lucruri bazându-te pe cum crezi tu că au făcut ăia studiul, nu pe cum l-au făcut. Totul ca să-ți dai dreptate. Mișto și cum mă iei cu ”băbăete, ai tu studii?!?” și ”statistica se face în anul I”, când eu acum 3 ani predam chestii în R. Gen… tutorialele mele SPSS de pe youtube au vreo 9 ani vechime. Sunt non-impresionat.
      Zici că-s ca un chirurg care nu știe anatomie? Tu ești un random guy care îi predă statistică unui tip cu vreo 10 ani de studii în socio-umane – sper că pricepi asta.
      Eu nu trebuie să-ți ”arăt” ție chestii, că le găsești și singur pe net. Nu-mi măsor e-peen-ul cu un om oarecare din online. Dă un search, că le găsești. Doar semnalizez amuzamentul situației.
      Mi-a plăcut însă asta: ”Băăă, bă băiatule, tu chiar ai doctorat?” și fix în propoziția următoare – ”Asta pe lângă aroganța gratuită…”. Mișto.

    • @Răzvan :

      Și de la înălțimea tribunei tale te pișai în grădină și nu iți dădeai seama de ce usucă florile.

      00
    • @adi: asta poți, cu asta defilezi. *shrugs*

    • @Răzvan: câte blesteme crezi că pot să duc și eu? Plus unu pe scară

      00
    • @adi: corect – ce faci tu e justificabil; ce fac eu e nasol. Ca-n povești.

  26. nu vă supăraț, darpulasemaiscoalădupă45? întreb pentru un prieten…

    • si eu tot pentru un prieten as intreba…

      00
    • Doar pe un salariu de la 1000 Euro in sus…

      00
    • NOU
      #107

      Tot de la un prieten, pot sa-ti spun ca pana spre 52 nu ai probleme. Bine, nu mai e ca la 45, dar ceva ceva acolo…

      00
    • Nu, se scoala doar pana la 45, restul de cm raman moi.

      On-topic: am peste 40 si desi sunt de acord cu ce a zis Razvan, postul nu are legatura cu situatia discutata. Respectiva era in top managementul BT, nu era genul „pai cine ma mai angajeaza pe mine mama”.

      Doi, de morti numai de bine, dar cand vad un CV cu cineva care a stat 15-20 de ani in aceeasi corporatie si a tot urcat scara ierarhica, vad in primul rand un om extrem de ambitios (workalholic), probabil calcator pe cadavre si eventual (daca e corporatie romaneasca) si un manager toxic (ca 95% din managerii de top in astfel de corporatii).

      Oamenii mai normali nu lucreaza pe aceasi plantatie atatia ani doar de dragul de a tot urca trepte, mai fac si pasi in lateral sau jos doar de dragul sanatatii mintale. Daca stai atatia ani doar in corporatie, probabil ca iti place si tie.

      Nu e nici o rusine daca la 40+ nu ai „manager de manageri” in titlul jobului.

      Asa ca daca respectiva chiar se simtea ca in articol, ca nu mai poate ca la 25 de ani, putea sa faca un pas in lateral sau jos (downshifting) si sa depuna acelasi efort ca la 25 de ani (dar cu productivitate mai mica).

      Si la final, mergeti la Universitar si o sa vedeti suficienti cu AVC intre 30-40 de ani. E adevarat ca la varsta aia ai sanse mai mari sa scapi, si nu ajungi la stiri.

      00
    • NOU
      #109

      Nush la altii dar mie la 48, da, fara suplimente farmaceutice….

      00
    • Nu stiu ce sa zic. Vezi generatia asta tanara… Jador, 27 de ani ia MARATON (si zice si pe net asta) :))))))))

      00
    • Da. Totul este sa iti aduci aminte ce trebuie facut cu ea ;-)

      00
    • Dupa 45 de ani se scoala doar pana la 45 de grade.
      Unghiul drept se scoala pana la 90 de grade.

      00
  27. NOU
    #113

    Exact la ce se scrie în acest articol mă gândeam și eu acum câțiva ani și îmi tot spuneam și îmi tot spun: ăștia vor să crească vârsta de pensionare de la 65 la 67 sau chiar 70 de ani, momentan tot mai aruncă câte o fumigenă dar cred că chiar se va întâmpla asta fiindcă nu au încotro, până când glumele proaste devin știri reale, știți cum e la noi în rRomârlania. Și mă întrebam, eu m-am săturat de muncă atât fizic cât și psihic la 30, cum dracu’ să rezist până la 65 când eu acum deja nu mai pot și pur și simplu nu mai am chef de nimic?
    Și tot mai auzi de unii și de alții care au plecat la 35+ sau 40+ sau chiar mai mult la muncă în țări străine „că nu au mai suportat situația de aici”. Bă băiatule, ăștia sunt sănătoși la cap? Voi știți cum te muncește neamțul sau englezul sau francezul de nu-ți mai trebuie nimic de pleci la muncă cu noaptea în cap și vii acasă tot cu noaptea în cap? Ce mănâncă, mă, oamenii ăștia? Cum rezistă oare la un așa regim „special”? „E sclavie curată.” Și asta mi-au spus-o amici care lucrează în Anglia și Germania în domeniul medical, nu în construcții unde este muncă fizică grea.
    Fizic nu arăți neapărat mai bătrân, deși ceilalți s-ar putea să aibă altă părere despre tine, dar diferența se simte în activitățile pe care le făceai înainte fără să le dai importanță cum ar fi urcatul unui deal în drum spre serviciu și vezi că te simți mai obosit și îți ia mai mult timp, trezitul de dimineață care ți se pare mai chinuitor și ești mai obosit deși nu ai făcut nimic și doar ai dormit, la toate astea se adaugă și faptul că ești mai tot timpul obosit și fără chef de nimic și adesea oarecum trist de la viața pe care o ai și toate celelalte.
    Și vă spun dinainte, vitaminele NU ajută la absolut nimic! (Am încercat.)
    Dacă aveți sfaturi, vă rog să mi le dați poate mai ajută și pe alții.
    Mulțumesc anticipat!

    00
    • Când am lucrat în Londra, cât și aici în Franța și eu și soțul incepeam munca la ora 8/9 și la 17/18 se rupea ușa.
      Acum lucrez într-o firma de construcții, iar programul muncitorilor e de la 7 jumate la 16:15 cu pauza de o ora, iar vinerea pana la 15:15. Si tinand cont ca ma ocup de foile lor de obiective știu sigur ca programul se respecta. Cine vrea sa facă ore suplimentare face, bineînțeles, dacă e nevoie, cine nu, nu. Bineinteles ca sunt și firme care or sclavagi angajații, asta e valabil oriunde…

      00
  28. Din păcate de data aceasta nu rezonez cu părerea autorului. Am 37 și lucrez in consiliere tehnica materiale de construcții. Sincer, e cea mai buna perioada atât dpdv financiar cât și profesional. Oportunități de schimbare job apar odată la 3 luni. Nu e un caz singular, alți colegi de vârste apropiate îmi spun același lucru. Poate pentru munca pe banda și cea de livrare mancare trebuie sa fi tânăr și fresh, pentru joburi tehnice tinerețea nu e un atu. Aici ai nevoie de experiența, de cunoașterea pieței, de seriozitate, lucruri le care nici eu nu le aveam când am terminat facultatea. In concluzie, important e sa nu generalizam, contează foarte mult domeniul de activitate.

