Eram ieri în parc la o chestie cu niște cunoștințe și soția avea o rochie fără buzunare, așa că telefonul ei era la mine. La un moment dat, era vorba să se ducă cu copiii să le ia înghețată, așa că îmi cere niște bani, pentru că, din nou, nu avea buzunare. Cum am făcut mereu în ultimii 10 ani, am băgat mâna în buzunarul cu bani, am scos tot ce aveam acolo și i-am dat. S-a dus, s-a întors, mi-a dat banii, i-am băgat în buzunar. Nu mai rețin exact discuția, dar vreo două fete au comentat pe tema banilor la comun, încredere în soție, chestii din astea.
Nu mă prind. Am mai întrebat printre prieteni, aparent femeilor nu li se lasă bani/banii pe mână pentru că îi sparg foarte repede. Cu variația că îi sparg pe prostii, decorațiuni care aglomerează casa, perechea de pantofi #131 sau bluzița #6414.
Întrebarea din titlu e pentru cuplurile căsătorite. Ăștia care nu aveți scuze.
Mai jos două exemple de management financiar de la femei. Cazul negru e așa, de matineu, cazul alb e tulburător, că aia voia să topească banii ăia, că sunt banii comuni de fapt.
Banii sunt ai copiilor.
Banul e ochiul dracului
care ii vor arde la foc automat, dupa care nu vor mai raspunde la telefon, pentru ca le-ati atras atentia ca sunt prea cheltuitori.
@Anda: probabil e un fel de-a spune, ca altfel ii cheltuiesti cand „stii” ca nu sunt banii tai, sunt ai copiilor.
Hai sa o zicem pe aia buna. Bani = munca. Cum ar fi fiecare sa-si faca treaba si sa-si ia banii?
Ai muncit, ai investit, acum ai.
Nu inteleg minusurile, banii sunt o metoda de a-ti atinge scopurile si principalul nostru scop acum este sa ii fie OK copilului. Deci banii sunt ai copilului. Atat colectia de monede la care ta-su bibileste de peste 40 de ani, cat si ce vom reusi sa mai strangem / investim in urmatorii 15-20 de ani.
Costurile uriase pe urmatoarele 2 decenii ar fi o facultate decenta (nu Harvard sau Princeton, ca nu am bani de asa ceva) si o casa. facultatea se va rezolva, sper eu, prin faptul ca va invata foarte bine (e extrem de tocilara, ca ma-sa, deci probabil va lua vreo bursa) si ca joaca bine tenis. Cu astea doua sper sa prinda o faculta OK si eventual niste costuri ceva mai mici.
Cel mai dureros va fi cu casa, pentru ca sunt de peste juma’ de milion de dolari. Probabil in max. 10 ani vindem cele 2 apartamente din tara si lasam numa’ ruina de casa de la sat (pe care nu iau mai mult de 15 mii de dolari, deci e inutil sa o vand). Apoi ipoteca si ceva economii.
Copilul, daca nu e invatat sa cheltuie ca tampitul, nu o va face. A mea are deja banii ei, si-a stricat tableta acum 1 luna, i-am luat 200 de dolari din portofelul ei si i-am cumparat alta. I-am explicat ca, daca se fute ceva, te costa si ca, daca nu avea banii aia economisiti mai astepta, pana primea altii.
Discutam in fata ei despre bani, despre ce economii avem acum, despre ce gresim (ca nu om fi perfecti), despre ce e gresit la sistemul asta pe carti de credit etc. Sunt chiar de acord sa arda acum cateva sute de dolari ampulea, cat e in crestere, decat sa ajunga la 20 de ani cu 200 de mii de dolari datorii.
Da, exista ideea la multe pipitze, ca el tre’ sa tina casa. Eu o cresc pe fie-mea sa aiba banii ei si sa nu depinda niciodata de un mascul.
Noi tinem la comun banii, desi avem si conturi separate de banca si de credit card (pentru credit rating). Dar totul se comunica si ne sfatuim
Ea: dă-mi puțin telefonul tău..
Eu: poftim dragă..
După 1 min mi-l returnează satisfăcută, eu mirat.. oare ce-o fi făcut!? A doua când sa fac o plată contul meu de Revolut era 0.. clar, banii la comun.
Comun, eu tin track la bani, ea are o limita pe care in fiecare luna o poate strica pe prostii, limita e arbitrar pusa de noi, si eu am limita mea, 3,5k euro pe luna impreuna deci ramane loc si de economii.
3,5k euro bani de spart in fiecare luna, sau venituri totale?
Tu de fapt vroiai sa te lauzi si nu stiai cum
Ok, am luat minusuri la greu… Parca aici pe blog aveam voie sa spunem cat castigam si toata lumea avea 5k salariu. Ideea era ca merge treaba cu spartul banilor pe prostii daca raman apoi si de pus deoparte. Si da, era total, nu ce ramane de stricat. Sorry ca m-am laudat la alt post, nu la alea la care avem voie sa ne laudam.
sarakule la 3.5 k iti mia raman bani de distractii? cititorii blogului sunt de la 5k in sus cine l-a lasat pe asta pe aici? Un cont de help a brother our ceva?
Bogații sunt la Cetin. Aici sunt it-iștii 😃
Totul e la comun, telefoanele au acelaşi cod de acces, ne ştim parolele de la conturile bancare şi de investiţii, dar eu sînt responsabilul desemnat pentru finanţele familiei.
Eh, si acum vin eu total pe dos, nici nu stiu cum sa incep. Avem banii COMPLET SEPARATI! COMPLET! Adica daca vreodata unul din noi ramane fara bani e imprumutat de celalalt si ii da inapoi cand are, chiar si peste ani. Mi s-a intamplat de 2 ori sa ma imprumut la ea.
Cum functioneaza: Fiecare cu veniturile lui, similare, ea are in sarcina alimetele si hainele, eu facturile si cheltuielile mari gen casa, masina. Restul fiecare face ce vrea cu banii lui, fara cenzura, doar sfaturi reciproce din cand in cand. Cateodata mai punem jumate-jumate la ceva ce hotaram impreuna sa luam.
Merge? Suntem de 20 de ani impreuna, se pare ca merge. Am vazut sistemul la parintii mei si la ei a mers toata viata, fara probleme sau discutii.
@Big: Am vazut si eu sistemul asta, ea a facut un cancer pe la 60 de ani si se imprumuta de la el pentru tratament, ca el avea pensie mare.
@Big si daca haleala si tzoalele pe o luna sunt 500 de coco de la ea, iar ce trebie in casa si motorina sunt 1000 de coco, cum procedati? Faceti nota contabila?
se compenseaza in natura.
@Big mi se pare stupid sa faci asa ceva odata insurat/cu copil.
E o bataie de cap inutila si pe alocuri jignitoare.
La noi e asa: cardurile (al meu si al ei) sunt la mine in portofel, eu stau mai mult pe drumuri si ma ocup de cumparaturile online + facturi, iar acasa las o suma consistenta in cash pe care o gestioneaza ea (cumpara de la vecini: oua, lapte de capra, rosii, cartofi, sau face piata, merge la magazinele mici din sat). Cand vrea ea sa cumpere online, pregateste toate comenzile pe net si eu intru si fac platile. Cand avem cheltuieli mari ne consultam si luam o decizie impreuna. Ii spun mereu ce am cheltuit de pe carduri. Avem si aplicatiile bancare instalate amandoi.
Păi și atunci de ce pula mea mai aveți două+?
That’s the dumbest shit I ever heard.
Poate nu se descurca să facă plăti, dacă oamenii sunt ok cu treaba asta de ce nu.
E un fel de failsafe pentru doamna.
adica „draga mea, cumpara ce vrei, dar eu am ultimul cuvant”
@Znuff : why? My does the same. Imi da link cu ce vrea.
@M, pt că, de exemplu, pt unele chestii trebuie să te miști mega-ultra-rapid.
Mi-au tremurat degetele pe taste și am transpirat 2 l de apă când mi-am luat bilete la un concert Sting acum niște ani. S-au terminat în 5 minute maxim, în condițiile în nu puteai cumpăra mai mult de 4.
Cum ar fi fost să dau link cuiva „uite, s-au pus în vânzare” și persoana să fie în ședință, pe budă, altcumva în imposibilitatea de a face operațiuni în minutul ăla!!
@Znuff: I lol’d.
„Draga mea am o veste bună și una proastă: ți-am făcut și ție card dar stă la mine în portofel să le pierd pe amândouă odată.”
E troll ma nu va mai agitati.
Relatie de 13 ani, casatoriti de 4 ani.
Banii sunt la comun si fiecare are acces la contul bancar al celuilalt. Am stabilit de comun acord sumele de intretinere (facturi, mancare), saving si distractie si sotia se ocupa lunar de gestionarea banilor – sa zicem ca e placerea ei. Orice achizitie majora (sa zicem +500 lei) este discutata inainte.
E important ca suntem pe aceeasi lungime de unda cand vine vorba de finante, adica amandoi suntem mai orientati catre a strange banii decat sa cheltuim, asa ca ne intelegem mai usor.
Ce tare, exact la fel suntem si noi. Inclusiv de 13 ani impreuna si casatoriti de 4 ani 😁
o fi sotul tau
probabil intra amandoi pe blog pe ascuns.
„femeilor nu li se lasă bani/banii pe mână pentru că îi sparg foarte repede. Cu variația că îi sparg pe prostii, decorațiuni care aglomerează casa, perechea de pantofi #131 sau bluzița #6414”
Si barbatii pot sa sparga pe prostii si tampenii . de exemplu tzashpe scule si unelte nefolosite vreodata.
Fiecare munceste pentru banii aia asa ca e normal sa ai voie sa cheltui din salariul muncit de tine, fara sa dai socoteala/ti se scoata ochii. evident asta e valabil daca nu sunt chestii nasoale in familie, cand atunci in loc sa platesti factura de curent, te duci si spargi banii la mall.
Totul tine de respect, limite, incredere. Fiecare familie are modelul ei, nu cred ca e o regula universal valabila.
Ohhh shit.
Eu sunt singur și tot dau bani pe scule, pe care le folosesc rar, deoarece e mai ieftin sa repar eu și să rămân cu scula, decât să îi dau altuia. Unde mă bazez că fac, altfel chem meseriașul.
Banii lunari de cheltuieli, facturi, utilități, o sumă minimă pentru economii. Dacă mai rămân de la un salariu la altul, banii rămași merg la economii.
Am văzut femei care știu să administreze banii casei la sânge. Am văzut tambe de bărbați care nu sunt capabili să cumpere un pepene.
Daca certi barbatul ca ia scule habar nu ai de matematica economica elementara. Una bucata tamplar, care vine sa iti frece lemnu la cabana 3-5 ore sa iti repare usa nu pleaca fara 300-400 lei. Doar manopera. Una bucata bormasina decenta e pe la 280-320 lei si cu putina indemanare, faci ce face si nenea tamplaru in 7 ore ca nu esti tamplar, si ai ramas cu bormasina, care te cam tine o juma de viata. Pune asta in ecuatie peste tot unde ai un sot cat de cat indemanatic si per ansamblu iesi si mai ieftin si mai castigat(a). Unde pui ca la orice lucrare viitoare nu te mai costa aparatele daca ai strans destule. Un sot gospodar „isi alege bataliile” ca sa zic asa, incat sa nu il coste mai mult aparatele (viitoare sau urmatoarele pe lista necesare) decat ar plati mesterii sa ii faca lucrarea respectiva. Si uite asa, cu timpul…pun parchet calitativ, montez usi de interior, fac mobila, montez ce vrei unde vrei, repar tot felul de obiecte, pun gresie……
Discuția era despre scule și unelte nefolosite vreodată. „Poate-mi trebuie la ceva”.
Genul el are scule cât pt un atelier bine dotat, dar când apare o problemă tot meșterul îl cheamă și îi dă și ăia 3-400 sau mai mult.
plm….la mine banii sunt fizic la mine ca nevasta-mea uraste ideea de portofel….dar teoretic sunt la ea: ea face bugetele de cheltuieli, planificari etc.
practic, eu sunt doar un carator de card…intrevin doar cand trebuiesc cumparate lucruri electro-tehnice: cacaturi la masina, hidrofor, instalatii etc
ps. plm….daca era invers…aveam tot timpul ultimul racnet de „orice cacat”…si muream de foame
Badigard de card. Badicard. De fapt Cardgard.
Hmmm, de fapt ești un fel de procesator de plăți sau paypal. E de altfel logic să fie așa, ăl puternic păzește valorile și eliberează din ele doar când primește instrucțiuni de la autorizați.
Să nu se înțeleagă că îmi bat joc, doar mi-a plăcut jocul de cuvinte.
D-aia e bine sa faci contract prenuptial.
Si mai bine e sa nu iti iei partener cu care simti nevoia sa ai contract prenuptial
Si dupa aia o viata intreaga sa te minti singur ca esti „happily married”
ooo, uite cine stie termeni grei.
Din ce stiu pe la noi e forte random la divort si la mana judecatorului, chiar eram curios cum functioneaza contractele de genul si cum sunt vazute in justitia din romania.
Are cineva experienta?
Dragostea e mare dar viata e lunga si complexa.
@alxzen: bunurile incluse in contractul prenuptial nu pot face obiectul partajului. Pentru cele care nu sint incluse in contract, se aplica intii regimul casatoriei (la comun sau separatia de bunuri).
