Ministrul Educației s-a ocupat în ultima vreme cu tot felul de declarații necesare. Ba că e multă birocrație, ba interzicerea dictării din manual.
Nu știu ce planuri are, nimeni nu știe exact, dar nu vreau să sfârșească o glumă, ca Ilie Șerbănescu. Cei mai tineri dintre voi nu mai țineți minte, dar nenea ăsta, Ilie, făcea gura mare cu idei și opinii despre economie pe la TV și prin ziare (cam ce fac Caramitru și Năsui acum, dar pe vremea aia nu exista Facebook și Tiktok, așa că numărul păreriștilor era limitat), până când, ca să-și bată joc de el, l-au numit ministru în guvern. Unde a aflat că treaba nu e tocmai așa, iar gargara și teoria nu se pupă cu realitatea din teren.
Cum ar fi ca nenea ăsta să vină peste 1 lună cu niște măsuri coerente? Credeți că o să vrea Ciolacu să vadă lucrarea lui înainte să o prezinte publicului și să o corecteze? Adică să se schimbe tot, primesc, dar să lăsăm pe poziții toți oamenii angajați, că sunt ai partidelor?
Salut. Eu sunt destul de batran deja (cam ca tine).
Tin minte crizele lui Vadim la TV cand au anuntat ca se va face o universitate sau ca reiau predarea in limba maghiara (ceva similar.) la Cluj si cum toata lumea tipa ca vin ungurii sa ne fure tara.
Tin minte (eram copil mic) crizele de la TV cu manualele alternative si cum tipau ca uite in manualul X sunt doar 2-3 pagini despre Stefan Cel mare si jumate de pagina e cu poze!
Maxim imi doresc sa reuseasca baiatul asta.
Side note: l-am avut profesor pe Pricopie in facultate. Nu a impresionat ca profesor nici ca ministru.
Side note 2: imi aduc aminte dupa ce am dat eu admiterea la liceu ca anul urmator au schimbat si tin minte cum mi-am spus: acum nu ma mai intereseaza sincer si pana am eu copii o sa fie totul clar. Deja am copii si se schimba la 2-3 ani si e un mega haos in invatamant.
Concluzie: deja sunt 2 acatiste pt domnul Ministru sa reuseasca. Doamne ajuta si de birocratie si aparatul de partid pazeste
Si eu l-am avut ca profesor pe Pricopie la facultate. A pus cursul la 7:30, in amfiteatrul de la Poli, desi SNSPA-ul era pe vremea aia la Romana.
Cred ca l-am vazut de cateva ori, ca omul avea probleme importante, trimitea pe altcineva sa tina cursurile.
Bonus points 2: https://www.tiktok.com/@marian.ceausescu.m/video/7446824484327197974?q=pricopie&t=1737015529547
Ce Pricopie mai baieti.
Eu i-am avut profesori pe Iorgovan si pe Nastase – da, stiu, sunt un dinozaur deja.
Nu i-am vazut niciodata la fata. Dar seminaristii lor erau de toata isprava.
@Andrei
Sunt mulți profesori care nu dau pe la cursuri. Nici Cristian Pârvulescu nu venea, își trimitea asistentul, pe revoluționarul Crăciun, care și el chiulea, iar când venea, în loc să țină cursul organiza evenimente LGBT în timpul în locul cursului.
Cînd stă martalog, seara, prin studiourile tv la mîncat rahat, normal că nu mai e apt să-și țină cursurile a doua zi…
pricopie ?? ati vazut declaratia lui de avere din 2022 (ca aia mai recenta a „uitat” s-o depuna desi legea il obliga…) 10k eurici pe luna ………gramada de terenuri…….gramada de cash la banci………sa tot fii harnitor la snspa….. https://declaratii.integritate.eu/ ( de aici stiti voi cum il cheama )
Sa schimbe ceva intr-un guvern cu PSD? Hai ma ce naiba ca nu mai suntem copii.
Avem recent exemplul lui Bolojan. A venit cu un discurs dur cum ca se taie si se spanzura iar acum e liniste, s-a fleoscait treaba.
primar de provincie ajuns la Bucuresti am mai vazut, merci.
Orice schimbare de substanta a sistemului de invatamant va dura ani buni, probabil peste 5 ani (daca e sa facem o paralela mai mult sau mai putin relevanta cu Nicusor).
Principalul impediment este resursa umana care trebuie schimbata / transformata si se stie ca e o rezistenta mare din partea sistemului la schimbare, plus ca ar trebui mai multi bani ca asta sa se intample.
Pe termen scurt poate sa peticeasca pe ici pe colo, lucru care s-a mai facut in ultimul timp.
Probabil ca va gand isi un plan pe termen lung dar eu unul ma indoiesc ca va putea fi executat asa cum trebuie, macar sa apuce sa-l initieze si apoi mai vedem.
Oricum ai da-o, chiar daca nu schimba din temelii sistemul, orice imbunatatire aduce e binevenita.
A zis omul ieri la B1TV ca nu putem afla de ce s-au anulat alegerile, pentru ca situația e la fel ca asasinarea lui Kennedy si scandalul Watergate, unde adevarul s-a aflat după zeci de ani.