    00
  29. Doar prin Romania si Balcani intalnesti mentalitatea asta, ca la 40 de ani esti „expirat”. In alte tari, la 50-60 de ani esti considerat in putere, apt de munca si ti se ofera oportunitati cu duiumul.

    Desigur. Am un amic programator in Toronto (astia mai nou isi spun developeri, ca suna mai trendi) 49+. Imi povestea ca in multinationala respectiva sunt oameni aproape numai 45+, care sunt cei mai productivi, ordonati, experimentati, scriu cod corect, etc. In societatea occidentala, cu cat esti mai experimentat si ai mai multi ani in campul muncii, cu atat esti mai pretuit.

    Am zis doar că oricât de productiv ai fi tu, angajatorul va dori pe cineva mai productiv ca tine.

    Angajatorul e un patronete penibil si disperat, ahtiat doar dupa tineri cu ADHD, sperand sa le capteze energia in ceva util pentru firma. Asta pana se intampla o paguba majora, sau pleaca tinerelul mai departe, pentru ca patronetele nu ii ofera din prima marea cu sarea. Sau pentru ca pur si simplu s-a saturat si vrea altceva.

    darpulasemaiscoalădupă45? întreb pentru un prieten…

    Prietenii mai de 45+ nu au probleme de nesculare. E drept ca, la fel ca subsemnatul, nu au baut excesiv, nu au fumat, nu au pulit excesiv, au facut sport.

    00
    • ” la fel ca subsemnatul, nu au baut excesiv, nu au fumat, nu au pulit excesiv, au facut sport”

      A se lua aminte. Achiesez

      00
  30. Gresit, creierul ajunge la maturitate in jur de 50+. Poti invata fara probleme, faci conexiunile foarte usor, memorezi la fel de usor. Daca ai motivatie poti invata la orice varsta. Daca ai cultura poti socializa cu oricine, tanar, matur etc. Din pacate ideile inguste ca cele expuse de tine panicheaza si blocheaza oamenii.

    00
  31. Cel putin in IT nu prea se mai prefera „sa il formeze”. „Formatul” asta inseamna cateva luni bune de platit moca, riscul sa fie varza si riscul sa-ti plece dupa un an pt 1000 de lei in plus. Cu unul deja format il arunci rapid in proiect si te scoti cu el destul de bine. La 43 de ani ca si IT-ist daca ai lucrat de pe la 20 de ani si nu ai facut mizerii pe unde ai lucrat bagi sub radical o groaza de generatia CardiB si chiar e bataie pe tine. Dar trebuie sa ai si grija de tine daca nu vrei sa ajungi carpa si sa fii tot timpul sleit: fa
    sport/miscare, nu fii obez, dormi mai mult, fa-ti dintii, analize, manca mai atent si nu bea ca inecatul.

    00
  32. E și nu e așa cu vârsta. Știu destule cazuri unde sunt pensionari angajați, pentru că nu se mai găsește personal calificat.
    În scurt timp nu se vor mai găsi oameni capabili în țara asta să măsoare o distanță cu o ruletă, și să taie un ceva la dimensiunea respectivă.
    Pentru că, conform cercetărilor britanici, un rulment nu se produce, sau o cărămidă nu se zidește cu Ctrl Shift Esc.

    00
  33. Eu am 39 de ani si in ultimii 5 ani am schimbat 4 job-uri. Inainte de astea 4 stationasem 8 ani intr-o companie.
    Pot in orice moment sa schimb jobul dar momentan nu consider necesar.

    00
  34. ce ma mira insa e ca la noi lucrul neplatit peste program la privat e privit ca o normalitate, eu sunt privilegiat ca sunt IT-st si lucrez cu program flexibil (de obicei sub 8 ore efective de lucru pe zi atat cat imi fac ok treaba), dar FFS, as fugi din prima de la joburile in care sunt asteptari nerealiste fata de volumul de munca si la care lucrul peste program e norma.

    si ce ma mira si mai mult e ca multi vad statul peste program si lucratul 10-14 ore pe zi ca o virtute si ii privesc cu scarba pe aia care „rup usa cand se termina programul”. eu nu sper sa moara de AVC, dar pe aproape, macar sa faca un infract pe la 30-35 de ani, ca asta merita.

    00
  35. Se pleaca prost de la premisa ca toate firmele sunt callcenter-uri. La mine in multinationala media de varsta e 45 de ani. Stabilitatea locurilor de munca e imensa. Nu prea pleaca nimeni si mai toata lumea are +7-8 ani in firma, unii chiar 20. Cum se face asta?! Munca firmei este inalt calificata si oameni trebuie sa se dezvolte permanent sa tina pasul cu tehnologia din produse. deci nu lucram toti la call center ;)

    00
  36. Un pic offtopic că vorbesc despre energie, putere fizică și vârstă fără vreo corelație cu piața muncii.

    Cred că mi-am obosit corpul cu sportu’ ăsta… . De vreo 3, 4 ani mie frică să îmbătrânesc urât. De aceea am făcut și fac sport. 1x săptămâna joc tenis cu antrenor, 1x cu alte persoane, 2x săptămâna karate cu destul de mult contact, apoi cam de 3x ori pe săptămână jogging 4-6 km, 1-2x pe lună 8-10 km. De gantere trag.

    Acum, după trei ani intensivi, mă dor toate oasele și încheieturile. Genunchiul drept îl țin într-un ciorap dăla ciudat să-l întărească (nu știu cum se como se dice ălora pe romaneste… Sorry), șoldul îl simt din ce în ce mai mult, umărul mi l-am bușit de la flotări făcute greșit.

    Corpul nu mai are timp să se regenereze, știu asta însă nu mă pot opri. Sportul a devenit ca un drog. Este mai greu să mă las de endrofinele astea decât de fumat. Și tot sper că sunt la fel de stabil ca acum 20 de ani…

    00
    • Nu sunt fizioterapeut, dar din ce vad, toate sporturile pe care le practici au un impact puternic asupra ligamentelor.
      Indiferent de varsta, nu ai cum sa nu te resimti cand dupa tenis, care presupune sprinturi, stopuri, intoarceri, tu mergi la alergat, iar corpul se loveste de pamant cu toata greutatea de cateva mii/zeci de mii de ori, in functie de cat alergi.
      Ca si cross-training pe langa sportul tau preferat, poate are fi o idee sa incerci inot sau bicicleta; astea sunt pressure free pentru incheieturi.

