Anthony Jeselnik explică foarte bine de ce atât de mulți idioți pretind că le pasă de cei plecați în lumea de dincolo de nori. Și are dreptate, idioții nu fac decât să tragă de cadavrul mortului pentru a atrage atenția asupra lor. Pentru că „a călca pe cadavre” nu e doar o zicere.
Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$
In alta ordine de idei, Iliescu nu e nici macar racit …
Acum , când PREMATUR , la 82 de ani, a plecat dintre noi, Stela Popescu… N-ai suflet să deschizi subiectul ăsta…
La Realitatea pe site e parastas live pe prima pagina.
Nimic despre ce s-a intamplat in Parlament azi, despre manifestatii, despre protestele taximetristilor care au semiparalizat orasul. Nu, coliva, lumanari si colaci online
Despre mortul zilei o să tot auzim pe toate canalele pînă duminică. Majoritatea comentatorilor, paraleli cu teatrul şi în general cu orice formă de cultură.
Din motive de fun, as dori sa las asta aici:
https://youtu.be/ZA9Ad9CE7-I
– Garçon, o Stela rece la baiatu’
In legatura cu tanti Stela P? 2 chestii:
– I guess ca Farmacia Catena nu i-a fost de prea mare ajutor.
– Grea pierdere pt Arsinel; cu cine-o sa mai faca asta glume proaste?
Amice, esti un idiot.
Arsinel face glume cu Lucan (google it)
cu tine
corcodusule, cu tine nu face nimeni glume, se simte.
legat de astia cu minusurile de mai sus – voi chiar sunteti tampiti? acuma pe bune, dorm f bine si cu 50 de minusuri, dar voi dati minus din spirit de turma fara sa fiti in tema cu ce-o facut nemernicul ala?
Las si un heșteg aici pentru voi, da de pricepeti: #ArsinelOFuratRinichiulAltcuivaCuAjutorulLuiLucan
Tare, o cugetare veche de cand lumea (filozofie greaca ANTICA), tradusa pentru idiotii acestor timpuri cu suficiente injuraturi intercalate pentru ca altfel n-ar intelege.
Apropo, Eminescu a asezat-o mai frumos:
„Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormântare,
Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare…
Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,
Nu slăvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el
Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te aşteaptă.
Ba să vezi… posteritatea este încă şi mai dreaptă.”
Dacă prind vreunul supărat la înmormântarea mea, toată viața nu mai vorbesc cu el! (Stela Popescu)
Si eu care credeam ca era banca ala cu „nu beau, nu fumez, nu ma droghez, dar si cand ies de la puscarie”
Să povestesc o întâmplare reală. Ca de obicei, trebuie să omit anumite detalii și lucruri.
Chestia asta s-a întâmplat aproape 12 ani în urmă. Eu eram acasă, făceam lucruri, trebuia să mai plec, ala-bala bla bla bla. Sună telefonul. Era un prieten din copilărie, Marius, îi răspund:
– Salut cumnate (nu mi-e cumnat, îi zic eu așa să-l tachinez, are o nevastă urâtă ca dracu’), mai ai nevoie să tai calul, să lași mânjii fără iapă? Hai că iau eu un alt fierăstrău dacă e nevoie. (o altă întâmplare, poate o să vă povestesc cu o altă ocazie)
– Salut bă (din voce mi-am dat seama că, ori era răcit, ori plânsese), ce mai faci, bine?
– Bă, fac bine. Tre’ să mă pregătesc și eu de niște lucruri, apoi mai altele de făcut peste 4 luni șamd. Voi ce mai faceți? Ai mai vorbit cu Luci?
– Am vorbit și cu Luci, chiar înainte să te sun. Bă, coaie, ai auzit, te-a mai sunat cineva?
– Ce să aud, ce s-a întâmplat?
– Bă… a murit tata Nelu. )Tata Nelu era un fel de bunic al tuturor, care eram mici. Avea și el familie, ne jucam cu copiii lui, eram mulți. Era practic mișto să te duci verile, era un om cald și cumsecade, iubit de toată lumea. Genul ăla de om care te face să te gândești că nu mai există oameni din ăștia în țara asta.)
– Pffuaa… când aflași, când s-a întâmplat?
Și discutăm o serie de detalii, când e înmormântarea, ajutoare, coșgiucul, familia lui tata Nelu etc.
La domiciliu, în casă, până să-l ducem la biserică, pe urmă în cimitir a doua zi… Lume. Multă. Din sat, veniți din orașe, toate vârstele. Tata Nelu a fost om mare pentru mulți. În fine, toți triști, unii plângeau, unii abia terminaseră din plâns… doliu frate, adevărat, nu cu bocete, nu cu îmbătări & încrânceli sau ceartă, nu cu vrăjeli, nu cu din ăstea cum se face în ziua de azi. (Să fie clar în caz că unii speculează altceva, ortodocși, da? Nu schizmatici, nu schizmatici orientali, nu sectă, nu cult, nu nimic altceva. Creștini ortodocși. Precizez asta pentru că, poate, unora nu le vine să creadă cum s-a abordat și de imagistica emoționantă pe care am prezentat-o. Să nu vă treacă prin minte vreun prozelitism păgubaș, aici în comentarii, sau idee greșită.)
Se întuneca și mulți au vrut să-l mai vadă încă o dată pe tata Nelu, înainte să plece, că se întorceau la înmormântare dar voiau să-l mai vadă așa, la el acasă. Unii își luau adio scurt, alții mai țineau o vorbă-două, ceilalți voiau să-l vadă în tăcere (se astâmpărau să nu plângă din nou, că era și mâine o altă zi, ultima). Eu am plâns și în ziua când Marius m-a telefonat și acolo la el acasă.
În fine, voiam să-mi iau un adio personal, chiar dacă mai era lume să vadă, să audă și care așteptau după mine. Chestia e că nu multă lume mă cunoștea (adică, știau că-l știam pe tata Nelu, evident, dar nu știau de viața mea). Chiar înainte să ajung la tata Nelu, îmi vine în minte o chestie, care poate să-i facă și pe ceilalți să se mai trezească un pic din doliu (pe bune, atât de stresant era) să nu moară acolo leșinați de durere sau de deshidratare. Când a fost rândul meu, scurt, și să se audă:
– Eheee taica Nelu, mă lăsași singur în durerea mea. Ce bine îmi făceai dacă îi luai și pe socrii mei cu tine. (PSA: Nu sunt căsătorit.)
Când au auzit asta, instant (nicio secundă târzie), din plânsete și durere, în râsete și amuzament. Au râs, da’ ce-au mai râs… Unii mai zâmbeau așa, să se abțină să nu râdă, alții i-a apucat să mai zică și ei câte una tot hazlie. Lumea s-a trezit din starea aia, i-am revigorat din amorțeală, ca Bachus pe alcoolici.
Mă gândeam, în sinea mea: „Hai, tata Nelu, că mai era un pic și începeai și mata să plângi la propria-ți înmormântare.”