Ca idee, scandalul Watergate a dus la condamnarea a 48 de oameni in câțiva ani de la scandal https://en.wikipedia.org/wiki/Watergate_scandal#Aftermath
Iar legătură cu Kennedy nu o vad, pentru ca după asasinat nu s-a luat nici o măsură politica in afara de cele prevăzute in Constituția Statelor Unite, anume vicepreședintele a devenit președinte.
Nu a fost acuzat un alt stat, un anume grup social.
Same old, same old…
Hai sa vedem care e scorul pana acum, vreau sa schimb ceva, sa facem bine: 1, hai sa nu schimbam nimic sa fie ca pana acum: zeci de mii… sper sa nu fie ca mine și sa fie o schimbare profunda, are oricum se va vedea peste minim 5 ani
Solutia e evidenta, nu se poate rezolva „de la centru” de catre Minister. E evident asta si absolut normal. Ce se poate face real e sa se minimizeze rolul Ministerului si sa se delege la nivel de comunitate locala, scoala si profesor. Cam cum e la scoala undeva mai la vest – profesorul are libertatea sa isi construiasca materia cum vrea, sa isi aleaga manuale sau programa, sa dea teme sau sa nu dea teme.
Ce este la nivel national e un standard minim comun si examene la fiecare 2 ani.
Orice om întreg la cap își dorește o reformă pe bune a învățământului – sau ar trebui să-și dorească asta. Pensii, viitori colegi de muncă, nivel de trai toate depind de ce se întâmplă în școli. Însă.
Reforma sistemului de educație are nevoie de un om care să țină sistemul de coaie vreme de mulți ani, 10-15. Da` să-l țină strâns bine, să nu miaune nimeni, să nu îndrăznească să miște, doar ochișorii să-i plimbe stânga-dreapta. Și nu e de ajuns un om, e nevoie de o gașcă măricică în jurul lui care să înțeleagă ce face ăla și să-l ajute, nu să-i dea la temelie în timp ce îi zâmbește frumos. Doar așa se poate începe curățenia. Nu contează ce sistem aleg, cum îl aleg – ideea e să fie implementat fără să țină seama de scheunăturile sindicatelor, să poată da oameni afara, și mai presus de toate să mențină reformele neschimbate minim 10 ani. Un punct de pornire foarte bun este contractul individual de muncă al cadrelor didactice unde zice că programul de lucru este de 40 de ore săptămânal. Dar nu contează de unde o apuci, ideea e să te apuci și să nu cedezi – și să nu te trimită acasă premierul după 6 luni un an că îi strici apele electorale și dăscălimea e revoltată.
Îndeplinește David condițiile astea? Nu prea, după prezidențiale zboară înapoi la Cluj și scrie articole mâhnite.
Funeriu a inceput ceva. De exemplu, criteriile pentru ocuparea posturilor didactice s-au inasprit atunci. Plus ca se pregateste la anul sa devina si mai dure.
Am o intrebare sugubeata: ce facem cu cei care au ajuns profesori inainte, care insa nu nu mai indeplinesc acele criterii?
A doua chestie pe care am vazut-o si in alte tari: profesorii de regula mai au si al doilea job, pentru ca ce plateste statul e cam putin fata de cheltuieli. Verificat la prima mana pentru Spania si Germania. Plus ca daca proful lucreaza si in industrie, are o alta viziune de predare.
Da un exemplu pentru Germania
„Reforma sistemului de educație are nevoie de un om care să țină sistemul de coaie vreme de mulți ani, 10-15”. Din pacate, nici macar Chuck Norris nu mai e disponibil atat, ca a trecut bine de 80 de ani.
Sistemele romanesti de educatie si de sanatate sunt feudale. Mii de increngaturi, mii de suzerani si de vasali, toata mizeria asta fiind construita in zeci de ani.
Sistemul de educatie nu se poate schimba decat pe termen lung, cu schimbari relativ lente, sa nu superi prea tare „boierimea”, si cu suport solid politic din toate partile (adica sa avem un consens politic larg intre partide). Din pacate, nu sunt prea optimist, poate si pentru ca nu mai sunt tanar de ceva vreme.
Exemplu cel mai clar ca nu merge cu „un singur om” e legea Funeriu, care a fost schimonosita in 10-15 ani prin mii de schimbari marunte marca Andronescu de nu o mai recunoaste nici ma-sa care a facut-o (sau tat-so, daca e sa ne raportam la Funeriu si/sau Miclea)
P.S. Sunt atat de batran incat pot sa imi aduc aminte ca Ilie Serbanescu a fost ministru fix 4 luni, intr-un guvern care era in pragul exploziei, ca dom’ Basescu isi bagase coada rau in guvernul ala. E cam nedrept sa spui ca nu a reformat economia in 4 luni. Si scriu asta fara sa fi fost mare fan al lui Serbanescu.
@silicon_v – il retin pe Ilie Serbanescu ministru, nu retin exact conjunctura insa ce spui tu este parte din realitate/problema – guvernul este amestecat, sunt 2-3 partide acolo, toti vor sa isi puna oamenii un locuri cu putere de decizie si bugete, locuri din care se pot aranja licitatii si contracte cu firme care sustin un partid sau altul, etc.