      00
    • Ah, si app de regenerare, corpul se regenereaza foarte bine, cu conditia sa-i dai ce ii trebuie in materie de nutritie.
      Aici iarasi intervine un conflict – tenis, sala sunt sporturi care necesita un aport de proteina mare pentru refacere.
      Alergarea e aeroba, aici ideal ai 70 la suta carbohidrati.
      Astea doua intra in conflict dpdv al proportiilor de macronutrienti.
      Ideal, ar tb sa te hotarasti care e sportul principal, pe care te focusezi – pana la urma cred ca vrei rezultate, iar antrenamentul trebuie sa fie in primul rand specific- iar cross trainingul facut doar ocazional, ca si recuperare.
      Apoi, proportia de macros stabilita in functie de sportul principal.
      Aici poate vrei sa discutie cu un nutritionist, dar cu specializare sportiva – aia obisnuiti stiu numa’ diet.

      00
  37. Tot pe la 30-35 de ani începi să observi că, încet-încet, nu-ți mai răspund firmele când trimiți CV. Pentru că echipa lor e formată preponderent din tineri iar tu ești ăla sau aia care nu se va integra din considerente de vârstă. Strici sintalitatea echipei. Te salută ăia cu ”săru’mâna” și managerul știe că-i va face să se simtă stânjeniți. Așa că nu te vor mai prea suna înapoi doar dacă n-au de ales. Dacă se pune problema de a lua pe unul de 25 sau pe tine, îl vor lua pe cel de 25. Nu pentru că ar fi mai bun, ci pentru că 1. se integrează și adaptează mai ușor și 2. e mai ușor de convins când vine mărirea de salariu să accepte mai puțin. Tu la 40 ai familie și nu-ți permiți să lucrezi pe salariu de barista; ăla de 25 de ani însă da. Iar angajatorii știu chestia asta

    Undeva între 35 și 40 de ani se închide ultima ușă. Mă refer la faptul că trebuie să ai un noroc imens să îți poți schimba locul de muncă. Dacă după 40 te-au dat afară sau a dat firma faliment, șansele să mai găsești loc de muncă în același domeniu sunt aproape nule. Nu contează cât știi, ce știi, pe cine știi, nu contează ce realizări ai avut la vechea firmă. Dacă se pune problema între tine și cineva de 29 de ani nici nu mai are rost să mergi la interviu, că oricum nu-l iei.

    Depinde de job. Daca e un job low-level ce nu cere experienta (ceva gen help-desk/call-center in IT) ai dreptate. Insa un loc de munca unde experienta conteaza (ramanand cu exemplele in IT, ceva senior sysadmin/developer/network/db/whatever) se bat recrutorii pe tine chit ca ai peste 43 de ani.

    00
  38. Femeie in domeniu tehnic. Deci dublu handicap daca vrei.
    la 37 am schimbat jobul de 2 ori in 6 luni. Am aterizat la ceva dublu platit.

    La 39 am refuzat job pe bani mai multi decat ala de 2x, doar pentru ca mi-am dat seama ca ar fi trebuit sa lucrez aproape de capacitatea de munca, si nu la 60-70% cum frec menta acum. m-au intrebat aia si 3 luni mai tarziu daca nu m-am razgandit.

    La 40 shumpic am minim 2-3 contacte pe luna cu intrebarea: N-as fi interesata sa? Cu unii merg mai departe, doar ca sa imi validez ca inca sunt competitiva pe piata muncii.

    Asta ca sa nu zic ca al batran (65+) a avut 3 oferte cand a auzit lumea ca vrea sa iasa la pensie. Si a ales pensie plus 2 contracte de consultanta unde isi face singur orele si banii. Ca l-au vrut si pe consultanta, nu numai pe full time cand le-a zis care sunt conditiile lui.

    So STFU. 40+ e momentul in care ar trebui sa fii cel mai productiv. Ai invatat chestii, te cunosti pe tine, cunosti domeniul. Daca nu, inseamna ca ai frecat menta activ ultimii 15 ani de munca.

    00
  39. Am recitit toate comentariile.
    ,,Lucrez în IT şi chiar şi la 40 de ani, îmi permit să schimb jobul cum vrea muşchiul meu,,.
    Nu despre asta e vorba, oameni frumoşi. E vorba despre dacă la 40 + te mai ajută hoitul să te faci mecanic auto sau tâmplar. Dacă mai ai răbdare, nervi şi fizic apt să înveți şi să practici altceva. Să faci un curs, să cari 25 de paleți de parchet, să acepți că îți e şef un guguştic de vârsta lu fitu.
    Dacă după o noapte pierdută, eşti în parametrii să faci un schimb de distribuție ca la carte. Asta după ce la 45 de ani, ai avut nevoie să toceşti manuale, să faci practică în atelier şi să ajungi acasă cu mâinile belite şi cocoşat de spate.

    00
  40. Toata lumea in comentarii: am intre 35 si 45 de ani, mi-am schimbat jobul recent, primesc oferte, e OK, iti schimbi jobul lejer la varsta asta, te vaneaza lumea.
    Autorul articolului: nope, la 40 de ani nu te mai vrea nimeni, companiile angajeaza numa’ tineri de 22 de ani.
    Nu stiu cati ani are autorul articolului, nici chef sa caut pe net, dar nah… ce sa mai si zic. La 45 de ani nu concurezi cu copii de 20 de ani. Aplici la joburi unde e nevoie de experienta, pe pozitii de senior, pe alt salariu decat proaspatul absolvent de facultate. Nu se prea intersecteaza piata joburilor pt persoane de 22 de ani cu alea pt persoane de 45. Ma rog, nu in vasta majoritate a domeniilor, incepand de la contabil la ITst, inginer, ce vrei tu.

    00
    • Ah, OK, m-am lamurit, are 43 de ani autorul, chiar nu stiu unde aplica el pt joburi si nu poate de juniori….

      00
  41. NOU
    #132

    Am 57 și încă nu am probleme la nivel intelectual, prind ușor informațiile. Fizic sint ok, fara burți, pot sa alerg km, bicicleta sau înot.
    Recunosc totuși că mă lupt cu puțină lehamite, o fi de la wfh, 2 ani jumate se resimte.

    00
  42. Deci gata, dupa 40 de ani esti mort. Cred ca tocmai din cauza asta in multe domenii posturile bune sunt tinute pe loc de tot felul de mosneguti.
    Femeia aia de la banca putea sa o lase mai moale dar nah, daca toata viata a tras pentru cifre tot ele i-au pus capac. Nu cred nici 1% din vrajeala ca nu isi mai gasea saraca de lucru si ca statea acolo agatata de post ca ultima vanzatoare care mai are 2 ani pana in pensie.

    00
  43. Da, rezisti bine mersi si dupa 40 si ai suficienta energie, cu o singura conditie – sa fi avut o viata relaxata si sportiva pana atunci.
    Daca ai plecat de casa la 18 ani si ti-ai baut mintile prin camine si ai mai si lucrat in disperare in paralel si dupa aia ai continuat cu lucratu in disperare, mancatul aiurea si prost, lipsa de miscare, ca deh, cariera, casa, masina, normal ca esti gata ca bateria la 40.
    Daca ai stat relaxat si ti-ai luat un job care sa-ti permita sa ai timpul tau personal, ai facut sport, ai avut si alte preocupari constructive dincolo de job/casatorie/credit/copii si in general nu ti-ai batut joc de tine, all good.

