Vă pasă de afacerile cu care interacţionaţi?

noi_vrem_respectLa articolul cu maşini de închiriat au fost câteva opinii care mă sperie. Nu e treaba mea maşina, mi se rupe dacă o stric. Dă-i în pana mea de închiriatori, de ce ar trebui să îmi pese de ei, îşi recuperează ei oricum pagubele prin alte metode. Dar să nu cumva să parcheze vreunul pe locul meu de parcare, că fac moarte de om!

Afaceriştii sunt angajatori

Închipuiţi-vă că un business din ăsta mic, gen închiriat maşini, angajează câţiva zeci de oameni. Minim doi ameţiţi per oraş în care sunt prezenţi. Hai să presupunem că businessul ăsta mic dă faliment. 30 de români rămân fără serviciu pentru că oamenii cu care lucrau nu au înţeles că proprietatea altora nu se distruge. Nu e mare pagubă 30 de şomeri.

The big picture

Hai să extrapolăm un pic. Dacia dă faliment pentru că se fură din fabrică. TVR dă faliment pentru că are prea mulţi angajaţi şi prea mulţi incompetenţi şi nu în controlează nimeni. UPC dă faliment pentru că nu pot ţine pasul cu piaţa. Zeci de mii de oameni îşi vor pierde locurile de muncă.

Vom da la fel din umeri şi vom decreta că "îşi recuperează ei banii de undeva"?

Reversul medaliei

Blogurile sunt pline de poveşti despre cum sunt trataţi oamenii de către companii. Nesimţire, neîncredere, nerezolvare şi alte ne-uri. Credeţi că persoanele de dincolo de geam vor să ne trateze aşa? Eu cred ca au avut de-a face cu prea mulţi care au pus Range Roverul la arat sau au pus apă în benzină.

Plus, cum e să spui că furi de la patron că are bani, dar să te plângi că eşti tratat nasol de alt agajat, care face acelaşi lucru ca şi tine, se cacă pe munca pe care e angajat să o presteze? Vede cineva o tâmpenie imensă aici?

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 3$

20 comentarii

  1. Mecanismul psihologic e usor de expus; in fond intr-o lume ideala tranzactiile sunt de genul „eu dau suma de bani X pentru serviciul sau produsul P care corespunde calitativ cu clauzele specificate contractual”. In Romania asta nu se intampla niciodata; din postura de client pentru care a lua tzeapa devine a doua natura ajungi si ca furnizor sa perpetuezi cercul vicios. Greu de prevenit, greu de contracarat…

    00
  2. E in firea omului (mai ales daca e si roman) sa fie distrugator si probabil doar prin educatie isi mai poate infrana pornirile astea.
    Si mai e si partea cu capra vecinului, chiar daca raul pe care-l faci se intoarce si la tine faptul ca sufera el mai mult parca iti da o senzatie de bine.

    00
  3. Articolul ăsta nu e tocmai grozav scris, dar subscriu 100% la idee.

    00
  4. Zoso, ce spui tu mai sus e pe principiul „zos palaria”, pentru ca ai completa dreptate, si se aplica in orice business. Insa ai nevoie de educatie, si de experienta ca sa ajungi la o concluzie de genul.

    Dincolo de faptul ca avem ca si popor ma refer (si evident nu se extrapoleaza la toata poplatia) o mentalitate care functioneaza dupa modelul „nu-i al meu, mi se rupe”, avem si senzatia ca toata lumea ne fura, ca totul e teapa, ca in afara maidanezii au covrigi, si asa mai departe.

    Slava domnului, iti spun cu mana pe inima, pana acum am stat (si nu ma refer la prostii turistice, gen stat 2 saptamani, ci la perioade lungi), si in NL (2 ani), si in BE (3 ani), DE, GR (1 an), AT suficient cat sa vad cum sistemul functioneaza. Evident ca mi se pare penibil cand cineva care a stat 2 saptamani in Spania vine si-mi spune, aaa serviciile in RO sunt de kkt, sa vezi cum e in afara, si e de N ori mai ieftin. Lucrurile nu stau chiar asa din mai multe motive.

