Trebuie să ne reparăm pe noi înainte să schimbăm societatea…

Trei articole bune:

  • Ovidiu vorbește despre cum părinții ne desconsideră pentru că nu am reușit în viață
  • Dorin vorbește despre analfabetismul funcțional
  • Alex vorbește despre cum cocalarii suntem noi

Toate trei au același numitor comun: trebuie să ne punem noi la punct înainte de a încerca să schimbăm societatea. Și, când vom realiza că am făcut asta, societatea deja s-a schimbat, pentru că societatea suntem noi.

Două probleme văd aici:

Părinții nu sunt mulțumiți niciodată

Vă dau exemple de la mine.

O poveste nasoală pe care mi-o aduc aminte e că mama mă certa pentru că nu luam premii în clasele primare și noi plecam la țară sâmbăta după masă (da, pe vremea când se făcea școală sâmbăta), că nu aveam de ce să stăm și duminica, când era premierea. Când am luat premiu, mama mă certa că premiu mi-a trebuit mie, că acum trebuie să stăm să iau diploma și ei aveau treabă la țară.

După care că nu mă însor. După care că vreau să vând apartamentul din București. După care că stau în chirie. După care că mi-am luat casă la Brașov când locul meu e la București. După care că ar trebui să mai fac un copil, că doi nu sunt de ajuns.

O fază cu care mă sâcâie de vreo 4 ani, e că trebuie să îmi iau și eu o mașină serioasă, nemțească, să nu mai cumpăr prostii franțuzești sau japoneze.

Asta în condițiile în care eu am preferat să fac foamea când nu aveam bani doar ca să nu mă duc să le cer lor. Și de vreo 12 ani nu trebuie să își mai facă grijă de mine, nu mai beau, nu mă mai droghez, fac economii, nu lipsesc noaptea de acasă…

Dar parcă ar trebui să am un serviciu, totuși…

Eh, toate astea devin amuzante când le auzi și de la oameni care au câteva afaceri și câteva sute de mii de euro în bancă. Un amic s-a dus cu un Lexus RX400h la părinți (nu mai căutați, e vreo 70.000€ mașina) și tatăl lui l-a dojenit, că de banii ăia lua ceva nemțesc, serios, trainic, nu prostii chinezești pe baterii. Merge pe baterii 777, nu-i așa, fiule?

N-ai ce să le faci, pur și simplu. Daca le explici că nu pui murături, că nu mănânci murături decât maxim două borcane pe an, păi cum, mamă, nu e păcat să dai banii pe ele în loc să cumperi toamna și sa pui la borcan acolo 20-30 de kile? Și niște varză, mamă, că ai beci…

OK, îmi place să îl enervez pe tata spunându-i că acum nu îți mai dă statul casă și serviciu…

Discrepanța dintre generații e prea mare. Da, Ovidiu are dreptate, sunt mulți care sunt în continuare atârnache la părinți și n-ar putea trăi la oraș dacă nu s-ar duce lunar la părinți să le umple portbagajul, și de aia părinții nu îi respectă, dar părinții nu îi respectă nici măcar pe cei care reușesc. Pun pariu că și părinții lui Iohannis îl mai dojenesc din când în când și îi mai pun o sacoșă cu zacuscă pe tren, să aibă ce mânca la oraș.

 

Să ne reparăm pe noi

Cred cu tărie asta.

Să nu mai aruncăm noi primii hârtii pe jos. Să ne punem noi casa și viața în ordine. Să mâncăm noi primii sănătos înainte să ne îngrijim de dieta copiilor.

De asta vorbesc des pe tema asta și de asta mă miră tot felul de acțiuni ale colegilor din online, pentru că intru în contact des cu ei și contrastul dintre ce pretind că sunt și ce sunt de fapt e mare în unele cazuri.

Două idei pe tema asta:

  1. să ne oprim din mințit. nu de tot, dar în cele mai multe cazuri nu e necesar, o facem pentru a ne da mari și pentru a proiecta o imagine ireală, care ne folosește pe termen scurt, dar care face rău altora și nouă pe termen mediu și lung.
  2. să ne gândim și la oamenii din jur. când dăm muzica tare, când parcăm aiurea, când facem orice.
  3. să ducem muncă de lămurire cu oamenii care spun chestii false.

E caricatura aia cu fericirea, “i made it”, aia e cheia. Sigur, e de luptă cu nesimțiții și mincinoșii, dar


 

Și varianta video:

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 3$

62 comentarii

  1. – niște varză, mamă, că ai beci…

    – niște vlog, mamă, că am beci…

    00
    • – mai e unu’ care zice ca s-a retras in beci (comenteaza la colega de camera a lui Vali); e de bine – concurenta face bine la calitate *
      – total off-topic @Vali – poate reusesti sa faci o colectie (publicabila?) cu comentariile pe care le-ai strans pe blog de atatia ani; macar alea mai spumoase, care mai descretesc fruntile.

      00
    • “comenteaza la colega de camera a lui Vali”
      am dat fuga pe blogul nevesti-mii, dar nu are comentarii. m-am speriat un pic.

    • haha, pantelimonezu’ e vinovat pentru îndoctrinarea, gen “colega de camera”

      00
  2. My mom said that if I don’t get off my computer and do my homework she’ll slam my head on the keyboard, but I think she’s jokinfjreoiwjrtwe4to8rkljreun

    00
  3. Stai bre ca da cu virgula… ai 2 puradei?

    00
  4. Malone, nu mai baga legale!

    00
  5. Perfect de acord cu parintii tai – ia-ti un job serios, masina serioasa, oras serios.
    A, si nu te mai plange pe net :)

    Nu e vorba de “lipsa de respect”, ci de nevoia de a avea grija de tine.

