TopBlogZosoblack

Textul obligatoriu despre revoluție

Eram la bunică-mea și mă uitam la televizor, și totul era interesant la televizor, că în mod surprinzător era program în timpul zilei, vinerea, și aveau loc lucruri (televiziunea emitea doar seara și doar victorii ale partidului, deci televizorul era deschis doar la desene animate duminica). Maică-mea se ambalase să se ducă în oraș, la proteste, proteste aveau loc și în casă, că poate n-ar trebui să meargă că moare. Eu chiar văzusem pe stradă, de la balcon, un soldat cu mitraliera în mână care se ascundea după copaci. Și mai trăgea lumea din când în când și eram dezamăgit că nu se auzeau împușcăturile ca în filme, ci doar ca niște pocnituri de chiușor mai slab, cu doar trei capete de bețe de chibrit.

Seara a venit taică-miu de la uzină, fiind în Brașov, evident că lucra la o uzină de armament. A fost funny, că a stat vreo câteva zile acolo și s-a întors cu o barbă care albise brusc. Mi se părea cool atunci. În avântul revoluționar se spărsese un dulap cu kalașnikoave, oamenii le luaseră și acum se împușcau unii pe alții (nu prea se spune, dar la Revoluție, în confuzie, s-au împușcat mulți oameni între ei) și ăsta a încercat să le recupereze, cât de cât. Dintr-un accident de-ăsta îi muriseră patru colegi și unul scăpase doar fără un picior.

Ne-a luat pe mine și pe frati-miu și a zis hai să mergem acasă. Am mers noaptea pe niște străzi super-pustii, încet, cu taică-miu holbându-se în toate direcțiile și ținându-ne cumva în spate. Era neînarmat, că era convins că gloanțele atrag alte gloanțe. Când să traversăm Calea București am văzut un tanc care patrula pe stradă. Taică-miu ne-a ascuns în timp ce eu încercam să arăt semnul victoriei, știi, ăla cu degetele. Tata s-a prins de ce parte erau ăștia (că armata a tras și în populație, fără jenă atunci, și fără să-și ceară scuze vreodată), știa ceva jargon militar după 15 ani de militărie și-am trecut. Apoi m-a dădăcit un pic să nu mai sar repede când văd soldați, că chiar dacă poartă uniforma românească, nu înseamnă că sunt neapărat de partea noastră, că poate nu suntem românii care trebuie.

În bloc se făcuse un comitet de luptă anti-terorism, câțiva vecini stăteau de pază cu bâte în mâini la intrarea în scară, cu rândul, chestionând orice om care nu era de-acolo. Noi, copiii, eram bucuroși, că nu trebuia să mergem la școală sau să facem teme, că erau lucruri mai importante de făcut, cum ar fi să stăm pe casa scării și să băgăm panica în adulți foindu-ne aiurea.

În seara aia a venit un vecin acasă, ăștia erau să sară cu bâtele pe el. Omul lucrase la uzina Steagu, în 87 ieșise în stradă să comenteze că nu-i place comunismul. Știi cum alții au comentat că nu le place comunismul și povestesc acum ce nasol era cu domiciliu forțat în vilă de protocol? Ei bine, vecinu’ nostru n-a avut norocul ăla și a fost trimis într-un alt oraș într-o uzină și mai nasoală și a avut interdicție să calce în oraș. Și nici familia nu putea să-l viziteze. Omul era cel mai frumos bărbat din bloc, un fel de Ovidiu Iuliu Moldovan, toate vecinele oftau după el. Când s-a întors era mai bătrân și mai urât cu 20 de ani, nici nu l-au recunoscut ăștia. Era chiaun și obosit, fugise noaptea pe străzi, venise cu naiba știe ce tren până la Brașov mâncat de frică nu că ar putea fi împușcat, ci că nu va ajunge vreodată acasă, și a căzut acolo lângă cutia poștală pângând.

Și toată lumea era un car de nervi, toți erau tensionați la maxim, toată lumea urla și căuta vinovați acum, că uite, ăla a colaborat cu comuniștii, ăla m-a turnat la securitate (se știa de pe atunci) și stăteam toți baricadați în blocuri cu ochii la televizor și din când în când mai pleca o expediție după de-ale gurii sau în centru, la Revoluție. Că nu știai dacă banii mai sunt valabili, dacă mai dă cineva salariu, dacă proviziile din casă te țin până trece scandalul și cum naiba îți îngropi morții de pe stradă și care din apropiați te va vinde cu tot cu familie în lagăr doar să-și scape pielea.

