Cât mai durează criza asta, am ceva mai mult timp liber și am gândit să mă duc să stau câteva săptămâni cu un prieten din copilarie, pentru că el e singur, divorțat de câțiva ani.
Ajungând la el mi-am dat seama că trăiește într-un „dezastru”. Dezastru de tipul nu are becuri în casă, totul e prăfuit, murdar, dezordonat. Ştie să pună rufe în mașină, dar nu prea știe ce să facă cu ele după ce se usucă – le-a tuflit într-un colț de balcon. Nu știe că Triumf de aragaze poate dizolva grăsimea foarte bine; cuptorul, oalele, plasa de țânțari erau pline de grăsime uscată.
Cazul de față e, cred, de un caz relativ general.
În ianuarie am fost detașat o perioadă în alt oraș, și am înlocuit la niște vechi prieteni. Am observat cumva aceleași lucruri, dar de data asta cu copilul lor. De exemplu, dimineața am rămas numai eu cu el la micul dejun. După micul dejun, adolescentul a lăsat castronelul murdar de cereale pe masă. Îl întreb de ce nu îl pune în chiuvetă măcar… A zis „nu știu” (fără glumă, chiar așa a zis). La prânz, a mâncat pulpe de pui – a lăsat oasele într-o farfuriuță, tot pe masă. Am întrebat de ce sunt pe masă, a spus „pentru câine”. Dar câinele e în curte. În plus, să lași în mijlocul mesei oase și să pleci de acasă…
Am plasat aceste două cazuri complet izolate într-un mic „sistem de ecuații”, mi-a dat următoarea potențială soluție: tabără de educare, sau mai fancy spus „tabără de bune maniere”. De fapt, în realitate ar fi o „educare pentru viață”.
Este un fel de înlocuire a armatei, dar fără umilința din armată.
Nu am făcut armata tocmai din acest motiv, dar armata este necesară ca idee de ordine, disciplină, pregătire pentru viață.
Poate trebuie să vă spun şi de prietenul meu Ciprian, care este singurul din gașca mea care a făcut armata – noi fugeam de armată în perioada situației neclare dacă va fi sau nu obligatorie; noi trăgeam tot timpul să nu ne înscriem că poate nu mai este obligatorie – dar pe prietenul meu Ciprian, când au venit băieții cu chemarea, mama lui a semnat pentru el și altfel l-au luat aproape forțat. Aproape plângea când a plecat, dar în armată s-a descurcat foarte bine, a şi câștigat campionatul (sau întrecere?) de aruncare a grenadei. A venit destul de „beef”, iar astăzi este unul din dintre cei mai ordonați prieteni ai mei, poate cel mai ordonat. Casa lui arată ca un pahar, iar el este cel mai ferchezuit dintre noi.
Tabără de „educare pentru viață”
Cum vi se pare ideea?
Oare care ar fi targetul de vârstă la care s-ar putea aplica aşa ceva?
Ce activităţi ar fi în această tabără: tot ce se poate face pentru ca viața ta să fie mai bună. De exemplu, te învață să faci ordine, să faci mâncare, te învață să te speli… Divorțatul din primul caz se spală o dată pe lună. Da, pute. Și sunt convins că există mulți oameni de acest fel – mă conving zilnic prin tramvaie și metrouri.
Tabăra te învață lemnărie – puțin, cât să nu cadă ușa pe tine; te învață să bați un cui, să speli rufe, să dai un mop, te învață puțina electricitate – să schimbi un bec, să repari o aplică de perete. Tipului din primul caz i s-a rupt patul; avea dureri de șale când dormea. Nu înţelegea de ce, chiar nu bănuia că e de la pat. L-am ajutat să repare patul, a doua zi mi-a mulțumit, dormise foarte bine. Dar eu nu am făcut decât să prind în șuruburi două stinghii, și să întorc planșeul care făcuse burtă, atât. Mi-a luat 20 de minute. Şi lui i-ar fi luat 30 de minute să spun, dacă ar fi ştiut ce să facă.
Tabăra ar putea fi „pe module”, se va autosusține prin munca celorlalți – de asta pachetul va fi foarte ieftin, pentru că nici nu costă prea mult o „gospodărie” în care cei care vin fac lucruri – adică cei care gătesc îi servesc pe cei care repară, și tot așa.