    00
  6. 1) Nu traiesti ca sa multumesti parintii. “Dojana” le-a intrat in sange insa asta te-a ajutat la vremea ei destul de mult. Te-a facut sa muncesti mai mult, sa-ti iei casa, nevasta, etc. Daca nu te dojeneau poate acum erai paduche pe ei si nu iti pasa de nimic. :)
    2) Daca devii prea critic vei avea pb in multe domenii. Nu stiu cum e in domeniul tau da in general cum relationezi fata de cei din jur la fel vor relationa si cei din jur cu tine. Devii critic la orice eroare sau minciuna a lor ? Vor fi si ei critici cu tine si mai mult, vor dori sa nu mai colaboreze cu tine. Eu zic ca mai bine le ignori minciunile si exagerarile si intervii doar cand se sare calul.

    00
    • 2. nu să critici orice, dar uneori sar calul rău de tot cu share-uri și afirmații aberante.

    • ciocanu:
      1. te-a ajutat o pendula
      2. normal, hai sa nu zicem nimic…sa lasam lucrurile sa treaca…si apoi ne plangem ca “plm…s-a stricat locul de munca…toti idiotii au ajuns sefi…trebuie sa plec in alta parte”

      00
    • 2.Cand esti bun la ceea ce faci ai sa observi repede ca majoritatea sug la aceeasi chestie, iar aia de care iti e tie frica ca evita sa lucreze cu tine “n-au ce face” si prefera sa-si rezolve problemele decat sa se bata pe burti cu altii ca ei si sa se gaseasca in acelasi loc si maine.
      Cand esti bun la ceea ce faci.
      Cand esti mediocru majoritatea-s la fel ca tine , faptul ca ocupi o pozitie e o circumstanta de convenienta si esti tentat sa le-o sugi celor din jur sa nu te sustina. Pentru ca esti la mana lor, nu la mana a ceea ce stii sa faci.

      Si e o diferenta intre a critica lucrurile care nu functioneaza sau care-s facute prost si a fi Gica Contra si a critica orice, chiar si cand ideile tale-s mai proaste. Mare diferenta.

      00
    • subscriu la ce-a zis si Attilla.

      00
  7. nu erau morti parintii lui Iohannis de cand era el copil sau ceva de genu asta?

    00
  8. Unii părinți sunt irecuperabili. Alții sunt educabili dacă te ține să-ți pui mintea cu ei.

    Eu am tăiat-o de acasă pe la 21 de ani auzându-i urlând în spatele mele că băiatul ăla nu e ce trebuie. Nu a fost ce trebuie și după un an m-am întors acasă.. vreme în care am auzit toate scandalurile posibile, cum nu fac eu nimic cu viața mea, cum ei mi-au spus mereu că fac o prostie și așa mai departe. Nici nu mă măritasem, nici nu făcusem în anul ăla 3 copii, doar ei știu care era marea tragedie. În anul respectiv am comunicat minim, doar la ocazii speciale.

    După niște luni de la întoarcere m-am mutat cu o prietenă, lăsându-i să creadă ce vor despre decizia mea. După încă un an și ceva m-am mutat în chirie cu prietenul. După 5 ani mi-am cumpărat apartament. În tot timpul ăsta, când au avut de făcut reproșuri eu n-am avut urechi să aud și am răcit relațiile pentru 2-3-6 luni. Când au fost ok am fost prieteni și am vorbit mai des și ne-am și vizitat. Când am avut necazuri pe la locul de muncă, nevoie de bani sau orice, nu au auzit de mine. Au auzit doar întâmplător dacă s-a ivit ocazia după ce totul trecuse, fără reproșuri și fără să le cer vreodată ceva.

    Încet-încet ceva s-a schimbat și cred că au trecut niște ani buni de când nu am mai avut probleme cu ei. Chiar îmi cer sfaturi în privința problemelor lor și relațiilor pe care le au cu restul familiei.

    00
  9. Haha, stai să vezi mai încolo două conflicte între generații: unul cu părinții și unul cu copiii :)

    00
  10. 1.
    “tatăl lui l-a dojenit, că de banii ăia lua ceva nemțesc, serios, trainic..”

    Prostii! “Cea mai sigura masina este Megane-ul!”
    Indiferent ce rezultate sunt in 2016…

    2.
    Ce ma seaca pe mine maxim este ajutorul dat in conditiile in care vor ei.
    Un exemplu simplu: “am nevoie sambata dimineata de sacosa pe roti… ti-o aduc inapoi seara, ca nu mai am nevoie alta data”. versus “eh, lasa ca iti iau una noua, sa o ai acolo”
    Alt exemplu simplu: “nu vreau covor”, “dar nu am nevoie”, “nu, chiar nu vreau covor”, rinse and repeat… Serios, mai bine nu mai ceri nimic, niciodata…

    00
  11. NOU
    #25

    Boss, lasa prostiile si baga o noua frumoasa de pe facebuci.

    00
  12. Apropo de copii si parinti: copilul unei prietene o cearta pe ma-sa , acum cand e in cls 9-a la liceu, ca de ce nu a dat cu el de toti peretii, cand era mai mic, sa invete mai mult. Asta pentru ca, din cauza de 1 sutime (0.01) in minus la medie, el e acum la un liceu departe de casa si face 2 ore pana la/de la liceu acasa si e obosit si alte manele de genul. #parenting2016
    Parca va pune un pic pe ganduri, nu?

    00
    • din cand in cand…trebuie sa dai tu cu capul de-o problema ca sa o poti rezolva…nu pateste nimic daca face drumul asta 4 ani dar cu siguranta isi da seama ce inseamna sa inveti mai mult

      00
    • doar un pic, dar o să uităm până după prânz.

    • Nu. Nu ma pune pe ganduri. Asta e o lectie de responsabilitate. Un exemplu bun de “cum iti asterni asa dormi”. Gen, hai sictir si taraste-ti curul pe drum alea doua ore mai cu talent si vezi ce-ai de facut sa iesi din mizerie mai repede, daca nu-ti place.

