Englezii sunt inovatori şi se întreabă dacă e necesară o formă de regularizare a activităţii blogurilor şi siturilor. Un cod voluntar de conduită, la care să adere de bună voie toată lumea.
Ideea a venit de la ziarişti, care au susţinut că şi jurnalistii online (unii bloggeri se consideră jurnalişti online, îi lăsăm să se creadă ce vor) trebuie să aibă nişte reglementări. Nu doar ei. Un fel de „capra vecinului”, dar mai spălată şi spusă mai cu bun simţ.
În acelaşi articol se mai spune că internetul e imaginea industiei printului, ne-reglementată.
În România, o ţară mică cu 20 milioane de locuitori şi 2.000 de bloguri (nu îmi serviţi estimările fabulatorii cu 10.000, că nu se văd), jurnaliştii clasici nu au nici un Dumnezeu. Ca dovada, recentele arestări şi scandaluri. Şi să nu uităm revistele de mare angajament din frumoasa noastră ţară. În România nu există, din câte ştiu eu, un cod al jurnalistului. Există doar chestii interne, există trageri de mânecă gen Tucă şi Camelia, există un cod imaginar care este invocat când se întâmplă ceva…
Dar, cum s-a încercat acum ceva vreme să se reglementeze accesul la siturile porno, nu trebuie decât o idee creaţă în mintea unui idiot trimis de noi în Parlament şi se vor găsi oameni care să lase deoparte legile ţării pentru a reglementa activitatea bloggerilor. Un fel de „blogger cu legitimaţie, care aparţine Sindicatului Bloggerilor”, nu? Cine nu e membru, i se ia calu’ de la bicicletă!
Au mai fost tentative hilare de a aduna nişte oameni care să pună asta în practică. Că au eşuat si s-au primit mai multe zâmbete ironice şi injurături decât ajutor, ăsta e cursul lucrurilor.
Bloggingul în România e liber si eu sper că va rămâne aşa, vizitatorul fiind sigurul vector care triază blogurile bune de cele rele, fiecare cu gustul lui.
Trăgând o linie după 2 ani de bloguri româneşti, parcă s-a făcut ceva, dar nu destul de mult. Poate în anul care vine. Poate se va mai organiza un roBlogfest, poate vom apărea iar în ziare, poate vom mai trage nişte semnale de alarmă, poate va creşte interesul. Poate că la anul va aparea un agregator decent, ceva gen tehnocrati, poate că nu ne vom mai mânca între noi, poate va prima bunul simţ, poate vom vedea primele campanii publicitare pe bloguri..
Tot ce ne rămâne este să speram şi să continuăm…
asteptam primele anchete efectuate de bloggeri, primele filmulete ce vor deconspira musamalizari, primii bloggeri obisnuiti invitati in emisiuni si, de ce nu, mai multe carti publicate pornind de la bloguri
ok … incet incet … crestem
important e cum
Blogosfera e libera si nimeni nu-i va putea baga pumnul in gura cu decrete! Si o spun eu, cel care a militat pentru un cod deontologic.
Deocamdata suntem priviti de sus, prunci tragandu-se de putzulica in nisip si jucandu-se cu o grenada gasita din intamplare(imaginea din presa e „aia de-si scriu pe net ce au mancat de dimineata”, prea necopti sa inteleaga forta si pericolele unui asemenea canal de comunicare in masa)
Voiam doar ca niste nume reprezentative in blogosfera sa-si asume public si voluntar niste reguli de bun simt si sa le poata raspunde „BA P-A MA-TII, BAI PULA… STIM!”
Da, vad ca toata lumea aspira la nu stiu ce premii cu blogurile astea….Industrie, frate, ce sa mai…
Blogger-ii – conducatorii Romaniei, Zeii supremi! George Bush junior-junior-junior
Cred c?-mi scap? ceva pe undeva. Pe de o parte se dore?te s? fie „libertate” ?n sensul lipsei unei deontologii. Pe de alta se cere presei scrise aceast? deontologie, exemplul cel mai frecvent citat fiind faptul c? ignor? s? considere blog-urile ca surse demne de men?ionat. Nu cred c? o s? mearg?. Nu e echitabil.
Ce ar fi frumos, ?ns?, ar fi dac? o mas? suficient de mare de posesori de blog-uri ar da exemplu mass-mediei clasice prin aderarea spontan? ?i voluntar? la un set de reguli.