Si atunci nu este ca intr-o firma unde iei deciziile care trebuie sau pe care le consideri tu bune – ca vezi ca nu il poti da afara pe X ca e omul cuiva, nu poti sa schimbi programa ca edita Y e a noastra si nu are chef sa printeze iar si tot asa.
Nu zic ca este imposibil insa clar este mult mai greu decat pare.
si io tot de ilie serbanescu vreau sa zic. ideile erau bune, dar nu puteau fi implementate peste noapte. iar ministru a fost 5 luni.
nu-i poate fi atribuit vreun succes dar nici un esec.
Câțiva profi știu la HM și în Spania un tip care lucra la Intel și și la univ.
Actuala stare a educației e rezultatul unor ani mulți de management prost în care s-a lucrat intensiv la distrugerea învățământului. Înafară de Marga, Miclea și să zicem si Funeriu am avut niște miniștri de tot kkatul.
Daniel David vrea schimbări, are o viziune coerentă dar nu știu dacă va reuși să le impună. Dar îi ținem pumnii, mai ales cei care avem copii.
Marga? alt troglodit jeg moral nu ai gasit? „sa zicem si Funeriu”? Pai Funeriu a varsat pucioasa peste toti cand a bagat camerele de filmat la Bac! era injurat zi lumina de toate trompetele si tonomatele impreuna cu parinti profesori sindicalisti .
Marga e ala cu „caloriferul e o inventie transilvana”, vai de capu’ lui..
marga manca rahat cu targa.
@Ioana
DD e omul care vrea statuie personala si nimic mai mult. Si pentru asta e dispus sa calce pe cadavre.
Din ce aparitii a avut prin media aveam o parere pozitiva despre el dar mi-a demontat-o un prieten care il stie personal.
Sunt capabil sa pun la bataie o sticla buna de vin ca lucrurile nu se vor schimba, sau daca se vor schimba, va fi mai rau.
Asta pentru ca suntem ipocriti: nu ne place coruptia, vrem schimbare, dar intotdeauna vrem sa inceapa la vecin. Cea mai buna dovada: toata lumea se plange de rezultatele slabe la BAC; toata lumea s-a plans ca unii stiu deja subiectele, ca se copiaza, ca sunt pile. Camerele de supraveghere au rezistat doar un an.
Si da, pentru ca societatea romaneasca sa se schimbe, trebuie inceput de la scoala. Restul e can-can. Suntem prea batrani si prea murdari ca sa mai avem pretentia ca noi, ca indivizi, ne mai putem schimba.
„Cea mai buna dovada: toata lumea se plange de rezultatele slabe la BAC; toata lumea s-a plans ca unii stiu deja subiectele, ca se copiaza, ca sunt pile. Camerele de supraveghere au rezistat doar un an. :-)”
Eu nu cunosc toata lumea. Eu cunosc asa, vreo 50-100 de oameni ai caror copii au dat bacul in ultimii 5-6 ani, toti in mediul urban, e drept. Nu i-am auzit sa se planga de chestiile de mai sus. Si, nu, nu se copiaza si nici nu se stiu subiectele. E valabil pentru marea masa a celor care dau bac-ul, adica 99%. Daca ar fi fost asa, am fi revenit rapid la ratele de promovabilitate pre-Funeriu (exemplu: 2005 – 86% rata de promovare reala). Acum avem o rata de promovabilitate REALA (tinand cont si de cei care nu se mai prezinta deloc la examen, cam 40.000 de elevi pe an) de 55-60%. Si asta e tinuta la peste 50% prin metoda subiectelor din ce in ce mai usoare, de la an la an.
Măi, eu vă scriu o chestie acum aici. Crede cine vrea, dar n-am de ce să mint.
Am mers la Cluj la o conferință de psihologie acum vreo 5-6 ani. Ca psihlogi trebuie să mergem la de-astea, că-s cu credite și rebuie să adunăm x credite într-un an, musai. Am mers la cea de la Cluj că era mai aroape și era conferință națională, deci cu vreo 8 credite. S-a ținut la UBB. Printre cei care prezentau era și Danil David cu vreo doi oameni de-ai lui. Aveau ceva laborator de cercetare finanțat cu fonduri europene, laborator care funcționa de ani buni. Veniseră să prezinte a conferință ce-au făcut ei în anii ăia.
Și-au pus pe masă un roboțel de vreo 80cm înălțime care răspundea la unele comenzi vocale și care – ziceau ei – era bun pentru a interacționa cu copiii cu autism. N-au spus că l-au realizat ei ci au lăsat indirect să se înțeleagă asta. L-am găsit mai târziu pe AliExpress la vânzare cu vreo 800 de dolari – fix jucăria aia.
Apoi au prezentat un clip video în care vedeam cum vede cineva printr-o cască VR. Era un soft VR de interacțiune pentru cei cu fobii sau autism. La partea de autism vorbea un personaj cu tine. La cea de fobii ne-au prezentat un clip cu un canion imens, de te puteai apropia de margie să faci expunere progresivă și să faci terapie pentru acrofobie (teama de înălțimi). Canionul ăla era pixelat ca sprite-urile din ”Doom II”, așa că – după o prelegere despre cercetarea lor – m-am dus ca un idiot în pauză să-i semnalizez lui Daniel David că mediul ăla 3D nu arată veridic deloc și să-l întreb dacă nu crede că asta ar afecta gradul de imersiune al pacientului. Nu mai țin minte exact ce mi-a spus, dar era grăbit și n-am primit nimic clarificator legat de cea ce întrebasem. Ăla a fost momentul în care mi-am dat seama că ceva nu e în regulă, de am luat poze de la conferință, am dat cu Google Lens pe cele în care apărea roboțelul și-am ajuns pe AliExpress. Ulterior, după vreun an, absolut întâmplător, am găsit și softul acela de-l prezentau ei ca fiind făcut de ei. era al unei firme care vindea soluții VR pentru terapeuți.