    00
  44. Eu văd mai sus o mulțime de oameni care dețin secretul tinereții și la 40 de ani. Unul scria mai sus că el bea 24 de ore după care în 2 ore e din nou fresh. La 40-50 de ani. Mulți spun că ”prin Germania e…”. Altul a scris că soluția e ”să trăiești sănătos”; ceea ce în teorie sună ca un panaceu, dar în practică creierul tot dă rateuri după fiecare deceniu oricâtă zeamă de rucola ai bea. Poți să faci sport zilnic și tot nu vei tăia lemne la 50 de ani așa cum o făceai la 20. Știu că voi credeți că nu e așa sau sperați să nu fie așa, dar cert e că mașinuța teleghidată nu vă merge mai repede după ce bateriile sunt pe epuizate, ci invers. Altul îmi cerea mai sus dovezi și ”documente” că pe măsură ce îmbătrânim e mai nasol. Altcineva zicea în mod ilar că – din contră – cel mai mișto e la 40, că atunci ”ești pe val”.
    Toate argumentele acestea mi-au adus aminte de oamenii fără educație care încearcă să te convingă cât de benefic a fost pentru ei că n-au terminat liceul.
    Îmbătrânim. Că vreți, că nu. Că acceptați asta, că nu. Când îmbătrânim funcționăm mai nasol, atât din punct de vedere cognitiv cât și fizic. Acum – voi puteți să credeți când vă scrie cineva că la 50 de ani chefuiește 24 de ore după care în 2 e fresh și gata de lucru și că după 3 zile o ia de la capăt; cocaina face într-adevăr minuni. Doar să nu vă mirați pe la 50 dacă vouă nu vă iese.
    Scopul textului meu nu era să demoralizeze (cum se credea mai sus). Era strict în contextul doamnei aceleia de 50 de ani care făcuse AVC la lucru. N-o fi dormit alea 2 ore după cheful de o zi și-o noapte. Dar s-a ajuns în situația absurdă de a fi somat să dovedesc că nu mai avem aceeași energie la 40-50 de ani ca la 18-20…
    Ireal – jur.

    • Da era vorba de joburi. Nu de băut, dansat, iesit in club, tăiat lemne, făcut alpinism etc. Normal că la 40 nu mai ții la băutură că la 20 – că de altfel nici nu mai chef să bei toată noaptea. Dar aia nu înseamnă că nu poți face un job de birou la fel de bine ca o persoana de 20 și un pic. Chiar dimpotrivă…

      00
    • @deea: Nu-mi explica mie. Explică-le asta ălora de au făcut statistica aia pe care tocmai am pus-o la finalul articolului. Zi-le de ”ageism” și cum poți și la 40-50. Teoretic tu crezi că poți. Practic însă pe șef nu-l convigi.

    • Și nu știu care is cauzele avc-ului dar sigur mult mai complexe decât că ai 50 de ani și nu ai dormit noaptea, or smth. Faimosul caz exces de muncă și cu tipa găsită moartă în casă, ăla de prin anii 2000, acolo era o persoana tânără, chiar foarte tânără.

      00
    • Asta ma intrebam si eu – de cand se face concurs de baut in loc de interviu?
      Sau, in general – de ce dracu’ ai vrea sa- ti bei mintile pana dimineata?

      00
    • „Știu că voi credeți că nu e așa sau sperați să nu fie așa”

      Eu si multi altii stim ca nu e asa, nu credem.

      00
    • @nm.bradu: explică statistica pe care am pus-o la final de text. Scrie-le ălora că tu știi. Când termini cu ei zi-le și ăstora de la eJobs care au făcut studiul care zice fix ceea ce zic eu. Fii cocoș și cu ei, zi-le cum stă treaba în realitate.

      PS: ți se schimbă e-mail-ul des. Hotărăște-te.

    • Angajatorii aia de care vorbesti sunt de pe piata de acu’ 10 ani, call center, BPO, whatever.
      Acum majoritatea ofertelor pe care le primesc sunt full remote, nobody gives a shit de cati ani ai, cum arati, cata energie ai, whatever.
      You get shit done, atat.
      Arata timp cat te incadrezi in timeline-ul proiectului, nu intereseaza pe nimeni cat lucrezi.
      In alta directie, adica in afara muncii, precum spuneam mai sus- o viata lipsita de stres.
      Nesimtirea si nepasarea ajuta maxim.
      Prioritatea nr. 1 sunt EU – nu munca, nu alti membri ai familiei.
      Nu stiu de ce te superi ca ” nu intelegem” ca omu’ ii batran dupa treij de ani. Nu mai suntem in secolul trecut, apasati de toate grijile si bolile.
      Se cheama evolutie.

      00
    • Link-uri la capăt de articol. Eu nu mă supăr, dar convinge-i și pe statisticienii ăia întâi. Că ăia-mi dau dreptate mie, aparent.

    • Mno, nus’, am mai auzit chestii de genul „gasesti oameni mai ieftina pe piata din Oradea/Ploiesti/Arad fata de Bucuresti/Cluj”, dar na, pentru mine personal nu se aplica.
      Se aplica doar ca si costuri – in sensul ca da, e mai ieftin sa stau intr-o localitate mica, si sa lucrezi pentru aia care da banu’.
      Am vazut studiul, dar nu stiu zau cat sa am incredere intr-un studiu facut de o platforma de recrutare locala. Raspunsurile sunt biased de locatia candidatului, nivel, etc. Plus ca nu ofera context in ideea ca in ziua de azi o companie din RO concureaza cu altele din afara in zona de remote work.
      Ma refer aici la munca specializata, pentru salahori da, e valabil!
      Acu’, ca sa bag batu’ prin gard cu un pic de rautate, daca te bazezi pe eJobs sa-ti gasesti de lucru, mno, cam asa ii…

      00
    • Am citit cu un plus de atentie studiul eJobs – se pare ca principal provocare a seniorilor e digitalizarea.
      Un nivel ridicat de digitalizare ar include „nu-ti cauta de lucru pe eJobs” in primul rand.

      00
    • @Razvan ce e de explicat? Ca nu-i mare legatura intre statistica aia si ce spui tu. Una e sa fie procentul cel mai mare de someri dupa 40 ani, alta e ca „dupa 35 de ani se inchide ultima usa si ai nevoie de un noroc imens pentru a te angaja”.

      Normal ca tinerii sunt mai doriti de angajatori, normal ca in medie ai mai multa energie la 25 decat la 45, dar de aici pana la atitudinea ta de „nu se poate”, sau ca asta ar fi litera de lege, e cale luuuuunga.