      00
    • Vali, nu-i bai….in timpul siestei..mai dam o data :)

      00
    • Si e vina mamei lui ca a ratat o sutime? Ca tb sa stea pe capul lui mai mult??? Eu inteleg ca femeia a stat, doar ca el a tras mata de coada pe alocuri si acum suporta consecintele.

      00
    • Sa fi fost in locul lu masa ii spuneam ca trebuia sa aiba macar 10 sutimi peste ultima medie. Asta e doar o tactica a lui de ai inchide gura lu masa, oricum daca problema lui e ca nu l-a pus masa sa invete sutimea aia o sa fie ceva usor pe langa ce urmeaza.

      00
  13. Eu am 26 si au fost si ai mei tot asa. Apoi am prins curaj si in vreo cativa ani s-au potolit, acum isi vad de treaba lor si nu ii mai fute grija cu ce fac eu si surprinzator discutam mult mai multe chestii decat atunci cand ma tot inchidea maicamea imediat ce nu ii convenea ceva. Totul tine si de tine, daca nu esti sigur pe tine si te panichezi la prima criza a lu maicata suporta consecintele.

    00
  14. Depinde si cum ti-i cresti (pe parinti), asa-i ai. Iti vor binele, insa pe limba lor, in universul lor. Daca le explici ca le-ai inteles punctul de vedere, si ca stii ce impact are decizia pe care o iei – you’re off the hook. Insa uneori e cam aiurea sa ne (mai) justificam fata de ei. Caci timpul trece pentru noi si pentru ei cu viteze diferite.

    00
  15. Sunt mai multe chestii aici.
    1. Cei de 25-35 de acum nu pot concura cu părinții lor. Nu poți concura cu o persoană care a primit casă și loc de muncă de la stat. Așa cum eu nu pot concura cu un fost coleg de liceu căruia taică-su i-a cumpărat un Passat nou pe vremea aia iar eu stăteam în chirie. Sau cu altul (25+) căruia părinții i-au cumpărat recent un CLS pe care anul ăsta vor să-l schimbe cu un GLE. Ca să revin, ok, a avut loc o revoluție între timp, dar ai rămas cu locuința, ceea ce nu e de ignorat. Când într-un oraș mare ai de plătit 300-500 de EUR chirie, e cam greu să te gândești la metode de a te dezvolta, că nu prea ai cu ce să te dezvolți, că nu-ți mai rămâne nimic. Chiar dacă stau 3-4 inși în același apartament, nu ai ce să faci cu banii care îți rămân. Nu faci avere din ce strângi – trebuie să se alinieze planetele în favoarea ta să-ți pice câteva zeci de mii.

    2. Cu foarte mici excepții, nu cunosc oameni care să fi realizat din nimic mai mult decât părinții lor. Citeam pe WS recent de un tip care acum învârte afaceri de 12 milioane de EUR. În interviu omul zicea “la 26 de ani aveam 50 de mii de euro strânși din alte afaceri”. Întâmplarea face să cunosc situația ăluia – în realitate părinții lui aveau PECO în anii ’90 și au în continuare o grămadă de alte afaceri. Omul conducea un Porsche pe vremea când pulimea nu știa cum arată un Porsche. La fel ca în cazul ăstuia, mai știu pe cineva căreia părinții i-au dat bani să-și deschidă salon de manichiură-coafură-plm. Ideea e că nu ai cum să concurezi cu oamenii ăștia.

    3. Înțeleg un părinte care e dezamăgit de odraslă doar în cazul în care părintele s-a dat peste cap să scoată ceva din progenitură și a eșuat. Că nu e normal să-ți lași copilul aiurea dacă tot l-ai făcut – trebuie să îl ajuți cu ceva până la un anumit punct. Și în acel ceva mă refer inclusiv la avansul pentru apartament. Și aici am un exemplu bun cu un băiat căruia părinții i-au luat apartament în centru, i-au amenajat un stand în bazar, i-au umplut buticul cu marfă și i-au zis “te trezești în fiecare dimineață și mergi și vinzi”. Omul nu numai că nu se trezea dimineața, dar când o făcea și reușea să vândă ceva, spărgea banii pe prostii ca mai apoi să vină tot părinții să-i refacă stocul. S-a întâmplat chestia asta de 2-3 ori și l-au lăsat de izbeliște. Îl înțeleg pe taică-su când îmi spune că fiu-su e un ratat.

    00
    • Bai tu esti de prin Suceava?Ca la punctul 2 recunosc oarece situatie locala.

      00
    • … nu ai cum să concurezi cu oamenii ăștia

      Gresesti. Se numeste punere in line dreapta a actualui job unde nu poti sa mai cresti (aici ma refer si la 6 luni) dar iti place ce faci si nu vrei/sau sa schimbi industria. Explorarea altor zone unde poti sa faci un job on the side, logic legal, cat poti. Daca nu stii ce job un the side poti sa faci poti sa incepi de la hobby-urile pe care ai sau pe care ai vrea sa le ai, dar sa evaluezi inainte sa aloci timp si sa incepi ceva ce nu poti duce ca timp sau daca implica costuri finciare. Sau cel putin eu asa o vad.

      Sunt cazuri in care on the side job aduc, procentual mai mult bani, dar nu este stabiliate finaciara in ceea ce faci (cough cough blogger) sau nu iti place ce faci dar faci bani sau pur si simplu crezi ca exista un viitor in acest job on the side.

      Sunt unele cazuri unde esti nevoit de realitatea pietei sa lasi ce iti place ca este prost platit si faci ce se plateste mai mult chiar daca iti displace, dar ajungi sa fii bun.

      Da e complicat sa pui in line dreapta un job de vanzator la mega image, aici n-am ce zice decat dorinta de a depasi conditia prin schimbarea a job-ului sau chiar a industriei.