Efectiv e conceptul de armată, fără mizeriile și jegurile care se întâmplau în armata română.
Tot ce am de scris mai sus ar fi programul de dimineață și de zi. Dar seara, această tabără se transformă într-o tabără clasică, în care tinerii, adulții, și cine mai vine, se pot distra.
Acest articol este doar descriptiv, aștept foarte multe completări pe această ipoteză.
De ce ar funcționa, sau, mai ales, de ce nu ar funcționa un asemenea concept.
Mi se pare o idee foarte bună de afacere, şi poate fi o idee bună pentru zonele sărace (din Moldova, de exemplu), unde nu sunt autostrăzi și nu prea există fabrici de mașini sau de telefoane mobile pentru că politicienii sunt atât de inconștienți încât nu sunt în stare să facă o autostradă în zona aia țării. E o afacere care poate funcţiona fără prea multă infrastructură.
Mi se pare un proiect relativ ușor de implementat, dar nu știu ce autorizații și şi alte chestii ar trebuie îndeplinite – eventual ar putea fi o chestie chiar bună pentru a accesa fonduri europene – dezvoltare zonală (poate chiar europeană), pentru că mi se pare că bărbații și în general oamenii din ziua de azi sunt prea dependenți de mașini nu mai știu să bată un cui, iar trendul general este de lene. Acest lucru îl putem observa foarte bine în Europa de Vest (vezi harta atașată, lol). De fapt, mă întreb dacă această hartă este mai este valabilă pentru România, că poate ne îndreptăm către Vest din acest punct de vedere.
„Tabăra de pregătire pentru viață”
V-aţi trimite copilul?
Dacă ați avea 25-30-35 de ani, v-aţi înscrie la un stagiu?
Despre autor: 40+ de ani, nu a făcut armată dar a trăit în cămin școlar de liceu – șase în cameră, paturi individuale ca la spital, pedagog, inspecție zilnică de către pedagog, inspecție săptămânală de către profesorul de serviciu.
în liceu am învățat obligativitatea spălării pe dinți, în liceu am învățat tehnica dușului simplu câteva minute (măcar atât, când nu ai timp). în liceu am învățat camaraderie, în liceu am învățat să dansez, să mă pregătesc pentru întâlnirea cu o fată.
Da, știu că poate sunt complet depășit de prezent, dar aceste cazuri prezentate mai sus mă fac să cred că nu, nu chiar.
Oganizarea pe module anuale permite petrecerea în fiecare vacanță de vară, ca elev, două trei săptămâni în acest camping de pregătire pentru viață, După un an doi ani devii „veteran”. 
E plin de maşini de cusut la vânzare prin oraşe, dar lumea nu ştie să le folosească. Ar „sponsoriza” o firmă de maşini de cusut această tabără? Call me, Brother! Facem un modul de croitorie simplă, să ştii să-ţi faci singur un tiv la pantaloni. O săptămână, două ore pe zi.
Oricum, cam tot ce vorbesc eu acum se făcea în şcoală, acum 100 de ani. „Curs de gospodărie”, un manual din 1929. O materie care ar trebui reintrodusă.
link (valabil 7 zile)
n-are treaba cu armata sau ca ai locuit la internat sau unde zici tu. are treaba cu educatia si cu cata minte ai.
eu am stat cu parintii pana am terminat facultatea, n-am facut armata, dar la mine nu exista sa ma ridic de la masa si sa las acolo resturile. de mesterit, de dinainte de scoala imi placea sa stau pe langa cei mari sa vad ce repara: tata mereu bibilea la magnetofon si la niste boxe, un bunic mereu prin garaj mesterea ceva, un vecin si-a construit un etaj la casa singur, samd. ce vreau sa zic e ca exemplele conteaza si cum te inveti.
posibil o tabara d-asta sa fie folositoare dar deja la 14-15-16 ani cred ca e greu sa il dezveti pe om.
faptul ca nu l-a dus capul sa repare patul nu stiu daca tine de educatie, experienta sau prostie propriuzis.
cat de delasator sa ajungi incat sa nu -ti schimbi becurile?!