Un cont comun cu 2 carduri, al meu si al ei. Cand luam salar, punem impreuna o suma de bani. Din acel cont comun facem toate cheltuielile lunare: mancare, utilitiati. La investitii mai mari, de obicei pun eu mai multi. Orice cheltiuala din acel cont se poate vedea in istoric de mine si de ea. Acu, na..eu raman cu mai multi bani, ea cu mai putini, din suma initiala de salar, insa e cat de cat un echilibru
Nu vreau sa judec petru ca fiecare face asa cum i se pare mai bine. Doar sunt curios:
Aveti un motiv pentru care sa nu-i puneti la comun sau pur-si-simplu asa s-a nimerit sa va organizati?
Daca fiecare pune in contul comun o parte din salariu, cu restul ce faceti? Ii cheltuie fiecare pe ce are chef?
Daca unul vrea ceva mai scump si nu are suficient economisit in contul lui, cum procedati? Un costum nou, o bicicleta noua, o masina noua…
Exista o metoda in care unul poate accesa totusi contul celuilalt (in cazul unui urgente de sanatate, de exemplu)? La noi in familia extinsa au fost cateva situatii care ne-au deschis ochii ca e bine sa poti totusi avea acces.
Bune intrebari…cu ce ramane la mine si la ea facem economii, desigur mai cheltuie si fiecare ce doreste: eu la o bere cu baietii, un gadget mai nesemnificativ, ea haine si alte chestii necesare, toate in limita bunului simt. Am procedat la chestia cu cont comun pentru ca s-a intamplat sa nu se stie pe ce si cum se duc banii, mai ales din partea ei. Apoi, se intampla sa nu ajunga ce punem in contul comun si sa mai completam. Pentru chestii mai serioase, desigur deciziile sunt luate impreuna.
Ăștia care spun salar ar trebui sa fie iobagi.
@Apollo mama ta e iobag, sau i-o bag
Banii la comun, imputernicire pe cont la banca, toate cardurile familiei in aplicatia BT Pay. Discutam inainte orice achizitie peste 2-300 lei. Proportia veniturilor noastre e cam 2,5:1.
Ce înseamnă că discutați? Adică la o pereche de încălțăminte de 250 de lei aveți discuții de oportunitate sau pur și simplu zici că te duci să îmi cumperi o pereche de ceva și aia e?
Nu despre consumabile e vorba (desi la a treia luna consecutiva cu o pereche de pantofi as discuta mai serios :)), ci despre chestii (semi-)optionale.
S-au spart inca 2 farfurii, ne luam un set nou sau le folosim din seturi amestecate?
Parca oalele alea nu mai arata asa de bine, luam setul ala de inox sau mia tragem de astea?
Ii luam copilului Nerf-ul / Lego-ul ala de 200 de lei pe care il cere sau ii zicem ca nu e cazul acum, sa asteptam Black Friday (sau deloc)?
Scurt si simplu: DA, cont comun la banca pe numele „Ion si Maria Adumitresei”, incredere reciproca totala, cash prin buzunare care cum poate si are.
Singura data cand „dosesc” bani de nevasta este cand vreau sa-i cumpar ceva surpriza pentru vreo ocazie si nu vreau sa risc sa vada tranzactia daca se uita in internet banking, asa ca scot cash
Nu-mi pot imagina [incredere in interiorul cuplului / viata de familie fericita / relatie bazata pe incredere / etc.] daca nu ai incredere totala, inclusiv la bani.
Cautam un astfel de comentariu, ca sa nu mai redactez eu.
Asta e logica, asa trebuie sa functioneze o familie.
Pacat ca nu pot da decat un „thumbs up”
Perfectă chestia cu ascunsul banilor ptr. cadouri. Eu am plătit odată din neatenție, neinspirație, prostie un cadou cu cardul și soția a știut cu o săptămână înainte de eveniment ce și cum
nu s-a supărat…
Cont comun cu ambele nume am avut și noi. Un notar ne-a zis că dacă i se întâmplă unui dintre noi ceva se blochează contul și așa rămâne urmașul fără acces la cont.
Acum avem un cont principal (din întâmplare al meu că-i banca mai făină) cu împuternicire totală pentru soție (card, acces online, împuternicire luat credite). Contul ei este asa, btw, de siguranță (și eu toate împuternicire la el).
Fericitule !!! Din pacate se poate si avem incredere si la bani si totusi sa fim fu…ti uneori 😔
@AlexF, notarul ți-a spus bine, dar nu ți-a spus tot. Am lucrat într-o bancă, pe partea juridică, inclusiv pe probleme de imputernici pe conturi sau moșteniri (legate de conturi, of course).
), care permitea 2 titulari pe cont. Chiar titulari, nu titular și împuternicit. Nu știu cum se rezolva la decesul unui din titulari, că nu mai exista demult „produsul” când am ajuns eu în bancă. Cel mai probabil se bloca contul pt că interveneau și interesele moștenitorilor titularului decedat, care nu erau mereu celălalt titular și copiii lui. Probabil d-asta s-a și renunțat, punea prea multe probleme juridice.
).
1. Acum mulți ani unele bănci (nu știu dacă toate, pe vremea aia nici nu visam că voi lucra într-o bancă) aveau un tip de cont si/sau depozit (termenul e „produs bancar” dar știu pe cineva care-l detestă
2. Codul civil spune că orice împuternicire încetează la decesul celui care a împuternicit (printre alte motive). Așadar, chiar și în forma actuală, dacă împuternicitul se duce la bancă și spune „titularul a decedat, sunt împuternicit, vreau să fac operațiuni pe cont” se lasă cu contul blocat și „nu se mai atinge nimeni de cont fără certificat de moștenitor care să stabilească cui și cum rămân banii”. Așa că și acum, dacă soția ta e împuternicită cu toate drepturile posibile și imposibile pe contul al cărui titular ești tu, ea nu va putea face operațiuni/plăți pe/din contul ăla după ce tu mori, dacă informează banca despre asta. Dacă „merge pe burtă” s-ar putea să se poată, dar pot apărea probleme (mă pot gândi la o grămadă de nasoleli
Cred că cel mai bine ar fi conturi pe ambele nume, și al tău și al ei, fiecare împuternicit pe contul celuilalt, cu destui bani în contul ei cât să se poată descurca până se dezbate succesiunea.
3. Noul cod civil (ăla apărut în 2011) permite ceea ce se numește „cont cu clauză de moarte”, sau ceva asemănător. Cont cu împuternicit care poate face operațiuni pe cont, chiar dacă titularul moare, dar dacă îmi amintesc bine (nu bag mâna în foc că e corect), doar pt cheltuieli legate de decesul titularului.
Însă ultima oară când am fost eu în interiorul sistemului bancar (decembrie 2018) nu auzisem ca vreo bancă să aibă un astfel de cont. Dar asta nu înseamnă că știam tot despre toate băncile. E posibil ca vreo bancă să aibă un astfel de cont.
Banii la comun, cheltuielile la fel. Eu rata, ea utilitatile si benzina (cam 2 plinuri la 3 luni).
Pai cand eram la inceput cu actuala sotie, ea nu economisea nimic.
Acum tot salariul ei se duce in economii. Dar ea nu-si bate capul cu asta, nu stie cati bani are pe card. Cheltuielile casei, taxe, cumparaturi, masini, totul e de pe cardul meu.
Masina ei o duc eu la revizie, o spal, ma ocup de impozit, RCA, Casco, ITP, pus benzina, roti de iarna, etc. Asta pentru ca vreau sa stiu ca atat ea cat si copilul sunt in siguranta.
Cand se duce singura la cumparaturi ma asigur ca are cardul meu la ea, eventual cash sa-i ajunga. Uneori cumpara chestii aiurea, dar nu scumpe. Si nu judec, nu ma intereseaza cat a dat pe o pereche de pantofi. Ar fi aiurea, ar fi un control de rahat, stresant de ambele parti, inutil.
Cand e vorba de cumparat in casa un tv, telefon nou, laptop, etc, discutam. Si nu de putine ori intrebarea ei este „Dar avem bani pentru asta?”
Paradoxul e ca ea lucreaza in financiar-contabil.
Pe de alta parte sora ei a fost casatorita in Germania. Statea acasa, nu avea loc de munca pentru ca nu-i permitea el.. Sotul ii cerea bonul de cumparaturi si intotdeauna cerea restul ramas. Doar cash, fara card la ea. Ajunsese sa ii dea bani pentru haine/pantofi bazat pe cat muncea in casa (tuns iarba, calcat camasi, etc). Dar nici ea nu era usa de biserica. Orice banuti avea, rupea ebay-ul in doua.
ai de plm. aia nu e casatorie. e exclusivitate pentru o gaura in functie de cati bani ii dai. sa se roage sa le dea bon si celorlalti.
Banii la comun desi eu castig de vreo 15 ori mai mult decat ea. Si ea si eu suntem responsabili in ceea ce priveste cheltuielile. Poate ea mai mult ca mine. Desi nu sunt mici per total /luna, cheltuielile nu le facem pe diverse nimicuri care sa ne aglomereze casa/viata ci mai degraba pe calitatea vietii (mancare mai buna, dotari in casa care sa simplifice viata de zi cu zi, abonamente noi si copii la sala/sporturi) . Dupa toate acestea ramane destul pentru economisire si diverse investitii.
de 15 ori mai mult? Cât câștigi?
Intrebarea de fapt e cat castiga sotia…
adevarul este ca ea este aproape de limita de jos..2500 net
Daca e adevarat ca ea castiga doar 2500, nu crezi ca e cam nedrept fata de tine? Nu incerc sa iti inoculez vreo idee, dar daca tu nu ai mai castiga, cine v-ar mai putea intretine? Ea practic nu contribuie cu nimic la consolidarea voatra financiara – mi se pare ca e la nivel de freeloader.
fiecare ne-am ales drumul in cariera inca de cand eram la inceputul relatiei…la inceput a fost mai bine pentru ea, dupa care a inceput sa fie mai bine la mine…si cu munca mai multa, ce-i drept, dar si cu un pic de bafta sa zic (domeniul meu fiind mai ofertant din punct de vedere financiar fata de al ei).. avand in vedere ca ea a fost pasionata de domeniul in care activeaza inca de pe bancile facultatii (cu ghinionul ca nu este un domeniu bine remunerat), nu am considerat ca este necesar sa faca o schimbare doar ca sa ajunga la un nivel mai aproape de mine.. lucru care e si mai anevoios , locuind intr-un oras de provincie (mai putine oferte generoase ).. pe de alta parte, pot sa zic ca nivelul venitului meu este cel care iese din medie, asa cu nu pot sa am pretentia sa se alinieze ea..in sfarsit, relatia noastra este destul de matura si cred ca ne-am cam dat seama cam cum stam ca si cuplu/familie/contributii ..daca nu as mai castiga la nivelul acesta singurul incovenient ar fi ca nu as mai putea sa capitalizez contul de economii si cel de bursa (acolo se duce momentan suplusul)..
@Sandu: sunt intr-o situatie similara si nu ma / ne deranjeaza. Cand a aparut primul copil, aveam de ales intre a pastra acelasi ritm profesional si a angaja pe cineva pentru a avea grija de copil vs unul dintre noi sa reduca motoarele.
10 ani mai tarziu, eu generez cam 90% din venituri iar ea are grija de copii, casa si una dintre afaceri (business mic pe domeniul ei de specialitate; numar redus de angajati / contractori, un fel de part time cat sa pastreze legatura cu profesia).
Banii la comun, totul la vedere.
Felicitari! Ti-ai castigat locul pe site-ul asta….peste 7700 de iepuroi…. :)))
Poate suna aiurea, insa eu, in locul tau, n-as mai lasa-o sa munceasca. Castigi destul pentru amandoi. Asta daca nu cumva ea isi doreste sa lucreze.
@Kopa_Kopan, 1. Poate femeii chiar îi place munca pe care o face. Cel puțin eu așa am înțeles.
2. Asta nu „nu te mai las să muncești că tu câștigi prea puțin și fac eu destul pt amândoi” mi se pare scoasă din unul din cele mai negre puțuri ale gândirii.
Sunt femeie și n-aș accepta asta nici măcar dacă eu aș câstiga salariul minim și el de 50 de ori mai mult. Să am măcar bani de tampoane și de-o înghețată dacă mi-e poftă fără să-i cer lui. Și mie mi se pare deosebit de aiurea să-i cumpăr eu lui un cadou din banii pe care el mi-i dă. Nu că din salariul minim aș putea să-i cumpăr vreo mare șmecherie, dar ca principiu.
Bunică-mea are 85 de ani, a fost singura din generația ei (cu intervalul +/-10 ani) dintre tănticile, ulterior babele din cartier care a fost angajată și a avut salariul și ulterior propria pensie (nu „de urmaș”). Era și este foarte mândră de asta.
Eu incerc sa fiu un model de responsabilitate financiara si sa explic ca la un om matur de ce cred eu ca e ok si care ar fi avantajele. In timp, vor vedea ca e bine (asta a fost experienta mea).
Ma gandesc ca oamenilor asta le lipseste. Daca partenerei/ului ii lipseste educatia financiara, e cumva treaba ta sa o/il educi.
Dar totdeauna pastreaza bani de zile negre. Tu. Ca om responsabil. Nu avea asteptarea ca celalalt sa te scoata vreodata din rahatul tau. Daca te ajuta, fi recunoscator.
Banii la comun, desi cardurile stau mai mult la mine, fiind soferul familei am portofelul la mine tot timpul. Ea are cash deobicei. Fiecare isi stie limitele(fara sa fi discutat expres niste bugete), dar nici unu din noi nu sparge banii aiurea.
Platile lunare le gestionez eu, dar platesc cand de pe un card, cand de pe celalalt. Economiile tot eu le gestionez, dar daca e sa facem o investitie clar discutam.
Stiu persoane care sunt de vreo 10 ani impreuna, si sunt casatoriti de vreo 3(si locuiesc impreuna de atunci) si impart toate cheltuielile comune la 2. Comune, ca de exemplu la mancare fiecare isi ia ce vrea si plateste, doar daca vor amandoi sa manance acelasi lucru se impart. Mai rau decat cu un coleg de apartament.
