Twitter, conversaţia în care nimeni nu ascultă

Câteva idei despre twitter:

Mitul conversaţiei. Twitter este conversaţie, oamenii îl folosesc pentru a urmări şi pentru a schimba păreri, pentru a afla ce gândesc alţii. Am avut un cont cu 1.000 de urmăriţi. Veneau updateuri câte 20 la fiecare refresh. Practic, pierdeam ore întregi doar cu cititul inepţiilor şi lucrurilor mărunte pe care fiecare simţea nevoia să le arunce în internete. ORE. Unde e conversaţia? Până să emit o idee pertinentă despre o chestie pe care o pusese cineva în discuţie veneau 50 de updateuri noi. Soluţia cea mai la îndemână e filtrarea în funcţie de cine zice. Te uiţi la icon, a vorbit Marcel, ia să dăm click. Am primit un @reply de la Gigel, ia să vedem ce vrea. În felul ăsta poţi face faţă fluxului de informaţie venit. E o supoziţie, nu ştiu dacă se întâmplă chiar aşa.

Mitul micului twitterist care ajune mare. În atare condiţii, micii nu au nici o şansă să fie observaţi. E doar un nume şi un avatar acolo. 99% şanse să rămână anonim. Dacă vreţi să aflaţi dacă veţi rămâne mic sau veţi avansa în clubul select la twitteriştilor care se joacă lejer cu idei şi siteuri, faceţi o statistică. De câte ori v-au răspuns marii la întrebări sau v-au dat un RT. Valoarea voastră acolo e.

Mitul twitteristului important. Care are 50.000 de urmăritori şi urmăreşte doar 100. V-aţi prins, eu sunt ăla. Nu face pe importantul, e doar sătul de “conversaţia” rapidă care are loc. Şi, dacă asta e conversaţie şi dacă asta e interesantă, aveţi dreptate, unii sunt prea importanţi pentru asta. Sau plictisit. Sau au lucruri mai bune de făcut. Dar followerii ăia sunt. Ăia sunt bloggerii care vor să ajungă mari, twitteriştii care vor ca părerea lor să conteze.

Mitul twitteristului antreprenor. De ce l-aş urma pe Călin Fusu? E un nene care a ridicat mai multe siteuri prin spam şi nu ştie încotro să le ducă. Ce ar putea să spună inteligent pe twitter? De ce l-aş urma pe Dragoş Roua? E un tâmpiţel care nu înţelege prea bine internetul şi care a creat o reţea de siteuri proaste pe care a vândut-o atunci când au început să scadă. Vlad Stan? E ocupat cu secretarele devenite antreprenori de succes. eCostin? Sunt sătul de el, îl văd în fiecare zi pe culoar.

Twitter e mult zgomot. Şi multă bătaie pe umăr reciprocă. Eu te urmăresc pe tine, tu pe mine şi ne prefacem că suntem interesanţi şi că participăm la conversaţia social media, deci suntem trendy. Ura noi! Am lăsat baltă construcţia de siteuri de calitate şi de conţiunt şi ne-am apucat de social media, pentru că ne place să ardem paşi şi să fim în ton cu inovaţiile de peste ocean.