    Ce nu inteleg eu in Romania (si pe masura ce trece timpul nu inteleg si mai mult) e urmatoarea treaba. Suntem tara cu cel mai mare potential in zona. Avem oameni smart, avem resurse, avem antreprenori, avem oameni scoliti prin afara, cum naiba e posibil sa fim codasii europei la orice?

    Multi viseaza sa plece in afara (chiar vorbeam cu cineva care imi spunea ca pe un salariu cu 500E mai mare s-ar muta in Brussels), si pleaca de la premisa ca +2lei e super, uitand sa compare costurile, toti vor Range daca se poate stand pe YouTube toata ziua, fara sa munceasca de loc, si multe tipe vor fix un print pe cal alb desi … ma rog.

    Oamenii astia merita 2 palme si un sut in fund sa se trezeasca. E pur si simplu singurul mod posibil.

    00
  5. Uite aici un exemplu de gandire romaneasca
    adevarul.ro/locale/timisoara/timisoara-santaj-dacie-fier_vechi-penal_0_500350251.html

    00
  6. dupa cum spunea si Dan, e un cerc vicios.

    consumatorul vrea sa obtina cel mai de calitate produs/serviciu pt pretul pe care il palteste. patronul vrea sa obtina cel mai bun pret pt produsul pe care il ofera.

    in Romania, ambele parti s-au obisnuit cu tepele si au reactionat in consecinta: in exemplul tau cu inchirierile, patronul pune clauze de cacao in contract (+ blocheaza bani/depozite, etc.) iar consumatorul are senzatia ca patronul profita pe spatele lui si vrea sa faca ceva sa compenseze asta.

    c-asa-i in tenis

    00
  7. Problema care am vazut-o eu in scurtul timp cat am fost angajat este ca nu exista etica muncii, si respectul muncii altora. Atat. Cand o sa vad alta persoana care imi respecta munca si o apreciaza cu adevarat, o sa fiu mai multumit decat daca as avea un salariu mai mare. Si daca o sa fie vreodata o companie, firma, in care sa existe respectul reciproc pentru munca prestata de fiecare angajat in parte, de la manager pana la femeia de serviciu, acea firma va ajunge departe.

    00
  8. Asta e mentalitatea romaneasca. Ne cunosc si strainii deja. Un prieten neamt si-a deschis o firma in Romania si se interesa cam la cat sa estimeze „pierderile” (a se citi „cam cat la suta din productie vor fura angajatii”). Am un fost coleg, plecat in strainatate de cativa ani, care inca n-a reusit sa se obisnuiasca sa mearga la doctor fara sa duca si ceva spaga. O prietena lucreaza la benzinarie. Intr-un an cred ca au dat afara vreo 5 casieri/casiere care bagau in buzunar din incasari sau clonau carduri. Nu mai vorbesc de clientii care fura ce prind sau isi dau jos numerele de pe masina, alimenteaza si pleaca fara sa plateasca benzina. In Romania, ca patron, trebuie sa te pazesti de clienti, de angajati, in general de toata lumea… si tot te va fura cineva pana la urma.
    PS: „câţiva zeci de oameni” e un dezacord groaznic, e ca si cand ai zice „am cativa milioane de lei in buzunar”

    00
  9. Iar faci pe desteptul si vezi doar partea angajatorului/patronului/companiei.

    Nu inseamna ca nu-mi pasa ce se intampla cu ei dar nici lor nu le pasa. E chestie de bun simt sa te comporti cu bunul altuia ca si cum ar fi al tau dar comparatia ta e fortata.

    E o tampenie sa te plangi ca e greu sa faci business din inchirieri de masini. Nu e rentabil te lasi. E simplu. Nu te obliga nimeni sa faci asta. Dar pe de alta parte parca mai pui un etaj la vila si e ok.