Ce încerc să spun e că Daniel David a avut ani de zile, fonduri super-groase și echipă să realizeze ceva. Orice. Și-a venit la conferință națională de psihologie, la el la UBB în ogradă, cu chestii care nu erau făcute de echipa lui dar pe care le-a prezentat ca fiind făcute de echipa lui, lăudând constant laboratorul acela super-tehnologizat și reamintind în des câte milioane de euro s-au investit în el. Așa – cu tupeu – de față cu vreo 150 de psihologi care erau în amfiteatru. Cu prelegere lungă și convingătoare, cu argumente, cu studii cu grafice și roboței de 800 de dolari.
Ei – știind astea acum, nu mă prea unge cu nimic la suflet ceea ce declară public. Că același discurs cu vervă l-am ascultat atunci, în sală, la conferință, de cârâia și pârâia roboțelul ăla pe masă și omenii aplaudau ca focile a ”uite dom’le – viitorul”. Așa că bănuiala mea e că e doar alt joc de fum și oglinzi.
Pai si din toti aia 150 de psihologi, chiar niciunu n-a incercat sa verifice chestiile astea atunci, pe loc, si sa puna niste intrebari? Sau nu se „face” dinastea, sa inoportunezi tu, un obscur psiholog din Beius, pe ditamai cercetatorul Daniel David si echipa sa de genii?
Suna a AURA a lui Lima Jevremovic
Hai ca-mi raspund tot eu la intrebare, voi defapt ati mers acolo pentru creditele de care aveti nevoie pentru profesie, deci va faceati ca sunteti interesati, aia se prefaceau ca fac cercetari si toata lumea fericita, treaba merge. O romaneasca de la un cap la altul. Si acum ne plangem pe Facebook, dupa niste ani, ca vai, ce porcarie s-a facut, dom’le.
pai, functionau chestiile alea? Sau trebuiau sa fie robotei de 900euro?
Pai si tu ai profitat de „sistem”. In loc sa te duci la o conferinta internationala, sa pui osul sa publici in reviste Q1, te duci la rahatishuri de-astea ca sa aduni firimituri.
Mergem la 10 conferinte la noi in ograda si strangem puncte cat un articol de Q1 facut pe bune. Da, da’ la Q1 muncesti un an, si inca juma’ de an te tot intorc cu review-uri, si la final s-ar putea sa nici nu te accepte.
Asa ca ne e caldut la noi in baltutza.
Am mai vrut sa zic ceva: sa nu credeti ca astea sunt „romanisme”. Si pe dincolo am fost pe la niste conferinte mai de nivel C asa, vin aia de la o universitate renumita din Germania si prezinta potentiale rezultate ale unei cercetari pe care tocmai o incepusera. Nu tu rezultate experimentale, trials, soft, implementare, nimic – numai SF. Nemti, da?
@Giumbix, crezi psihologii sunt diferiti fata de alti doctori? Se acopera intre ei.
Canionul ala probabil ca era facut in Minecraft!
Deci slabe sanse ca AI o sa va înlocuiască in curand, cel puțin nu in Romania, nu iti schimba jobul deocamdată.
Cred ca baietii aia de la UBB s-au inspirat din Asimov cand au facut(cumparat) robotelul ala de vorbea cu copiii autisiti.
Era in cartea Robotii si Imperiul un baiat de il chema Fallom care nu stia interactiona cu oamenii, dar era cel mai bun prieten cu un robot.
Apoi tot legat de Asimov si seria Fundatia am observat o asemanare izbitoare intre Calin Georgescu si Catârul. Si ma mira ca niciun gazetar, nici CTP macar, sa fi adus in discutie asemanarea asta izbitoare. Conform povestii din carte, facand o paralela, Calin Georgescu poate fi invins doar daca confruntat de un manipulator mai puternic decat el si nici o sansa sa il poti invinge prim mijloace conventionale.
De ce nu l-ai reclamat producatorilor? Profesional – nu vad de ce te-ar afecta (nu e ca si cum i-ai cara mapa in vre’un post academic), public – nimeni nu trebuie sa stie, doar le trimiti poze (ca si cum ai fi avut ceva personal cu el sau sa ii iei postul) … Asa, nu esti decat partas la furtul lui si doar cand iti aduci aminte il parasti tovarasei invatatoare.
Am citit comentariile râzând cumva. Vă răspund mai jos fiecăruia și vă dumiriți voi.
