Tu ce îl înveţi pe copilul tău? Sau 2xRomânia.

Pentru că scorul alegerilor a fost foarte strâns, americanii au venit cu conceptul “cele două Americi”, una conservatoare şi aplecată spre război şi bere ieftină şi una democrată, cu gânduri pacifiste şi vindecătoare. Şi la noi au fost alegerile strânse, şi la noi exista două Românii, dar ale noastre nu sunt “România lui Băsescu” şi “România lui Geoană”. Nu. Noi avem “România celor patru clase” şi “România celor care ştie să scrie”.

“România celor patru clase”

Vedeţi pe stradă un taximetrist care taie calea altora, scuipă seminţe, înjură, ascultă manele. Ce credeţi că va învăţa copilul său atunci când va creşte mare? Că trebuie să îşi respecte aproapele? Că democraţia înseamnă să faci ce vrei fără să îl deranjezi pe cel de lânga tine?

Asta e România celor patru clase. Oameni care n-au multă minte şi care se comportă ca atare, în lipsa unor legi care să îi îndrepte sau să le înfrâneze comportamentul.

Ponta a declarat că ăilalţi au furat mai mult decât el/ei. Şi e însurat cu una cu care umbla pe vremea când era însurat cu alta. Ce credeţi voi că vor învăţa copiii lui Ponta la Şcoala Americană? Că birocraţia trebuie relaxată sau că politicianul este în slujba cetăţeanului? Cineva îmi dădea exemplu copiii de politician şcoliţi pe afară. Avem câţiva cu diplome, masterate şi doctorate luate pe bune. Şi cum se întorc, cum apucă deprinderile româneşti de a merge cu viteză şi de a sfida legea şi bunul simţ.

Asta e România celor patru clase. Toţi pensionarii care locuiesc în 3 camere, toţi muncitorii şi corporatiştii care o freacă 8 ore pe zi la serviciu, toţi idiotii care şi-au luat credite fără să îşi dea seama de sumele pentru care semnau, toate curvele de la tv şi aievea, toţi politiştii cu viloaie din salariu, toţi politicienii care au furat măcar un gipan, toţi nesimţiţii care aruncă hartii pe jos, beau bere la pet, citesc gsp sau cancan. România e trasă în jos de ei, nu de şuţi şi mafioţi.

“România celor care ştie să scrie”

În ciuda celor de mai sus, există şi o categorie în care zace speranţa noastră de mai bine. Oamenii cu capul pe umeri, care îşi plănuiesc viaţa, care respectă regulile şi legile, care îşi educă pruncii în spiritul civilizaţiei. Sunt mai puţini, pentru că sunt copleşiti de mârlani şi manelişti, dar există şi, surpriză, nu vor ajunge niciodată să conteze în ţara noastră. Da, vor câştiga discret nişte bani, vor fi împliniţi sufleteşte, vor avea prieteni cu care vor împărţi discutii pătrunzătoare, şi atât. Copilul lor va lua bătaie la şcoala de un copil de şmecher, maşina va fi zgâriată de un dobitoc cu Q7, şi tot vor sta la coadă la depus declaraţii fiscale pentru că au avut nesimţirea de a-şi deschide o afacere.

Un prieten îmi spunea zilele trecute că ar vrea să fie trecut undeva că anul trecut a plătit 1 milion de euro impozit statului român şi informaţia asta să apară pe calculatorul poliţistului care îl controlează. Nu să îl ierte de amenzi, ci pur şi simplu să îi arate un pic de respect. Ar fi mişto să se implementeze chestia asta, dar cu IQul. Ah, aveţi peste 50? Poftiţi pe aici, domnule X, vă mulţumim că împingeţi înainte societatea noastră.

Concluzia?

Să susţinem în continuare un stat şubred şi un sistem de învăţământ deficitar. Eu nu ştiu matematică, dar nici nu sunt prost să îi spun copilului meu să înveţe aşa ceva. Ia uite, eu am reuşit în viaţă, sunt şofer de tir, nu îţi trebuie matematică, băi prostule!