      Am cazuri in care un job on the side este aproape sau chiar mai mare decat venitul din job, dar nu schimba pentru ca ii place actualul raport.

      00
    • Am fost in liceu in anii 90, apoi in facultate inceput de anii 2000. Nu era o asa mare diferenta de venituri intre familii cand eram in liceu, cand am ajuns pe la facultate a inceput sa se adanceasca diferenta de venituri, aveam colegi care parinti au fost disponibilizati si nu isi gaseau loc de munca dar si colegi care parinti aveau afaceri infloritoare si ei in ajutau seara si in weekend. Avem un coleg castiga 60$/ora cu ceva instalatii( cel mai mic proiect era de 20 de ore) , cand salariul minim cred ca era vreo 100-150$/luna. Atunci era $ la putere ca marca germana incepea sa fie scoasa de pe piata si euro era slab. Muncea pe weekend de la 7 dimineata pana noaptea la 11-12.
      Oameni ca si el au ajuns sa aiba acum afaceri de milioane.
      Am avut un coleg de generala care era printre ultimii la invatatura, a ajuns la ceva scoala profesionala, a invatat sa repare masini, a ajuns la un dealer marisor, era cel mai bun mecanic, apoi si-a inceput aterlierul lui de cartier si a inceput sa importe piese auto la comanda, acum are ceva depozite cu piese auto, nu invarte milioane dar traieste mult peste media din Romania.
      Au mai fost si cei care au primit cate un BMW la 18 ani, atunci nu erau noi ci erau de prin anii 80 din “jermania” multi le-au parcat in cate un copac de pe marginea drumului, altii au stat luni intregi prin spitale dar majoritatea din ei au ajuns pierde vara.
      Majoritatea colegilor de facultate au ales sa fie capsunari apoi dupa capsunarit au facut ceva scoli pe unde au ajuns si acum au job-uri decente si venituri peste media tarilor pe unde isi fac veacul.
      Vremurile in Romania s-au schimbat daca poti sa muncesti ceva remote gen frelancer sau altele de genul asta poti sa o faci mai ieftin ca ai chetuieli mai mici si 2000 euro in Brasov sunt cu mult peste 4000 euro la Londra sau alte orase mari.

      00
    • Man, eu vb de oameni cărora părinții le-au pus în brațe casă și mașină, sau de acei părinți care au rămas cu apartamentul la care au plătit o rată de nimic. Casa și mașina te duc de la 50 de mii până la 80 de mii în funcție de unde te afli (vb de chestii decente, nu de avioane). Nu vorbesc de ce joburi a avut fiecare, sau de cum te poți dezvolta profesional să câștigi mai mult. Că eu degeaba câștigam X milioane în 2005 dacă nu aveam casa și mașina mea. Iar dacă luam credit în 2006 când totul duduia și un apartament de 2 camere în provincie era 55 de mii de EUR, eram muit acum. Asta am vrut să zic.

      Deci eu trebuie mai întâi să ajung în punctul în care îmi pot permite mașina și casa, sau să fac credit în conditii avantajoase ca să pot să mănânc în continuare friptură și nu pâine cu muștar – ăla e “handicapul” care nu mă lasă să concurez.

      Personal nu mă plâng deloc, dar IRL nu ai cum să concurezi. Hai să zic altfel – în cât timp poate un om normal să acumuleze suficientă avere încât să dețină fără credit casă și mașină? Dacă ai deja casă și mașină, deja poți face altceva cu banii, poți deschide o linie de credit pentru o afacere și vezi altfel lucrurile. Dacă te ajută părinții și acolo, deja ești upper level. Deci explică-mi cum ajungi acolo și în cât timp? Nu vorbim de exceptii.

      00
  16. A fost o perioada cand mama ar fi fost mai multumita daca eram angajat la supermarket pe cacatu’ ala de salariu minim. In timp ce eu stateam singur si pierdeam noptile si-mi futeam ochii pentru de vo 4 ori pe-atat. Asta este unul dintre multele motive pentru care mi se fix rupe pendula de parerea ei (si a majoritatii celor din generatia ei). Mama este un inginer care a proiectat o gramada de cacaturi legate de protectia mediului industrial la viata ei, deci un om care se presupune ca intelege anumite chestii altfel, desi a fost fortata sa se plafoneze profesional, fapt care a facut ca la batranete sa nu aibe o situatie financiara stralucita. Ma bucura macar faptul ca, macar acuma, i-a tacut gura. Bine, o si evit pe cat posibil. Plus, poate ca si faptul ca tin doua case desi nu ma obliga nimeni are un impact. Chestia e ca daca ii inveti cu binele o sa se dea pe brazda, insa stii cat dureaza? 2 sau 3 ani de zile am batut-o la cap sa nu mai spele in plm vasele de mana ca avem cacatu ala de masina pe care am dat bani si este practic nou. Acuma ar spala zilnic daca ar avea vase murdare suficiente :))). Ah, si am si la tara masina de spalat vase, cumparata de bunica-mea acu’ vreo 5-6 ani, inainte sa moara. Stii de cate ori a fost folosita? NICIODATA. A montat-o si a continuat sa spele vasele la mana, desi ea ii comandase lu’ bunica-meu sa cumpere una. Ca aia, avem veceu in casa, da’ e pentru nepoti, noi mergem afara. Si ma mai oftica iarasi cand ma uit la parintii prietenilor mei, care sunt aceeasi generatie, majoritatea cu educatie si inteligenta sub a maica-mii…si cu toate astea vad ca toti tin pas cu lumea in care traiesc. Sau macar incearca.
    Concluzionand, am simtit si eu ce a simtit prietenul tau cu Lexusu’ (nu vorbim de aceleasi sume, dar tot aia e) si e foarte de cacat. Mai ales cand te uiti ca valorile si principiile lor sunt uzate moral si nu functioneaza in societatea noastra. Asta ca sa ma exprim elegant.