La televizor era RomâniaTV pe steorizi, se dădeau fakenews în prostie (uitați-vă cu atenție la ce dădeau televiziunile occidentale, să vedeți cum erau scoase știrile din burtă în primele zile), unii erau mândri că putea să fumeze în studio, nu ca pe vremea lui Ceaușescu, știi doar, auzeai doar cum la Timișoara au fost tăiate gravidele, scoși copiii, aruncați pe caldarâm și apoi cusute burțile cu sârmă ghimpată, cum cutare de la blocul de vizavi a fost găsit cu creierii împrăștiați pe trotuar, gropi comune, copii omorâți într-o veselie, de-astea.

Și-aveam un vecin la parter, unu’ Ion, un moldovean de-ăla de la țară care fusese luat cu arcanul la uzină. Și după câteva zile de spaimă generală, ăla a ieșit din bloc trăgând după el un bici de-ăla lung de nouă metri, s-a dus până în mijlocul intersecției pustii și a început să-l rotească, să-l pocnească și să urle din toți plămânii urări de sărbători. Și-a scos și un damijon de vin, a băut cu sete din el și a continuat să pocnească din bici și să strige colinde până am ieșit toți din blocuri.

Și ne-am adunat toți acolo și pentru prima oară în mulți ani nu ne-a mai fost frică.

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 3$

24 comentarii

  1. In zilele alea, din ce-mi mai aduc eu aminte, baga TVR desene animate la greu, intrerupte doar de transmisii in direct. Pentru copii era mana cereasca…

    00
    • Eu țin minte ca la un moment dat au vrut sa bage un film.. Ringul. Ceva cu box.. Și nu l-au dat pe tot ca și-au dat seama ca e cam de rahat sa dea filme în timp ce se moare în strada. Apoi peste câteva zile, au dat Superman, noaptea târziu.. Parca pe la 1. Mi se părea ceva incredibil.

      00
    • Asta e tot ce tin minte de la revolutie… filmul Ring cu Sergiulica…. Aaaaaandreeeei!! :))

      00
  2. NOU
    #4

    foarte pe scurt despre Lovitura de Stat si Revolutia din 1989:
    – Securitatea cu ajutorul Complicilor Armata Roamana si Esalonul doi al Partidului Comunist, intr-un context Geopolitic favorabil, au vrut sa-l schimbe pe Ceausescu cu Iliescu! Atentie, fara a schimba radical Regimul. Planul gandit cu cel putin 2 ani inainte, a fost “dejucat” de furia oamenilor care au zis NU Comunismului! Atunci Securitatea s-a suparat pe principiul “adica vi-l dam jos pe Ceausescu, il impuscam si voi sunteti nemultumiti?” atunci #Ue si Gloante in Decembrie 89 + Ianuarie 90 + Martie 90 Targu Mures + alegeri Mai 90 + Mineriadele din iunie 90 + Mineriade sept. 91 + 30 de ani in care Securitatea a facut ce a vrut din Tara si Poporul asta!
    Sfarsit!

    00
    • corect! in armata romana, ofieterii de rang mai inalt vorbeau despre tov. iliescu, care se antrena pe tusa pentru schimbare, inca din vara lui 1987. FSN emanase cu mult inainte de dec.1989 (1985 sub numele de Comitetul Salvarii Nationale). Securitatea a inteles un lucru simplu atunci: economia de piata, de tip capitalist, este mult mai profitabila decat economia de stat, centralizata. Just business!

      00
    • “care au zis NU Comunismului!”

      Au zis pe dracu. Peste 85% au votat cu Iliescu peste cateva luni. A se scuti. poporul in majoritatea lui il durea in cur ca nu era libertate, singurul lor deranj a fost golul din mate si frigul din apartmente. In rest, chiar si fara curent, ar fi putut trai linistit.

      00
    • @vlad_tiran

      Corect, foarte bine explicat.

      Asta e și viziunea mea, dar când zic unii mă fac conspiraționist și că nu îmi bat joc de memoria celor care au murit la revoluție.