@Giumbix
Presupunerea ta (eronată) e că n-am avea tupeu. Sau că ”nu se cade”. Când în realitate e mai simplu: după fiecare prezentare există o sesiune de întrebări. Problema e că prezentările se lungesc iar sesiunile de întrebări se scurtează, că altfel ar da peste umătorul workshop sau prezentare care stă să înceapă de la fix. Așa că ai circa 2-3 minute pentru așa ceva, și alea pe fugă. O a doua chestie e că, de prezintă cineva ceva, nu prea ai cu ce contra. De obicei se prezintă chestii noi cu care puțini au contact. Nu toți psihologii sunt interesați de ADHD sau autism sau tehnologizare. Ori nu toți au experiență cu terapia pe fobii. Însă ăia care au, fac ca mine – se duc după show la om și-l confruntă. Că asta scrisesem mai sus că făcusem. Problema e când omul îți zice că tu nu pricepi sau că ba e cum zice el. Că nu te poți certa acolo de față cu toți susținând că – la urma urmei – tu știi mai bine ca el.
Cât despre ”verificat” ”pe loc” – n-ai cum. Trebuie să citești ce-a scris omul în textul aferent prezentării, eventual studiul, să verifici datele, și abia DUPĂ ai ce contesta. Că prezentarea e ca orice prezentare PowerPoint: înglobează un sumar. Pe baza căruia tu nu prea ai ce contra.
Dar văd că ai răspuns tu la întrebare în felul tău. Citez:
Cu ce e diferită asta de modul în care ai fost tu educat în școală? Sau hai – în liceu. Tu mergeai pentru note, să te prefaci că înveți; profesorii veneau să se prefacă că îți predau. Și acum, după niște ani, oamenii se plâng de starea sistemului de educație. Pentru că dacă eu te-aș lua acum cu fix textul tău și ți-aș spune că ”ai făcut o românească”, mi-ai replica buimac că tu n-ai avut de ales. Că la școală trebuia să mergi și că note trebuia să obții. Și că nu tu decideai care profesor cum predă – corect? Ei – fix așa și ”noi”: da – mergem pentru credite, dar nu noi am făcut sistemul. Nici nouă nu ne place chestia asta cu creditele ori să stăm 3 zile la o conferință la care vin fel de fel de colegi agramați să ne ”predea” chestii pe care noi le-am făcut în facultate cu ani în urmă. Problema e că – la fel cum dacă tu vrei bacalaureat n-ai de ales, nici noi nu avem de ales dacă vrem să profesăm.
@hash:
Ei – comentariul ăsta a fost adorabil. Trec deocamdată peste cum tu crezi că toți psihologii trebuie să fie și cercetători, lol, dar ajungem și acolo.
Păi hai s-o luăm așa: o conferință internațională presupune taxe de intrare care încep de pe la 7-800 de euro. Apoi mai e drum, cazare, mâncare – de-astea. Pentru că pe ăia nu-i interesează că noi suntem români sau din Balcani, prețurile sunt la nivel de Germania sau Norvegia. Asta ca să-ți răspund de ce prefer să dau 4-500 de RON pe o conferință națională sau un workshop local decât să merg în SUA la ceva mai acătării.
Dar stai – că zici tu de ceva numit ”reviste Q1”. Nu știu exact ce exprimă acel Q1, dar presupun că te referi a reviste științifice de top, cumva. Zici tu ceva de genul că noi mergem la 10 conferințe ”în ogradă” în loc să scriem ceva articol într-o revistă științifică, de-aia cu peer review de 1 an. Iar eu te întreb ce crezi tu că presupune un asemenea articol din punct de vedere al costurilor. Așa – la nivel de România. faci studiu experimental? Păi ai nevoie de minimum-minimorum 100 de oameni din care rămâi probabil cu 60 subiecți de test. Asta așa – pentru ceva super-simplu. Ăia trebui adunați într-un loc și testați. Poate de mai multe ori (dacă faci ANOVA măsurări repetate sau comparații sau ale aiureli care nu țin de statistica descriptivă). Ăia nu-ți vin gratuit ci trebuie plătiți, hrăniți, chestii. Apoi ai nevoie de instrumente: teste cu licență (pentru fiecare subiect, mind you), software, alea-alea. Ieși undeva pe la niște mii de euro doar partea de testare. După care – zici tu semeț – trebuie un articol ”da’ făcut pe bune”, care merge la o revistă ISI cu peer-review brutal, care s-ar putea sau nu să publice chestia aia după un an, adică eu să iau sau să nu iau 10 credite pe chestia asta cheltuind niște bani serioși.
SAU – zic eu – pot să merg la trei workshop-uri locale și – dând sub 500 de lei pe un workshop, la mine în oraș sau prin împrejurimi – adun nu 10 ci 30 de credite.
Că vezi tu – măi hash – există un motiv pentru care cercetarea costă bani. Că ce numești tu ”articol” nu e articol de-ăla de ”Libertatea” ci e studiu sau măcar metastudiu (deși mult noroc să accepte un ISI metastudii). Dar te-ai trezit tu fălos cu ideea asta cum că n-am publica în ”reviste Q1” (whatever those are) pentru că am fi comozi.
O a doua chestie care ți-a scăpat e că nu toți psihologii sunt cercetători. Nu toți trebuie să descopere chestii. Nu toți trebuie să scrie studii sau să facă experimente. Nu e necesar și nici n-ai resursele necesare. N-ai o universitate care-ți dă 20.000 de euro ca să scrii tu un articol BDI sau ISI ori să-ți faci studiul. Majoritatea au cabinet ca mine și se ocupă de profesie, nu de cercetare.