am o garsoniera inchiriata si intr-o zi ma suna baiatul de acolo, programator, ca nu se mai deschide usa de la sifoniera, nu erau usi glisante. wtf, ma gandesc ca poate a sarit vreo balama si s-a blocat usa aia cumva. mereu am in masina o surubelnita si un ciocan
ajung acolo si ce sa vezi: incarcase bara de haine si rafturile atat de rau incat peretii sifonierului care erau prinsi din laterulul bazei, de la greutate rupsesera baza doar in fata si se aplecasera de tot spre fata, destul cat atunci cand incercai sa deschizi usa sa loveasca in podea si sa nu o poti deschide. am avut un moment de wtf, chiar nu-ti dai seama care e pb?! ridica lateralele si punea cate o carte sub ele stanga-dreapta si ajungea naibii in sifonier. mi-a zis ca de cateva zile n-a mai ajuns la haine… am pus cate un coltar fiecarei laterale si am prins cu autofiletante ca sa ridic lateralele la nivel, in 10 minute cred. 5 ani mai tarziu sifonierul rezista.
altuia cand i-am montat o plafoniera de 2.5 lei din leroy, deci maxim cateva sute de grame greutatea, cu 2 dibluri, m-a intrebat daca tin si nu-i cad in cap….
astea sunt lucruri pe care le invata acasa din copilarie, de aia sunt gardurile alea de cad pe ei la tara, ca nu stiu/nu vor/nu-si dau seama ca trebuie schimbata cate o uluca, batut un cui, samd
Ala divortat e in depresie, de aia nu face nimic. Nu ca nu stie. Am si eu un unchi la fel, nu s-a casatorit niciodata si dupa 30 de ani a luat-o repede in jos. Singuratatea si presiunea societatii din acele vremuri l-au terminat psihic. Pe la 50 de ani casa lui arata ca alea din emisiunile cu hoarderi de pe discovery, avea alei prin casa printre gunoaie. Ca exemplu pe capul patului avea oase de pui rotisat, in mai multe straturi, cu ziarele pe care mancase intre ele, cel mai vechi ziar era cu un an inainte. Deci a dormit un an cu oase la capul patului. Avea obiecte si in pat, stive de carti si de haine, si un culcus intre ele.
Pana la urma s-a mutat cu parintii mei si incet incet a inceput sa-si revina, cam in 10 ani a inceput sa aiba un comportament oarecum normal. Parintii nu l-au fortat, avea camera lui in care nu intra nimeni, putea sa faca la fel ca acasa, nu-l judeca nimeni, dar faptul ca nu mai era singur si exemplul celor din jur l-au ajutat sa-si revina.
Exact asa este, tine putin de educatia primita ca si copil, dar mai mult de noi sa fim interesati sa ne facem viata mai usoara, sa nu fim delasati, dezinteresati si niste impuţiţi… E simplu
lasa si tu un numar de telefon, asa proprietar… sa tot gasesti
Ai zis că un programator e atât de prost că nu poate să închidă dulapul. Ce o să ți-o iei…:)
si eu tot in IT lucrez. am zis ca e progmator tocmai sa evidentiez ca teoretic l-ar duce capul. dar aparent viata l-a batut la faza aia.
De curiozitate, l-a lasat nevasta pentru care era ca un homeless sau a ajuns asa din cauza divortului?