    /endrant

    00
    • ” Ma bucura macar faptul ca, macar acuma, i-a tacut gura. Bine, o si evit pe cat posibil. ”
      Ce tantalau esti,stai sa moara cea care te-a facut si dupa aia sa vezi regrete ca ai evitat-o.Pisa-te cu bolta si caca-te cu efect pe apartamentele tale majestuase si pe masinile de spalat vase,sa vezi ce dor o sa-ti fie de maica-ta,s-o vezi macar odata cum spala de mana.Sa vezi cum o sa stai noaptea cu ochii pisati in tavan!Fraiere.

      00
    • ma bucur ca vorbesti cunoscandu-ma pe mine, pe mama si relatia dintre noi. esti genul de prost care ar inghiti orice de la parinti pentru ca te-au facut. mori. genul care si copiilor lui le zice: ‘eu te-am facut, eu te fut primul, eu te omor’. mars la cacat saracie. faptul ca esti parinte nu iti da din oficiul dreptul de a-ti bate joc de copiii tai. as dori sa inchei cu traditionalul ‘ sa ti-o futi pe ma-ta, ba’. multumesc.

      00
    • a nu se intelege ca am ceva cu mama sau ceva. doar ca amandoi suntem mai ok psihic asa. si ca sa-i mai dau boului un exemplu, tata a fost un alcoolic abuziv care a murit intr-o incaierare cand aveam 13-14 ani. mi s-a rupt atunci, acuma nici atat. am simtit lipsa unui tata? cu siguranta. am simtit lipsa lui? absolut deloc. repet, faptul ca ai facut copii nu iti asigura din oficiu afectiunea lor, asa cum nici faptul ca esti inaintat in varsta nu iti asigura automat respectul celor din jur. poate maxim un loc in autobuz.

      00
  17. Mama, da’ de ce nu pleci tu pe afara ca toti oamenii seriosi!

    00
  18. Frumos articol.

    00
  19. In legatura cu parintii folosesc acelasi lucru pe care il folosesc si cu ceilalti din jurul meu: daca iti place sa mananci cacat mananca in continuare, cine sunt eu o persoana straina (de persoana ta) sa iti zic ce sa faci. La inceput nu a fost bine dar acum s-au obisnuit si sunt mandrii(cred) ca am reusit singur. Dar tot mai am reprosuri ca ma duc doar o data pe an acasa din Bucuresti si alt baietas vine din Norvegia de vreo 5 ori..

    In alta ordine de idei, e ordinul de zi pe unitate? Ca in toate articolele e ceva despre Antena 3. Cum Gadea si Badea nu se plictisesc de Basescu nici baietii astia nu se plictisesci de Antena 3.

    Da stiu o sa iau minusuri, macar aici apare comentariul la stalinistul de nwradu apare doar ce suna bine.

    00
  20. Faţă de alte ţări civilizate noi am avut ruptura comunismului.
    Deci pe lângă ruptura normală dintre generaţii, care există peste tot, apoi acceleraţia tehnologiei, care o au şi ei, noi am avut şi cea ideologică.

    Unui american nu trebuie să-i explici de ce stai în chirie când apartamentul costă 2 milioane de dolari şi nu merită creditul că peste 30 de ani dărâmă clădirea că are imediat 100-150 de ani şi se face una nouă.

    Dar la noi a fost comunismul care a bulversat total generaţia mai în vârstă. Încă unora le vine greu să înţeleagă de ce cineva nu ar face tot ce-i stă în putinţă să lucreze la stat. Pompier, funcţionar, poliţist, ceva administraţii, ştie perfect unde şi ce şpagă tre să dea, i se pare chiar normal asta, deci ar putea rezolva teoretic iar copiii vor să lucreze în firme străine.
    Pentru ei e stupefiant, pentru că ştiu că la stat ai 8 ore, programu e program, pensia e pensie, concediul e concediu.

    Ce-o să faci la pensie? O să ai pensie? Pompierii au spor de pensie sau ce, de ce nu te faci pompier. Sau poliţist. Astea îs joburi adevărate. Ce credit îţi trebuie ţie, pune bani deoparte 10 de ani şi apoi îţi poţi lua apartament, până atunci avem aici o cameră, ce rost are să dai banii aiurea?

    00
    • Peste tot in lume munca la stat e vazuta ca un venit sigur( salar, vacante,pensie, asigurari de sanatate) doar ca in mediu privat ajungi sa faci mai mult dar si munca e pe masura.
      Fiecare e liber sa aleaga ce isi doreste, daca vrei o slujba fara prea mari batai de cap si cu program fix alegi la stat, daca vrei mai multi bani dar si mai multa munca alegi in mediul privat.

      00
  21. Stai sa vezi ca vine si vremea noastra sa primim reprosuri de la ai nostri copii.

    Cel mai mult m-au enervat anul trecut cand dupa o perioada destul de lunga am ajuns si eu pe acasa (plecat peste ocean).
    La prima discutie cu mama imediat m-a si luat cu ” eu totusi cred ca voua nu va e mai bine acolo departe de casa”. Pe scurt a vrut sa zica sa nu o mai lungim atat si sa ne intoarcem acasa.
    Noi cand am plecat din tara le-am zis ca o sa stam o perioada si ne intoarcem (asta doar sa evitam discutiile ale prostesti ). Timpul a trecut copii s-au integrat perfect in sistem noi avem joburi bune si ne-am cumparat si o casa. Nici macar nu le-am zis ca ne-am luat casa ca ar incepe imediat cu comentariile. Am reusit sa convingem copii ca stam in chirie in casa aia si la orice discurie cu bunicii nu ne dau de gol.
    Stiu ca gresim ca le ascundem atat de multe dar cate o data lor le este mai bine asa.
    Nu mi-am propus inca sa-i aduc aici sa stea la noi o perioada, dar voi incerca sa ajung si eu mai des prin Romania.
    Nu vor fi multumiti ever.
    Urmam noi la rand.