@lrpx:
1. Nu suntem doctori. Nu în accepțiunea de ”medic”. Ținem de Colegiul Psihologilor nu de cel al Medicilor. Două chestii diferite. Ca diferența dintre notari și avocați.
2. Se acoperă între ei așa cum am făcut-o eu cu comentariul inițial, în care fix neregulile astea le expusesem? Așa – public, cu numele meu și prenumele meu și nu sub pesudonim tip ”lrpx”? Așa zici tu că ne acoperim unii pe alții?
@miticosul:
Pentru că producătorii – fiind din China – sunt vreo 10 firme care toate fac același design. Așa cum e datina la chinezi. Care design e probabil furat din altă parte. Cred că ar fi râs ăia cu muci dacă le spuneam că un român fură ceea ce ei au furat de la alți hoți.
Doi la mână – omul n-a spus că el a făcut robotul. L-a pus pe masă și-a vorbit despre cum ăla, ca urmare a muncii echipei lui, va ajuta la ceva. Atent formulat, dar îndeajuns căt să lase portița deschisă spre impresia generală de ”noi l-am făcut”. Așa că omul s-ar fi putut apăra super ușor cu ”eu n-am spus concret asta”. Și n-a spus-o; doar a lăsat să se înțeleagă asta cât era convenabil. Ar fi spus ceva de genul ”noi am făcut softul” sau ”ne-am ocupat cu cercetarea iar robotul era un instrument”. Poți spune orice câtă vreme, după ce-l trântști pe masă, nu spui clar mulțimii că ”stați măi, oameni buni – echipa mea finanțată cu milioane nu a făcut defapt chestia asta, nu vă entuziasmați degeaba”. Cam cum fac ăia de scot o piesă de succes și afli după 18 ani că e cover după ceva artist obscur din anii ’70; dacă faci gură, trupa se apără că avea drepturile cumpărate pentru respectivul cover și că ce atâta vâlvă că n-a semnalizat clar că e cover și nu piesa lor.
Oi fi eu adorabil, dar și tu amesteci conferințele de cercetare cu cele de profesie. Din ce înțeleg e ca faceți o piscotaleala cam cum fac medicii la congrese. Un fel de cursuri de reciclare inutile.
@Răzvan T. Coloja – inteleg ce spui. Asa cum spui, probabil ca versiunea chinezeasca a fost furata de la cineva, de undeva. Nu cred ca e chiar atat de dificil de gasit versiunea originala si reclamat acolo cum ca sugereaza ca ar fi descoperit el apa calda.
Ar fi fost suficient sa se intereseze aia si sa trimita niste intrebari pe mail. Probabil ca si el, la randul lui, raspunde cuiva. Are de justificat banii incasati. Nu trebuie facut tsunami, doar niste valuri mici ca sa stie ca lumea e cu ochii pe el.
Altfel, faci parte din sistem.
@hash:
Lol. Man. Tu încă nu pricepi: nu există ”conferințe de profesie”. Nu știu de unde ai scos asta. Există conferințe și există workshop-uri (după cum scrisesem și mai sus). Sunt două chestii diferite, cotate diferit cu credite. La workshop-uri înveți să faci ceva – noi tehnici CBT, înveți despre tulburări, ADHD – de-astea. La conferințe însă poți învăța dar și auzi despre cercetări noi. Poți merge cu o cercetare de-a ta să o prezinți, sau poți vorbi despre experiența ta cu copiii cu autism sau despre cum ai deschis tu un centru pentru ei și peste ce piedici ai dat. Sau poți – ca la workshop-uri – să prezinți tehnici noi la modul succint.
De-aia zic: folosești concepte și idei pe care nu le pricepi. Cam cu scriseseși mai sus ceva despre ”reviste Q1” sau cum credeai tu că e cu cercetarea și publicatul de studii (cărora tu le zicei ”articole”). Vorbești vorbe.
@miticosul:
Care parte din ”omul a ajuns ministrul educației” îți scapă? Sau hai să pun problema la un nivel mai mic, că tot ziceai de ”are de justificat”:
La Universitatea Oradea dădea o doamnă profesoară bursele preferaților ei. Așa – pe față, complet cu declarat la seminar că ”ce-ai să-mi faci?”. M-am dus și-am reclamat chestia asta la decanat, da? A făcut ăia o ședință la care m-au invitat și mi-au rezervat loc față în față cu ea; ședință la care au lăsat-o să se victimizeze și să nege tot zicând că am eu ceva cu ea. Chestia e că de față la un incident fusese un prof cu care mă înțelegeam OK și pe care-l ajutasem în trecut. Omul chiar îmi spusese că nu e OK ce face femeia și să merg să depun sesizare, că eu am drepturi. Când i-a venit rândul să declare ce-a văzut, s-a ridicat în picioare la 2 metri de mine și-a delcarat senin că el n-a văzut nimic în neregulă. Așa – cu tupeu.