Meh, aia nu e casnicie.
În ambele cazuri e vorba de raportare diferită la bani, în sens de responsabilitate financiară. Un salariu minim pe economie, în condițiile în care toate cheltuielile de bază sunt acoperite, te duce destul de departe dacă îl cheltuiești doar la coafor și la mall. Asta pornește de fapt de prin adolescență, când părinții cred că își învață copiii că banii se fac prin muncă, însă din păcate responsabilitatea financiară, nivelul următor al jocului, vine ceva mai târziu, sub formă de curent tăiat sau de frigider gol. Dacă ai partener precum în cazurile de aici, nu vine niciodată.
Fiecare cu cardul si salariul lui, fara conturi comune. Eu platesc toate facturile, el se ocupa de cumparaturile zilnice. Nici unul din noi nu e un retardat cheltuitor asa ca nu avem discutii meschine legate de bani.
Referitor la exemplele din articol, i-as sfatui pe barbatii respectivi sa sa desparta rapid de acele femei, daca doi oameni nu trag in aceeasi directie, e degeaba. Femeile alea ii trag in jos.
+ 1
@ maddy
In sf un comentariu normal, dupa cum vad numai barbati multimillionari isi dau cu parerea aici care oumaigad isi intretin sotiile/ le seteaza sume lunare care sa cheltuie/ le confisca carduriile etc. Cu asta te alegi bro daca ai ales cur cat un aeroport si buze cat o p**a in loc de creier.
Sunt de parere ca o relatie este construita pe incredere. Daca n-ai incredere in partener(a) sa stie situatia financiara a familiei si sa se poarte responsabil, cum ai incredere ca nu-ti pune otrava in mancare sau nu te sugruma in somn?
Tinem totul la comun si ne consultam la cheltuielile mai importante. Economiile sunt impartite in mai multe locuri, unele pe numele meu, altele pe al ei sau pe al copilului, dar suntem amandoi imputerniciti sa le accesam, in caz de urgenta. Tinem evidenta economiilor si a evolutiei lor de la luna la luna intr-un fisier pe care il putem accesa amandoi.
In conturile de card de obicei tinem sume mici, realimentam periodic sau inainte de cheltuieli mai mari. Bani numerar avem amandoi „cat sa trecem strada” tot timpul, pentru ca nu peste tot merge sa platesti cu cardul.
Cazul negru: de ce dracu’ a mai facut facultatea aia si s-a indatorat cu 100.000 de dolari daca planul ei a fost sa stea acasa toata viata si sa fie intretinuta de sot?
Nu putea sa faca asta si fara diploma de facultate?
Auzită de la “zâna” demult abandonată : “banii mei sunt banii mei, banii tăi sunt banii noștri”.Asta și încă vreo 2-3 căcaturi muierești și mi-am văzut de drum.
Noi nu ținem banii la comun dar nici nu suntem separați. Eu castig dublul salariului lui, plătesc cheltuielile de întreținere, ratele si eventualele achiziții mai mari dupa ce ne-am consultat iar el se ocupa de cumpărături. La final de luna nu tragem linie sa vedem care si cat a cheltuit, toți banii care imi raman se duc într-un cont de economii. Daca vreunul din noi vrea sa isi cumpere ceva pur si simplu o face ii zice celuilalt „vezi ca am luat…” unelte de pescuit(pasiunea lui) sau un parfum(pasiunea mea). Chestia asta functioneaza de câțiva ani buni pentru noi.
Pe acest subiect nu exista ” asa da” si ” asa nu” si cred ca depinde de fiecare cuplu cum se simte confortabil. Părinții mei țineau banii la comun si intotdeauna mama primea reproșuri ca ea castiga putin in conditiile in care toți banii ei erau cheltuiti pentru casă, asta m-a făcut să urăsc discuțiile legate de bani.
banii la ea= πzda la discretie!
NB: daca ai iubite care se comporta ca tipele din poze, nu le lua de sotie, lmao
Nimic prestabilit, în principiu card/cont propriu, plătim facturi, rata, cumpărături etc in funcție de cum și care avem chef, oricum in general mergem împreună la cumpărături, dacă nu, comunicam ce ne trebuie.
mi se pare o idioțenie sa nu îți poți gestiona singur proprii bani sau sa nu ai cash /card la tine, poate ai o urgenta, poate îți e pofta de o înghețată.
Totuși vorbim de doi adulți.
banii ei sunt banii ei banii mei sunt banii nostri
Suntem impreuna de 17 ani (casatoriti de mai putini), dar niciodata nu am ascuns banii unul de altul. Amandoi stim unde se tin banii si avem acces unul la contul celuilalt (in caz de ceva naspa). Discutam inainte sa facem diverse achizii personale, pt casa, sau sa sa imprunutam pe cineva.
Mi se pare o prostie maxima ca cei doi partreneri sa stea fiecare cu banii lui… sau mai rau sa ascunda unul de celalalt.
pt ca nu ai trait cu cineva cu care ti s-ar parea o idee buna sa tii banii separati
Personal prefer sa o las pe sotie sa aiba grija de bani insa ea prefera sa ma lase pe mine sa achit facturi, sa tin banii si asa mai departe.
Singura chestie pe care mi-o cere este ca, ori de cate ori se poate, sa mai las niste bani din portofel si la ea, sa ii puna de-o parte. De multe ori a reusit sa stranga sume considerabile care s-au dovedit de maaaare ajutor cand zilele erau mai mult decat negre.
Am toata increderea in ea, dupa 14 ani de casnicie si 2 copii ar fi culmea sa ma trezesc acum ca nu am stiut langa cine am stat.
Raspunsul e in functie de cum e croita sotia. Mi-a zis mie un Comandant de nava batran cand eram holtei „ai grija ce nevasta iti iei ca altfel s-ar putea sa bei bere la pet ca mine”, omul muncind pe ~7000$ pe luna dar nevasta avea grija sa-i toace toti banii.
La noi in familie banii si cardurile sunt la comun, chiar daca eu castig de 3 ori mai mult decat sotia. Dar am noroc de sotie, ca este echilibrata cu banii, nu e nici avara dar nici nu cheltuie banii pe tampenii. Din contra, eu sunt ala care am ciuda pe bani.
Am tot primit povețe d-astea de la navromisti. Numai ca erau alcoolici- isi detestau viata de acasa si desi la nava nu erau tocmai fericiti, macar nu-i toca nimeni la cap.
La mine e chiar misto: relatie de 4 ani, ne-am pus pe picioare impreuna, eu locuiam singur cu chirie de 600lei in Dr Taberei, ea venita din provincie. In primii doi ani castiga dublu fata de mine, fara frustrari, chiar eram mandru. De vreun an jum s au inversat polii, la fel, fara frustrari.
Economiile le tinem pe un card/cont separat. Nicio cheltuiala mai mare de ~100E nu se face fara acord, suna procedural, dar asa ne am obisnuit.
Paradoxul e ca mereu ne incurajam pe celalalt sa sa si ia ceva scump daca chiar ii place, desi fiecare nu si ar lua pt el.
Ne mai dosim bani pt cadouri/surprize ….sper
Din poker înveți multe chestii ce le poți aplica în viață, multe referitor la riscuri, relații investiții. Totul începe cu temelia, preflop play, alegerea cărților cu care să continui mai departe, adică cam 15-20% din totalul combinațiilor, cărți care majoritatea for fi aruncate în mod disciplinat dacă întâlnești re-raise sau re-re-raise, gândindu-te la expected value pe termen lung.
În cazul cu alb tipul știa ce poamă e și o ținea doar așa, dacă tu ca femeie vii în relație doar cu sexul/promisiunea de a crește copii ( care e doar la nivel teoretic, nu ai vrea să-ți crească copiii o incompetentă) nu te mira că partenerul nu discută cu tine chestii serioase sau nu are încredere în tine când e vorba de treburi care chiar contează, rolul tău în relație e pentru descărcarea sexuală/ făcut mâncare ( dacă e cazul), atât.
Eu cred că în ambele cazuri e vina bărbatului, a mers pe flop cu trash hands, cum se zice-n poker.
Casatoriti de 10 ani, banii au fost mereu la comun. Nicio cheltuiala pe prostii fara ca partenerul sa stie. Indiferent de prostia pe care sunt aruncati banii, partenerul nu opune de obicei rezistenta. De obicei un salariu se duce pe consum, un salariu economii.
La mine situatia e un pic mai altfel. Suntem casatoriti de vreo 3 ani, iar la inceput sotul meu castiga mai putin, acum castiga dublu, dar nu are nicio educatie financiara. De multe ori ramane fara bani pe card la finalul lunii pentru ca totul i se pare ieftin in general. Desi am incercat mai multe variante de a gestiona banii, pur si simplu am cam renuntat. Asa ca el plateste rata si anumite facturi, eu restul, cumparaturile le facem cand eu, cand el. Economii numai eu fac, intr-un cont care e al meu. El abia reuseste sa isi puna bani deoparte bani de taxe, care oricum ii primeste in plus pe langa salariu. Daca imi trebuie ceva mai costisitor, telefon/laptop/etc imi strang din banii castigati din proiectele extra. It sux, i know.
Cred ca asa ar suna si sotia mea daca ar vorbi despre mine. Sunt genul de om care pleaca dupa paine si poate veni cu un snowboard acasa. Nu va faceti idei gresite, nu sunt un egoist, am venit si cu schiuri pentru sotie :))
acolo eram si eu, pana s-a pus problema unui sef idiot si stres la munc ais posibilitatea de a fi dat afara pt ca nu purtam sapca, eu in momentul ala avand datorii de cam 5k si rate la casa.
Ala a fost momentul de switch care a si coincis cu jobul nevestii ce era bine platit, am strans din buci si fast fwd peste 5 ani am totu platit, inclusiv apartamentu si bani suficienti pt a o duce cativa ani linistit fara job desi nu planuiesc asta.
Hai sa-i zicem o maturizare ce a fost dusa la extrem, iar ca si un exemplu, poti sa mergi si cu skoda octavia in loc de x5 dupa o anumita varsta.
Stim cu totii cum sunt UNELE femei, eu am fost intotdeauna cu banii la comun pana cand mi-am luat-o peste bot cand eram mai tanar.
De atunci am creat un sistem cat de cat ok pentru noi eu impart toate finantele si achit tot ce tine de casa / cumparaturi / etc / buget lunar EA = al meu lunar pentru diverse chestii – restul in economii DAAAAAR exista undeva, acolo, niste bani ALBI pt zile NEGRE de care EA nu stie si care probabil ne vor prinde bine odata.
Am lucrat într-o bancă achiziționată de alta. Când s-au făcut transferurile, noua banca a emis către toți titularii de conturi informații privind noile conturi de la banca nouă, carduri noi, cum să le activeze, tot dichisul.
Am avut un caz cu o băbuță „maică, a venit scrisoare pe numele soțului că are cont la banca asta, noi n-am știut, nimeni n-a știut, soțul a murit acum 5-6 ani, noi am și făcut succesiunea, eu cu băiatul, fără banii ăștia, că nu știam de ei”.
Jur pe ce vreți voi că e reală faza.
@AB aici ai dreptate. La asta nu m-am gandit, dar omul cat traieste, invata … asadar, o sa ma gandesc la o situatie in care sa se afle daca cumva se intampla ceva.
Raport de venituri cam 2.5: 1. Conturi separate, fiecare cu cheltuielile proprii. Utilitatile eu le-am platit pana acum, la fel rata la apartament (achizitionat inainte de casatorie).
Ce am incercat nou e gamification la nivel de facut economii: cat reuseste fiecare sa puna deoparte in contul personal de economii, raportat la veniturile lunare. E misto si fiind competitiv, ne ajuta sa punem in perspectiva cat de putine lucruri ni-s cu adevarat necesare.
Nu m-am însurat că nu am cu cine, dar eu văd așa: ea nu îmi confiscă mie bugetul meu. Nu știu dacă trebuie să știe parolele, dar cât e bugetul trebuie să știe și îl adun și împărțim. Eu mă ocup de orice fel de plăți, eu sunt ministrul de economie și finanțe în familie. Eu sunt statul. Risipim bani, dar cu moderație. Eu nu sunt sacul tău fără fund și nici invers. Nu ne luăm ca să ne tocăm banii unul altuia.
Exista diferente de la caz la caz. Unele cupluri au pornit de la zero, si vad normal sa fie la comun cu banii. Dar in cazul meu de exemplu, am casa, masina, un salariu ok, in banca economii bune, bani si la saltea.. Daca m-as casatori cu una, ar fi absurd ca ea sa stie de exemplu cati bani am eu, deoarece sunt bani stransi de mine, sacrificiile mele. Am vazut cum sunt femeile, am fost cu multe tipe, vedeau ca am venit peste medie si asteptau inclusiv sa-i dau 5 lei sa cumpere o apa, nu erau dispuse sa cheltuie nimic. Apropouri despre vacante si tot asa. Chiar i-am spus, fata mea eu am bani sa merg oriunde in lumea asta, sa stau si cateva luni acolo daca vreau. O cazare o platesc, dar restul… Majoritatea sunt asa, vor si vor dar ele sunt coate-goale, ce nu stiu sa faca nimic, nici macar sa se futa majoritatea. Dar, depinde de femeie si tot asa. Chiar daca m-as casatori, si as cumpara o casa mai mare sau ceva, daca nu vine cu 50%, o cumpar eu dar va fi exclusv pe numele meu sau al parintilor. In viata nu se stie niciodata!
Orice bun dobandit in timpul casatoriei este bun comun, chiar daca nu scrie numele ei pe actul de V-C.