    00
  22. “Ovidiu vorbește despre cum părinții ne desconsideră pentru că nu am reușit în viață”
    uite niste pacalici de astia mici aici . n-au realizat inca nimic in viata dar au impresia ca stiu ce e mai bine pt tara.

    00
    • Clipul ăla mă sperie de 100 de ori decât orice afirmaţie făcută de Trump.

      Steagul comunismului, incita la “revoluţie proletară” şi alte cele…în aşa hal se spală pe creier în universităţile americane?

      Păi în cazul ăsta un dezastru major a fost evitat pentru 4 ani, dar după? Ce e interesant e că nu văd nici un steag al americii, nici un protestatar nu se identifică cu ţara în care trăieşte, pentru viitorul căreia cică protestează, dar se identifică cu Mexico, Hamas, comunism, şi alte cele, şi au pretenţii să emită păreri?

      Absurdul e atât de sus încât se vede din avion. Acei copii ar trebui trimişi o săptămână în Coreea de Nord, să vadă ce înseamnă revoluţie proletară şi ce înseamnă să ţi se spună ce să gândeşti.

      Sincer îi înţeleg pe americani, oamenii protestează în stradă cu steagul altor ţări în mână? Eu nu înţeleg logica, dacă e aşa de cool Mexic, de ce nu se mută acolo? De ce vin într-o ţară străină şi protestează sub steagul unei alte ţări?

      CIA stă şi verifica bărboşi în aeroporturi şi ăştia flutură streaguri străine în proteste? America e bătaia de joc a tuturor sincer, şi bine au făcut că l-au votat pe nebunul ăla. Doar un nebun se mai poate pune cu nebunii din partea cealaltă.

      Ar trebui luaţi toţi un pic la interogatoriu despre ce intenţii au ei în Statele Unite, pentru ce protestează, şi dacă au intenţia să se integreze, sau vor să submineze ţara în care trăiesc şi să implementeze altceva. Un pic să-i trezească la realitate pentru că nu realizează ce fac cred.

      00
    • @manu144x

      O să vezi că, în România, eşti luat la mişto dacă vorbeşti de “naţionalism de grotă” sau “economie de grotă”.

      00
    • “Sincer îi înţeleg pe americani, oamenii protestează în stradă cu steagul altor ţări în mână? Eu nu înţeleg logica, dacă e aşa de cool Mexic, de ce nu se mută acolo? ”

      Pentru ca sunt niste puleti mici care nu stiu pe ce lume traiesc. Niste tunuri cu apa cand este 5 grade afara si banii primiti de la parinti taiati vreo cateva zile i-ar trezi la realitate (cel putin pe unii dintre ei).

      00
    • @Alupigus

      Nu mă înţelege greşit, nu sunt izolaţionist, să ne izolăm noi în ţara noastră, numai noi cu noi.
      Dar dacă aş vedea nişte proteste pe stradă cu steaguri ruseşti, ungureşti şi nici un steag românesc, parcă aş vrea ca SRI să-i ia un pic la întrebări gen cine sunt, de unde vin, ce venituri au şi cine îi susţine, ce vor să realizeze cu protestele.

      Mi se pare de bun simţ, n-are legătură cu Şoroş şi prostii din alea, dar totuşi, când nişte străini care sunt musafiri (legal resident != US citizen) fac scandal la tine în ţară nu îţi vine să te gândeşti un pic la ce protestează ăia.

      Şi dacă te uiţi pe la final, mi s-a părut suspect cei 2 arabi cu bandane hamas care dirijau protestele. Foarte suspect…

      00
    • @manu144x

      Naţionalism/Economie de grotă =/= Izolaţionism.

      Să trăieşti!

      00
  23. 1) Si parintii nostri au fost o dezamagire pentru bunici, ca au plecat la oras, “unde stau doar puturosii” in loc sa traga la plug in locul vitelor. Si pe atunci, in ’80, isi luau case si masina mica tot cei carora le bagau parintii si pe gura, si pe cur, aia care umpleau holul trenurilor cu genti Capris, asa ca aia cu munca, si atunci, si acum poti sa i-o spui lui Mutu.
    Si parintii nostri spuneau bunicilor ca exista si ceva mai bun decat colectivul si erau priviti cu dispret, erau catalogati golani samd.

    2) Nu fac mizerie, nu dau muzica tare, nu ascult manele in tramvai, nu depasesc coloana la semafor. Se schimba ceva? Nu. Si nu se va schimba niciodata.

    00
  24. Apropos de multumirea parintilor – sunt doar clisee culturale aici, altfel nu s-ar justifica logic cum niste oameni care au scos flacari pe nas pentru performanta scolara a copiilor prin anii ’80-’90 au votat fara vreo ezitare in 2014 cu un individ care si-a luat pe naspa doctoratul (si naiba stie daca nu si altceva). Noi suntem prizonierii unui set de clisee, ei sunt prizonierii altui set, iar copiii nostri vor avea la randul lor un set propriu de clisee.

    00
  25. Ce fel de parinti ati avut/aveti fratilor? N-as vrea sa fiu in pielea voastra.

