Trebuie sa redevenim rezonabili. Toti. Acum.

Plec de la un fapt minor, dar am incredere in voi ca veti vedea „the big picture”.

Nota înainte, fara legatura: am nevoie de parerea voastra intr-o problema de viata si de moarte. Stânga sau dreapta? Atentie, are legatura cu Fluture, deci intrati pe barba voastra.

M-am trezit pe la 7 si am deschis larg fereasta. Se anunta o zi frumoasa, vad soarele printre copaci. Ma strecor inapoi in pat. La 7h24, in timp ce imi frecam degetele de la picioare intre ele scotându-le de sub plapuma, m-a pocnit un sunet asurzitor. De aia si stiu ora exacta, 7h24. Oamenii verzi de la primarie faceau zgomote cu trei scule: un tractoras de taiat iarba (am zis tractoras, da, din ala te de sui pe el, care are motor de tractoras), un trimmer si un aspirator pe invers, ala de sufla frunzele. Am inchis ferastra – triplu vitraj – si m-am intors buimac in pat. E ora 9h55 acum când scriu si sunetele sunt destul de puternice, desi s-au mai indepartat putin. Deh, oameni seriosi, nu freaca menta. Cu toata ferastra inchisa, simt si acum mirosul puternic de noxe. Care, am vazut, e facut mai ales mizeria aia de suflatoare de frunze. Noua matura din surcele high-tech.

Am cautat pe site-ul primariei si am vazut ca serviciul asta are vreo 10 angajati. Un sef, doi sub-sefi si 7 executanti. Pentru un orasel de aproximativ 20.000 locuitori. Bineinteles ca orasul arata impecabil din punctul asta de vedere. Copaci taiati la timp, poduri si podete cu flori intretinute si udate regulat. Bineinteles ca imi place sa locuiesc aici, sa fie lucrurile asa cum sunt acum.

Dar. Oare nu e „too much”? In primul rând, un anume dispret pentru odihna/somnul altuia. Sau pentru poluarea aerului lui. In fine, astea sunt amanunte, le tai aripile chiar aici. Dar. Oare nu e prea mult sa ai atâtia angajati si atâtea scule. Pentru ca, va asigur, primariile de aici au niste ateliere de iti vine apa-n gura când treci prin fata hangarului deschis. Si ei nu au probleme de genul „iar trebuie sa reparam aia si aia” sau „bai, dar avem deja 20 de ciocane, hai sa nu-l mai luam si pe asta pneumatic”. Tehnologia evolueaza atât de rapid, incât oamenii nu mai au nici un discernamânt. Daca ei isi schimba smartfonul an de an, din banii lor, de ce sa nu schimbe si masina de tuns iarba cu una, noua, bio, din banii altora?

Aici, mai mult decât in România, functionarimea – angajatii pe viata – si-au acordat privilegii in mod constant. Cum au fost in bani in tara si i-a impozitat statul, cum si-au dat si ei diverse mariri, privilegii etc. Vacante prelungite, bonusuri de vacante, locuri de vacante (hoteluri etc) construite fix pentru ei, unde se pot duce cu cecurile de vacante si le mai ramâne si de un nou telefon in fiecare an. Din banii lor, ati inteles ideea.

Da, toti vrem o lume civilizata, toti vrem servicii „ca afara”, dar oare merita pretul? Eu ma duc sa muncesc mai mult, ca statul sa ma impoziteze mai mult, ca apoi primaria sa cheltuie mai mult, pentru bunastarea mea (si a comunitatii, bineinteles)! Dar eu muncesc mai mult si nu profit de bunastarea pe care mi-o ofera primaria prin serviciile ei impecabile. La fel e cu „angajatii periscolari”. Sunt niste tineri, in general, care au liceul si un curs de formare de vreo 6 luni, care ii incadreaza pe copii in afara orelor de clasa. De exemplu, la prânz ii duc in grupuri la cantina, apoi ii supravegheaza in pauze – in curtea scolii, de unde nu au voie sa iasa! – apoi stau pâna la fix 17h45 cu cei ai caror parinti nu pot veni sa-i ia la ora 16. Pentru ca, de ce nu pot veni sa-i ia parintii la 16? Ati ghicit, pentru ca muncesc mai mult. Ca sa ce? Pai, sa platesc impozite, ca sa aiba primaria bani sa-i plateasca pe „periscolari”. Dar, cum impozitele tot nu sunt suficiente, trebuie sa mai contribuie si parintele la chestia asta. Rezumat: muncesc mai mult ca sa le ofer copiiilor un/o baby-sitter care sa stea cu ei. Desi mi-as dori sa imi petrec eu mai mult timp cu ei. Dar nu se poate, caci trebuie sa muncesc ca sa platesc baby-sitter.

Toti vrem un viitor mai bun pentru noi si pentru cei pe care ii iubim. Doar ca facem niste alegeri de cacat, spunând candid ca pentru ei am ales asa. Dar avem si argumente. O sa le vedeti imediat in comentariile de mai jos.

E timpul sa devenim rezonabili. Acum. Sa mergem mai mult pe jos sau cu bicicleta. Sa nu ne mai cumparam gadget-uri. Sau trei tipuri de spalatoare cu presiune (am intepat pe cineva?). Sau sa ne ducem cu masina la sala de fitness si apoi la Let’s do it, România! ca sa ne salvam. Sa ne salvam de ce? De imaginea proasta pe care o avem despre noi insine?

Haideti sa muncim mai putin, sa platim mai putine impozite si sa bem mai putin alcool. Si sa ne uitam mai mult de 5 secunde la un copil care deseneaza (fara sa ducem mâna spre telefon).

Asta pentru inceput.