      Nici vorbă, au fost oameni care au murit sincer și își merită titatulatura de eroi. Dar să nu ne amăgim că dacă nu se dorea schimbarea de sus și dacă nu era pregătit și anticipată lovitura de stat, se întâmpla ceva.

      Se întâmpla ca la Brașov. Închideau toată Timișoara, îi curățau pe toți și aia era. Dacă au avut gândirea aia macabră să ardă pe cei 47 sau câți erau…credeți că nu escalau dacă trebuia?

      Dar cum zici tu, liderii armatei știau deja ce trebuie sa se întâmple, au lălăit-o că dacă auzi cum tună și fulgeră Ceaușescu pe teleconferință la ei că de ce nu folosesc muniție de război, că de ce nu au rezolvat problema, etc.

      De fapt ăia gândeau foarte cinic, reprimăm dar nu reprimăm prea tare că vrem revoluție, știau ce urmează și o mai întindeau până scăpau de dictator…

      00
    • „Securitatea cu ajutorul Complicilor Armata Romana si Esalonul doi al Partidului Comunist, intr-un context Geopolitic favorabil, au vrut sa-l schimbe pe Ceausescu cu Iliescu! Atentie, fara a schimba radical Regimul. Planul gandit cu cel putin 2 ani inainte, a fost “dejucat” de furia oamenilor care au zis NU Comunismului!”

      Până aici e foarte corectă analiza, cu adăugirea că evenimentele de la Timișoara, neașteptate, au grăbit acțiunea și s-au alăturat contextului geopolitic care a constat, printre altele, în retragerea influenței URSS din țările Tratatului de la Varșovia. Doctrina de securitate a lui Gorbaciov s-a și numit informal „Doctrina My Way”, adică fiecare stat se apără cum vrea, URSS nu mai plătește pentru securitatea altor țări, motivele fiind economice – nu mai aveau bani, economia centralizată și planificată arătându-și limitele. De aici și oportunitățile politice pentru contra-elitele din țările din Tratat. La noi Ceaușescu nu a înțeles asta și ce a urmat a fost probabil cam așa:

      Armata, după ce a contribuit la represiune împreună cu DSS și MAI (au tras toți), a înțeles că nu putea merge mai departe, erau prea mulți oameni în stradă (încurajați și de ceea ce s-a întâmplat la mitingul din 21).

      Stănculescu a încercat să scape de răspunderea reprimării și și-a pus piciorul în ghips. Milea, după ce a dat ordin de înnăbușire a protestelor la Timișoara și apoi la București, nu a mai suportat presiunea și s-a sinucis. Posibil că a vrut și el să evite răspunderea și să încerce doar auto-mutilarea, dar nu i-a ieșit (Năstase a fost mai șmecher). Presiunea era dublă: avea remușcări de conștiință plus propuneri de arestare a lui Ceaușescu.

      După ce Milea a murit, Stănculescu a jucat la două capete, până și-a dat seama că
      Securitatea (DSS) nu mai era de partea dictatorului. Poate știa mai demult, dar nu era sigur că le reușea manevra. nu știa ce să facă dar a înțeles până la urmă. Ca să scape de consecințele ulterioare înlăturării lui Ceaușescu a trecut „de partea poporului” și a preluat puterea pentru scurt timp. După aceea cred că a început negocierea cu „emanația” civilă a revoluției, adică cu contra-elita din umbră condusă de Iliescu (eșalonul 2 al partidului, dacă vrei, dar au fost și persoane din afara PCR).

      Lovitura de stat militară a fost urmată de predarea puterii către conducerea civilă (Iliescu și comp.), posibil după obținerea de garanții, ceea ce s-a și văzut, unii generali au primit funcții în Armată și în noul guvern. Grupuri mari de oameni erau încă în stradă și strigau că nu mai vor comunism, unii strigau doar prin contagiune. Nu știu cât a contact în desfășurarea ulterioară a evenimentelor. Acasă, în fața televizoarelor, erau mult mai mulți care voiau doar căldură, apă caldă și mâncare. Și nimeni vreodată nu-i poate condamna pentru asta.

