Alex are dreptate pe alocuri, avem prea mult “trebuie” în viața noastră:
Și mă gândeam azi-noapte la chestiile pe care trebuie să le fac. Și sunt o grămadă. Mă refer la nimicurile zilnice. Trebuie să spăl mașina, trebuie să mergem la cumpărături (și aici pentru o grămadă de chestii care trebuie, nu neapărat că le vrem, dar ne trebuie). Punând în balanța chestiile pe care trebuie să le facem cu cele pe care vrem să le facem, dă cu virgulă rău de tot.
Și treaba e cam așa: dacă vrei să mergi la pește, trebuie să ai bani. Dacă vrei să ai bani, trebuie să muncești.
La asta se reduce tot: “vreau” e condiționat de “trebuie”. Vrei o casă curată? Trebuie să faci curat. Vrei farfurii curate? Trebuie să le speli. Vrei să fii fericit? Trebuie să lucrezi la acest scop. Vrei o viață mai bună? Trebuie să te organizezi.
Acel vreau e un rezultat al îndeplinirii unor trebuie. Nu pică nimic din cer, nu se întâmplă nimic din ceea ce vrei fără câteva trebuie.
Văd o mulțime de oameni dezamăgiți de cum a ajuns viața lor la ~30 de ani, pentru că ei credeau că până la vârsta asta vor fi deja pe cai mari, vor avea locuri de muncă mai bune, bani mai mulți, 2-3 case, 2-3 copii și alte lucruri din categoria “vreau”. Problema e că, undeva pe drum, legătura dintre cele două se pierde. Eu vreau să am ceva, dar nu vreau să înțeleg că trebuie să muncesc pentru acel ceva. Undeva, in fundul creierului, există ideea asta, dar nu e prea populară, pentru că munca e câh.
Odată ce vom privi munca drept un mijloc de a ajunge la altceva, vom munci mai fericiți.
Destept Alex asta, mai are si permis de conducere.
vointa nu e conditionata de nimic
e benzina
s-a terminat vointa de a face ceva? masina s-a oprit
vrei sa faci altceva? masina porneste instant in directia aia
sigur ca alergi dupa premii ( casa gagica bani etc)
dar aia e INTENTIA/scopul cu care faci ce faci, nu vointa
Prima este dorința
A doua este voința
Iar la final este putința.
Deci îți dorești ceva foarte tare, cu voință și dacă mai ai si pricepere obții acel Ceva
ce tema nasoala.
Am.impresia ca totul depinde si de personalitatea fiecaruia. Unii sunt mai bataiosi si incapatanati in a-si urma telurile, altii mai melancolici si mai usor de dezamagit de demoralizat.
unii mai fricosi in a schimba ceva la „rutina” zilnica, obisnuiti cu un salariu sau cu o animita stabilitate. Altii mai exuberanti.
Si peste astea unii de au luat credite de ex si atunci sunt conditiinati orice fac in viitor daca vorbim de salarii stabilitate financiara.
Altii poate nu stiu ce vor pur si simplu…
Au disparut butoanele de share on…
Vai da ce probleme mari .. sa speli masina .. sa mergi la cumparaturi …
Curățenia nu se face, se întreține. Deci nu lași lucrurile o săptămâna asa, ca aia înseamnă să faci curat după. Cu organizare și planificare nu mai dă chiar cu virgula
ceva imi spune ca boyfriend-ul tipei este fericit …
pt ca trebuie sau pt ca vrea ea?
De-acord cu amandoi, dar mai e ceva acolo de care ati uitat amandoi la articolul asta, un ‘must’ necesar: putinta.
Degeaba trebuie si vreau daca nu pot. Bineinteles, putinta trebuie ajutata si de niste factori externi independenti (asa numitul noroc), dar in principiu e nevoie de ea, altfel nu prea ajungi la acel trebuie si vreau (si nu, nu vorbesc aici despre curatenie)
ce-i aia vreau da nu pot?
cu grija si cu atentie bagi mana-n cur la vrabie
in ciuda a ceea ce credem noi, in 2016 suntem destul de limitați. Nu avem soluții pentru boli gen cancer, nu ne putem mari intelectul deoarece nu avem idee cum funcționează creierul sau nu avem idee cum putem transforma un gen de personalitate in alta (ex: introvertit in extrovertit)
Mai vrei exemple?