un barbat nu ajunge asa din cauza divortului, este asa fiindca asa a fost dintotdeauna
*pentru ca era
@tudor – da, un bărbat sufletist poate ajunge așa datorită unui eșec sentimental, pentru o anumită perioadă. Dar un bărbat puternic depășește momentul! Autorule, îmi vine să râd când văd cu ,,tabăra de supravietuire”! Și unde vrei sa o implementezi, în județe sărace din Moldova? Prietene, unde oamenii trăiesc în sărăcie nu merg astfel de afaceri, oamenii sunt obișnuiți cu greul și nu au bani! Astfel de tabere merg intre îmbuibații de bani gata, copii de patroni și de politicieni, ai căror părinți au furat să aibă progeniturile de toate! Din păcate astia cresc și aroganți, deși nu știu să facă nimic! De aia era buna armata, scotea bărbați din fătălăi pizdificati! Și degeaba zici că bataia de joc nu avea nici un rol, din contra, tocmai faptul că trebuia să iei atitudine in fața altora mai șmecheri te întărea! Tu propui de fapt turism, un pic de meșteșugit și in rest haleala, băutură și distracție, ceea ce e cu totul altceva! Și eu cunosc destui care nu știu să facă nimic, bărbați și femei care inca mănâncă la părinți deși au 40 de ani de viață! Eu am plecat de acasă la 15 ani și la 18 deja știam trei meserii, zidar,sudor și manevrant de vagoane! La 18 ani m-am înscris la seral, muncind in paralel, la 500 km de casa, și am făcut totodată 5 ani de culturism. In total am locuit 19 ani in comun (camine de nefamiliști, studențești sau in armata). Armata m-a prins în Constanța, aveam 2 luni când a fost revoluția și am stat 3 zile sub un tanc plus 2 săptămâni paza la rafinăria de la Năvodari! După armata am picat în 91 la facultate, dar am intrat în 92, învățând autodidact manualele plus engleza! M-am întreținut singur in facultate, cel mai greu îmi era în vacanță că nu aveam unde pleca, trebuia să rezolv la cămin și să lucrez vara, am făcut la zi! Colac peste pupăză, iubirea vieții m-a părăsit după 4 ani, pentru un grăsan patron evazionist ! Cred că încă mai sufăr după ea! In 2000 am plecat in Spania 8 ani, apoi în Londra încă 2 ani, am lucrat în renovări, mai ales faianta, dar și sudura, zidărie, rigips, zugrăveli, etc! Am fost și manager in transport un an în Pamplona! Am revenit in tara de câțiva ani, după căsătorie și lucrez că funcționar public, iar după servici pun faianță până la 10-11 noaptea! Ce zici, mă iei ca instructor la afacere??
L-a lăsat pe motiv de portofel subțire, pula mică și cam leneșă, zero home skills. Mă rog, o combinație de asta…
@Faiantaru
n-ai inteles o parte. Tabara e in Moldova pe motiv de costuri reduse.
Clientii vizati sunt de peste tot.
– Alo, tabăra de dans și de bune maniere?
– Ei, căcat ”de dans”, e doar de bune maniere!
Nenea ăla pare pur și simplu leneș și nesimțit, poate de aia e și divorțat. Am stat în cămin 4 ani, vezi tot felul de oameni, inclusiv din ăia cărora le cresc trandafiri în glodul dintre degetele de la picioare. Sunt de părere că trebuie să fii special ca să ajungi în halul ăsta de nesimțire, și nici o tabără (care nu poate fi coercitivă) nu te scoate din așa ceva. Armata, poate, că bănuiesc că te caftesc colegii dacă puți. Să ții curat în casă și pe tine cere un minim de efort zilnic.
Iar cu generația nouă, asta e, astea sunt vremurile. Noi până la 18 ani deja aveam 11 ani de experiență în a sta și a te descurca singur 80% din zi, de mici am văzut cuie, fierăstrău, traforaj, pistol de lipit, mulți au văzut ce înseamnă și munca la țară, chestiile astea te făceau să fii mai îndemânatic. Acum, swipe, swipe…
Pentru copii mai de la oras se fac astfel de „pregatiri” in taberele de cercetasi. Sunt chestii faine care se invata acolo.
Cei de la tara, daca au noroc, ca altfel nu pot scrie, invata de la parinti/familie. Desi si la orasi, mai sunt unii care prefera sa mearga pe reparatii proprii si DIY, nu doar „ah, s-a stricat, cumpar alta/altul”
Exista asemenea tabere, organizate periodic de:
https://en.m.wikipedia.org/wiki/Cerceta%C8%99ii_Rom%C3%A2niei
Poate nu implica tamplarie, etc. Disciplina insa, e la mare rang.
Cu toate astea, este loc pe piata. Pot fi incluse concepte noi.
Dacă armata te învață ordinea și disciplina înseamnă ca soacra mea este cel puțin mareșal!
Cum zice si vorba populara: „bunica, dacă avea un .oi, era ministru de război”.