Trebuie sa treci prin niste inele de foc daca chiar vrei sa cumperi doar pe numele tau.
banii nu aduc fericirea.
nu totul se reduce la bani si avere. cu gandirea asta ramai singur.
ori gasesti o fata la fel de „bogata” , ori mai lasi de la tine. bunurile dobandite inainte de casatorie pot ramane la tine, golesti conturile si cumperi ceva imobiliar. apoi tot castigul de dupa se imparte la 2. vrei copil, o iubesti, banii nu mai conteaza.
dar poate casatoria nu e de tine, in general e cu dragoste si alea alea, banii si calculele nu-si au locul.
@rv
Dar o intreţine…
@ionut, data m-as pune sa scriu cate faze nasoale am vazut pe la cunostinte, as scrie zilnic timp de cateva saptamani cate un articol. Gen, casatoriti, el si-a vandut apartamentul, a cumparat altul mai mare, pe numele amandurora, iar surpriza dupa 6 luni divort. Fata cerea 50% din apartament. Eu am un job mai deosebit, plec in delegatii lungi. Aveam un seria7 ce statea mai mult in garaj. Fatuca cu care eram aici, era cam suparata in genul ca nu stiam ce are. Am aflat ca vrea masina sa se plimbe. I-am zis ok, dar te rog sa-i prelungesti asigurarea casco pentru ca expirase. Dupa, nu a mai vrut masina, probabil trebuia sa-i las si bani sa bage si motorina eventual..
Teoretic, dpdv legal, un bun cumpărat (chiar și în timpul căsătoriei) din banii obținuți din vânzarea unui bun propriu va fi și el bun propriu.
Trebuie doar să ai toate hârtiile să poți demonstra și eventual un avocat serios să poată fi clar, în caz de judecător tâmpit (în caz de divorț, succesiune, sau altă belea).
teoretic și practic, nu contează dacă bunul vândut era de dinainte de căsătorie, bunul cumpărat va fi bun comun.
@Vali, chiar o să cercetez, dar sincer, eu așa îmi amintesc c-am învățat facultate, că tot ce provine din bun propriu, rămâne bun propriu.
lol. nu.
Ma ceva faci tu gresit de dai numai de bulitoare de astea, parerea mea.
ar putea sa le mai caute si prin biserica, nu doar prin club
ma amuz si eu ca o cunostinta tot imi zice ca absolut toate fetele pe care le-a cunoscut sunt straine de bucatarie si nici nu au nici un gand de a fi gospodina.
Banii separați, dar ea e împuternicita pe absolut toate conturile și depozitele mele. Iar eu pe ale ei.
Nici nu știu dacă mai e „banii separati”, sau nu…
Am uitat sa mentionez ca nu suntem casatoriti, dar avem o relatie de peste 5 ani.
fiecare cu instrumentele personale dar banutu e accesibil la comun. cheltuieli recurente, cosul zilnic la liber. chestiile mai interesante doar dupa ce discutam.
Banii la comun.
Contul de economii la ea. Din pacate in familia noastra eu sunt ala care sparge banii pe te miri ce😂.
Ea se ocupa de plata ratelor, gaze etc.
Atunci cand cumparam ceva ne consultam dar daca vrea sa cumpere ceva la care eu nu ma pricep sau am habar zero nu ma bag, ii pasez ei decizia. Daca e ceva la care ma pricep eu, vin cu argumentele si spun si de ce ne trebuie respectivul obiect. Incercam sa evitam cumparaturile inutile, ne gandim cat de util ne este obiectul si de cate ori pe an il folosim.
Si o regula adusa de mine, daca avem prea multe inseamna ca trebuie sa renuntam la una si facem giveaway, sau un obiect nefolosit de mult timp automat il fac sa dispara din casa(la prieteni sau rude). Ex avem nevoie de 2 tigai, nu 3-4-5-17. Vrei sa cumperi alta tigaie, super dar una din alea vechi vreau sa dispara.
M-ai atins la coarda sensibilă (una din ele) :).
Mi-am luat recent o cratiță cu capac și o tigaie din fontă, scumpișoare raportat la venituri, la care visam color de ceva vreme. N-am renunțat la niciunul din „cioabele” vechi și nici nu renunț.
Si cand o sa te duci pe lumea ailalta o sa vina fii-ta si o sa stea sa duca cratiti la reciclat.
Prefer sa am strictul necesar in casa si alea de calitate
@IonutO, vasele de fontă chiar sunt de calitate. Și producătorii se laudă că dacă le îngrijești bine le poți lăsa moștenire și le folosesc și copiii o viață.
Eu încercam o semi-glumă. Gătitul e una din pasiunile mele și am ceva mai multe „vase” decât „strictul” necesar.
Frate daca stii ca vrei sa fii housewife cu 4 copii, pune si tu mana si ajuta viitoarea familie prin a nu lua loan-uri de student de $100K
Pai daca nu e in stare sa se gospodareasca singura cat nu are copii, cum o sa se descurce cu cheltuielile casei si 4 copiii pe cap?
Ca sotul o sa fie sclav la serviciu ca sa castige deajuns sa acopere cheltuilelile astea.
Aia facuse scoala aia ca sa gaseasca de maritat si sa ii creasca valoarea. Ca in SuA altfel te uiti la una care are facultate, chiar faca sta acasa.
Se poate.
Ar mai fi si varianta ca a terminat facultatea, s-a angajat si ce sa vezi, serviciul nu e numai cafele, water cooler conversatii si facebook.
Si acum isi cauta un fraier sa ii plateasca datoriile si sa o intretina
Si presupun ca vrea si o nunta de 200K cu X sute de invitati. Caleasca si rochie de mireasa Pierre Cardan
Dacă am înțeles bine, nunta o plătește tatăl miresei.
Tot un bărbat fraier, dar nu fraierul care urmează s-o întrețină restul vieții.
Binenteles ca la comun.
Casatorit 10 ani, cheltuieli comune, economii separate. Evident ca pentru achizitia de locuinta/masina acele economii vor fi folosite la comun. Dar cred ca e motivant sa vezi ca poti sa strangi tu individual banii aia. In ceea ce priveste cheltuileliile nu stam sa calculam cat platesc eu sau cat plateste ea. Pe vremuri puneam jos banii in 2 transe egale (eu si ea), dar acum cu plati online si plata card tot mai des, am renuntat la aceasta practica. In cazul nostru castigam sensibil egal si putem oricare sa sustinem cheltuieliile lunare de unu singur. Cand castigam mai putin bani si eram eu cel ce castiga de 3x ori mai bine, erau mai multe discutii legate de ceea ce se cumpara. Cred ca atunci cand castigi suficienti bani incat sa fi relaxat, nu prea iti pasa asa mult pe ce strica ea sau ei pe ce strici tu banii.
Dacă fiecare cu a mă-sii, mai bine îmi iau o capră și mă mut într-o peșteră.
Pentru tine banii inseamna totul in viata? Functie de cum iti administrezi/imparti banii iti conduci viata de familie? Trebuie sa fie destul de trist daca e asa. Cam ce importanta poate avea in legatura dintre 2 persoane modul in care isi administreaza banii?
Sunt curios in ce moment in relatiile voastre v-ati blocat brusc si ati simtit nevoia de a decide „ba, oare sa tinem banii la comun?” Initial pentru orice om situatia e fiecare cu banii lui. Care e triggerul care v-a facut sa incepeti tot felul de combinatii cu conturi comune si blabla?
@John, nu știu dacă te-ai activat de la poza de profil unde se vede marea și anul ăsta pauză sau ți se pare că se uită urăt gugușticul la tine? Sau animalul capră îți provoacă ceva amintiri neplăcute din copilărie ? Nu de alta, dar se bat paragrafele între ele. Despre ce cont comun, ce trigger ,ce ciumafenguri mă cerți ?
Vrei sa iti traduc comentariul tau ca sa intelegi comentariul meu? Nu imi dau seama unde ti se rupe filmul. Ai comentat pe un topic legat de finantele la comun sau separat afirmand „decat fiecare cu a ma-sii” (adica decat fiecare cu banii lui separat) „mai bine imi iau o capra si ma mut intr-o pestera” (adica mai bine fara o femeie langa tine intr-o familie normala). Ai vrut sa zici altceva si nu stapanesti bine limba romana de ti-a iesit inversul a ceea ce ai vrut sa zici?
Exact asta am comentat. Ca e absurd ca modul in care isi vede fiecare de finante (individual sau la comun) sa fie o miza sau un subiect…cu atat mai mult sa fie ceva capital. Gen daca nu ne tinem banii la comun inseamna ca nu mai suntem o familie. Ma gandesc ca genu asta de oameni au si cont comun de facebook „marieta si vasile”, sa nu fie probleme ca face unu ceva ce nu stie celalalt.
Al doilea paragraf era asa o curiozitate generala, nu se referea neaparat la tine.
La noi există banii mei, banii ei și banii noștri. Avem un cont bancar cu 2 carduri atașate, unul stă la mine, celălalt la ea. În ziua de salariu fiecare transferă în contul comun o sumă agreată, să zicem 2000 lei de căciulă, deci 4000 lei în total. Din acești bani plătim cheltuieli apartament, cheltuieli mașină, cheltuieli mâncare. cheltuieli etc comune. Dacă banii se dovedesc a nu fi suficienți până la finalul lunii, mai punem extra în contul comun, încă 200 lei fiecare, de exemplu. Dacă mergem în concediu, la fel, stabilim că luna asta alimentăm cu suma X fiecare.
.So, #salariulMeu – 2000 lei = banii mei cu care fac ce vreau, îmi cumpăr o sticlă de Isle of Jura 30 ani dacă am chef.
#salariulEi – 2000 lei = banii ei cu care face ce vrea, își cumpără 3 perechi de Christian Louboutin și 2 de Manolo Blahnik dacă are chef.
Nu suntem căsătoriți, dar sistemul va rămâne valabil și dacă mâzgălim hârtia.
disputele se rezolva amiabil sau cu avocat ?
Banii sunt pe cardul soției și îmi mai dă pe Revolut cât am nevoie.
Nu mă interesează banii, poate că pare ciudat dar chiar nu mă pasionează, am tot ce îmi trebuie, n-am nevoie de nimic.
Nu avem limite de cheltuieli nici eu nici ea în afară cele autoimpuse de bunul simț.
Imi aduce aminte 99% de experienta unui prieten. Amandoi cuplu „instarit”… ma rog, corporatisti/telecom, fiecare cateva k euro / luna… totul bine
Dupa nasterea copilului prima „propunere”: ea tine banii + fond „special”/economii pentru „ala mic”
Vreo 14 ani mai tarziu: a trecut de la „facem asta pentru copil” ( fapta buna ) la burnout si „victimizare”… ghici ce. Copilul e la ea, „fondul aluia mic” tot la ea… doar ca el nu mai e.. acum e un alt EL , dar mai tanar cu multi ani ca deh… dupa atatia ani de „sacrificii” ( si bani „trasi” ) femeia se simtea „consumata” si avea nevoie de „altceva in viata”
Nici dupa atatia ani nu si a reveni complet ca tot ce „ea facea pentru casa”… era doar ca panza de paianjen.
Morala? Daca si a ta controleaza tot si are fixatia sa se impuna in analize/prognoze… e doar o chestiune de timp pana o sa se victimizeze si o sa caute altceva.
Daca esti baiat destept nu pierde vremea… testeaza o cat poti. Stiu, suna dubios… da mai bine asa decat sa te trezesti dupa ceva ani manipulat de o psihopata fara scrupule
Uita te la detaliile mici… acolo ai cele mai mari sanse sa o prinzi. Sper sa ai noroc…
Dacă trebuie să-mi testez sau verific soția… am pierdut deja.
Avem un card de credit cu care platim tot ce putem (inclusiv investitiile). La finalul lunii punem banii la loc, in limita posibilitatilor (sotia castiga mai bine ca mine).
Atat sotia cat si eu avem ceva conturi de economii si stim de ele amandoi.
Suntem transparenti in ceea ce priveste veniturile / cheltuielile.
Cred ca cea mai buna solutie pentru gestionarea banilor este un card comun (credit sau nu) pe care fiecare il alimenteaza (fie egal, fie % din salariu) pentru cheltuieli, economii etc. Restul sunt banii fiecaruia…
My 2 cents.
Noi ii avem la comun. Ii aveam la comun la cateva luni dupa ce ne cunoscuseram cand nu lucra si era bursiera/lucru sezonier dupa cursuri. Stiu, era un risc atunci dar acum s-a intors roata. Banii sotiei sunt banii comuni, ai mei nu exista momentan. Eu sunt cel cu ghiozdanul in spate cand mergem undeva, telefonul ei este in ghiozdan, al meu e mic deci intra in buzunar.
„Eu nu sunt o cheltuitoare.”
De cate ori am auzit propozitia asta…
eu am economiile la logodnica (urmeaza nunta) dar banii de zi cu zi fiecare cu ai lui.
dpdv al cheltuielilor suntem complet diferiti… si pentru noi functioneaza asa: eu platesc distractia, iesirile, concediile ea e cu mancarea si chestiile pentru casa. pe ea nu o rabda sufletul sa dea pe o iesire in oras 250 de lei sau pe o sticla de vina 100 de lei.
dar oricum banii cei mai multi sunt la ea :). ea are si ultimul cuvant la investitii cheltuieli majore ale familiei etc… insa se si pricepe.
am incredere 100%.
de ce oare mi-am luat atatea negative?
don’t put all your eggs in one basket
probabil de aici thumbs down-urile. in ritmu asta, sanse mari ca peste cativa ani sa ramai in curu gol
Cinstit vorbind eu controlez financiar totul. Ea are banii ei, isi cumpara ce vrea, nu are o limita dar norocul este ca nu cheltuie mult niciodata. Are cheltuieli normale si nu ma intreaba cand isi cumpara ceva gen haine sau pantofi.
