Tinereţe şi priorităţi

Zilele trecute m-am găsit in mijlocul unor tineri de 20-24 de ani. Spirite tinere, care inca n-au dat inca piept cu viata. Ştiţi genul, destul de naivi să creadă că au păreri care contează si că lumea se va plia pe ele. Şi îşi susţin punctul de vedere tineresc până când oamenii mai maturi mustăcesc şi îi lasă să fie tineri şi nesăbuiţi.

Pe ideea “eu sunt tânar, dar deja am descoperit misterele universului”, am făcut o listă cu priorităţile in funcţie de vârstă:

la 15: o să muncesc pentru o bicicletă
la 20: o să muncesc pentru un iphone
la 25: o să muncesc pentru o vacanţă la Amsterdam
la 30: o să muncesc pentru o casă

Oamenii şi priorităţile se schimbă. Cei de 30 pot râde acum de cei de 20, pentru că stiu cum e viaţa la 30, iar cei de 20 se miră ca ideilor lor sunt hilare.

De aceea Zeitgeist e un film bun, că le da impresia că, odata filmul văzut, au decodat deja totul şi viata nu mai are secrete. Urmează 25, un avort, nişte facturi, nişte joburi de rahat şi transformarea a 90% din ei in rataţi şi hateri.

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 3$

62 comentarii

  1. Cat pesimism! Sa inteleg ca eu la 23 de ani ai mei, ar trebui sa visez mai putin?

    00
  2. La fiecare treaptă de vârstă mentalitatea se schimbă, deci şi concepţia despre viaţă. Chiar dacă ştiu că la 20,25 sau 30 de ani voi gândi altfel, acum acţionez specific vârstei.

    00
  3. Undeva lista ta scartaie: multi la 30 de ani muncesc pentru un iPhone si o vacanta la Amsterdam desi nu s-au apucat de muncit pentru o casa.

    La ce varsta se munceste pentru o masina ?

    00
  4. De la varsta la care ti-o doresti!
    In cazul meu la 90 cand nu voi mai fi in stare sa merg pe picioare!
    :))

    00
  5. in mare ai dreptate

    00
  6. Nu e nimic rau in a avea scopuri financiare pe termen scurt, cat timp ai un obiectiv pe termen lung. Scopurile pe termen lung implica automat ca munca sa fie ceva ce se muleaza pe capacitatile tale si te poate ajuta sa te dezvolti pe plan uman si profesional.

    Acum ca am terminat discursul corporatist, vreau o bicicleta :P

    00
  7. Stai sa vezi cum gandesc cei din liceu. Oricum, primele planuri incep de la sapte ani, cand iti faci planuri de economii pentru dulciuri :))

    00
  8. Nu neaparat…eu la 22 de ani lucrez pentru lucruri mai importante. In nici un caz nu pentru un Iphone.

    00
  9. Eu la 30 de ani muncesc sa platesc facturi…se pune?!

    00
  10. Eu la 35 de ani nu mai muncesc… se pune? :)

    00
  11. Nenea, nenea, tare le mai stii tu pe toate. Nu ne-nveti si pe noi, puletii astia mai tinerei, cu ce se mananca toate alea? Sa-i chemam si pe parinti, poate-poate mai invata si ei ceva, pe ultima suta de metri.

    00
  12. La 40+ putem munci pentru amanta? :P

    00
  13. Prioritatile ti le fac altii si tu le asimilezi ca fiind ale tale; probabil singura exceptie e dupa iesirea la pensie cand singura ta prioritate e sa mai respiri ;) Asta se vede foarte bine in ce isi doresc oamenii de anumite varste in epoci diferite. In orice caz acest gen de vise sunt utile pentru evolutia noastra ca specie – din totdeauna progresul si-a avut originile in universitati, acele locuri magice in care se intalnesc oameni mai in varsta (selectionati natural in sensul de inteligenta, cunostinte si experienta) si grupuri de oameni in zona “20”, plini de vise si fara experienta.

    00
  14. si tu esti un mic “hater” daca esti de parere ca 90% dintre romani sunt “ratati si hateri”.

    00
  15. ai uitat de aia care si la 30 de ani, inca stau cu parintii.. :)

    00
  16. Eu la 30 de ani mi-am luat casa, masina, bicicleta si iPhone, desi nu chiar in ordinea asta. La Amsterdam inca n-am fost. Asa ca… e cazul sa ma intorc la munca.

    00
  17. eu muncesc sa-mi fac cea mai tare capela din bellu :)

    00
  18. munca e importanta, faci ceva util, iei un ban si nu te plictisesti stand singur acasa intre 4 pereti. daca nu as lucra probabil as deveni grasa si alcoolica in cateva luni de stat degeaba.