Armata te invata multe chestii, dar lucrurile mentionate de tine pot fi usor invatate in familie. Ma indoiesc ca parintii ce nu si-au pus odrasla nici la spalat vase il vor trimite intr-o tabara de genul la chinuiala, in loc sa joace fortnite toata vara.
Si daca nu te invata nici familia, atunci te invata viata de camin, sau o iubita cu care te muti, sau cineva cu care ajungi sa convietuiesti. Daca nu ai parte de astea si ajungi sa stai singur in mizerie sau cu maicata care iti spala rufele pana la 50 ani, pff, complicat.
Și ce te faci dacă nici pe ea n-a învațat-o nimeni și e o putoare?
Sau ce faci cu copiii care ies din sistemul de stat de protectie a copilului, de care chiar nu s-a ocupat nimeni si foarte greu se pot descurca singuri, pentru simplul motiv ca toata viata lor altcineva s-a ocupat pentru ei de tot, de la gatit, spalat, curatat, pana la cumparat haine, etc., si nu au avut niciodata nicio responsabilitate. Nu credeam ca e posibil ca cineva sa nu stie chestii de baza, nu fineturi de genul sa nu speli rufele albe cu coloratele in aceeasi tura la masina. Chestii pe care noi, astia care am crescut cu un set de parinti, mai buni sau mai rai, le luam de-a gata.
Acasă nu m-a lăsat mama sa spal un pahar. Am fost o putoare pana la 20 de ani când am plecat de acasă în ceea ce privește gospodăria. Lucram, învățam, dar daca ma puneai sa cumpăr vreun detrrgent pentru ceva anume fără sa îmi zici brandul, eram praf și pulbere – apropo de faptul ca Triumph e pentru grăsimea de pe aragaz & co. Mama a fost mereu obsedata de curățenie, toate vasele le găseam spălate prin magie, de pe parchet puteai sa mananci lejer, patul era veșnic făcut, eu am văzut toată viata curățenie și n-am făcut-o niciodată.
Ei bine, m-am mutat. La un moment dat cu un tip care nu știa nici sa își îndulcească singur cafeaua, ca făcea mama asta pentru el. Avusese același tip de educație ca mine – ioc – lasa ca face mama.
Pentru ca el era bărbat și io fomeie, pentru ca niciunuia dintre noi nu ne plăcea mizeria – nu am trăit în ea, am început sa fac prin casa curățenie cum nu facusem vreodată. El nu, dar ma rog, aia pt ca ma autodelegasem sa le fac eu.
Ca idee, ma laud acum ca sunt gospodina, ca la mine acasă e curat, ca știu când cum sa fac, ce sa șterg, ca sunt toate puse la locul lor, etc. Mi-a fost greu la început, am stricat garderobe întregi de haine, am ars o gramada de mâncare, am facut arsuri chimice de la combinații de detergenți :)). Sunt ok, am supraviețuit, am tendințele sa fac curat, ordine, sa așez toate alea la locul lor, contrar chiar și propriilor așteptări.
Toate astea le scriu pt ca nu cred neapărat ca trebuie sa te pună părinții la treaba, cât sa trăiești într-un mediu unde vezi adulții ca fac asta. Chiar dacă tu nu faci. Când vei ajunge în postura lor, vei avea apucăturile, exemplul, în cap.
Ideea de afacere din articol – ca să fiu on topic, mi se pare extrem de buna. Mi-aș duce copchilu’ la asa ceva.
„Nu am făcut armata, dar armata este necesara.”
M-am oprit din citit.
Foarte bine ca te-ai oprit din citit, ca oricum nu ai fi inteles textul.
Nu am facut armata dar sunt ordonat, punctual, nu astept sa spele vasele/hainele cineva dupa mine, stiu sa fac orice in casa sau pe langa casa, putin am prins de la parinti restul am invatat singur, totul e sa vrei sa iti dai interesul
Sunt autorul, am uitat sa trimit si harta despre care vorbeam. Asta e:
https://belarusfeed.com/wp-content/uploads/2017/09/maps-atlas-of-prejudice-yanko-tsvetkov-59ae5308042a5__605.jpg
toate hartile:
https://www.boredpanda.com/maps-atlas-of-prejudice-yanko-tsvetkov/
E rahat acu 100 de ani. Am sub 50 si am avut la scoala ore de gatit si lucru manual. Bine, de obicei mergeau fetele la gatit si baietii la lucru manual, dar puteai sa participi la ambele. Cu riscul de a considera colegii de clasa un fatalau daca mergeai la gatit :).