Fara ca ea sa stie eu mai am niste conturi de tranzactionare la bursa si forex. Nu i am zis de ele. Cred ca ar face infract daca ar sti cati bani pierd pe acolo.
Chiar am intrebat-o daca are vreo frustrare legata de bani si m-a privit mirata. Mi-a zis ca e foarte comod sa nu isi bata capul cu asta.
Deci fiecate familie are echilibrul ei
Fiecare cu conturile lui. Cheltuielile sunt transparente, fiecare contribuie lunar la un cont de economii.
Veniturile mele stau la mine, ale ei in proportie de 75% tot la mine, cardul ei e la mine. Casatoriti, 2 copii (2&4ani) Eu cumpar si platesc tot, inclusiv pt jobul ei(pfa). Daca banii ar sta la ea am muri de foame.. si totuși din ce ii ramane câteodată mai scoate câte 3..4 milioane pt vreo plimbare de o zi :)(banuiesc ca-i mai da socrami-o)
PS: si cardurile parintilor mei stau la mine :).. sunt zgarcit(cand trebuie) si bun organizator
ce n00bi sunteți cu voturile.. nu obligă nimeni pe nimeni însă și ea a ajuns la concluzia asta..
Salarii cam 5:1, casatoriti de 7 ani.
Eu platesc toate facturile, ea trebuie sa-si acopere cheltuielile curente: masina, haine, mancare comandata, dar face si cumparaturi pentru copil sau casa. Are unul din cardurile mele, daca i se termina banii sau trebuie sa ia ceva mai scump, plateste cu el. E imputernicita pe conturi. I-am luat telefon si laptop la inceput, cand o ducea mai prost financiar, acum se descurca si i-am zis ca deocamdata banii in plus sunt pt renovare, daca ii trebuie ceva hardware nou sa isi cumpere singura.
Nu ma uit cat cheltuie, nu se uita cat cheltui. N-avem discutii despre bani decat daca vreau sa ne certam :))
Am citti mai multe comentarii si am avut chiar discutii cu membrii familiei, azi in problema asta (dupa ce am citit articolul).
Care e treba cu „banii la comun”? Pare un subiect foarte sensibil, si nu inteleg de ce e atat de sensibil.
Facem altfel: eu sunt rupt in cur, zilnic, pana mor. Puneti toti bani ila comun cu mine. Va rog? Adica ce, nu aveti incredere in mine?
De ce cacat numai barbatii par a fi acuzati de „discriminarea” asta? Eu sunt barbat, si pretind sa fie pusi banii la comun. Imi place sa beau, fumez foarte mult, bag la pacanele, nu am serviciu stabil. Care e problema, de ce nu vor femeile sa puna bani la comun cu mine? Pai ce facem?
„Banii la comun”… CE inseamna asta? Exact ce inseamna, ca ce? Incredere in persoana de alaturi? De ce nu are nimeni incredere in mine? Adica, asa ma iubesti draga, nu punem banii la comum, sa-i beau si sa-i sparg la pacanele? Aceste mici probleme de relatie afecteaza iubirea dintre noi? Stii cat te iubesc? ENORM! Da-mi 500 sa bag la pacanele. Te iubesc de sa moara mama!
Cacat.
Cazul este aproape real: au plecat amandoi in Italia. Ea si-a gasit de lucru imediat, la o batrana. Nu puteau locui impreuna, ca batrana avea pitici pe creier, nu suporta barbnati in casa. Pentru a pastra ea jobul, au dormit separati cativa ani. El lucra „ocazional”, trai cu chirie in alta parte a orasului.
Ea „punea banii la comun”. Adica, ii dadea pe toti lui, ca era cap de familie, nu?
Ce a facut el, vreo doi ani? Cate economii avea „familia” dupa doi ani in care femeia a muncit „la fix” = nu platea chirie si manca din banii batranii, desi avea salariu? ZERO economii. El a baut aproape tot, sau i-a spart pe prostii. Cateva zeci de mii de euro putea avea ea, daca nu punea „bani la comun”.
Cacat.
sincer să fiu, nu prea înțeleg cam cum merg căsniciile cu banii separați, cu bani ascunși, cu cheltuieli ascunse etc., altfel spus, fără transparență totală în privința asta. nu de alta, dar, dacă e lipsă de transparență în problema banilor, atunci e lipsă de transparență în foarte multe aspecte ale vieții.
Noi suntem relativ egali la venituri, si avem 2 conturi separate (fiecare dintre noi are inca primul cont ever pe care a trebuit sa ni-l facem in facultate pentru bursa, nu l-am schimbat de atunci, ha ha ha, oameni fideli).
In general eu platesc toate cheltuielile, cumparaturile, ratele etc, si sotul meu isi economiseste o buna parte din venit (cam 80% din salariul lunar). Fiecaruia dintre noi i se potriveste rolul respectiv.
Stai putin ca nu inteleg: adica, desi lucrati amandoi, platesti tu cam tot si el face economii la care numai el are acces?
Nu, evident ca nu. Economiile sunt ale noastre, ale amandurora, in mod egal, nu exista ideea de banii mei si banii tai. E pur si simplu o chestie de logistica, fac eu toate cumparaturile si platesc facturile ca mi-e mult mai la indemana dpdv al timpului si traseului zilnic decat lui.
Cred ca n-am inteles bine, tu platesti tot si el banii lui ii economiseste?
Mno, poate nu m-am exprimat eu destul de clar. Avem doua conturi separate in care ne intra fiecaruia dintre noi veniturile, si un cont de economii comun, la care avem amandoi access. In virtutea eficientei si comoditatii, ma ocup eu de cheltuielile curente ale familiei (cumparaturi/facturi/rate), prin urmare salariul sotului merge in mare parte in respectivul cont de economii.
Scuze, eu am pus o singura intrebare, dar nu stiu exact ce nu a mers pe blog, de au aparut apoi amandoua.
Si, o idee daca nu te superi, nu se intelege cum platesti facturile. In caz ca nu le platesti online (ca ziceai ceva de traseu), iti recomand sa faci cont la fiecare si sa le platesti online. Eu asa fac (platesc eu facturile) si e foarte comod asa. Intru in cont la fiecare si vad ce am de platit, rata la banca se ia automat, singurul drum pe care trebuie sa-l facem e cand facem vreo plata anticipta.
Salut, pare genul de problema de oameni saraci sau foarte foarte bogati. Multumesc, papa.
Relație de 14 ani, căsătoriți de 6. Banii la comun. Cheltuieli la comun. El câștigă aprox 30% în plus. Am făcut un buget lunar și ne încadrăm confortabil în salariul lui. Salariul meu îl economisim. Ne acceptăm unul altuia extravaganțele, dar discutăm înainte cheltuielile mai mari ale fiecăruia. Chestiile de până în 100-200 de lei ni le permitem fără să le discutăm. Nu pot concepe varianta cu banii separați. Mi se pare stresantă și nerealistă.
Suntem impreuna de aproape 9 ani, trebuia sa ne casatorim in mai, dar am anulat din motive de COVID.
Eu sunt mai zgarcita(n-am ultima geanta si nici nu ma atrage nush ce pereche de pantofi), el e ceva mai cheltuitor. La inceput el cheltuia tot salariul pe nimicuri (a x-a husa de telefon de pe aliexpress, inca un mouse de gaming), nu punea nimic deoparte. Dupa discutii, explicatii, putina educatie financiara, am inceput sa punem deoparte intr-un cont de economii deschis pe numele meu. Banca imi spune ca si cu imputernicire nu ii vor da acces la cont (pe motiv ca nu suntem casatoriti) mi se pare o tampenie, dar vom rezolva si acest aspect. Oricum, banii aia sunt ai nostri.
In principiu totul e la comun, avem incredere deplina in celalalt (si nu doar pe aspectele financiare) Discutam deschis cam tot, inclusiv achizitiile mai mici. Nu o facem neaparat din ratiuni financiare, ci mai mult din dorinta de a lua o decizie cat se poate de buna. Avem acces comun la tot: telefoane, laptopuri, etc – asta nu inseamna ca am si utilizat vreodata acest lucru, dar am mers pe principiul ca nu stii niciodata ce se poate intampla.
Singurele dati cand nu i-am zis de niste bani au fost atunci cand planuiam ce sa ii cumpar de ziua lui.
Deci, l-ai „educat” pana a iesit astfel: banii lui in contul tau, fara imputernicire pentru el. Nice.
Casatorit 5 ani. Fiecare are salariul lui eu 8000 ea 5500 si cardul lui, fiecare strange bani in contul lui. Lucrurile important se cumpără impreuna de ex o masina. Cumparaturile uzuale se cumpara alternativ fara a ține o evidență. Totul bine
Cel mai corect mi se pare ca fiecare sa puna un procent din salariu intr-un cont comun de cheltuieli/cumparaturi. Astfel,indiferent de discrepanta salariala nu pot exista reprosuri in viitor de genul „eu platesc tot in casa asta”. Daca totusi apar discutii de genul „50% ai mei sunt mai multi ca 50% ai tai” fugi cat poti de tare.
De exemplu :
Salariul 1 : 5.000 lei
Salariul 2 : 2.500 lei
Fiecare transfera lunar 50% din salariul propriu in contul de cheltuieli rezultand un total de 3.750 lei/luna.
Restul de 50% ii foloseste fiecare cum vrea : rochia #2354,scula #3430, cont personal de economii,etc.
Relatie de 14 ani, casatoriti de 5 ani.
Conturi curente individuale, unde intra salariul fiecaruia. Casa e in credit, cu rata platita automat din contul meu (am avut conditii mai ok cu banca mea). Cont de credit pe numele sotiei + un card suplimentar pentru mine, asociat contului de credit: rulam pe credit cam toate cumparaturile si platile uzuale.
Cam o data la doua saptamani se face balanta comuna (ducem o evidenta de cand stam impreuna), vedem cat am cheltuit in total, cat am economisit pe parcursul perioadei, facem planuri + orice achizitie sau cheltuiala se face cu notificarea / acordul celuilalt.
Suntem ambii suficient de maturi si inteligenti incat sa gestionam impreuna finantele si discutiile sau certurile dintre soti pe tema aceasta ne sunt complet straine.
Avem un cont comun. A fost mai simplu cand a migrat si ea impreuna cu copiii sa fie trecuta ca titular pe contul meu principal decat sa porneasca de la zero (pentru cine cunoaste sistemul britanic, diferenta intre un cont basic si unul premier).
Conturile de economii si de investitii sunt pe numele meu pentru erau deja deschise.
Fiecare are card de debit la contul comun si cate un card de credit individual (cu debit direct pe toata suma folosita).
Pensii private separat.
Cumparaturile le facem folosind cardurile de credit.
Avem un buget lunar de baza si un buget pentru diverse. Daca sunt variatii mari sau cheltuieli nebugetate le discutam.
Eu nu am aproape niciodata cash.
HSBC presupun? (de la Premier, zic)
Incerc sa inteleg care e logica folosirii cardului de credit in loc de cel de debit, sunt sigur ca ai una care imi scapa. Ma gandesc ori la un fel de evidenta cu cat a cheltuit fiecare ori la ceva gen recuperat banii mai usor in caz de.
@Koodoo, din ce am înțeles de la alții, prin diverse străinezii îți faci card de credit și rulezi prin el ca să faci scor bun. Dacă ai o formă de credit (cardul de credit) și te dovedești un bun platnic, dacă la un moment dat chiar îți trebuie un credit vei obține condiții mai bune decât ăla care și cheltuit doar banii proprii, de pe cardul de debit.
Așa am citit pe ici pe colo.
@AB – asa e, am facut si eu asta cam cu un an inainte sa fac mortgage. Conteaza si facturile lunare, council tax si alte impozite sa le platesti la timp, dar cel mai rapid cresti cu rulaj de bani pe credit card.
Nevasta castiga ceva mai putin decat mine. Eu nu am acces la cardul ei dar din 2-3 vizite la cumparaturi si farmacie pentru ala mic, e cam pa bugetul ei. I-am facut card cu acces la contul meu, primesc sms la orice tranzactie peste 100 ron. Economii nu fac niciodata din ce ramane, mereu pun bani deoparte la inceput de luna. Asta e bugetul pe luna asta, deal with it
Am prieteni cu bugete individuale, se imprumuta unu de la altu cand au o luna in care isi cumpara ceva mai scump… nu-mi place. Poate sunt mai de moda veche dar imi place cateodata cand se pisiceste ca si-a luat nu stiu ce bluza sau pantofi. Probabil pentru ca nu se intampla prea des 
Dar, ca sa inchei, suntem cu totii diferiti asa ca daca la voi merge bine in alt fel, go for it
Totul la comun, dar eu gestionez cheltuielile, ca asa ne-am invatat. Avem un cont de buget unde varsam lunar o suma fixa si de unde se platesc toate facturile (automat), care vin fie lunar, fie la 3 sau 6 luni. Apoi mai avem un cont comun de economii unde varsam lunar ceva (variabil de la o luna la alta, in functie de ce cheltuieli adiacente planificam pe luna respectiva). Apoi are fiecare contul lui de salariu, unde dupa ce am depus in celelalte conturi ne lasam o suma pentru mancare, combustibil si alte nimicuri si trebuie sa ne incadram pana la finalul lunii.
Suntem impreuna de 16 ani, casatoriti de 13, plecat amandoi de la zero. Nu cheltuim bani aiurea, ne intelegem foarte bine, dar recunosc ca eu sunt mai zgarcit si ma mai iau de sotie daca da banii pe prostii pe care nu le foloseste.
