Scriam săptămâna trecută, la mine pe blog, o mică istorie a cozilor la români. Acum, n-aş vrea să mai repet ceva din ce am scris acolo, ci doar să las loc de mai bine. Ceva îmi spune că multă lume (de-ai noştri, bineînţeles) încă vede din statul la coadă o ruşine. Poate o asociază cu penuria şi cu un statut social de jos. Înainte, doar cei fără pile stăteau la coada şi dacă erai vreun pălmaş ordinar (luaţi sensul primordial al cuvântului, acela din DEX şi nu cel peiorativ), cam asta era destinaţia timpului tău liber. Sau a celui pentru somn…
Mentalitatea asta găunoasa a rămas şi astăzi. Noul „sânge albastru” are apucăturile nomenclaturii comuniste. Dacă stau bine să mă gândesc, nu-i nicio surpriză. „Like father, like son”. Zicala trebuie luată mot-a-mot…
Unde vreau să ajung? Aici:
- Da, timpul e o resursă rară. Şi nu vrei să îl pierzi aiurea, stând pe la cozi. Sunt de acord. Dar asta nu înseamnă că ai dreptul să îmi intri mie in faţă! Eşti nesimţit dacă o faci. Dacă prezenţa ta e absolut necesară, nici toţi banii din lume nu te pot ajuta – o să stai la coadă! Obişnuieşte-te cu ideea. Nu poţi să treci peste mine!
- Dacă eşti chiar atât de ocupat încât nu ai cum să pierzi un minut, mă gândesc că faci bani în timpul ăla, nu? Atunci plăteşte un birou notarial, fă-ţi o procură şi trimite pe cineva în locul tău. Are acelaşi drepturi ca şi tine.
- Sunt firme specializate să lucreze cu acte, cu instituţii etc. Apelează la ele (plăteşte, adică). Ei au un altfel de program de lucru şi nu o să încurce pe nimeni.
- Fă-ţi programare! Dacă eu sunt atât de tâmpit să merg fără niciun fel de informare undeva, n-am decât să stau ca prostul la coadă. Dar ştii ce? Eu până şi la vulcanizare mi-am facut programare.
Buuun, asta-i mai mult pentru oamenii care au o problemă (de imagine, mă-nţelegi…) cu statul la coadă. Dar, măcar o dată în viaţă, tot stăm la coadă. Şi atunci…
- Ai bunul simţ să aştepţi în linişte. Nu vreau să ştiu despre eczema ta de pe spate şi nici nu mă interesează poveştile tale cu tentă erotică. Păstrează-le pentru tine.
- Nu fuma! Poate sunt fumător, poate nu. Roagă-mă să îţi tin locul (o să o fac gratis, stai liniştit) şi poţi să mergi 10 metri mai departe.
- Nu împinge. Nu rezolvi nimic. Poate doar un leşin al cuiva mai slab.
- Nu are rost să facem cozi paralele! De obicei, e un singur ghişeu. Câte cereri crezi că poate rezolva, simultan, un singur om?
Aş putea să pun bullet după bullet. Dar sunt multe lucruri pe care trebuia să le ştii deja, că doar nu eşti copil.
Zicea cineva că blogul ăsta „te învaţă lucruri pe care, în mod normal, n-ar trebui să fie nevoie să le înveţi, fiindcă sunt evidente„. Şi bunul-simţ ar trebui să vină după cei şapte ani de acasă. Dar de cele mai multe ori, fie lipseşte, fie a fost atât de „iradiat”, încât a ajuns un monstru… Ce să facem? „…castigat mores”.
Să fii „Maibun”!
Sursa foto: aici.
Romania trebuie sa mai avanseze… Asta este parerea mea… O sa zica careva „dar ce vrea sa zica si asta acum?”
Ma refer la exemplul asta cu acele cozi infernale… Fie la cumparaturi „de salam” sau la permise de conducere etc etc… In state au mai mereu in fata o rotita cu numere si cand un client nou vine isi ia un bon… Se uita pe urma pe pancarda aia si isi da seama daca are 200 persoane in fata are probabil 1-2 ore sa mearga la o cafenea sa isi bea cafeluta… Sau mai stiu eu ce treburi are unu… Cand iti vine randul asigura-te ca esti prezent si totul se desfasoara cat de civilizat posibil…
Nu este peste tot asa dar cand o sa vad si eu asta in Romania???
Primaria si alte institutii publice au deschis in mall in Timisoara puncte de lucru. Si au implementat ceea ce ai zis tu. Sunt ecrane peste tot si te anunta numerele care urmeaza la fiecare ghiseu. Dar asta e o exceptie.
Eram la BCR Victoriei si am tras un numar de ordine, ma pun frumos pe scaun si astept. Mai erau vreo 5 numere pana la mine, dar nu era nimeni altcineva care sa astepte. Am stat rabdator pana cand au venit 2 indivizii care s-au dus direct la ghiseu si si-au rezolvat probelma. M-am dus putin nervos si am intrebat de ce i-a luat pe ei daca nu aveau nr de ordine si mi s-a raspuns: pai nu vedeti ca e blocat la numarul X si ca nu se mai schimba?
Asta cu statul la coada zici ca e olimpiada, fiecare da ce-i mai bun in el. Unul se impinge, unul se face ca nu te vede, ca sa sara peste randul tau, unii sunt de-a dreptul nesimtiti si nu respecta spatiul personal, etc. Eu am fobie de grupuri mari de oameni, nu suport sa vad ca se impinge cineva in mine, ma mananca pielea. Mi se pare normal sa lasi o distanta apreciabila (macar 0.5 m) intre tine si cel din fata, dar asta e o regula pe care de obicei n-o respecta nimeni care vine dupa mine. Si asa, trebuie sa stau sa aud clefaieli, vorbe urate, sa simt respiratii urate, sa simt parul altora pe mana mea (fapt care sincer imi displace total), etc. Poate sunt prea fitoasa, ok. So what? Macar incerc pe cat posibil sa nu deranjez alti oameni.