      Acum încep luptele. Securitatea se simte nedreptățită, cum ai zis tu, adică ei au fost primii la complot și ultimii la noua putere și mai sunt și țapul ispășitor? Armata a fost prima la tras cu tancul și acum era adulată de popor și cu funcții? Nu era corect, și-au zis. Pe lângă revendicarea resurselor de putere și de prestigiu, Armata și Securitatea (decidenții celor două instituții) se temeau și de răspunderea penală pentru ce se întâmplase până în 22. Pedeapsa capitală nu fusese abrogată încă. A urmat așadar diversiunea, actorii principali fiind cei din MApN și cei din DSS, victime fiind civili și militari în termen. La acestea se adaugă răzbunările personale sau eliminări de persoane care știau prea multe. Gărzile Patriotice au pus și ei umărul. În acest context, negocierile pentru puterea în stat continuă pe la CC, pe la Televiziune și cine mai știe pe unde și prin ce canale. Televiziunea a fost folosită și pentru diversiune, vezi mesajele și bilețelele de tot felul citite la tv. Între timp au loc și ascunderi ori distrugeri de documente compromițătoare.

      Ceaușescu moare, probabil conducerea civilă, Securitatea și Armata cad la pace. Dar dușmănia dintre ei continuă până în zilele noastre. O parte a DSS s-a transformat în SRI, SPP, STS, altă parte în SIE, altă parte a construit democrația și capitalul românesc. Armata e în continuare pe primele locuri la încrederea românilor. Totuși, deși armele sunt în rasteluri, lupta continuă sub alte forme, iar câmpurile de luptă sunt cel politic (partide), juridic, economic, presa liberă etc. De ce e atâta bătaie pe „justiție”? De ce nu se oprește migrația politică și de ce apar în Parlament partide care nu participă la alegeri, nu le-a votat nimeni (UNPR, Pro România etc.)? Doar mă întreb. Astfel, de 30 de ani securiștii și urmașii lor se luptă cu generalii și urmașii lor, ceaușiștii și urmașii lor cu cei care l-au dat jos pe Ceaușescu, securiștii buni ( de ex. SRI) și urmașii lor contra securiștilor răi (de ex. SIE) și urmașilor lor, Băsescu cu Ponta, Luluța cu Ghiță și așa mai departe. Noi avem pașapoarte și putem pleca oriunde ne ține portofelul. Nu mergem să votăm pentru Parlament, instituția fundamentală a democrației, dar ne înghesuim, ne batem să votăm pentru un om (unul singur) și vrem ca el să aibă cât mai multă putere, pentru că noi știm că un singur om nu poate greși, dar 400 da. Am învins!

      00
    • @bugsy
      Păi de aia Armata i-a predat puterea lui Iliescu, la Ministerul Apărării. Chiar dacă inițial au contribuit la represiune, în final au luat puterea în sta și au predat-o mai departe civililor conduși de Iliescu, după câteva ore. Probabil era singura posibilitate, pentru că Ceaușescu nu ceda altfel.

      00
  3. Doar pentru fraza asta de final și ar trebui să rămâi în istoria literaturii române. Aveam 12 ani la revoluție și exact ăsta a fost sentimentul :sfârșitul fricii. Au venit altele apoi. Dar frica ca mod de viață nu a mai fost.

    00
  4. La Rosiori de Vede teroristii au otravit apa, noroc ca era Craciunul si toti trecusera pe tuica si zaibar.

    00
  5. Câteva frânturi de amintiri, de la 13 ani, toate de prin 22-26 decembrie, la țară prin nordul Moldovei:
    – teroriștii locali/rușii care s-au dovedit a fi primarul și prietenii care ieșiseră beți la vânătoare
    – montajul ăla trunchiat și neclar cu execuția și discuțiile conspiraționiste de după
    – prima dată când TVR a dat Ferma Animalelor, a fost wow chiar și cu mintea aia de copil
    – am plecat spre Bacău, în gară la Botoșani l-au luat ”gărzile” pe taică-meu (era bărbos și cu o manta lungă de piele neagră, profilul perfect de terorist), l-au ținut vreo oră
    – acasă, tot apartamentul puțea a vin, se dăduse pentru prima dată căldură după mult timp și o damigeană pocnise

    00
    • Ati nimerit cand ma asteptau pe mine in trenul cu teroristi? Era plina toata zona, toate apartamentele cu geam spre gara erau pline de mitraliere, daca stranuta unul mai tare, iesea frumos de tot.