Și ca să înțelegi cât de mult fac parte ”din sistem”, mă duc eu la rector. Care la prima ședință a încercat să mă intimideze doar el, iar la a doua a chemat întreg departamentul juridic, prorectorii, secretarele și tot ce-am mai găsit cu funcții prin administrație, i-a pus în semicerc pe scaune în jurul meu și-am petrecut o oră contrându-mă cu ei. Eu argumentând logic, ei prefăcându-se că nu pricep. M-am dus la cea care se ocupa în universitate cu drepturile studenților, doar că – ce să vezi – era fina de botez a doamnei profesoare și m-a ocolit ca pe ciumă. Ani mai încolo motiva cu ”nu vreau probleme”. A început să mă caute doar când am fost la poliție, că începuse un domn polițist să-mi trimită SMS-uri cum că s-ar putea să fiu urmărit penal. Asta după ce m-au abordat amical niște oameni să-mi sugereze s-o las baltă, că fac valuri. Doamna – am aflat – era căsătorită cu un… da – ai ghicit – polițist.
Dar tu zici că io-s parte din sistem dacă nu fac nimic. Bun – hai să îți arăt sistemul și mai departe.
Mă duc la poliție să reclam că omul lor trimite SMS-uri. Îi cer numele, ăia refuză să mi-l dea. Cică ține de GDPR. Eu le scriu că GDPR-ul nu se aplică angajaților din sistemul public care apar cu nume și prenume în declarația de avere care e publică. Ei nu și nu. Vreo 25 de e-mail-uri back-and-forth cu București și Oradea. Depun plângeri pe-acolo. Nimic.
În paralel profa se victimizează online și studenților. Zice că am ceva cu ea și nu știe ce, ea fiind nevinovată. O dau în judecată pentru declarații și câștig la tribunal. Câștig și la Curtea de Apel. Tot în paralel continuă să raneze nestingherită examene pentru oamenii ei. Ba și avansează în post. Au trecut niște ani și zero oameni din sistem-ul ăla de care ziceai au făcut ceva înafară de mine.
Celor de la decanat le cer acte conform legii care-mi garantează accesul la anumite documente cu caracter public. Ei invocă GDPR-ul și-mi răspund mereu în cea de-a 30-a zi a termenului legal de 30 de zile; on the clock. Back and forth până îi dau în judecată și pe ei. Legea îmi dă iar dreptate și-i obligă să-mi dea actele. Și – ce să vezi – oamenii le falsificaseră. Grosolan chiar. Gen mi-au reprodus semnătura man, au modificat registre. Așa – pe față.
Și-acum repet: care parte din ”omul a ajuns ministrul educației” îți scapă, și cam cum vezi tu acel ”probabil că și el, la rândul lui, răspunde cuiva” după ce ți-am scris acum? Că – uite – eu sunt aici cu nume și prenume și încerc să fac chestii corect și legal. Și vii tu și-mi scrii de sub anonimat, de pe canapea, că dacă nu fac valuri măcar mici sunt ”parte din sistem”.
Talk is cheap, știi? De făcut am făcut eu, ani la rând, și s-a rezolvat fix zero. Pentru că sistemul ăla din care zici tu că aș face parte mi-a ținut piept la toate nivelele, de la educație la administrativ la poliție la ce vrei tu. Asta în timp ce mi s-a promis că mi se bușește cariera, au încercat să mă cumpere, să mă intimideze să – you name it – și n-a funcționat nimic, spre disperarea lor, că m-am dus mai departe, eu fiind de felul meu un om foarte încăpățânat. Gen – man – cum să-ți zic eu să pricepi… A trebuit să merg la poliție să declar că nu vreau să omor pe nimeni, că depusese doamna reclamație pentru – enumăr din memorie – hărțuire, amenințare, hacking (!) și încă vreo 6 chestii care s-au dovedit a fi baliverne. Apoi s-a dus și-a declarat că aș fi nebun, de s-au dus polițiștii și m-au verificat la spital și-a reieșit că nu-s. Api a declarat a doua oară asta, la tribunal, de s-au dus DIN NOU, și din nou a reieșit că-s curat și cu toate țiglele pe casă. A declarat ba că se teme pentru copilul ei, ba că o ascult cu dispozitive, ba că sunt invidios pe succesul ei, ba că fac ce fac pentru că – chipurile – vreau să predau la universitate. Apoi a amenințat pe net că ea știe chestii despre SRI și că de se iau măsuri împotriva ei ea scuipă tot. Chestii de-astea. În paralel îmi râdea în față pe net.
Așa că… te rog – explică-mi din nou cum eu, dacă nu fac ce crezi tu că ar trebui să fac, aș fi parte din sistemul cu care mă lupt de ani de zile.
„Asa cum spui, probabil ca versiunea chinezeasca a fost furata de la cineva, de undeva”
sau poate ce aveau ei era originalul care se gasea, furat, si pe temu/ali
in final eu raman cu asta: „Ca psihlogi trebuie să mergem la de-astea, că-s cu credite și rebuie să adunăm x credite într-un an, musai. Am mers la cea de la Cluj că era mai aroape și era conferință națională, deci cu vreo 8 credite.”
omul nu s-a dus acolo sa prezinte ceva personal, nu s-a dus sa afle lucruri noi, nu s-a dus sa devina mai bun in ceea ce face.
s-a dus acolo sa ‘game the system’, sa insele sistemul. daca nu era asa, ar fi precizat ca s-a dus la conferinta pentru nu stiu ce subiect sau vorbitor care prezentau interes pentru el, nu ca ‘era mai aproape’ si ‘8 credite’.
altfel spus, rade ciob de oala sparta. doar ca in timp ce despre robotelul si softul respectiv avem doar declaratia lui, deci oala sparta este perfect posibil sa fie intreaga, ciobul e sigur ciob. a recunoscut-o singur, nesilit de nimeni, ba chiar laudandu-se.
sa fii sanatos razvane, si … succesuri.