      Sunt gramezi de oameni cu energie debordanta la 35-40, work hard / party hard ca la 25. N-ai auzit ca 30s are the new 20s? :)

      00
    • @nm.bradu:

      1. Dacă vrei să te iau în serios nu mai folosi ”n” pseudonime și VPN-uri. Ajunge să fii ironic o singură dată, că pricep mesajul.
      2. Statistica e relevantă. Ăia-s șomeri nu pentru că aleg să fie ci pentru că nu-i mai angajează nimeni. Da – e atât de simplu.
      3. Niciunde n-am afirmat că ceea ce scriu mai sus e literă de lege. Doar tu afirmi asta.
      4. În mod ilar ”’30s are the new ’20s” nu înseamnă ceea ce crezi tu că înseamnă. Se referă la faptul că până acum câteva decenii te căsătoreai la începutul anilor 20 ai vieții iar acum o faci la 30. N-are nimic de-a face cu energia.
      5. Grămezile alea de oameni pe care-i știi tu personal a fi energici la 45 sunt excepțiile. La fel ca mai sus: ”cunosc eu o doamnă”, ”îl știu eu pe unul”. Ai avea reale dificultăți să găsești mai mult de 10 într-o firmă de 400 de angajați. Și n-ar fi energici cum crezi tu. De unde și statisticile de mai sus, de la finalul textului. Dar hei – am înțeles că nu mă crezi ca psiholog și voiai studii. Acum că ai studii văd că e iar greu să accepți lucruri.
      I tried. Your loss.

    • Razvan T. Coloja:
      1. Lucrez in marketing. Stiu cum si de ce se fac genul ala de „studii” facut de ejobs. Ca sa iesi cu ceva in presa si sa primesti linkuri. Valoare stiintifica zero. Au intrebat ei 1000 de oameni care intra pe site, printr-un sondaj pop-up, despre diverse, si au tras concluzii. Yep, 100% valid.
      2. Normal ca imbatranim, nu neaga nimeni asta. Dar la 40 si un pic esti departe de a fi ramolit fizic, si dpdv al activitatii profesionale esti intr-un punct pozitiv, ai acumulat experienta, ai mai multa inteligenta emotionala ca sa navighezi diversele neplaceri inerente in orice loc de munca, probabil ca nu mai ai nici copii asa de mici incat sa nu ai disponibilitate pt eventuale delegatii, ore suplimentare etc. Cel putin aia vad eu in jurul meu.
      3. Ca tot zici de energia de la 18-20 de ani vs aia de la 40 de ani…. Pana si asta e debatable. Eu sunt mult mai eficienta in tot ce fac acum, la 40, si imi vine mult mai usor sa…orice, chiar si fizic, gatit, curatenie, spalat geamuri, sapat in gradina, decat cand aveam 20 si un pic. Pentru ca la 20 de ani nu aveam exercitiu cu toate astea, nu aveam nici chef sa le fac. Era o corvoada. Acum e nah, o placere, ca m-am maturizat si asta e viata mea. Dar, in general, ma simt mult mai putin obosita fizic acum decat ma simteam la 20 de ani, sau la 25 de ani (cand aveam copil mic, lucram, si faceam master). Clar sunt un angajat mult mai bun si mai eficient acum decat eram atunci.

      00
    • @deea:

      Razvan T. Coloja:

      1. Lucrez in marketing. Stiu cum si de ce se fac genul ala de „studii” facut de ejobs. Ca sa iesi cu ceva in presa si sa primesti linkuri. Valoare stiintifica zero. Au intrebat ei 1000 de oameni care intra pe site, printr-un sondaj pop-up, despre diverse, si au tras concluzii. Yep, 100% valid.

      1000 de oameni reprezintă un eșantion reprezentativ din punct de vedere statistic. Până și unul de 300 e reprezentativ statistic. Dar ce știu eu cu diplomele mele în psihologie și sociologie când – uite – tu lucrezi în marketing. Cât despre ”Au intrebat ei 1000 de oameni care intra pe site, printr-un sondaj pop-up, despre diverse, si au tras concluzii” – fix dar fix așa se fac toate statisticile. Cu excepția celor pe care le marchezi pe hârtie și care reprezintă un sondaj de opinie.
      Limita minimă a eșantionului într-un studiu din psihologie este de 60 de respondenți. În sociologie e de la vreo 200 în sus. E bine să ai cât mai mulți, dar studiul nu e mai valid dacă tu în loc de 1000 pui 10.000. Pentru că – statistic vorbind – tot pe-acolo ieși. Diferențele sunt dincolo de a treia zecimală de după virgulă. Tu zici că-s puțini. Eu zic că-i nițel exces de zel. Dar ce știu io – din nou.

      2. Normal ca imbatranim, nu neaga nimeni asta. Dar la 40 si un pic esti departe de a fi ramolit fizic, si dpdv al activitatii profesionale esti intr-un punct pozitiv, ai acumulat experienta, ai mai multa inteligenta emotionala ca sa navighezi diversele neplaceri inerente in orice loc de munca, probabil ca nu mai ai nici copii asa de mici incat sa nu ai disponibilitate pt eventuale delegatii, ore suplimentare etc. Cel putin aia vad eu in jurul meu.

      Toate sună foarte bine, doar că piața te cam contrazice când vine vorba de sărit la angajare. Toate statisticile spun același lucru: peste 40-45 de ani e tot mai greu să găsești job în România.

      3. Ca tot zici de energia de la 18-20 de ani vs aia de la 40 de ani…. Pana si asta e debatable. Eu sunt mult mai eficienta in tot ce fac acum, la 40, si imi vine mult mai usor sa…orice, chiar si fizic, gatit, curatenie, spalat geamuri, sapat in gradina, decat cand aveam 20 si un pic. Pentru ca la 20 de ani nu aveam exercitiu cu toate astea, nu aveam nici chef sa le fac. Era o corvoada. Acum e nah, o placere, ca m-am maturizat si asta e viata mea. Dar, in general, ma simt mult mai putin obosita fizic acum decat ma simteam la 20 de ani, sau la 25 de ani (cand aveam copil mic, lucram, si faceam master). Clar sunt un angajat mult mai bun si mai eficient acum decat eram atunci.

      Sper să te creadă și viitorii angajatori când le spui senină că tu ai mai multă energie la 40 decât la 20. Că eu unul nu cred.

    • 1000 de oameni pot reprezenta un esantion reprezentativ daca sunt alesi corect, nu cine raspunde la intamplare la un survey pe net. Asa nu are nicio valoare.
      Sunt convinsa ca la 45 de ani e mai greu sa-ti gasesti de munca daca, sa zicem, asamblezi ceva la banda, in fabrica. Angajatorul o sa prefere o persoana tanara, clar. Dar doamna de la BT care a murit de AVC nu ar fi putut fi inlocuita cu o persoana de 20 de ani.
      Ma intreb ce ai facut tu pana la 40 de ani de te simti chiar asa de imbatranit si lipsit de energie. Sincer. Fumezi? Cat de mult? Ca eu am 45 si da, da, si pe mine ma doare genunchiul si soldul dimineata cand ma ridic din pat, si capul dupa 2 pahare de vin rosu. Dar nu pot zice ca e ceva de natura sa imi limiteze productivitatea de zi cu zi in niciun fel. Dau nah, ma rog, m-o fi lovit pe mine a doua tinerete din cauza ca mi s-au mutat copiii de acasa intr-un final, ce sa mai zic….

      00
    • deea spune că sondajul e ca-n bancul ăla cu lupul şi oaia care decid împreună ce vor mânca la cină.