Nu, la comun nu. Dar avem un fel de intelegere non-verbala, in sensul ca de-a lungul anilor banii mei merg pe rata, cheltuielile de curent, gaz, telefonie, net etc si tot felul de achizitii materiale gen mobila, electronice. Doamna in schimb se ocupa de umplerea frigiderului, haine, cele de trebuinta copilului. Cand e de mers in concedii cotizam amandoi. Doar ca normal, astea nu-s batute in cuie, gen daca ma suna si zice „cumpara paine, lapte si blabla” eu nu vin cu replica „pare rau, alimentele mentionate de dvs nu fac obiectul contractului”
Eu ii pun bonul cu magnetel pe hota sa deconteze.
Salariul ei rămâne la ea, salariul meu nu exista, încasez periodic dividente. Ii cer ei, îmi cere mie când are nevoie.
Investițiile le fac eu, de principiu din bani împrumutați, după care ii dau înapoi.
Reușesc sa ii dau înapoi după cum stabilesc, nu reușesc în veci sa fac economii. Sunt prost. Știu.
Nu sunt în stare decât asa.
La mine e fiecare cu banii lui, insa cumparaturile le facem cu schimbul (mancare, bautura, benzina, concedii, bilete de avion etc). Nu tinem cont de valorile exacte, nu facem calcule ulterioare, dar in principiu ne potrivim. Fiecare pune ceva deoparte si investim eficient dar avem si rezerve pt zile negre. Avem destula incredere ca banii se duc pe ce trebuie sa nu e musai sa-i bagi efectiv intr-un cont/card comun. Evident, cheltuielile de valoare mare le discutam amandoi.
La comun:). Veniturile sunt sensibil egale, avem un cont comun de economii, apoi fiecare cu contul lui si cardul atasat. Mai nou eu nu am acces la contul comun pt ca am schimbat banca pt ca aveau o dovanda mai mica la imprumut. In fiecare luna platesc rata, pun bani in contul comun astfel incat sa raman pe card cu cat cred eu ca am nevoie. Cheltuielile se fac din orice card, in general nu ma ocup eu. Ea administreaza cheltuielile si e ok asa. Mai sus am vazut pe cineva care nu-l interesa banii si era multumit. Si-a luat cateva minusuri, dar il inteleg perfect. Am facut un mic experiment si am realizat ca pt mine, personal, intre 500 si 700€/luna sunt suficienti, asa ca incerc sa-mi pastrez suma asta pe card dupa ce platesc totul si pun ceva deoparte. Daca am nevoie de mai mult cer la sotie😂
articol de azi: „O româncă i-a spus iubitului ei din Austria să-i dea bani ca să facă un coafor în țară, dar și-a luat mașină de lux cu ei!”
Hai sa ma laud si eu. Am lucrat doar eu pana acum. 10 ani de casatorie si doi copii. Pornit de la 0 absolut. In timpul asta ea a facut facultate si a avut grija de copii ca eu am fost in delegatii destul de mult. Casa si masini achitate. Am avut grija sa nu lipseasca nimic in casa. De facturi si majoritatea cheltuielilor ma ocup eu ca asa ne-am obisnuit. Bani ii transfer lunar o suma pe cardul ei sa nu fie nevoita sa imi ceara. Acum face niste cursuri si vrea sa lucreze altceva decat ce a invatat la facultate. Cat au fost copii mici am preferat sa se ocupe de ei decat sa lucreze ca asistenta pe minimul pe economie si in conditii mizere.
Daca mai face(ti) un copil, mai sta 10 ani acasa… mai face niste cursuri, se mai califica in diverse.
Glumesc, esti om bun, nu multi isi tin nevestele acasa 10 ani, fara sa le faca mizerii.
Suntem de 13 ani impreuna si de 6 casatoriti. Avem banii la comun, nu conteaza cat castiga fiecare, daca are nevoie ea de ceva sau eu, suntem familie asa ca nu ne intereseaza din banii cui se cumpara. Isi ia fiecare ce doreste, nu trebuie sa dam explicatii, insa partea buna este ca stim amandoi sa avem masura, sa nu luam tampenii inutile (in general
)
Pentru mine asta inseamna o familie, sa tragem amandoi in aceeasi directie si sa nu conteze care ce bani aduce.
Am atatea cazuri in care aud ca eu pun banii de intretinere, ea pune banii de chirie (exemple) si fiecare facem ce vrem dupa, in conditiile in care sunt oameni casatoriti. Eu nu pot sa inteleg modul asta, dar asta e, fiecare cum considera.
Căsătoriți de 4, împreună de vreo 12. Suntem fiecare cu banii lui, dar în modul următor: rata și facturile le plătesc eu, cumpărăturile cine apucă, dacă sunt cumpărături adhoc mai mult el, dacă sunt planificate, mai mereu eu, dacă ieșim în oraș, mai mult el, eu organizez vacanțe și alte chestii, ce e planificat din timp plătesc eu, ce e la fața locului plătește el. Dacă avem investiții majore, alte rate decât cel pentru apartament, mai împărțim, dar trebuie să-i aduc aminte când trebuie să-mi dea că uită / e dezordonat. El e mai puțin organizat dpdv financiar, nu e așa riguros, așa că mai rămâne și fără bani, fără mâncare nu, că eu nu rămân niciodată fără. Este și o diferență de venituri, așa că tot eu pun și deoparte. Când se strâng mai mulți și mi se cășună pe o investiție, cumpărătură mai consistentă, ramburasat anticipat din creditul existent, discutăm și ne punem de acord, chiar dacă sunt în contul meu propriu de economii, le consider „ale noatre”.
Adica de ce sa ascunzi bani?
Banuiesc ca din lipsa de incredere, lucru care intr-o relatie nu ar trebui sa existe.
Offtopic sau newtopic: voi barbatii unde va tineti portofelele vara?
cargo shorts.
Am grijă să am pantaloni cu buzunar, deci nu am probleme vara. Am un portofel slim fit doar pentru 2 carduri, un permis, o CI, ceva cash.
Borseta din aia in diagonala, sa incapa si cheile si portofelul.
Ca niste hipsteri tipici noi folosim o aplicatie de management bani. Acolo e transparenta totala, cat castiga fiecare, toate cheltuielile fiecaruia. La inceputul fiecarei luni facem un buget, alocam bani pentru fiecare chestie (e.g. imbunatatiri casa, alimente). Ar fi imposibil de ascuns bani. Din fericire avem amandoi aceleasi hobbyuri scumpe, asa ca daca e de facut o cheltuiala iesita din comun, exista acord (most of the time).
Fiecare ca banii lui. Fiecare cumpara ce vrea cum vrea si cat vrea. In momentul cand cineva ramane fara bani ia de la celalalt. Functionam asa de 10 ani.
Cont comun in care se vireaza salariile si din care se platesc toate cheltuielile. De 16 ani impreuna, casatoriti de 5, fara copii. Am insistant inainte de casatorie sa fie totul la comun desi el ar fi preferat sa tinem 80% bani la comun si 20% separat, explicatia fiind ca „daca vreau sa-mi cumpar ceva ce tu nu aprobi eg gaming rig” – i-am zis ca atunci chiar avem o problema, trebuie sa ne intelegem cu cheltuielile. E multumit pentru ca daca inainte castiga mai mult ca mine, acum e invers.
Am prieteni care isi tin conturile separat desi sunt impreuna de 10+ ani si au 2 copii, fara probleme.
Desi sincer daca ma uit la majoritatea cuplurilor de care stiu, de obicei cei care-si tin banii la comun par mai happy decat cei care nu. Pana la urma e vorba de incredere indiferent de constelatie.
Cu una din foste, aveam fiecare contul lui, și un cont comun, în care nu a intrat niciodată nici măcar un cent… 😁
Plăteam totul pe jumătate. Inclusiv actele și taxele de divorț.
Am cunoscut femei mișto – ca om – dar incapabile să gestioneze bani. Un milion $$ dacă le lăsai pe mâna, în câteva zile nu mai puteau spune pe ce l-au cheltuit.
Antologic este fostul meu teamlead din tinerețe, E, cu o otravă de nevastă – „mami” urăsc cuvântul ăsta!!! – care cred că-l percheziționa atât la plecare cât și la întoarcerea acasă. Omul avea bani pe el, strict de tramvai, deși făcea 500-600 USD pe lună, prin ’94, când pentru mulți din București, a ieși la McDonald’s încă era un lux. Jenant, ca la vârsta maturității depline, să tapezi puști de 25 de ani pt o țigară, săptămâni la rând…
Titlul este formulat binar, cuplurile care nu tin banii la comun nu inseamna automat ca „ascund” banii de partener.
Noi de mai bine de 5 ani procedam in felul urmator: punem la comun banii pentru mancare, chirie, utilitati si cumparaturi casnice, 50 – 50. De restul banilor ramasi dispune fiecare cum isi doreste. Cand unul dintre noi are ceva de cumparat (costum, bicicleta din ce exemple am mai vazut pe aici) are propriul fond de bani imediat disponibili, in care intra atat cat considera, apoi si-i pune la loc. Economiile facute lunar se investesc, iarasi separat, dupa posibilitatile fiecaruia. Astfel amandoi suntem responsabili de viitorul nostru si nu ne asteptam sa ne duca celalalt in carca.
Procedand astfel am scapat de multe dureri de cap, cum ar fi: sa dam raportul unul celuilalt despre fiecare chichineatza pe care intentionam sa o cumparam, ascuns bani pentru cadouri / suprize/ ocazii speciale, munca de lamurire dusa cu partenerul daca are obiceiuri de consum/ cheltuiala diferite de ale tale + frustrarile survenite de ambele parti, transformat serile petrecute impreuna in sedinte de contabilitate, redus discutiile de cuplu doar la bani, facturi, cheltuieli etc.
Stim amandoi exact cat castiga celalalt, fiindca procedand asa nu apar motive sa ne ascundem unul de celalalt. Cunoastem amandoi cazuri de cupluri cu banii la comun unde cel putin una din parti „declara” acasa un salariu mai mic decat cel real, pentru a ramane cu bani „secreti”.
Pentru noi functioneaza foarte bine, pentru altii probabil ca nu. Fiecare isi cunoaste situatia personala de acasa cel mai bine, si cat de bine si-o gestioneaza. Astept sfatosii de Internet sa imi spuna unde gresim.
Fix acelasi model il urmez si eu. Nu te doare capul de cheltuielile comune, iar daca vrei sa te rasfeti, nu ai nici o jena.
Corect, transparenta nu inseamna neaparat cont comun. In rest, fiecare stie cum ii e mai bine. Noi, in 20 de ani (casatoriti de 15), am incercat si varianta cu conturi separate si impartirea cheltuielilor dar era prea mare bataia de cap.
Discutii despre bani nu am avut prea des; poate la inceput, cand castigam impreuna ~300 de dolari, pentru a ne organiza mai bine. Reprosuri nu avem de ce sa ne facem unul altuia, stim amandoi ce ne permitem si ce nu, nu avem nevoie sa “cerem voie”.
Un cont comun cu doua carduri in care intra ambele salarii.
Am discutat destul de mult inainte sa ne casatorim despre ce ne dorim, cum ne cheltuim banii si alte detalii financiare si am decis ca nu are sens sa ne complicam viata mai mult decat atat.
Inainte sa ne casatorim aveam fiecare contul lui si imparteam cheltuielile oarecum egal.
Acum o mai anunt eu din cand in cand cum stam cu banii si mai mult ma ocup eu de partea financiara (carduri, banci, facturi, investitii). Iar ea are incredere ca urmaresc interesul nostru si planurile nostre de viitor.
Daca nu aveam dorinte comune si un mod similar de cheltuire a banilor probabil nu ne-am fi casatorit.
Eu sunt solo. Eu fac banii, eu îi gestionez/economisesc/sparg pe prostii. N-am ajuns niciodată într-o relație atât de departe încât să se pună problema unui buget comun (sunt nebuna de 35+ pe care o ocoliți toți
).
Nu știu cum aș proceda.
Dar ideea ca instrumentul meu electronic de plăți (nu mă dau șmecheră, doar încerc să evit o cacofonie urâtă) să stea la altcineva altfel decât accidental (n-am buzunare și nu mi-am luat poșeta), mă face să scot ghearele, colții și toate armele pe care pot pune mâna.
De asemenea, nici în vis nu mi-ar trece prin cap să țin eu la mine cardul lui.
Muncești pe banii ăia. Mi se pare normal să fie la discreția ta.
Când o să te iei cu vreunul, o să puneți jumi juma sau găsiți voi o convenție sa fie bine pentru ambii.
Până atunci, bucură-te de viață și libertate. De coate goale și oase rupte sigur ești sătulă.
Semnat unu ca tine, dar cu un vagin întors pe dos. Ion, electrician de geniu.
vezi sa nu dai peste un brad pitt care iti suceste mintile
@Rv, am citit cândva un banc: cum se îndrăgostesc femeile deștepte (nu că m-aș autoîncadra acolo)?! Ca toate femeile, ca niște proaste.
orice desteptaciune are dezavantajele ei
Definiția lumii din ziua de azi. Toți vor banii la comun, dar nimeni nu e deacord cu cele două gagici.
la comun ,dar sa fie 50/50 contributia
La comun cu nevasta, nu cu prietena.
Suntem casatoriti din mileniul trecut :0 dar avem mentalitati diferite. In casa parintilor mei mama tinea banii desi tata castiga de 3 ori mai mult.