Dacă gătesc mai bine decât mama, am gătit pentru încă 3 dârlăi cu care stăteam în apartament și mă descurcam cu gătit, spălat, curățenie, cumpărături, facturi, tot ce înseamnă casă și înlocuiesc cu brio orice înseamnă femeie în casă, mai puțin foto, țâțe și supt, isterie la ciclu, înseamnă că sunt un poponar convins? Chiar e nevoie de cârje emoționale și însoțitor de handicapați pentru a trăi bine singur?
Tu realizezi ca te certi cu mentalitatea copiilor de 7-10 ani ?
Toate astea țin de bunul simț și mai ales de educația de acasă. Care înainte vreme exista în cele mai multe dintre cazuri. Dar aparent, acea generație, care încă a mai prins asa ceva, respectiv a mea, a considerat ca fuck.. La ce sa știi atâtea lucruri, lasă nene, copiii care vin vor fi complet cretini. Oare de ce instalatorii, electricienii, zugravii samd au început să dea pe delături cu lucrările? Asa cum de altfel e și pe aici prin partea asta de Franță unde locuim noi.
Pentru ca generațiile noi au fost crescute sa stea cu palma-n cur și să facă altul.
Bineînțeles e vorba de majoritate aici, ca mai sunt și excepții.
Ca idee, deși sormea e din aia obsedata cu curățenia, sa faca mereu ceva… Ei bine, ambele nepoate, care deja au 14 și 11 ani, dacă e un cocolos de hârtie pe jos în mijlocul sufrageriei, pur și simplu trec peste el…nici una nu spala vasele, nu dau cu aspiratorul nu nimic… Si nu ca n-ar putea, ca eu când am mai stat cu ele le-am pus la treaba și aparent nu au nici o alergie la produsele de curățenie. Doar o mare lene. In fine.
Eu nu cred ca va funcționa. Mai cred ca lumea NU VREA sa mai știe sa facă diverse. Din lene, din indiferență, din „las ca plătesc pe cineva”. Poate va funcționa cu străini, aia se stie ca sunt amatori sa rânească la porci, sa sape… Asa ca posibil sa ii încânte.
Mie mi-ar plăcea dacă as avea bani sa fac un fel de muzeul satului interactiv și cu o ferma inclusa. Fiecare alee sa fie „Cararea oilor” „Ulița potcovarilor” samd și sa angajez bătrâni meseriași care să și locuiască acolo dacă doresc și care sa facă efectiv ce făceau și în tinerețe când acele meserii încă erau la căutare. Loc unde sa se facă branza, afumătoare samd. Un fel de fereastra în timp, un loc unde oamenii sa poată experimenta, cumpara. Dar știu ca va rămâne doar un vis…
Exista asa ceva, in Irlanda.
Un muzeu al satului, unde se face branza, unt, paine, unde se taie lemne pentru foc…
Cand vizitezi, esti servit cu paine cu unt, ambele facute in „muzeu”.
Au luat un sat vechi de pe la 1930 si l-au „inghetat” in forma in care era.
Uite visul tău în realitate:
https://www.vogtsbauernhof.de/
În rest, ai mare dreptate. Generatia noastră, care și-a mai văzut părinții făcând chestii, a considerat că fuck!
A… Eh, nu contează, mai merge unul ca nu strica. Oricum din ce vad, ușor, ușor copiii din România ii vor ajunge din urma pe cei din America pana la nivelul de a nu ști diferenta dintre un cartof și o roșie, darămite ca laptele nu provine din cutii.
@Ioana, pe grupul de gătit mai pun câte unii carcase de animale/hălci mari de carne în care recunoști părți din animal.
mereu se găsește câte o idioată (de obicei) să se bășice ”de ce puneți poze atât de înspământătoare, puteți lua carne de la supermarket?!” noroc că adminii încă au mințile la purtător.