    00
  26. Parintii trebuie educati sa inteleaga vremurile noi care sunt acum. In anii ’90 toata lumea alerga dupa aur ca e investitie asa ca barbati-femei toti erau cu inele,bratari, lanturi de aur. Multe din acele bijuterii nu mai valoreaza mare lucru. Apoi vremurile din 2005-2008 ca neaparat trebuie sa iti iesi casa ca la felul in care cresc preturile nu o sa iti permiti niciodata.
    In anii 90 inflatia era asa de mare ca strangeai bani de un Tv nou si dupa 6 luni cand aveai banii la magazin pretul era dublu sau triplu, credite erau pentru apartamente, masini dar trebuia sa pui inca 2-3 case la bataie, era cam imposibil sa iei un credit. Cele de mai succes afaceri erau sa ai masa in piata unde sa vinzi legume-fructe sau tigari,sapun…. daca deschideai un ABC la colt de bloc era echivalnetul azi a unui nou mall.
    Apoi statul acela care le-a dat casa si job, nu prea avea grija de ei ca trebuiau sa faca combinatii sa poata trai. Vanzatoare inainte de 90 era mai ceva ca un director de multinationala acum, asa ca daca munceai la abator furai carne pe care o dadeai la schimb pentru papuci, daca erai la fabrica de lapte dadeai unt pentru haine si uite asa era un troc subteran si toti se chinuiau sa traiasca dar aveau casa si loc de munca asigurat.

    00
  27. Vali, bun articol. As vrea sa-mi exprim si eu parerea din ce am observat pana acum, si imi cer scuze pentru comentariul lung, deci cine n-ar timp/nici chef poate sa treaca peste, sa nu ne trezim iar ca vin cu comentarii “bah, iar ai venit cu o nuvela si mi-am pierdut minute pretioase din viata mea”.

    Mi-am dat seama ca noi oamenii avem tendinta sa judecam fara sa fi fost in situatia respectiva, si nefiind in acea situatie consideram ca e super simplu de facut un lucru. Exemplu, sa cresti un copil, sa-l educi evitand cu tot dinadinsul practica “eu te-am facut, eu te omor”. Ziceam “pai lasa ca daca eram eu procedam nu stiu cum”. Si ajungi in situatia aia si vezi ca lucrurile nu sunt chiar asa de roz sau ca nu e chiar asa de simplu de facut, sau ca rezultatele se lasa asteptate sau apar foarte greu. Si asta e concluzia la care am ajuns, noi, oamenii, chiar si parintii nostril, daca nu suntem intr-un anumit domeniu, avem tendinta sa dam sfaturi cum am proceda (vezi cazul cu masina, sau educatul copilului), si cand ajungem acolo lucrurile se schimba. Asta am facut tot timpul, si din pacate voi mai face la fel, voi judeca fara sa am experienta practica.

    Referitor la parinti (sau chiar oricine altcineva), consider o foarte mare nesimtire (facuta constient sau nu de catre acea persoana), sa intrebi pe cineva de ce nu a facut un copil, sau cand il face sau cand il face pe al x-lea. Pentru ca nu stii motivele acelei persoane pentru care nu vrea/nu poate sa faca un sau inca un copil. Poate e steril, poate au probleme, poate sunt bolnavi, poate au deja un copil cu nevoi speciale acasa si considera ca tot timpul si energia lor trebuie sa o ofere acestuia, si inca un copil ar crea dificultati pentru ambii. Consider ca e prea personal subiectul ca sa intrebi sau sa pui presiune pe un cuplu referitor la copii, si sa-i pui in situatia sa justifice sau sa evite sa justifice de ce nu vor/nu pot avea un copil. Cu atat mai mult consider nesimtirea parintilor cand te pun sa faci un copil, dupa care isi pun palma in cur si iti zic “sa-l cresti singur, ma doare-n cur, nu pentru mine l-ai facut”, desi pe ei i-au ajutat bunicii crescandu-le copiii pana la 20 de ani, facand si mancare si curat in acelasi timp zi de zi, dedicandu-si toata viata pentru a-i ajuta. Ce vreau sa subliniez e ca lumea uita sa priveasca putin in urma, in trecut, sa se intrebe “bah, stai putin, la mine cum s-au petrecut lucrurile ?”. Cu toate astea, apreciez munca si efortul si sacrificiile parintilor pentru a creste un copil, nu e simplu, si daca o mai fac intr-un mod ok care nu lasa traume asupra copilului, e un mare plus.

    Referitor la a ne repara pe noi insine, am sa ating niste subiecte (sa nu o iei personal desi sunt subiecte pe care le-ai atins si tu si parerea e diferita de a ta). In primul rand trebuie inteles ce vrem: a ne repara pe noi insine pentru a fi fericiti cu noi insine sau a ne repara pe noi insine ca sa evoluam ca natie? Daca vrem sa schimbam ceva la noi sa ne simtim bine ca suntem mai ok decat altii, putem sa o facem indiferent daca ceilalti se schimba sau nu. Daca vrem sa ne schimbam ca natie, procesul e foarte complex spre imposibil de rezolvat de catre unul sau cativa indivizi nesemnificativi in acest tot. Trebuie cu totii sa ne dorim sa ne schimbam acum ca sa functioneze, altfel nu va functiona si sistemul te va trage inapoi in cacat. Sa-ti dau un exemplu: stai la coada la autobuz frumos sa urci, toata lumea se baga in fata, da coate, se urca inaintea ta, ramai pe jos, astepti altul, frumos la coada, aceeasi situatie, nu apuci sa urci. Si se ajunge la problema “daca nu te bagi, mori de foame”. Pe scurt, esti fortat sa devii nesimtit sa nu mori de foame, pentru ca toti sunt nesimtiti langa tine si nu reusesti sa supravietuiesti daca nu te adaptezi. Din acest motiv, omul e nevoie sa se adapteze situatiei. Pentru ca sa ne schimbam ca natie, doar eu ca individ sa ma schimb, rezultatul nu s-ar vedea, sau ne vom schimba peste cateva sute/mii de ani daca incepem sa ne schimbam unul cate unul.