      00
    • Sondajul respectiv nu e neaparat relevant in primul rand pentru ca e adresat angajatilor, si nu angajatorilor.
      Angajatii frustrati ca nu obtin un job o sa gaseasca intotdeauna un vinovat din afara. Seniorii spun ca-i din cauza varstei, juniorii ca-i din cauza lipsei de experienta.
      Nope. Nu obtii un job pentru ca nu ai competentele necesare, si/sau skillurile potrivite pentru a-ti cauta un job si a „te vinde”

      00
    • @Razvan Coloja

      1) Nu am folosit pseudeonime si vpn’uri, eventual mailul se mai schimba, cum ai observat, fiindca e fals si se mai reseteaza routerul, trebuind sa il introduc din nou. Am mai dat 2 comentarii de pe mobil (alt ip) la articolul asta, respinse, dar cu acelasi nume. Sunt un anonim care se respecta :).

      2 si 3 se leaga) Inseamna ca ce ai vrut tu sa transmiti este un truism. Aici intra si statisticile pe care le tot amintesti. Oamenii tineri sunt, in medie, mai energetici si atractivi pentru angajatori, multumim frumos pentru informatie. Mie mi s-a parut ca ai dat verdicte irefutabile, dar si daca am inteles eu gresit, atunci de fapt nu ai zis nimic ce nu stie toata lumea.

      4) Era o gluma, dar pentru mine ’30s is the new 20s’ inseamna fix ce vreau eu sa insemne, valabil si pentru tine si pentru ceilalti.

      5) Eu vb de miile de oameni pe care ii vad, nu doar de mine si de prietenii mei. Eu iti respect mult opinia profesionala, dar in acelasi timp sunt terapeuti la care daca te duci cu atitudinea asta de „nu se poate”, iti vor da o palma peste ceafa si iti vor arata ca SE POATE. De asta nu consider opinia ta ca fiind un standard de intelepciune stiintifica si imi permit sa o contrazic.

      Chiar as fi curios de un raspuns, promit ca voi reveni sa citesc daca il oferi.

      00
    • @nm.bradu:

      1) Nu am folosit pseudeonime si vpn’uri, eventual mailul se mai schimba, cum ai observat, fiindca e fals si se mai reseteaza routerul, trebuind sa il introduc din nou. Am mai dat 2 comentarii de pe mobil (alt ip) la articolul asta, respinse, dar cu acelasi nume. Sunt un anonim care se respecta :).

      Right. Eventual folosește un e-mail real.

      2 si 3 se leaga) Inseamna ca ce ai vrut tu sa transmiti este un truism. Aici intra si statisticile pe care le tot amintesti. Oamenii tineri sunt, in medie, mai energetici si atractivi pentru angajatori, multumim frumos pentru informatie. Mie mi s-a parut ca ai dat verdicte irefutabile, dar si daca am inteles eu gresit, atunci de fapt nu ai zis nimic ce nu stie toata lumea.

      Ce mișto ai invalidat tot ce-am scris prin ”nu trebuia să-mi spui, eu știam deja”. Lol.

      4) Era o gluma, dar pentru mine ’30s is the new 20s’ inseamna fix ce vreau eu sa insemne, valabil si pentru tine si pentru ceilalti.

      ”I reject your reality and substitute my own.”

      in acelasi timp sunt terapeuti la care daca te duci cu atitudinea asta de “nu se poate”, iti vor da o palma peste ceafa si iti vor arata ca SE POATE. De asta nu consider opinia ta ca fiind un standard de intelepciune stiintifica si imi permit sa o contrazic.

      Citește despre ”toxic positivity” dacă ești curios de ce ”ba se poate” nu e benefic întotdeauna. În plus, eu n-am zis că ”nu se poate”; am zis că e greu. Două lucruri diferite. Dacă m-ar contrazice statisticile aș mai înțelege, dar tu o ții pe-a ta. O a treia chestie: eu nu fac acum consiliere sau terapie; e o opinie pe un blog, nu o ședință în cabinet. Nu e rolul sau scopul meu să ”send positive vibes” în mod nediscriminat către miile tale de cunoscuți. Dacă ai nevoie de așa ceva vorbește cu un consilier de dezvoltare personală – unul care și-a făcut cursul de formare în două săptămâni. Rolul unui psiholog nu este să te încurajeze pe tine „no matter what”, că poate ceea ce vezi tu în mod subiectiv a fi necesar se dovedește a fi nasol pentru tine și necesită descurajare.

    • @Razvan

      Multumesc pt raspuns.

      1) Eu nu mai comentez cu nume real pe bloguri de cand am zis ceva ce nu a convenit cuiva, respectuos, asa cum vb si cu tine, iar respectivul a incercat sa imi faca rau. Nu la zoso, dar nu mai am incredere. Daca nu fac acuzatii la adresa ta sau a altcuiva, who cares?

      2-3) Iti pot oferi acelasi raspuns, „lol”, daca asta e nivelul

      4) De ce nu ar fi ok sa iti faci propria realitate? Ma rog, nu caut raspuns la asta, ca e discutie lunga.

      5) Cum am zis, respect atat expertiza ta cat si faptul ca nu esti terapeut in timpul liber, motiv pentru care ma abtin de la anumite comentarii (pe care le-am facut in trecut la alte articole de ale tale). Dar daca tu ai zis ca „nu te cred ca psiholog”, atunci mi-am permis sa spun ca parerea ta nu este vreun adevar absolut al psihologiei si ca alti experti pot vedea lucrurile altfel.

      Eu o tin pe a mea, dar tu nu vezi ca si tu o tii pe a ta? Nu ai zis ca e greu, ai zis ca e aproape imposibil, ceea ce statisticile pe care le tot amintesti nu sustin! Asuma-ti!

      Inca o data, multumesc pt faptul ca ai raspuns desi articolul este expirat, eu incerc sa invat cat pot de la toata lumea.

      00
    • 1) Eu nu mai comentez cu nume real pe bloguri de cand am zis ceva ce nu a convenit cuiva, respectuos, asa cum vb si cu tine, iar respectivul a incercat sa imi faca rau. Nu la zoso, dar nu mai am incredere. Daca nu fac acuzatii la adresa ta sau a altcuiva, who cares?

      I care. Pentru că e extrem de ușor de aruncat cu piatra când nu există consecințe. 99% din oamenii de aici fac același lucru: emit idei ușor pentru că ”cine o să-mi facă ce?”. Sunt aceiași care ulterior cer respect în condițiile în care ei reprezintă un nickname.

      4) De ce nu ar fi ok sa iti faci propria realitate? Ma rog, nu caut raspuns la asta, ca e discutie lunga.

      Dacă tu vrei să trăiești într-o realitate creată de tine – be my guest. Numai să nu te miri apoi dacă ceilalți râd sau nu se conformează realității tale. Dacă eu scriu ”taxi” iar tu pricepi ”șurub” pentru că aia e realitatea ta… e doar problema ta, nu a celorlalți.

      5) Cum am zis, respect atat expertiza ta cat si faptul ca nu esti terapeut in timpul liber, motiv pentru care ma abtin de la anumite comentarii (pe care le-am facut in trecut la alte articole de ale tale). Dar daca tu ai zis ca “nu te cred ca psiholog”, atunci mi-am permis sa spun ca parerea ta nu este vreun adevar absolut al psihologiei si ca alti experti pot vedea lucrurile altfel.