In zonele sarace din Moldova, aia fac survival. Te duci tu sa inveti supravietuire de la aia. Tataie traiesti intr-o bula. Stii cum li se zice la oamenii care au idei?
Exista deja o solutie. Cercetasii. Atat cei din Romania cat si cei din strainate urmaresc dezvoltarea armoniasa a individului astfel incat sa dobandeasca abilitati personale si sociale in stransa legatura cu natura. Organizarea este similara armatei. Disciplina se realizeaza prin activitati de rutina si invatarea prin practica in mediul inconjurator. E un mix de armata, tabara scolara , laborator de experiente in natura si explorare.
Mi-e greu sa cred ca exista oameni care nu inteleg cum se intinde o rufa, sau cum se da cu o matura, sau cum se sterge un praf. Sunt sigur ca exista destui care nu vor sa faca toate astea, unii pentru ca nu le pasa, altii pentru ca au sclave.
Specificul de vârstă ar fi intre 15 și 45 de ani.
Oricine ar trebui să treacă printr-o situație de viață, care să îl determine să își facă menajul.
Pentru mine cea mai bună școală a fost în Regie, Grozăvești, când prăjeam cartofi pe coridor, că banii de mâncare s-au dat pe bere și că nu e ok să stai în cocină. Nu am făcut facultatea în București, dar jigodia din mine m-a trimis unde sunt miju și băutura.
Apoi a doua școală a fost când m-am în Paris și era 7 euro un pachet vidat cu 10 felii de salam. Prima plecare de 2 luni m-a întors în România alt om.
Eu zic că șantierul în afara României e cea mai bună școală a vieții. Nu e mă-ta, nu-i tactu, nu e nevastă, ci tu cu alți handralăi nespălați și fomiști ca tine, incapabili să se descurce fără neveste.
Și când e într-un studio sausage party sau homotecă involuntară, trebuie să te disciplinezi, altfel te mâncă gândacii la propriu.
Cea mai bună școală a vieții e chiar viața înseși.
“ Cea mai bună școală a vieții e chiar viața înseși.”
Dar ca sa te inscrii la cursuri, trebuie sa ai o viata si s-o traiesti, intai.
De accord cu tine, e chestie de fire educatie plus resonsabilitate. Pana cand m-am dus la facultate ai mei nu m-au invatat sa fac nimic, nu miscam un pai, avea cine.
Dupa ce m-am mutat singur cu chirie ai mei au trecut pe la mine ca sa deretice pe acolo. Au ramas uimiti ca nu au ce, era totul luna. Nevoia te invata si foamea te face bucatar cum zic niste vorbe din batrani. Si da, sa nu faci baie/dus cu zilele si sa stai cu vraful de vase sau rufe nespalate inseamna pur si simplu nesimtire. Si eu sunt lenes dar nu pot sta asa…
Nu are legatura cu nicio tabara de pregatire pentru viata. Are legatura cu lenea si nesimtirea. Cu felul de a fi a fiecaruia.
ditamai articolul cu tabara de „reeducare” cand rezolvarea este un curs de home economics ca in Finlanda sau Japonia, invata acolo tot de la gatit la facut curat
Da, e o idee misto. Zilele astea trag de asta micu fix pe aceleasi teme. Ii mai dau vreun an pana il las sa puna mana pe circularul de masa. Pana atunci are de asamblat, batut cuie si poate folosit bormasina sa bage doua negrese sa prinda doua scanduri.
Si explicat si stat pe langa mine cand montez vreo cabina de dus. La asta am jurat de vreo 5 ori ca platesc instalarea. Ar fi trebuit sa o fac ultima data.
Educatia aia cu pus farfuria in chiuveta o are, desi mai e de lucrat la sters masa si folosit masina de spalat. Dar vara asta nu-l iert.
Creste-l cum vrei tu dar nu-l baga la circularul de masa, ca viata e lunga si mana nu-i mai creste. 99,99% din oameni traiesc foarte bine si fara sa stie sa taie la circular.
Fac pariu ca din 10 oameni fara degete la mana macar 5 le-au pierdut la circular. E cea mai neiertatoare unealta. Ti-o spune asta unul care are 4 circulare cu masa in posesie.