      00
  6. Noi plecaseram spre cimitir sa-l ingropam pe bunicu’ (saracu’ a apucat sa vada la televizor inceputul revolutiei, a murit usurat), noi claxonam de mort si toata lumea pe strada vesela, dadea din maini si claxonau si ei; a fost o inmormantare la care toata lumea era vesela, bea vin si radea.. imi aduc aminte ca in slujba si preotul a zis ceva de caderea comunismului, nu imi mai aduc aminte formularea, insa toata lumea simtea ca se intamplase ceva unic, ne rupeam de trecut si viata noastra avea sa se schimbe definitiv.

    Cred ca nici daca pica din cer vreun meteorit ceva nu iesea asa fierbere si surescitare.

    00
  7. Aveam 9 ani la Revolutie si tot ce tin minte este ca parintii m-au trimis la tara, la Scornicesti. Am vazut bunicii si unchii socati cand am iesit din casa cantand ce auzeam la televizor – Ole ole ole Ceausescu nu mai e. Mi-au spus imediat sa tac si sa intru in casa ca cine stie cine ma aude.

    00
  8. n-am citit – vreau doar sa vad daca la alt articol am acelasi iconita

    00
  9. In copilaria mea, perioada 79′-86′ ca’n 86 ai mei s-au despartit si se futu copilaria mea, biciul era una din bucuriile anuale…erau adevarate intreceri care il face mai frumos si pocneste mai cu spor din el. Niciodata nu mi-a fost frica sa-l pocnesc si sa sa fiu fericit de asta. De ce e text obligatoriu? ca tot Gheorghe-le si Maria de peste 45 am trait-o cam la fel. Iar cei tineri care n-au prins simtitul in perioada comunista nu pot intelege.

    00
  10. Eram la tara cu sora-mea, eu intr-a noua, ea intr-a opta. Cind a inceput revolutia ne zbenguiam prin curte. Intram in casa, dam drumul la televizor pe sirbi, poate prindem niste desene. Din reflex, dam si pe romani, desi nu era program la ora aia. Caramitru la tv. Prima data am crezut ca e vreo piesa de teatru, ceva. Dupa citeva minute ne-am dat seama ca e ceva serios, au venit si parintii de la oras, agitati si entuziasti. Ne-am pus toti la tv si nu ne-am mai dezlipit de linga el. N-am plecat de la tara pina dupa revelion. Acolo, linga televizor, am trait revolutia. Pentru prima data in viata nu a zis nimeni: da pe sirbi sa mai vedem ce e.

    00
  11. NOU
    #20

    Toți copiii eram fericiți că nu aveam teme de făcut, că era vacanța de iarnă deja.

    00
  12. Nu ti-am citit cartile, insa articolul acesta a fost minunat scris.

    00
  13. Tata lucra la o intreprindere unde facea proiectare pt armata. A ramas concentrat acolo cateva zile. Iar bunicul, care prinsese ambele razboaie si luptase in al doilea, avea lacrimi in ochi si tin minte ca mi a zis ca “in sfarsit au venit americanii” cu intelesul ca nici el atunci nu credea ca se putea infaptui revolutia fara coada altor interese din exterior. Pana a murit, la 100, i-a injurat pe iliescu si brucan din strafunduri. Facuse dreptul si finantele si la fel tin minte ca incerca sa ma invete economie si il injura pe votcaroiu si din securist prost nu-l scotea. Aia e…30 de ani mai tarziu tot de inconpetenti suntem condusi

    00
  14. Jucam hokey pe vale si sus pe pod treceau taburi unu dupa altu.
    Imi mai amintesc niste oameni tineri cum isi dadeau foc la carnetele de partid, acum sunt cu functii in PSD, unu e chiar senator.

    00
  15. Uăi Eftimie, nu aveai cum să te bucuri că nu mergi la școală, că era deja vacanță.
    Iar aia cu ”din când în când mai pleca o expediție după de-ale gurii” e la fel de aiurea: toți aveam provizii în casă cât pentru sfârșitul lumii, că la magazine oricum nu se mai găsea nimic de vreo 5-6 ani.

    00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de pe eMAG prin acest link sau de la PCGarage prin acest link.