Noi cand ne-am luat, eu castigam mai putin, pe urma am fost egali in venituri ca mai apoi sa ajung sa castig cam de 3-4-5 ori mai mult. Banii erau in casa (defalcati pe cheltuieli curente si pe economii) In prima decada a casatoriei am avut o experienta neplacuta cand am descoperit ca o parte din economii a fost cheltuita aiurea( incetul cu incetul pe cheltuieli curente). Chestia asta s-a mai repetat de 2-3 ori fara sa stiu. M-a deranjat minciuna si tot ce castigam part-time am pus deoparte in secret. In casa venea doar salariul (destul de consistent). In a doua decada a casniciei am fost, anii buni, unic sustinator de familie . Dar pe contul secret eram trecuti amandoi, in caz de ceva sa aiba acces usor .
Economiile s-au dovedit utile in momente dificile sau cand am avut de cumparat bunuri mai scumpe.
Desi atunci cand am descoperit lipsa banilor a fost un soc pentru mine, stiu ca si eu am defectele mele. E adevarat ca disciplina financiara nu e unul din ele :).
Deci nimeni nu e perfect :/ si pana la urma juramantul e =la bine si la rau .
Pe de alta parte, situatiile descrise in cele 2 screen shot-uri sunt… tulburatoare. mi se pare ca ambii sunt prinsi in niste relatii bazate pe minciuna sau pe asteptari diferite.
Nici un comentariu interesant aici, speram sa vad macar niste bani din contul de economii bauti pe ascuns.
… analizand situatiile din cele doua poze, sa stai 8 ani cu cineva si sa pui problema in felul asta, chiar daca e vorba de 4 milioane de dolari, ceva e gresit din start… e clar ca tipul stia ce face, la fel de clar e ca o ajuta pe tipa cu bani… dar ea considera ca trebuia sa o ajute si mai mult cu bani, ceea ce e trist si totodata de ce ai vrea sa stai cu cineva care pune problema in felul asta.
… cazul doi, sa fim seriosi, e exact ca in cazul 1 doar ca a aflat tipa dupa 3 ani ca are tipul pusi bani deoparte…
In real life, cred ca ar trebui sa nu existe probleme de genul in familie, dar „viata e complexa si are multe aspecte” … totusi nu vad cum ai putea sa justifici ascunsul de bani fata de partener, fiind casatoriti… cum ai explica chestia asta fara sa abuz emotional?
Suntem impreuna de… 20 de ani (damn), casatoriti de 8. Nefiind casatoriti la inceput, am tinut conturi separate, asa ca atunci cand ne-am casatorit nu s-a schimbat nimic imediat. Tot istoric vorbind, toate investitiile imobiliare au fost inainte de casatorie. Locuind in apartamentul meu si avand venituri mai mari, cheltuielile si investitiile au ramas pe seama mea. Cand au aparut copiii, regula s-a pastrat, adica salariul ei la discretia ei, iar restul pe seama mea.
Diferentele de venit s-au tot marit in ultimii ani. Stie cat castig, dar nu stie exact cat am pus deoparte si reciproc. Nu a fost dintotdeauna asa, inainte a fost o criza legata de sustenabilitatea cheltuielilor cu scoala.
Cheltuielile curente (in afara de facturi) le gestioneza ea, investitiile le gestionez eu. Vacantele si ce facem cu copiii planificam impreuna.
Ma astept sa fiu judecat de forumisti pe tema asta, dar, cum spun americanii, it is what it is. Ce vreau sa spun e ca fiecare vine de undeva si nu totul e roz pentru oricine.
Nu am avut cont comun in nici o relatie, a fost suficient sa ne stim veniturile si sa cheltuim echilibrat. Pe de alta parte, daca vreunul dintre parteneri ar fi preferat sa avem cont comun as fi zis ok, desi nu ii vad neaparat rostul, la fel cum nu cred ca cealalta varianta inseamna ca ascunzi ceva.
Totul la comun, si la bine, si la rau
Altfel ce dracu de rost mai are casnicia daca fiecare e cu pizda masii? Avem 11 ani e casnicie, si inca 3 (sau 4 nu mai tin minte) inainte. Pe langa casnicie si iubire, suntem si prietenul cel mai bun al celuilalt, discutam orice problema o avem.
Fiecare e imputernicit pe contul aluilalt daca ne loveste masina sau facem AVC, moare unul, e mai simplu asa decat sa umbalm pe la avocati si comisii medicale.
Asigurarile au beneficiar pe celalat si pe copil.
Castigurile sunt aproximativ similare, eu aduc usor mai mult, dar au fost momente cand ea a adus toti banii din casa ca eu eram somer. Sunt curios cum gestioneaza o sitautie din asta aia cu banii separat, presupun ca mamanca pe caiet…
Exista trei carduri, al ei, al meu si unul de cumparaturi / rate etc care e pe numele meu dar e codebitor ca asa a vrut banca. Momentan e neatins, de acolo s-au luat in rate fara costuri electrocasnicele pt bucatarie de ex, ca sa nu blocam o gramada de bani, am impartit la 12.
Cheltuielile curente (intretinere, abonamente, asigurari, combustibili, copil etc) se platesc o luna de pe un card, o luna de pe alalat, dar nu e bai nici daca e doua luni de pe unul.
Investitiile majore (auto, mobila etc, ce este peste 1000-1500 roni) se discuta in prealabil. Acum luam masina, in aprilie am comandat un coltar la Vivre. La fel vacantele, acum de exemplu avem divergente, ea nu vrea ca ii e frica, eu incerc sa o conving ca mai bine o posibila carantina la revenirea din Bulgaria decat o enterocolita sigura de la Mamaia .
In 15 intra ambele salarii, din ce ramane in conturi in 14 se transfera intr-un cont comun o suma „fond de rulment” pentru neprevazute, iar ce ramane (daca ramane) se pune in depozit, investitie, sau se ia valuta.
Cheltuielile neprevazute (masele, infarct + stenturi la socru, futut masina de spalat, alta calamitate) se achita din acel cont comun de „fond de rulment@, daca nu ajunge, se ia din depozite (nu a fost cazul inca).
Haine, farduri, mulineta, guma la bicicleta, cizme, posete etc, fiecare isi ia ce vrea, cu cardul propriu, in general nu cheltuim sume exorbitante. Cerem o parere nu vis a vis de pret ci de look, sa nu radem unul de altul apoi.
E bine, de 10 ani nicio discutie, we don’t fix what is not broken.
Apropos de ce ziceai tu, intr-o zi in parc asa a fost si la noi, cu diferenta ca ea mi-a dat bani, avand poseta, eu find in sort si tricou fara buzunare, nici telefonul nu il aveam la mine. Amicii mustaceau, le-am zis ca fut bine, si azi am primit plata. Ei ascund bani de neveste, spun ca merg in delegatie can de fapt merg la pescuit, cer voie sa mearga la un fotbal etc . Eu nu rad de ei, nu cer voie, doar anunt unde merg, sa se poata da de mine. Si e bine asa.
Din 2005 banii tot la comun. Eu platesc ratele + utilitati + cosul zilnic. Ea vacantele. Ce ne ramane punem deoparte.
Foarte amuzantă prima. Consideră că merită jumatate din bani pentru ca a stat 8 ani cu el. A dracu’ favor i-a facut
Poate demonstreaza tipul la proces ca inainte sa fie cu ea avea 10 milioane, acum a ramas numai cu 4,8, deci ea trebuie sa vina cu 2,6 milioane, jumatate din diferenta.
Fiecare cu cardul lui/ei de salariu. Fiecare mai păstrează bani pe card pentru diverse cumpărături. Restul banilor sunt total la comun. Fiecare își ia ce are nevoie, când are nevoie. Pentru sume mai mari ne sfătuim și luăm sau nu în funcție de argumente. Nu există nici un secret între noi în privința banilor (poate cand e vorba de cadouri de zilele noastre de naștere). Avem încredere unul în altul în privința cheltuielilor. Eu câștig de vreo 3 ori mai mult decât ea și nu am nici o problema să fie totul la comun așa cum ne-am decis acum 15 ani. La bine și la rău.
Banii la cumun, asa am invatat de la bunici si parinti si asa a invatat si sotul meu de la ai lui.
Eu tin socotelile, am grija sa avem un cont de economii care sa ne asigure confort si un somn linistit. La mine in familie, tata se ocupa de bani, iar la sotul meu, mama.
Nu facem cheltuieli importante fara sa ne consultam, nu facem economii fara sa fim de acord unul cu celalalt.
Din salarii, fiecare ne pastram sume mici pe card pentru cheltuielile diverse.
Atata timp cat ambii sunt pe aceeasi lungime de unda , e perfect. Eu si sotia ii tinem separat . Amandoi suntem super de acord cu asta (ajuta si faptul ca nu avem inca copii ). Avem salariile aprox la fel si din astea facem asa :
– Facturi / utilitati etc se impart la jumate
– Cumparaturille mai mari se impart la jumatate ( nu discutam acum de cacatisuri )
– Concedii si orice altceva se impart la jumate
… you get the idea …
– Punem fiecare deoparte o suma de bani in conturile personale de economii pentu ca ne dorim sa cumparam o casa
Si ce ramane , fiecare face ce vrea. Fara discutii inutile cu „de ce ti-ai cumparat x sau y” ( nu o sa uit dezamagirea unui coleg ca nu i s-a „aprobat” acasa sa isi cumpere nu stiu ce componenta de PC ) .
Dar si tinutul la comun e ok, repet, oricare varianta e buna atata timp cat ambii sunt pe aceeasi lungime de unda. O colega si logodnicul ei incepusera sa aibe tot mai multe meciuri pe tema finantelor, desi amandoi castigau ok ( deci nu era vorba de probleme financiare, ci stric ca unu vreoia la comun si celalalt individual ) . Hai sa zicem ca acum e ex-ul
Ei bine, eu mă ocup de mâncare și trențe, el de restul, n-avem buget stabilit împreună pentru nimic, pur și simplu ne luăm ce ne trebuie și când putem, ne luăm și ce vrem. El se ocupă de plătit concedii și face și economii. Habar n-am cum reușește, nu știu contul, știu doar pinurile de la carduri. Dacă termin banii mei, îi cer și îmi dă.
Acum că am și scris, parcă-mi explic un pic de ce sunt cam săracă material.
Si daca unu din voi are un parinte complet iresponsabil si in plus cu o pensie de kkt cum cotizati voi cind tineti banii la comun? Nu ia foc alalalt cind unu trebuie sa dea bani sa nu moara ala batranu?
Pai familia extinsa (socru, soacra) e in egala masura si a celuilalt. Poti sa dormi bine daca nevasta e suparata ca moare mama-sa de foame in timp ce voi mancati la restaurant?
Noi avem sume lunare fixe alocate pentru asta, le viram unul din noi in ziua de salariu. Daca au nevoie de supliment, pot sa ceara (mai ales la urgente, medicamente scumpe etc). Dar cu ce le dam noi si cu ce pensii (de mizerie) le da statul, se descurca.
Parintele iresponsabil trebuie sa devina responsabil. Ca datoria fiecaruia se indreapta catre generatia mai tinara, nu catre cea batrana. Pensia mica? Pai ori a fost o lepra, ori s-a pensionat devreme pe langa lege, ori a muncit ceva prost platit. In orice scenariu i-as scoate ochii cu „uite ce inseamna sa votezi comunisti de 30 de ani”.Am un prieten ce la un moment dat avea o situatie hilara:
– ma-sa statea intr-un apartament de trei camere singura, rebuia sa-i dea bani de utilitati,
– bunica statea intr-un apartament de doua camere singura, trebuie
a sa-i dea bani,
– ma-sa si bunica nu se suportau, de aia statea separate.
Nevasta era foarte ok, nu zicea nimic. Si la un moment dat ajunge pe chimioterapie, un san extirpat, din fericire tumoare benigna, s-a facut bine, dar dupa vreo 3 ani de tratament.
Cand a ajuns nevasta la cutit a ajuns si el la decizii serioase, le-a taiat babelor alocatia si le-a impus sa vanda unul din apartamente, de prefrat ala mare, sa se mute amandoua in ala mic, ca avea nevoie de bani sa nu ramana copilul orfan de mama. Au executat babele imediat si ce sa vezi, chiar se suportau reciproc.
Avem cont comun si doua carduri. Ea n-are venit.
n-are venit, dar are plecat?
Ea nu a mai venit.
Fiecare cu cardul lui/ei.
Bugetul familiei e comun, dăm cu cardul cum ne nimerim la cumpărături, fiecare își cumpără ce își doreste. Dacă rămâne unul fără bani, celalalt ii transferă, ne ajuta și faptul ca nu luam banii în aceeași perioadă.
Ne sfătuim doar la cheltuieli mai mari.
Funcționează fără nici o problemă de câțiva ani.
Card de debit eu si ea in care ne luam salariile.
Card de credit „comun”, la momentul ala l-am facut pe numele meu ca aveam venit mai mare si istoric; la finalul lunii returnam bancii fie direct din debit al meu sau imi transfera ea si returnez
Cont curent de euro unde depunem „economiile”; nu am facut depozit la termen ca nu castig nimic din dobanzile actuale.
In general discutam pe ce cheltuim banii, ajuta si ca ea e mai cumpatata ca mine
Ca si topic separat, dar oarecum nascut din ce am citit aici din comentarii. Sunt cel putin 20 de commenturi care zic cuvantul investitii. Is mega curios ce intelege lumea prin asta . Nu in sensul ironic , ci imi dau seama ca desi eu am tot strans bani , o data cu inflatia + devalorizarea leului vs euro , daca acu un an calculam cat am economisit in euro impartind suma din contul de lei la 4.4 ( 4.5 sau cat era ) , acu impart la 4.85 .