    Pe langa asta mai avem urmatoarea problema, care e legata cu imposibilitatea de a rezona cu niste situatii atat timp cat nu suntem implicati in asa ceva. Masinile parcate pe trotuar, nu ne intereseaza ca pietonii(batranii, femeile cu carut cu copil, oameni care se misca greu si au simturile mai slab dezvoltate, oameni invalizi), nu au pe unde sa treca. Noi consideram ca nu avem unde sa parcam asa ca parcam pe trotuar nelasand nici macar 1 metru intre cladire si masina, oferind singura varianta pietonilor sa circule pe strada. Si ar fi solutii dar necesita efort si costuri sa le folosim (sa luam taxi, sa luam mijloc de transport de autobuz, sa sunam inainte de a merge undeva daca au loc de parcare, daca nu au parcare sa venim cu transport public, sa parcam la ceva strazi distanta si sa luam autobuz pana acasa daca e prea departe, sa mergem cativa metri pe jos sau cu bicicleta, daca nu folosim masina mai mult de 3 zile pe saptamana sa o parcam la mama dracu sa nu blocam trotuarul si facem efortul 3 zile pe saptamana sa ne deplasam dupa ea, daca avem o rabla de masina pe care n-o folosim deloc sa scapam dracu de ea in loc sa tinem locul ala blocat, sa folosim bicicleta pentru deplasari pe distante de 2-5km). Exista solutii, dar ar insemna efort mult ca timp, efort fizic, si chiar si bani sa le luam in considerare.

    O alta problema este acceptarea oamenilor/copiilor cu nevoi speciale printre noi si incercarea sa-i ajutam sa se integreze. Nu stiu cate scoli speciale pentru autism/adhd/sindrom down exista la noi in tara, banuiesc ca foarte putine si daca exista cel mai probabil pana in clasa 4-a. Aici e o discutie complexa si nu am timp sa intru in foarte multe detalii, dar o scoala pentru persoane cu astfel de dizabilitati ar ajuta (nu ca nu trebuie integrati in scoala publica). O astfel de scoala se axeaza pe alte abilitati, e un alt mod de predare, sunt niste terapii, e un proces lung. E nevoie de a merge mult pe captarea atentiei, pe socializare, pe jocuri in echipa, pe vizual. Nu toti cu astfel de probleme sunt high functioning si e nevoie de astfel de scoli. Pe langa asta, e nevoie de noi sa-i acceptam printre noi ca fiind oameni. Si pentru ca nu stim cu ce se mananca domeniu, nu intelegem despre ce e vorba nu stim sa socializam cu ei si sa-i acceptam, si credem ca problema e la ei.

    Apoi ar mai fi problema cu furatul, am ajuns sa ne dorim sa fim furati dar macar 10% din ce se fura sa se investeasca in ceva. Apoi ar mai fi problema cu sa moara si capra vecinului, sau sa ne batem pendula de altii cand am putea pur si simplu sa ne dam seama cum sa punem cap la cap ce stii tu si ce stiu eu sa vedem daca facem ceva ok, sau daca nu vrem sa facem ceva ok impreuna, macar sa nu ne punem piedici unul altuia.

    Schimbarea nu e simpla si rezultatele nu se vad daca nu e aplicata in masa, daca te schimbi doar tu, o sa fii fericit doar tu, dar tot intr-o lume plina de ura vom trai atat noi cat si familia noastra. Daca vrei sa ne schimbam ca tara si poate in 200 de ani sa vedem alfel lucrurile cu totii, e nevoie ca toti sa ne dorim sa ne schimbam. Si asta e problema, momentan singura varianta cu rezultate vizibile pe termen scurt pentru individ este emigrarea, dar din pacate te ajuta doar pe tine ca individ, nu si toata familia/prietenii tai. Si pentru noi sa ne schimbam avem nevoie de urmatoarele calitati: acceptarea celorlalti langa noi, empatie, bun simt, respect, lucru in echipa, efort, extra mile daca e nevoie, oferit de extra informatie care l-ar putea ajuta pe omul ala (daca vine sa te intrebe ceva nu zici nu stiu, poti scoate smartphone-ul sa cauti pe google sa-i dai raspunsul).

    00
  28. In realitate, schimbare pe care noi trebuie s-o facem este una minora si anume, nu mai fa cacaturile care te-au adus in situatia asta. Viata este o suma de greseli din care inveti, cu cat inveti mai repede cu atat mai bine.

    E o diferenta foarte mare, intre valorile parintilor nostri, si valorile noastre. Nici o parte nu accepta asta, nici o parte nu lasa de la ea pentru a ajunge la un consens, iar aici este vorba de un conflict pe care nimeni nu-l intelege sau accepta. Un exemplu:eu si cu colega de apartament, intentionam ca anu urmator sa ne mutam in alta tara(din varii motive, dar avand in vedere ca dupa vreo 6 ani de medicina plus inca 4 de rezidentiat, tot ce iti poate da rahatul asta de tara, este un salariu sub unuia de la un supermarket spune multe), ei bine parintii nu pot accepta asta si este foarte normal, traind atatia ani in comunism e greu sa accepti asta. Si nici eu, dar nici ei nu pot nici intelege nici accepta, pentru ca mi se pare o aberatie si sunt convins ca aceeasi parere o impartasesc si ei, dar cu toate acestea vreau sa ajung la un consens.

    Iar problema tine de mentalitate, valori, educatii. Iar acest conflict sau problema va exista intotdeauna in generatii, sigur, unii foarte deschisi la nou vor incerca, insa cei mai conservatori, nu vor face asta.

    Sunt de acord, ca trebuie sa ne reparam pe noi, atata timp, cat este ceva de reparat, insa daca ajunge in momentul ala in care realizezi, ca oricat de mult ai incerca sa te repari lucrurile nu vor ajunge intr-o situatie mai buna, poate ca e mai sanatos sa lasi totu in spate si sa faci altceva. Din cauza asta, avem cazuri de rupturi, izolare intre familii si plecari tot mai dese din tara, pentru ca in final, parintii tai au ramas patrioti, iar tu ai plecat, cum iti permiti tu sa le spui ce sa faca si fix din aceasta cauza PSD-ul, sau precursorii sai vor avea acele procente in sondaje.

    00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de pe eMAG prin acest link sau de la PCGarage prin acest link.