    00
  19. Nu toti sunt asa, mai sunt si altii la 20 care vor sa aibe ceva al lor :)

    00
  20. Si la 15 ani dam piept cu viata, numai ca intr-un alt mod decat la 30. Poate trebuie sa dai un examen foarte important, sa schimbi colectivul si o parte din prieteni, etc. La fel cum unuia de 40 i se par usoare lucrurile astea, la fel si un pusti de 15 nu intelege de ce e asa greu ce face tata. Toti dam piept cu viata la toate varstele.

    00
  21. dar tu la ce visezi? Ca tu vad ca le stii pe toate si dai sfaturi despre ce ar trebui sa faca toata lumea :)

    00
  22. Aaau, ce s-a schimbat lumea. Nu cumva e cam defetistă puştimea de azi?Eu de la 16 ani am încredere mare în opiniile mele. Nu-i bai dacă mai şi greşesc, …dar chiar trebuie să luptăm pentru ideile noastre…bune.:) A fi tânăr însemnă să fii plin de elan, nu timorat. Priorităţile mele, la 30+? Ca ale tuturor celorlaţi oameni: împlinire, sănătate, iubire, frumuseţe, voinţă de putere. Fiecare însă le dobândim în grade diferite, e drept…

    00
  23. daaaaaa, a iesit lumea sa se laude: eu la 20 de ani lucrez pt lucruri mai importante…; eu deja am casa…; eu sunt cel mai tare de la mine de pe scara…;
    cu iacht sau vila la monte carlo nu e nimeni? hai copii, nu va sfiiti, bagati mindrie, ca si-asa nu va poate verifica nimeni…

    00
  24. @hoata: a fi tanar e o etapa, din pacate. iti zice zoso, eu, si iti vor mai zice si altii. toti au trecut prin asta. iar increderea mare in opiniile proprii sa stii ca e un atribut al batranilor, nu te lauda cu asa ceva; nu e asta cheia progresului, ci mai degraba e un refugiu intr-un univers frumos, mic si propriu… na, asta zice unul de 34 de ani, si e doar o parere, bien sur

    00
  25. eu la 20 munceam pentru băutură

    00
  26. Io unu muncesc sa mi se faca un muzeu.

    00
  27. pai si la 35 ? la 40 ?

    00
  28. eu am inceput de la 18 ani sa lucrez iar la 22 de ani muncesc pentru casa..

    cred ca depinde mai mult de personalitatea fiecaruia sau de cat de repede respecta etapele alea, dar e adevarat cu timpul iti doresti din ce in ce mai multe lucruri.. chiar daca iti folosesc cu adevarat sau sunt doar mofturi.

    00
  29. Eu de la 21, momentan sunt la 22, muncesc pentru nivelul intre 25 si 30, creca am gresit pe undeva in viata. Oricum, sa stii ca sunt si tineri cu picioarele mai pe pamant decat restu, si care au vazut ce inseamna ca ai facturi de gaz de platit, si cu dorinta sa aiba propriul apartament in loc de platit chirie.

    00
  30. la 20 munceam rar si beam banii (fix ca serban mai sus)
    la 25 munceam pentru chirie, masina si bautura
    la 28 munceam pentru chirie,masina , bautura si bicla
    la 30 o sa muncesc pentru casa, masina , bautura si bicla

    00
  31. Foarte corecta analiza. Asa eram si eu la 15-20 de ani, visam o geaca de piele si sa imi cumpar schiuri. Oricum, acele lucruri sunt valabile in orice colt al lumii, nu doar in Romania. Ma rog, cu exceptia Africii si a Asiei sarace.

    00
  32. “I am not young enough to know everything” (O. Wilde)

    00
  33. E normal sa fii mic si prost.

    Problema e ca altii sunt foarte mari si foarte prosti si mai conduc si tari.

    00
  34. Icegrim, ei, ei, ce rău îmi pare că m-ai citit superficial. :) Şi eu am 30+, repet! Încrederea mare, nu prea mare, în ideile proprii înseamnă să fii om dintr-o bucată. Aşa prefer să fiu: femeie ,,dintr-o bucată”( a, mă rog, cu ajustări de talie etc. hihihi) E foarte important şi să spui,, am greşit” chiar dacă ai ,,ideile tale”. A greşi o dată, toţi avem dreptul,…dar de două ori e deja de mai multe ori… Îmi asum ideile şi greşelile, pe scurt! :)

    Cât despre generaţia de adolescenţi de acum: uneori sunt prea apatici, prea introvertiţi. Cantitatea de tehnologie cu care se dotează e invers proporţională cu aptitudinea lor de a se exprima. Au o lipsă a ,,chefului de viaţă”, ce mai!