@Claudiu si baba dac-avea un coi era ministru de razboi
io vorbesc de vointa aplicata la lucruri folositoare, la dezvoltarea pe linia talentului personal al fiecaruia nu de aberatii ale imaginatiei de limitele temporare ale stiintei
Bai nene, tu vrei sa devii chirurg ca așa ți s-a pus ție pata, da? Ei bine, încearcă tu sa faci asta dacă ai mâinile tremurânde si nu ești coordonat deloc.
Acum înțelegi, sau iarăși ma iei țărănește?
@Claudiu
acuma te superi si tu de la niste cuvinte.
discutam idei si ideile se mai vad si printre randuri
dar sa revin la exemplul tau: tu crezi sincer ca unui tip caruia ii tremura mainile (din nastere nu de frig) i se poate pune pata sa se faca chirurg?!
io zic gresit poate ca fiecare isi da seama si singur la un moment dat ca e bun la ceva
tendinta naturala e sa vrea sa fie si mai bun la acel ceva.
si sa faca bani din ce ii place mai mult sa faca ( nu ma refer la sex, dar nici nu exclud de tot)
Alex si Zoso: vreau e conditionat de trebuie
Eu: vreau, trebuie si pot e mai corect
Tu: neah, da-l naiba de trebuie, daca vreau pot muta muntii
Eu: uite caz concret de trebuie si vreau, dar nu pot
Tu: pai nu, ca daca nu poti, atunci nu mai vrei si nu mai trebuie
Intelegi la ce s-a redus discutia in lipsa de argumente logice din partea ta? Vrei sa ma combati pe mine, dar ai ajuns sa modifici ipoteza doar de dragul de a castiga o disputa. Eu zic asa, fiecare ramane cu ideea lui, dar daca vrei sa-ti dau dreptate, atunci trebuie sa vi cu argumente logice.
Hai noroc!
Vrei sa spui ca unii trăiesc cu impresia ca lucrurile bune ți se întâmpla gratis. Well… după ce ai trecut de stagiul de bebelus lucrurile nu mai stau așa, doar ca unii nu cresc niciodată.
Cele mai bune lucruri in viata sunt cele care nu pot fi masurate in bani. Familia, parintii, copiii, momentele frumoase, distractia din concediu, etc. Si da, daca esti alaturi de persoanele care trebuie, te poti distra muuult mai bine la Baile Felix decat singur in Bahamas.
Gratis nu înseamnă fără bani, înseamnă fără niciun efort din partea ta. Si da, cele mai bune lucruri in viața nu costa bani, dar costa.
NU exista loc pentru visele fiecaruia. Toti tinerii vor joburi de 1000euro net, DAR ele nu exista.
Sunt ~ 9 milioane de persoane apte de munca si in varsta de munca in tara (18-65 ani), si circa 400.000 de venituri nete peste 1000 euro. Deci raportul 1 la 22.
NU exista suficiente surse de venit pentru a intretine visele, NU exista destule femei frumoase pentru toti care viseaza la ele, NU exista oportunitati pe intervale de timp decat pentru un numar limitat de concurenti, etc.
O viata cu adevarat buna (cinste, sanatate, familie, venituri, active functionale, etc) e buna tocmai pentru ca e rara.
–
Mamă, alt filozof. Cică „e bună pentru că e rară”. Ceva gen „eu nu pot fi împlinit sau trăi frumos dacă nu moare vecinul”. Mă întreb ce fac ăia din țările dezvoltate. Cre că sunt toți un neam de frustrați.
@vasile: ai fi surprins cat de mare este nivelul de frustrare in Vest si cat de mult ii afecteaza pe oameni.
Nu există „nu pot”, există „nu vreau”.
Categoria „filozofie de weekend”? ?
„Odată ce vom privi munca drept un mijloc de a ajunge la altceva, vom munci mai fericiți.”
Din punctul meu de vedere este o opinie total gresita. Daca muncesti ceea ce-ti place nu vei vedea munca drept munca ci ca o placere.
Daca ai ajuns la altceva, de expl. un Rolex, cat timp vei fi mai fericit decat inainte sa-l cumperi? Cateva saptamani poate luni dupa aceea te obisnuiesti cu noul „altceva” care va deveni un banal „ceva”.
Textul și comentariile mi-au adus aminte de o celebră întrebare retorică atribuită lui Anton Pann: „Dacă nema putirința, ce mai chichirez gâlceava?”
Foarte bine ai punctat! Munca ne oferă un scop în viață și ceea ce ne dorim, iar ceea ce ne dorim se construiește din „n *TREBUIE” . Fără muncă, rămânem doar cu vrutul (dorința)!