      Încurci ”terapeut” cu ”psiholog”. Terapeut e și psihiatrul. Terapeut e și ăla de pune cristale pe tine. Ori cel care face kinetoterapie și-ți pușcă toate oasele. ”Psiholog” e altceva. ”Psiholog” e profesia, ”terapeut” e ocupația. Sunt un psiholog care – printre altele – e și terapeut. Dar sunt și consilier psihologic, și psiholog clinician, și statistician. Când eu spun că nu sunt aici să fac consiliere ori terapie asta nu înseamnă că nu-mi pot folosi cunoștințele din psihologie. Că sunt două chestii diferite. La fel cum tu, dacă ai fi cosmonaut, ai putea vorbi despre stele pe un blog, chit că nu tastezi din spațiu. Cunoștințele mele sunt ale mele și n-am să le ignor. Sunt informație, la urma urmei. Activitatea mea în schimb aici nu e de consilier psihologic sau psihoterapeut. Nu fac psihoterapie sau consiliere cu voi, că nu-mi sunteți clienți. Așa că atunci când eu zic că ”sunt psiholog” într-un context informațional e pentru a-ți semnaliza că am niște cunoștințe și informații pe care tu nu le deții. Iar când spun că ”nu fac terapie în timpul liber” e pentru a-ți transmite că aia e ocupația mea, nu cumulul de cunoștințe.

      Eu o tin pe a mea, dar tu nu vezi ca si tu o tii pe a ta? Nu ai zis ca e greu, ai zis ca e aproape imposibil, ceea ce statisticile pe care le tot amintesti nu sustin! Asuma-ti!

      Folosești valențe ale aceleiași idei încercând să diferențiezi între ele. Un fel de ”tu zis roșie dar studiile zic tomată”. Fix ca mai sus cu terapeut/psiholog – pui egal între două lucruri și nu pricepi de de nu iese la calcul.

  45. Urmează un articol publicitar: ceai de tei @finestore

    00
  46. De acord cu dl Coloja. La 43 nu o mai am la fel de tare ca la 18 . Deci feciori, e adevarata zicerea : ‘fouti- nu fouti, vremea paulei trece’…

    00
  47. Dom’ Coloja are dreptate. Fara trolling….
    La 30 de ani puteam vb la telefon sau cu colegii, scrie cod si mai trageam si cu coada ochiului la MTV.
    La 40 putem vb la telefon si sa mi mentin firul in ce codam pe PC.
    Acu, dupa 50, ori vorbesc la telefon ori focus pe PC. Ale dracu, nu mai merg in paralel.
    Spre norocul meu, ce fac pe PC fac inca suspect de bine, iar la telefon vorbesc inca excelent (stomatologi buni da scumpi)
    Probabil dupa 60 o sa-l dau dracu de PC si raman doar pe telefon si poate cate un excel, mpp, niste arhitecturi, un pic chestii din astea linistite. Sau imi bag picioarele, copii sunt mari pe drumul lor si cred ca cu 1500-2000 eur din pensii, chirii, arabil si alte rahaturi (daca mai avem energie mai bagam pe upwork chestii simple cat sa nu dam in dementa senila) ne-om descurca in doi intr-o casuta mica cu gradinita, soba si pisica pe malu’ unei ape cu pesti.
    Da-o dracu de munca; sanatosi sa fim macar citiva ani pana cand incepem sa uitam daca am mancat de dimineata sau nu….

    00
  48. Concluzie: daca ai trecut de 40 de ani, pune tu coliva la fiert ca si asa nu o sa aiba cine, da foc la lumanare si asteapta sa mori in pace.
    Fun fact: la 40 de ani mai ai mai mult de juma’ de viata profesionala inainte, la cum se iese la pensie in ziua de azi (65+, ca nu toti avem crypto sau imobiliare in Dubai sa traim din chirie)

    00
  49. Autorul are la 43 de ani in spate cariere probabil de succes in 2-3 domenii total diferite si s-a ocupat toata viata sa învețe si sa evolueze intelectual (luand in vedere facultatile sau cursurile absolvite din CV), deci am putea spune ca este ambitios si cu siguranță mult mai capabil sa dea randament la cei 43 de ani de-ai sai decat multi dintre noi, restul comentatorilor de pe aici.

    Recitind articolul luand seama de acest context imi aduc aminte de o situatie intalnita la o masa cu mai multi colegi, englezi si americani. Colegul englez la limita obezitatii, dupa ce isi comandase (ce altceva?) steak si bere il lua peste picior pe colegul american fiert pe fitness, care isi comandase salata cu piept de pui: „pai la ce iti trebuie tie din astea, ca uite ce slab băț ești?!”. La care americanul „I intend to stay that way and not become fat like you”.

    Oamenii ambitiosi si care dau randament vor sa faca asta si in continuare si isi pun problema profilactic cum sa devina si mai buni, nu stagneaza sub impresia ca totul va fi bine pana ajung pe nesimțite obezi sau… ramoliți. In timp ce oamenii obisnuiti se lauda ca ei la 40-50 de ani sunt juni primi, mai mult ca sa se convinga pe ei înșiși de ceva de care nu sunt nici ei prea convinși.

    Pentru ca e incomod sa te gândești la viitor și sa iei masurile necesare pentru orice situație neprevazută din timp. Astea-s problemele pentru viitorul „eu”, cel obez si ramolit, acum sunt pe cai mari.

    00
    • si cu siguranță mult mai capabil sa dea randament la cei 43 de ani de-ai sai decat multi dintre noi, restul comentatorilor de pe aici.

      Acum depinde si daca randamentul ala e pe salariu de progrmator junior sau nu 😀

      00
    • In acelasi timp, autorul pare ca experimenteaza simptome de burnout, pe care incearca sa si le valideze.

      00
    • @RoadRidr: uite câte știi despre mine și nu le cunoscusem eu.

    • @Razvan, nu orice replica e un atac la persoana ta!
      Ai facut pana acum enorm de multe lucruri, in domenii diferite. E normal sa nu mai ai aceeasi energie!
      Dar nu mai presupune ca toti suntem la fel. Noi, astia mai lenesi, mai avem destula.
      La chestia asta tu ai raspuns pana acum cu „incearca sa convingi si angajatorii”. Angajatorii nu spun nicaieri nimic in sondajul ala pe care il mentionezi. E un sondaj la care au raspuns angajatii.
      N-o sa auzi pe nimeni sa zica „nu m-am angajat pentru ca nu stiu cu calculatoru’ si vorbesc engleza ca Iliescu”. Nu, toti o sa spuna ca e de la varsta. In realitate, e din lipsa de competente.