    Articolul fortat este fortat !

    00
  10. eu am lucart in urma cu ceva ani la o firma de inchiriat masini. Vreau sa va spun ca nu am avut niciodata probleme cu cetatenii straini(chiar italieni), in schimb romanii 70% din cazuri nu respectau ce scrie in contract si se aratau foarte lezati daca ii taxai cu 30 de lei in plus(in 2007) pentru spalatul masinii.

    00
  11. @Toma:
    E ok sa pui inca un etaj la vila, dar poate in timpul asta puteai sa pui inca 2 etaje peste ala iar oamenii sa aiba salarii mai mari.
    Greu insa cand ghiolbanul care inchiriaza isi baga picioarele in masina ca nu e a lui, omul de-i face recepetia nu verifica bina ca nu e nici a lui si tot asa ajungi ca atunci cand inchiriezi o masina sa platesti mai mult sau tristul ala de nu a verificat-o sa ramana pe drumuri cand s-o inchide firma.

    Cum ar fi sa ai un client care-ti strica masina si sa poti prin justitie sa-l faci sa plateasca pentru ce a facut in maxim 2-3 luni, sa poti sa imputi unui angajat cand greseste ( altfel decat ca-l dai afara si platesti tu ce n-a facut el bine) sau sa ii ceri patronului ceva ce ti se cuvine si el sa nu abureasca?

    Asa in lipsa raspunderii cu totii ne permitem sa distrugem tot ce e al nostru.

    Inca una mica, daca ai risca sa platesti vreo 5-10-15 milioane amenda ai mai sta cu picioarele pe banca din statia RATB?

    00
  12. anul trecut cand am angajat 57 de persoane au crezut ca eu am nevoie de ei ca de aer si fara ei nu merge. le-am explicat sa se tina de treaba si daca terminam mai repede mai primim de lucru si pentru celelalte luni (lucrez pe proiecte cu un client din germania si totul depinde de timp). bineinteles ca a trebuit sa imi aduc toata familia la lucru ca sa termin in termen si nu mai repede cum, bineinteles ca se putea si discutasem inainte. eu nu am pierdut clientul pentru ca termenul din contract a fost respectat si am ajuns sa fim prieteni. ei ceilalti au pierdut un loc de munca caldut, salariu mediu intr-un sat, carte de munca, ore suplimentare (care au fost foarte putine) platite conform legii.
    acum ma intreaba cand mai vine „neamtu” … pentru unii niciodata!

    00
  13. Cine a condus o dat ao afacere, stie ce stres poate fi in fiecare luna sa siti ca trebuie sa asiguri salariile a 2 sau 100 de oameni, nu conteaza daca tu ai profit sau nu , daca ai avut pagube, daca nu ai vandut nimic salariile trebuiesc platite, din pacate si o lipsa de responsabilitate este si din partea angajatilor, nu isi dau seama ca daca tu faci paguba firmei e posibil ca sa fie nevoita sa dea o parte din angajati afara si poti fi tu ala

    00
  14. Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand umblu cu ceva ce nu-i al meu am mai mare grija de el decat atunci cand ar fi proprietatea mea si daca il distrug eu ma inteleg cu mine mai devreme sau mai tarziu, dar sa-i stric bunul altcuiva as muri de rusine si in plus m-ar costa si mai mult. So, oamenii astia despre care spuneti voi, chiar exista?

    00
  15. orice firma isi face un calcul de rentabilitate, acum ce facem sa ne apucam sa le plangem de mila bancilor ca nu mai isi recupereaza banii? ca „saracii de ei” vand apartamentele pe nimic? sa fim seriosi..

    nu sunt de acord nici cu cealalta parte, a romanului care baga apa in rezervorul masinii inchiriate pe motiv ca nu e a lui.

