tu cum te ajuţi?

Multă lume a fost de acord că iniţiativa lui Varabiescu, blogvertising, e prea devreme.
Blogurile româneşti trebuie să crească, trebuie să se separe, trebuie să se cearnă, trebuie să se evidenţieze cei buni şi cei din eşalonul doi. Până acum, acest lucru s-a făcut cu paşi mici şi mai mult după ureche, folosindu-se criterii ineficiente.
Bani din bloguri? Da, ok, dar ce sunt blogurile? Cine sunt cei care le scriu? Paria ai netului unii, diverse „genii” ale offline-ului şi online-ului alţii. Unii mai-mai, altii prea-prea. Per total, o părere neglijabilă pentru restul, aş putea spune.

Imaginea alăturată prezintă o întrebare existenţială a bloggerilor. Ok, sunt aici, facem asta, cum evoluăm? Evoluăm? Vrem asta? Ne mulţumeşte starea actuală?

Unii vor mai mult. Mult mai mult.
Unii vor bani. Alţii vor recunoaştere. Alţii vor brand personal.

E normal ca ăia care au bani („intreprinzătorii”, directorii, angajaţii) să spună pas la chestia asta. Pentru ei, interesele sunt altele. Nu mă lansez în speculaţii aiurea şi nici nu vreau să dau pe goarnă ce vor oamenii „ăştia” cu blogurile lor, pentru că n-ar fi etic sau frumos.
Boo, Andresele, Nihaşii, Neticşii, Subiectivii şi Zoşii netului vor recunoaştere şi bani.

Mă încântă că deseară voi apărea în Observatorul de 19.00. Un motiv în plus să cresc preţul la consultanţă. Un motiv în plus să îmi crească valoarea. Un mod mai uşor de a găsi un loc de muncă.
Şi, cum spunea Boo, ar fi mişto ca blogul să producă nişte bani de buzunar. Cât să acopere hostingul şi câteva beri.
Că sunt unii care vor să trăiască din blog, nu neg că mă număr printre ei. Şi eu aş vrea să îmi trimită Seagate şi Alienware produse să le testez, sau să mă caute Orlando şi Vlad Stan să le spun părerea mea despre produsele pe care le vor lansa sau să îmi ofere exclusivitate. Dar până acolo mai e drum lung.

Până una alta, eu cred că ar trebui să creăm conţinut, să dăm ştiri, să fim noi, să promovam blogurile care ne plac şi care au ceva de spus, să ne cerem drepturile acolo unde nu ne sunt date…

În spiritul acestei idei… Răzvan s-a mutat. Eu îl consider un blog foarte bun. Păcat că nu are timp să scrie mai des.

În alte ştiri, Comănescu ne plânge pe umăr şi se întreabă de ce nu sunt citate blogurile, iar pe hotnews apar ştiri cu informaţii de pe bloguri, iar redactorii uită să spuna de unde le au. Că asa e la ei. Sunt obişnuiţi să ia muie şi ştiri de la toată lumea, nu mai e nici o surpriză. Să se supere mediafaxu că le fură ştirile, să vezi atunci show.

Antonio o comite iar, şi de data asta a uitat să spună de unde are screenshotul. Prima a fost întâmplare, a doua cred că e obişnuinţă. Conţinutul creşte în copaci, ce pana mea!

De jurnalismonline nu mai zic, dar dau citate:

Jurnalismul online, sau, ca sa fim mai exacti, jurnalismul Internet presupune producerea articolelor special pentru Web. Cu toate acestea, simplul act al publicarii pe Internet nu poate fi numit jurnalism online. Aproape toate ziarele, agentiile de presa, televiziunile si radiourile din România au versiuni online. Dar acest lucru nu transforma automat continutul lor în ceea ce numim jurnalism online si nici nu le confera semnatarilor statutul de jurnalisti online.

Alexandru-Bradut Ulmanu, Jurnalismul online în România

Ar fi frumos să dau vina pe români, pe condiţiile de trai, pe mentalităţi, pe foamea de bani, dar nu e aşa. E trist că nu e aşa. E trist că numai unii sunt aşa şi e trist că dăm peste ei zi de zi.