Tata

Cred că este una dintre cele mai vechi amintiri, știu că nu era frate-meu, deci aveam cam 5 ani. Oricum, mi s-a întipărit bine pe creieri. Pe vremea aia tata avea obiceiul să mă scoată seara la plimbare, mergeam pe jos pur și simplu prin oraș. Era iarnă, se întunecase bine de tot și ne-am oprit în fața singurei alimentare unde era o îngrămădeală de oameni foarte furioși. Se băga carne „prin spate” – unde era o altă îngrămădeală de oameni furioși.

Știu că mi-a fost foarte frică. Nu-mi amintesc exact ce se striga, dar erau foarte mulți oameni mari care înjurau și răcneau, nu eram obișnuit cu astfel de scene și efectiv tremuram. Cred că zbierau să se deschidă alimentara și să fie pusă carnea la vânzare, se temeau că pe timpul nopții carnea urma să dispară „pe sub mână”. Dar asta cred că e o interferență din experiențele ulterioare când am început să înțeleg mai bine ce se întâmpla în jurul meu, la momentul respectiv nu cred că înțelegeam ce se întâmpla. Mulțimea era destul de răsfirată, nu era o buluceală la grămadă așa că am ajuns până în fața ușilor de intrare în alimentară. Imaginea ușilor ălora îmi este foarte clară și acum în minte: lemn vopsit cu mai multe straturi, de culori diferite, scorojite și se vedeau minim trei rânduri de vopsea: una căcănie, una sidefie și una verde. Ușile erau legate cu o sfoară trecută printre mânere, oamenii se mai împingeau și sfoara cu care erau legate se întindea – oamenii parcă se temeau de rezistența asta a sforii și dădeau înapoi.

Tata avea tot felul de chestii interesante prin buzunare. Mă fascina în primul rând rigla de calcul, într-un toc de piele neagră, instrument aproape mistic pe o rază de cinci orășele, cu care tata băgase spaima în toate vânzătoarele de alimentare, gostaturi și aprozare. Apoi era un briceag cu plăsele verzi și linguriță, nu știu dacă vi le amintiți. Briceagul apărea în momente interesante: când își pregătea undițele de pescuit, când schimba lițele de la siguranțe sau când mergeam cu trenul și îmi tăia felii oul fiert luat pe drum. Și acum văd cum tata a scos briceagul cu plăsele verzi și când sfoara era încordată sub presiunea oamenilor a tăiat-o scurt și toată lumea a dat năvală în alimentară după ora închiderii. În seara aia am ajuns cu carne acasă și mama a fost foarte bucuroasă.

L-am întrebat pe drumul spre casă de ce a tăiat sfoara și mi-a spus să nu mai zic nimănui chestia asta dacă vreau să rămână cu noi acasă. Și chiar nu am mai povestit nimănui de amintirea asta până acum.