    00
  16. RESPECT, de aici trebuie sa pornim. Respectul meu pentru clientii mei, care imi platesc de fapt totul. Respectul meu, pe cand eram angajat, fata de patronul meu (asa idiot, daca este), pentru ca el imi plateste de fapt totul. Da, este un contract economic, eu prestez serviciul, el plateste, dar pana la urma salariul / contractele in cauza ma ajuta sa pun o paine pe masa.

    Nu sunt de acord cu „exploatarea” si NU AM FOST vreodata in situatia asta, desi am lucrat un deceniu pentru altii. Am plecat de 3 ori din firma pentru ca nu a mai mers (drept ii ca nu din cauza mea), dar stiu ce nasol este sa ti se ia locul de munca pentru ca un business a picat in bot. Ma bucur ca macar nu am fost parte din cauza aia, ca probabil si acum imi dadeam suturi in dos.

    Daca tu esti serios, angajatorul -clientul este serios si exista respectul ala, AMBII castiga. Tu ai un loc de munca sau un contract ce-ti tine firma in picioare, celalalt primeste un serviciu decent si poate merge mai departe, plus ca e posibil sa continue relatia in cauza.

    Lipsa asta de respect este foarte simplu de aplicat. Furi din firma, iti bati joc de diverse „agregate” si simti ca te-ai razbunat. Pe ce nu inteleg, pentru ca, daca esti atat de bun, nu stai intr-un job de rahat si nici cu un client (daca esti pe business-ul tau) idiot. Am „concediat” destui clienti la viata mea si imi permit SA ALEG cu cine lucrez.

    Faptul ca produci pierderile alea pare minor, dar e un intreg lant. Orice pierdere se acopera cumva. Orice patron / client, daca tot pierde, isi baga picioarele, ca nu e organizatie caritabila. Si atunci se pierd contracte si joburi si ne plangem de mila ca murim de foame. Rahatul insa nu a inceput odata cu pierderea contractului in cauza, rahatul a inceput cand ti-ai batut joc de munca si de banii altuia, pentru ca deh, esti roman si respectul se castiga, nu?

  17. cred ca toti romanii ar trebui sa inteleaga ca traiesc intr-o tara slab dezvoltata nu doar economic cat si social sau mental.
    e o lege naturala pe care n-a impus-o nimeni.. mananca sau vei fi mancat, se intampla ca legea gravitatie, cei prosti o ignora, ceilalti ii dau crezare

    tind sa cred ca alte natii ne vor civiliza sau vom muri de prosti incercad sa bagam soarele in casa ca in poveste

    e comic ce se intampla pentru ca noi furam ca sa nu avem 🙂

    00
  18. „de vina e sistemul” de parca nu noi formam sistemul. prosti sunt altii, noi nu. traim intr-o tara proasta (plina de destepti). cerem respect da’ ambalam motoarele la 12 noaptea pe strada. noi nu deranjam vecinii doar ei ne deranjeaza pe noi. da-l dracu’ ca are de unde(are balta peste in alta formulare)
    cititi ce scrieti?
    intrebarea cheie: tu ce faci ca sa ne fie mai bine?
    taci? daca vorbesti eu nu te aud
    sugi? pe principiul taci si suge ca suptul te-a facut mare si asa o sa cresti si mai mare
    vorbesti? probabil cu un prieten despre ce de prosti sunt in lume.

    00
  19. Ceea ce descrii tu e ca o joaca de-a soarecele si pisica. Noi muncim cum ne platesc ei. Patronul nu da bani ca lumea nu munceste, omul nu munceste fiindca nu primeste bani. Trebuie sa fii istet sa iesi dintr-o astfel de situatie. Una din rezolvari ar fi aceea de a renunta la confidentialitate. Eu ca patron as afisa contractele si incasarile si as face salariul angajatilor procent din profit, totul la vedere (cam asa sta treaba pe vasele de pescuit din serialul Discovery „Prada mortala”). Poate asa lumea ar intelege ca daca vrea bani mai multi trebuie sa munceasca mai bine.

    00

Ultimele articole

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG sau de la Finestore.

Alte articole

Alte linkuri (mostly NSFW)