    00
  35. bai …dar nimeni de aici nu munceste pentru copii lui ???

    00
  36. cred ca odata cu trecerea timpului (peste 20,30 de ani) o sa ti para la fel de pueril acest post precum ti se pare acum gandirea mai tinerilor tai prieteni de care ne-ai vorbit mai sus… argumentul ar consta in faptul ca ordinea prioritatilor in viata ai stabilit-o exclusiv din punctul de vedere al nevoii de consum a individului..la fel de bine puteam fi si o societate de viermi inelari daca prioritatile noastre s-ar rezuma la a trudi pentru o bucata de salam la 10 ani sau o vila cu piscina la 40 .. salutare!

    00
  37. @Didi, atat de tare tind sa te contrazic in ce spui! In ziua de azi, muncesti pt un iPhone inainte sa muncesti pentru o casa.
    E vorba de o permutare de valori: gandim pe termen scurt si in rezultate rapide… In ziua de azi ne grabim, iar o casa ia mult timp:)

    00
  38. Mda..varsta si munca..2 lucruri care mereu se bat cap in cap…
    In fine..eu am 17 ani..si sincer..de la 14 imi cistig bucata mea de paine..nu sunt angajat..nuu..inca nu ..dar ser sa fiu in viitorul apropiat,la 15 ani am luat primul salariu..si asa 3 ani la rind..(vara)..apoi..am trecut la treburi pe net..mici afaceri….si stiti ? Am banii mei..desi inca stau cu parintii..Mult conteaza cum te introduc parintii in viata..cum te baga la lucru…si cum accepti tu lucrul asta …Bafta ;)

    00
  39. @hoata: fata de increderea in ideile proprii am o retinere, pfuuuu, maaare. de ce? pt ca se poate manifesta la oricine, indiferent de calitatea ideilor.
    iar referitor la adolescenti: la naiba, toti am fost asa, astia de acum au doar alta baza materiala (si spirituala?); nu merita judecati pana la urma, niciunul nu vrem sa facem copii gen granule “instant adult”…

    00
  40. Cine munceste pentru Bicicleta, Iphone si vacanta la Amsterdam inseamna ca au deja o casa. De asemeni inseamna ca le munceste altcineva pentru mancare, apa calda, caldura, gaz si telefon. Cred ca toata lumea normala munceste pentru casa si mancare, iar ce ramane dupa asta se duc pe bicicleta, iphone si vacante la Amsterdam.

    00
  41. Icegreem: Ceva îmi spunea c-o să ne înţelegem. Despre făcut copii,ooo, numai de bine…….au, da ce voiam să spun????? Ă, da, mi-am amintit :):

    Adolescenţa rămâne rebelă. Am fost o adolescentă rebelă în idei, dar totuşi responsabilă, cu picioarele pe pământ. Ce-mi doream atunci, cam tot aia vreau şi-acum, o parte mi le-am realizat, dar m-am străduit al naibii. N-am aşteptat să-mi pice din cer.

    Pe scurtătura scurtăturii: să facem copii, că e foarte plăcut, dar să ni-i educăm responsabil, să-i îndemnăm să facă, nu să aştepte. Să facă, să( se) construiască, să( se) descopere. Ai înţeles, nu-i aşa, că mă preocupă în ce lume îmi creşte băiatul. Nu ne putem creşte copiii între ecrane, trebuie să le încurajăm simţul realităţii, gustul pentru o viaţă activă, dinamică.(… se cheamă investiţie în viitor ,nu?)

    00
  42. am aruncat si eu o privire la lista cu bloguri recomandate de tine. si ma abtin. inteleg ca trebuie sa existe o nisa in domeniul asta. dar in mare parte nisa asta e creatia ta. si stii ce inseamna asta? ca e arhiplin netu’ de zoso nereusiti..

    de ce n-ai lasat nisa sa se formeze singura?

    cum ar fi sa vezi peste tot pe strada copiile nereusite ale angelinei joli? e plin netu de zoso nereusiti.. si stii care e culmea? ca tocmai astia sunt haterii tai.. pentru ca numai un om care incearca sa te copieze isi pune problema cat castigi, ce faci si ce mananci.. intelegi? ai vrut nisa, uite nisa..