      00
  50. eu la 23 de ani am aplicat la companii si multinationale si nu ma voia nimeni. Sa-i f*** in gura

    00
  51. Si de aia se uita cu spranceana ridicata colegii la mine cand le spun ca o data pe saptamana verific trendingul de yt ca sa vad ce se asculta, ca ma intereseaza sa stiu ce prinde la adolescenti si basically sa stau la curent cu tot ce misca in pop-culture, jobul fiind de marketing.
    Sau ca ma intereseaza sa stiu ce misca in alte linii de business – gen durables, auto.
    Ce ma intereseaza ba, pe mine, ca sta fierul blocat prin porturi si nu ajunge la dezvoltatori? Nu te intereseaza dar peste 3 ani s-ar putea sa aplici la un job la Holcim si sa te duci izmene pe calator…

    Pentru ca dupa 35 ai know-how dar ai si niste mici handicapuri pe care trebuie sa le compensezi intr-un fel. #justmytwocents

    00
  52. Venii sa comentez si eu la spartul targului: conteaza foarte mult de ce „vinzi” si ce valoare aduce unei companii ce stii tu sa faci. E adevarat ca poti munci mai mult la 20 de ani, dar nici nu stii foarte multe atunci si valoare adaugata adusa e mai mica. Cu cat ai mai multa experienta in ceva, cu atat opinia ta devine mai valoroasa – mai ales ca o decizie gresita la un moment dat din lipsa experientei poate costa foarte mult pe termen lung.

    N-as generaliza neaparat ca e greu sa gasesti de lucru dupa 40 de ani, trebuie doar sa poti sa aduci ceva valoare in companie. Din pacate experienta nu e ceva ce poate fi invatat, ci doar dobandit, si atunci conteaza cum iti pui in evidenta si valoare experienta versus puterea de munca bruta :)

    00
  53. Pacat ca nu se permit like-urile/dislike-urile la comentariile autorului. Poate asa si-ar fi dat seama mai bine despre ce cred cititorii, mai ales cei care nu comenteaza…. Ar fi interesant, nu am inteles de ce Vali a ales varianta asta. De teama? Sunt convins ca stie ca multi nu sunt de acord cu toate guest post-urile, dar stie ca ele aduc view-uri si comentari..

    00
    • ești nou aici și deja vrei să decizi cine scrie și cine nu. cum vine asta?

    • Nu sunt nou, ooo, chiar sunt vechi dar nu comentez. Asta voiam sa zic, asta m-a facut sa comentez. Ai fi suprins de cat timp citesc blogul asta. Dar nu am inteles chestia asta ca cei din guest post-uri nu primesc like/dislike. La tine inteleg, oarecum. Dar la ei?

      00
    • Si in plus nu am zis nimic de cine scrie sau nu, cum scrie sau nu. Dilema mea era de „voturi”. Sau poate nu am fost eu suficient de clar? Meah…

      00
  54. Nu sunt nou, ooo, chiar sunt vechi dar nu comentez. Asta voiam sa zic, asta m-a facut sa comentez. Ai fi suprins de cat timp citesc blogul asta. Dar nu am inteles chestia asta ca cei din guest post-uri nu primesc like/dislike. La tine inteleg, oarecum. Dar la ei?

    00
    • e aceeași situație. se adună 20-30-50 rupți și dau downvote la orice, nu contează ce, doar să fie downvote.

    • Ok, atunci make sense, daca asta e experienta. Eu unul nu dau like/dislike decat atunci cand chiar simt. E mai usor pentru mine decat sa comentez si sa zic ca sunt/nu sunt de acord. Cand consider ca as putea explica sau schimba perceptia celuilalt, scriu. Dar de multe ori nu e cazul, e clar ca e pornit omul. D’aia nici nu am comentat pana in ultimul timp (bine, mint, am mai comentat acum multi ani de cateva ori cu alt nume :) )

      00
    • N-o să înțeleg obsesia asta pentru ”mânuțe” niciodată… Niște mici dumnezei.

    • N-o să înțeleg obsesia asta pentru ”mânuțe” niciodată… Niște mici dumnezei.

      As putea baga mana-n foc ca ai studiat la scoala ceva ce explica comportamentul asta.

      00
    • @Sabotor: Înțeleg din punct de vedere psihologic nevoia de validare a ideilor din propria noastră bulă și de invalidare a celorlalte. Mă miră doar cât de importantă li se pare unora chestia asta. Adică oamenii ăștia depun un efort minim în virtutea autovalidării, dar beneficiile mi se par exagerate la extrem. În ritmul ăsta în 20 de ani articolele din online vor avea doar o săgeată up și una down, fără secțiune de comentarii, și vom intra robotic să votăm acolo ceea ce se încadrează în prisma redusă a fiecăruia. Percepția asta a ”puterii” e puerilă, cel puțin. Poate-s eu din altă generație și nu pricep cultura online cum credeam că o pricep. Pentru că e un ”vot” anonim, la unul din milioanele de comentarii, într-unul din sutele de mii de articole, pe unul din sutele de mii de bloguri din lume; din punctul meu de vedere e irelevant. Aparent pentru marea masă însă înseamnă foarte mult.

  55. Am 40+. La 39, dupa 4+ ani de stat acasa in concediu maternal, suprapus cu o emigrare am reusit sa reintru in campul muncii, intr-o pozitie foarte buna, in domeniul in care eram calificata, intr-o tara straina, cu o limba pe care nu o vorbeam bine. Eram intr-o usoara depresie, cubstima de sine in scadere, convinsa ca nu voi reusi sa mai profesez in domeniul meu. Mi-am luat inima in dinti, mi-am trimis CV-ul si spre surprinderea mea am fost chemata. Interviul a mers atat de bine, incat la final HR-ul mi-a strans mana spunandu-mi ca e o onoare ca m-a cunoscut. Am stiut ca am luat interviul. Uneori nu varsta conteaza, conteaza ce poti sa oferi, experienta, atitudinea. Uneori cineva in situatia mea poate aduce un plus echipei. Pe mine sansa primita m-a salvat psihic cu siguranta.

    00
  56. La final s-a folosit o statistica despre cum grupa de varsta 25-29 de ani are cei mai putini someri fata de 40-49 si 50-55.

    Suna ok in teorie insa din punctul meu de vedere e eronata si e folosita pe strategia fapte care sa sustina teoria si nicidecum invers.
    1. Statistica este facuta pe numarul de someri, nicidecum procentual fata de populatie si cum toti stim grupa de varsta a decreteilor este cea mai mare din Romania.
    2. Statistica numara somerii dupa datele oficiale, adica cei care se duc si isi depun cererile de somaj. La varsta aia, cererea de somaj e ultima grija cand iti pierzi locul de munca, majoritatea gasindu-si alt job, poate mai prost remunerat, fara a mai solicita somaj.
    3. E si normal ca grupa de varsta 25-29 sa fie cea mai mica, fiindca sunt cei mai putini numeric si multi dintre ei au emigrat deja.

    00
    • @Demult:

      1. Nu văd problema. Subiectul studiului sunt șomerii. În plus, e irelevant numărul deoarece se lucrează pe procente.
      2. Șomerii fiind subiectul studiului ar fi absurd să fie incluși non-șomerii.
      3. E mai mică din punct de vedere procentual, nu numeric. 30% din 1000 de oameni sau 30% din 80.000 de oameni tot 30% înseamnă.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG sau de la Finestore.

Pun clipuri pe Youtube

Alte articole

Alte linkuri (mostly NSFW)