@thebblack
Presupunerea ta eronată e că ar exista conferințe de genul din care ai putea învăța ceva util. Când realitatea e că alea nu prea există. N-am fost la UNA din care să fi rămas cu ceva măcar semi-util.
E ca și cum ți-aș spune eu că sigur-sigur te-ai dus la liceul la care ai fost pentru că era cel mai apropiat de tine, nu pentru că era cel mai bun și tu ai fi dorit să înveți ceva. Ca acum să vii tot tu să critici sistemul de învățământ, când – chipurile – n-ai avea voie. Când realitatea spune că nici liceul X și nici liceul Y nu predă mai bine, că tot aceiași profi delăsători sunt și-acolo, cu aceeași materie și fix aceleași reguli.
Așa că repet: tu presupui în mod amuzant că există chestii de-astea utile. Când în realitate nimeni nu depune efort să facă ceva util când legea spune că – de vrei, de nu vrei – tu trebuie să mergi acolo să faci credite. Și-acum vii să arați cu degetul crezând că știi exact ce spui.
Hai să-ți mai dau niște exemple, că poate pricepi așa.
”În loc să te plângi că e corupție ai putea să lupți cu ea.” Așa – simplu. Doar că în realitate nu-i CHIAR atât de simplu – este? Că mergi la poliție să spui ceva și ăia-s nepoții infractorului – corect?
”Dacă n-ai luat job-ul în primărie înseamnă că n-ai studiat destul.” Din nou – și asta se bazează pe prezumpția eronată că concursurile la Stat ar fi corecte și că acolo intri pe merit, nu pe pile. Realitatea însă – știm – e alta.
Din aceeași gamă cu ce-ai scris tu mai se numără și ”Dacă nu ți-a mărit nimeni salariul e pentru că probabil nu ai tras destul și nu meriți asta”, ”Dacă te-a părăsit iubita nu ești bărbat îndeajuns” și ”Nu te reclama ăla dacă nu făceai tu ceva, că nu te reclamă oamenii așa – de-a lela”.
inca un zid de text ca sa ascunzi ca recunosti un lucru care poate fi exprimat simplu in doua cuvinte. esti fals.
@thebblack: Încă o discuție în contradictoriu cu mine pe care o pierzi. A câta e asta – a patra? A cincea?
Ca și-n alte dăți, în loc să iei logic ce zic eu, o bagi pe aia cu ”lasă că știu eu mai bine”. Păi bun atunci.
Schimbarea se face prin oameni. Cei din sistem sunt oamenii sistemului si lor le este bine asa. Nu are nicio sansa baiatul asta.
Spor la incercat sa il indupleci ca sa faca un efort in plus pe un cadru didactic caruia i s-au taiat banii de naveta.
Intelef faza cu tichetele de vacanta si cu prima aia didactica pentru rechizite dar sa le iei banii de naveta?
Dacă cine se aseamănă se adună.. e creat de același grup de carapacități care l-au dat patriei pe Mihai Răzvan Ungureanu, alde Manole, grupul de strânsă cumetrie româno-chineză, Viorica&co.
S-ar putea spune că e eșalonul 3,14 al CRIB.
Peak MRU e când i-a dat-o lui Gâdea, atunci.
Nu cred nici eu ca va face mare branza. Avem precedentul Miclea.
Si nu numai Miclea. E usor sa faci gargara de pe margine e mai greu cand intri in ring.
Vreau și eu să reușească. Dar, nah, mai greu la noi, directori și inspectori pe filieră politică, o putoare întreg sistemul…. vom vedea.
O sa faca o pula.
La Resita era o „facultate” pastorita de dna Frunzaverde (pentru astia mai tineri gunoiul numit Sorin Frunzaverde a fost unul dintre cei mai nocivi oameni ai Romaniei si ai judetului Caras-Severin).
Dupa ce s-au schimbat ceva legi, asazisa facultate a trebuit sa-si caute stapani noi – Babes-Bolyai Cluj.
Deci marele rector David pastoreste si sucursala Resita a celebrei Babes-Bolyai – o fabrica de diplome.
nu prea are sanse sa reuseasca. Ministerul e greu de schimbat si are vreo 5 luni sa o faca…
nu o sa faca nimic. il urmaresc de ceva vreme si am observat modul cum s-a promovat. este omul sistemului politic 100%.
Fericit ca are expunere, nu o sa iasa din front cu nimic. dar declaratii va face o mie
Cat timp este „periat”, ca sa nu spun pupat in dos de catre Oana Dimofte, ce mai conteaza ce face?
Cred ca doar la Marcel Bartic ar fi fost mai entuziasmata Oana.
Imi place guvernul asta din 2 motive: David si Hurezeanu.
De Liviu „genunche“ Pop va mai aduceti aminte? Asta ca sa avem un termen de comparatie.
dd e un formalist narcisist. mimeaza performanta. carte pierzatoare.