    00
  43. @hoata: e frumos ce ai zis (fara misto); am o problema cu investitia in viitor… probabil si noi am fost o investitie, si parintii nostri, dar beneficiarul care a investit? el unde e? cand se va bucura? cat timp? nimic nu e o investitie in viitor. viitorul valoreaza fix cat durata medie de viata si nimic mai mult. dar e prea mult de discutat….

    00
  44. Zoso,

    Te citesc si te felicit ca pe un fenomen. Ai cadenta, ai bule, pe ici pe colo si putin alcool, foarte bun pentru schimbat mai lin dimensiunea. Ce ti-ar mai trebui, dupa gustul meu, un varf de lingurita de rafinament si un “spelling” anti scapari din viteza cum ar fi cele din textul de azi: “tineri … spirite tinere care inca n-au dat inca…”

    Succes si inspiratie!

    00
  45. aia cu la 20 muncesc pt un iphone se potriveste si in cazul meu. bine, nu iphone, ci vivaz pro :D

    in alta ordine de idei, daca la 20 de ani stai cu parintii, iti vezi de facultate, si eventual esti angajat, nu vad ce ar fi rau in a avea astfel de prioritati, de genul: muncesc pt o bicicleta sau pt un telefon, sau in general pt un lucru pe care acum il consider important, dar in maxim 6 luni isi va pierde valoara

    00
  46. bicla isi pierde in 6 luni valoarea? Cum pl lu zoso?

    00
  47. @Icegrim
    Ia-mă încet,…. cu nihilismul vreau să spun, hihihi, …că nu l-am mai citit cam de multişor pe Nietzsche. E drept că după exitus ,,cine ştie ce-o mai fi”, dar prefer să n-o spunem chiar aşa copiilor noştri. Să-i lăsăm să se bucure. Dacă am crede cu tărie în ,,vanitas vanitatum” nu ne-am mai perpetua, la urma urmei.

    00
  48. @hoata: ba ne-am perpetua, daca ne-ar placea si am sti sa ne jucam asa, dezinteresat si sincer… dar noi nu ne jucam!

    00
  49. La 30 pentru casa, dar depinde mult si cu cine faci banking… :)

    00
  50. in functie de cand traiesti acei ani, se schimba obiectivele. tu la ce te-ai fi orientat la 20 de ani intre 1981 si 1989? sau la 15 ani intre 2001 si 2010?

    00
  51. eu stau acum la varsta de 5 ani si ma uit la creioanele astea colorate si ma gandesc ca nu asta vroiam sa ajung cand aveam 2 ani.

    00
  52. eu am 25 si lucrez pt o casa (poate fi si in bucuresti). fete interesate ?

    00
  53. Icegrim: Am să las discuţia aşa, că altfel am putea dezbate până mâine. Mă voi gândi la ce-ai sugerat, dar nu însemnă că voi accepta până la capăt. Faci un pic apologia plăcerii pure( în speţă sexuale, aici). Eu zic că nu ne putem elibera de ,,memento mori” în subconştient nici în timpul,,perpetuării speciei”( eufemism). Nu uităm că vom muri şi că asta va fi definitiv, nicio clipă. Copiii? Sunt ,,ocaziile vieţii” să dăm maximum din noi şi să ne prelungim carnalitatea. Când văd că fiul meu este ,,bucată din mine” mă regăsesc în el, simt că trăiesc încă o viaţă, simt că voi muri…dar nu de tot.( Acuma te pomeneşti că te-am determinat să iei decizia să devii şi tu părinte…hihihi, o, nu acesta mi-era scopul… las’ că nu pari omul să fii convins uşor, hihihi).

    00
  54. E trist daca tu ai ramas doar cu atat dupa acea intalnire.
    Ai fi surprins sa afli cum ai fost tu perceput in randul lor.

    00
    • @Delphina: credeam că din text se inţelege că nu contează, pentru că tinerii sunt tineri. acum, dacă nu ai inteles asta si tot crezi că ai o părere, e dreptul tau.

  55. @andrei: ai prins puţin sau deloc din era comunistă. Atunci ideea de bază nu era “muncesc pentru ceva”.

    Mai degrabă era “muncesc sau mă fac că muncesc pur şi simplu, fără vreun obiectiv, numai ca să mă vadă vecinii, cartierul, băieţii veseli cu ochii albaştri şi şefuţul local de la partid cum ies pe uşă la 7:00 şi mă întorc la 16:00”.

    Exista şi un proverb pentru asta, “să fii în rândul lumii”. :D

    ~Nautilus

    00

Susținere

Susține acest blog cumpărând de pe eMAG prin acest link sau de la PCGarage prin acest link.