Nu stiu daca o sa doreasca vali sa faca un topic separat, dar strict pornind de aici, ce intelegeti prin investitii ? Cumparati actiuni / dividente ? Cumparati un teren care stiti ca o sa ii creasca pretul ? Cumparati un apartament pe care il dati in chirie ? Imi dau seama ca ceva nu fac bine , dar sunt si genul de „play it safe” , ma tot sunau de la ING sa imi investesc economiile in companii de stat si nu m-am considerat niciodata „norocos” / cu stiinta sa merg in acea directie.
25 de ani din care 19 cu acte, totul e la comun, deşi veniturile sunt debalansate rău de ani buni din „cauza” timpului alocat copilului. Fiecare are nişte mici damblale, nu facem excese, chestii mari discutăm înainte. Ce-i aşa de complicat?
În ambele cazuri prezentate, femeile respective-s niște japițe ordinare.
Ambele vor doar să profite. Tipic americănesc, nu-i de mirare că MGTOW e așa-n floare acolo.
În ambele căsnicii am avut banii la comun, deși eu câștigam de 4-5 ori mai mult ca ele. Niciodată nu le-am interzis nimic, doar le-am rugat să nu toace banii aiurea.
Indiferent cât de educate sunt, tot au luat-o razna…
Una caldă: https://www.hollywoodreporter.com/news/dr-dres-wife-nicole-young-files-divorce-1301103
Ea merită 400 milioane $$$ pentru că…???
Asta e un subiect care ma pasioneaza foarte tare. As spune ca gestiunea banilor familiei e un lucru pe care il studiez aproape obsesiv. Avem banii la comun dar totusi separat :). La intelegere cu sotia, am creat un sistem care merge struna de ani de zile si ne permite sa traim cum dorim fara sa aruncam cu bani aiurea. Totul incepe cu un target de economisire lunara, ce tine cont bineinteles si de estimarea cheltuielilor familiei (mancare, transport, utilitati). Prima data punem fiecare bani intr-un cont comun cu destinatia economii. Nu cheltuim si vedem ce ramane, ci economisim si ne descurcam cu ce ramane. Punem bani si intr-un alt cont comun de cheltuieli curente; avem fiecare card si de acolo acoperim cheltuielile lunare ale familiei. Mai avem fiecare cate un cont propriu, unde lasam lunar o anumita suma de distractie. Cu suma aia fiecare face ce doreste fara explicatii. Cu restul (cheltuieli, economii), totul este discutat si agreat si nici unul nu intra in banii aceia fara a-l anunta pe celalalt. In felul asta, indiferent cat de mana larga sunt eu sau sotia, nu avem fizic cum sa cheltuim mai mult decat avem in cele 2 conturi (distractie+cheltuieli).
Din banii de economii, avem o suma echivalenta cu cheltuielile pe 6 luni de care nu ne atingem. Suma aia e pentru urgente. Restul banilor sunt impartiti in functie de o strategie de alocare a activelor ce am studiat-o si perfectionat-o timp de mai multi ani, in principal prin o gramada de studiu individual, colaborare cu consultanti de mai multe tipuri (pe financiar, fiscalitate, imobiliare etc). Avem obiective pe mai multe orizonturi de timp si activele sunt alocate in functie de aceste obiective. Se mai plange sotia cateodata ca traim „below our means” dar isi da seama ca e o strategie inteligenta. Nu intelegeti gresit, nu sunt(em) zgarcit, dar urasc sa dau bani pe ce nu cred ca merita. Daca simt ca un produs ofera o calitate corespunzatoare pretului, sunt perfect de acord sa platim pretul. De aceea am incurajat-o pe sotie sa isi ia un laptop scump pentru ca o ajuta la munca, dar i-am zis ca mi se pare o tampenie sa dea sute de euro pe o pereche de pantofi. De asemenea tot ce cheltuim din conturile comune este urmarit cu ajutorul unor aplicatii de tracking asa ca nu mai avem probleme de genul „oare pe ce am dat banii”. Bineinteles, eu fiind obsedat, fac statistici, grafice, estimari etc. :). Cel mai bun sfat pe care l-am primit vreodata este ca daca vrei ai o siguranta financiara si sa fii pregatit pentru diverse evenimente neprevazute, trateaza-ti finantele personale ca si cum ai administra o afacere (urmareste venituri, cheltuieli, seteaza obiective etc). In cazul nostru merge chiar bine, iar mie imi place sa fac asta.
Nu stie de banii de la tusha Aglae. Aia da femeie cumpatata cu banii, al de sus s-o odihneasca unde e acum.
In alta ordine de idei, in cazul negru, daca visul tau e sa fii casnica de ce ai intra in datorii de 100.000 dolari pentru studii?
In cazul alb, 5 milioane nu se fac asa simplu, daca tipul ii castiga in anii de casnicie sigur observa si ea. Probabil ca si el avea o tusha Aglae sau chiar Tamara.
Cu un start bun(cateva proprietati, ceva verzisori) in viata si niste baze solide in ale economiei nu-i chiar imposibil de ajuns la sumele alea in state…
La comun. Doua conturi de debit si unul de economii. Acces reciproc, desi nu am accesat niciodata contul ei. Sotia face platile utilitatilor online, transferuri intre conturi-eu avand salariul in USD, practica inradacinata de cand ne-am casatorit, din moment ce lucrez 3 luni on/off. Fiecare isi cumpara ce doreste. Eu cheltui mai mult pentru ca imi place single malt-ul si mai bricolez-nu folosesc niciodata „mesteri”. Concediile si festivalurile metal-eu fac research, rezervari, bilete. Cheltuieli legate de copil-sotia. Taxe si RCA masina si mobre(le repar/ intretin singur)-eu. Ajutat parinti-amandoi in egala masura, fara discutii. Transparenta totala.
Castig binisor acum 2000k in moneda straina. Vreau sa ma marit si sa renunt la job.
Sau sa devina 2000lei ca sa am timp de un copil.
Jobul m-a secatuit prea mult ca sa-l mai vreau.
2000k e cam 2 milioane…
Pai inseamna 2 milioane dar poate si moneda aia straina e cea din botswana…
Scuze, vroiam sa scriu 2000 in moneda straina – k e pus gresit
Nu-s de acord cu toti banii la comun. O parte, bine, dar e absurd sa vedem totul
in roz. Se despart oameni si dupa 30
de ani, implicatiile financiare sunt extrem
de serioase in cazul casatoriei. Da, poate pare lipsa de incredere, dar increderea se castiga, nu se ofera. Si este foarte important ca discutiile despre bani sa fie abordate din timp. Pe scurt, cascati ochii sau punga
Noi avem conturi in banci diferite pt siguranta bancara. Altfel am mutat banii dintr-un cont in altul dupa cum a fost nevoie.
Consider ca este foarte important ca viitorii soti sa se asigure ca sunt pe aceeasi lungime de unda in ceea ce priveste strategia financiara (care sunt scopurile pe termen lung, care este nivelul de cheltuieli curente discretionare). Altfel nu vad motivul pentru care sa te mai casatoresti daca nu esti dispus sa pui totul la comun. In zilele astea nu ai piedici legale in a convietui cu cineva cu care nu esti casatorit, si nici societatea nu se mai uita asa de urat, cel putin la oras. Daca nu ai incredere in celalalt, ramaneti „friends with benefits”.
Cel mai bine este ca pentru cheltuieli mici fiecare sa aiba independenta totala (fie ca au niste bani separati, fie ca celalalt chiar nu are absolut nici o reactie la cheltuielile celuilalt) iar cheltuielile mari sa fie agreate impreuna. Ce inseamna mic/mare depinde de nivelul veniturilor totale si de cum a stabilit cuplul ca vor sa isi traiasca viata in general.
Fiecare cu cardului lui, sotia nu e genul risipitoare, din potriva. La inceput avea salariul mic si mai dadea sporadic la cheltuielile comune. Acum, ca a venit si bebe, am si cardul ei pe mana si incerc sa echilibrez sumele.
am asteptat in comentarii sa citesc chestii mai picante, dar au fost mai mult banale.
hai sa zic eu o faza cu fosta.
banii ii tineam completi separati, nu eram casatoriti si eu si ziceam ca nu am de gand pt ceva timp. chestia cu banii separati avea o logica, pt ca desi noi o duceam greu in facultate ea era genul care isi cumpara haine/papuci din banii primiti de la parinti pt mancare si manca paine cu pateu o saptamana, deci cam iresponsabila.
eu nu o duceam mult mai bine, dar totusi in familia mea au mai fost niste bani si faptul ca eram oameni cu masura cu timpul starea financiara a fost mai buna decat a mediei, cel putin pana ce a inceput bunastarea de dupa 2005-2007.
dupa ce a stat fata asta cativa ani cu zgarcitul de mine s-a mai echilibrat si ea financiar, mai ales cu gandirea.
si acum faza: cu vreo juma de an inainte sa ne despartim i-am imprumutat pe sora-sa si cumnatul ei cu ceva bani consistenti pt noi in vremea aia, aproape toate economiile noastre. cand mi-a zis ca vrea sa luam o pauza si s-a mutat la sora-sa(cica nu mai era fericita, dar nu stia ca eu aflasem ca se recombinase cu un fost) eu am mers la banca si am scos banii din contul ei. eram imputernicit si banii aia erau exact jumate din imprumutul ce il dadusem sora-sii. erau bani stransi dupa ce lucrase prin strainatate, oricum stransi ca am ajutat-o eu cu educatie financiara.
pe urma s-a intors la mine si a mai durat putin pana ce am reusit sa ne despartim. mi-a reprosat ca ‘i-am luat banii’, dar e cu dus si intors, ca erau pana la urma banii mei(jumatatea mea de imprumut). dupa vreo 2 ani ea inca nu primise banii inapoi de la ei, ca erau cam mincinosi si s-au mai si incurcat cu tot felul de afaceri intre ei. nu prea le-a convenit nici alora ca cica ‘nu am avut incredere in ei’ ca mai primesc banii. eu zic ca am avut dreptate sa nu am incredere in ei si sa imi iau banii mei.
sunt curios de parerea altora, nu ca ar schimba cu ceva situatia, dar vreau sa vad alte pareri
Vad ca exista doua categorii:
– cei care tin banii „in comun”
– cei care tin banii „separat”.
Imi este clar ca nu exista o alegere buna si una gresita aici; ci doar o asumare a unei stari de fapt; cu bune si rele.
In fond discutia nu este despre cum sunt cheltuiti banii despre cum sunt pastrati.
In ultima instanta, banii sunt intoteauna cheltuiti „separat”.
Poate cineva dintre cei care detin banii reparat o sa rapsunda:
– Stie „altciveva” de banii tinuti separat?
Ma gadesc ca exista intotdeauna un pic de „bus factor” si cum dumnezeu te ia la el fara bani ai putea sa sa-ti faci un plan cui lasi banii de sub podea si cui lasi unditele (de care nu stie jumatatea ta mai buna si – in cazul asta nefericit – mai … vie). Exista altcineva (gen parinti frati, copii, amanta, etc) care sa stie despre existenta resurselor si cum ar fi ele impartite? Exista vreun soi de testament (chiar si unul nescris)?
Aveti o persoana „de incredere”? O persoana careia sa-i lasati o cutie „cu amintiri” care sa nu fie niciodata deschisa?
Cheltuielile sunt discutate si aprobate de comun acord, dar accesul la bani e restrictionat. Eu nu am card atasat de contul ei de salariu, ea nu are card atasat la contul meu de salariu. Motivul e simplu, nu ma intereseaza sa accesez banii din contul ei, dar vreau o masura de protectie fata de inabilitatile ei IT. Eu fac toate chetuielile cu utilitatile, ea doar cumpara mancare cand e singura la magazin, in rest eu platesc cumparaturile engros. Am un cont mai vechi in care incasez o chirie, cand m-am uitat prin cont era aproape gol. Initial am crezut ca i-a fost clonat cardul, am luat la puricat tranzactiile, vroiam sa sun la banca sa blochez cardul. Cand colo era totul in regula, cumparase vreo cateva luni haine, bluze, cacaturi, sandale, cate 50-70-100 lei, ca erau ieftine. Am turbat, am facut un scandal monstru, peste 3000 de lei aruncati pe nimic. I-am impus sa nu foloseasca din cel cont nimic, altfel tai accesul la el. Nu a realizat ca a chetuit atatia bani, femeie la 47 de ani, da, cam multi bani aruncati cand i-am aratat isprava.
Statistic femeile nu pot tine de bani, fac cumparaturi la impuls, ca era prea frumos cacatul ala. Eu nu cumpar la impuls chestii, orice ar fi, apare nevoia, caut produsul, caut intervalul de pret, gasesc comerciantul corespunzator. Evitarea cumpraturii la impuls e cea mai buna strategie sa tii de bani, te mai gandesti, mai compari, eventual dispare impulsul ala si realizezi ca nu ai chiar nevoie de el fix acum, ca poti trai si fara acel lucru, ca poti gasi unul mai potrivit ceva mai incolo.
Separat. Unele lucruri sunt responsabilitatea mea, altele ale ei. În general eu fac achizițiile ceva mai mari, de obicei cu cardul de credit, dar ne reglăm ulterior. Înainte de achiziții ceva mai costisitoare ne consultăm și luăm decizia de comun acord.
Când au fost ceva perioade mai complicate niște fonduri la comun și avut grijă ca fiecare să fie confortabil. Perioadele complicate ne-au învățat să ținem economii fiecare așa că singura mea grijă sunt cutiile de pantofi care ocupă toată casa.
Astea din exemplu mi se par ridicole. Ce manevre miselesti ar putea face o femeie cu restul de pe cateva inghetate? Fuge in tarile calde? Mai ales ca n-avea buzunare (si eu las telefon si ce mai am la baiat, cand n-am buzunare/ geanta/ borseta/ ciorap/ sutien/ mai bagati voi).