E singura unealta care m-a muscat de mana in 40 de ani. O miscare gresita si o fractiune de secunda mai tarziu te uiti la degetul tau care arata ca un popcorn. Si incet, in reluare il vezi cum se inroseste. Durerea vine mult mai tarziu, e un moment ireal, te uiti, intelegi ce ai facut, iti dai seama ca e grava treaba si totusi te uiti mirat…
Nu știu dacă e neapărat vorba de nesimțire. N-avem toate datele problemei, dar bănuiesc ceva mai profund disfuncțional la tovarășul tău. Poate o anxietate, depresie severa l-ar determina sa se poarte asa. Și poate un șut în fund, un tras de mânecă de un apropiat l-ar trezi la realitate, și ar cauta terapie sau soluții.
Ps: Poate greșesc în ce am zis mai sus, dar cred în proverbul cu „cine se aseamănă, se aduna”, și nu știu dacă te vad prieten cu cineva care e by default asa „nesimțit”
Ps2: sunt femeie, și as merge totuși în tabăra asta
Cheers!
N-avem sa stim cum e cu prietenul lui (si eu banuiesc la fel), dar e clar ca depresia clinica te poate transforma in ultimul jegos, mai ales daca locuiesti singur. Nu doar ca percepi ingrijirea ca un efort supraomenesc, dar nici nu mai ai vreo motivatie sa ai grija de tine si de spatiul in care traiesti, consideri ca n-are niciun rost.
Eu dezordonat am fost mereu, dar cu igiena / ingrijirea personala sunt extrem de constiincios. Cu toate astea, am avut vreo doi ani in care am trait aproape ca un boschetar, imi este rusine si acum de mine.
Am vazut recent si la un prieten care tocmai a divortat, casa lui e intr-un haos total, desi el intotdeauna a fost o persoana foarte atenta si ordonata.
Eu mi-as inscrie copiii. Am fost la ceva similar odata in Franta. Camp chantier se cheama la ei. Proiect social pentru persoanele defavorizate de la ei, homelesi, imigranti, fosti detinuti, etc. Ne gazduia un fost domeniu boieresc unde aveai tone de chestii de facut. Dormeam in corturi, si in fiecare zi te inscriai prin rotatie la cate un atelier: gatit, vopsit, reparat podul de lemn, gradinarit, etc. Program de discutii dupa-amiaza, program de voie, jocuri, chitara, diverse activitati distractive seara. Si nu toti vorbeau franceza, dar mergea. Ma rog, mi se pare o idee foarte buna. Vei avea nevoie de o echipa buna de ‘instructori’, oameni care sa puna osul la munca de organizare.
O idee buna in principiu, da sa nu fie ghei sau ceva
„sau ceva” insemnand ce? Transgenderi, cocosati sau blonzi?!
:))))
Nu. Ma refeream la intreaga actiune.
Sa fie arieni?
O clarificare ca să nu ajungem sa vorbim despre familia tradițională și alte prostii. Dacă un bărbat ajunge la o vârstă și nu știe sa facă anumite lucruri de baza nu este neapărat capătul lumii ca orice se poate învața și deprinde.
Asa ca o inițiativa descrisa în articol poate fi cât se poate de utila dacă se face treaba ca lumea. Adică schimbi un bec, pui mana pe un ciocan sa bați un cui dar la modul serios, nu ca să ți le bagi în cur.
wtf :))
Acum intelegi de ce femeile isi permit sa suga de bani barbatii?!
credeam ca blogul asta e pentru asa ceva
E o idee buna de ordonare a dezordonatilor si in plus de invatat una alta care nu strica gen sa folosesti o bormasina, sa pui un holsurub, sa schimbi chiar o priza, etc. Vezi ca stiu si adulti ce au facut armata si sunt dezordonati si nespalati. Stiu si cadre militare in aceasta situatie. Tine de educatie in final, aia de la mama ei de acasa.
tine si de inteligenta, nu doar de educatie. asta doar daca nu esti multumit de viata ta. daca esti multumit, nu ai de ce sa fii altfel.
Da, cum se zicea mai sus, chestii de genul asta se invata la scoala in tari gen Finlanda, la noi bagam cat mai multa matematica si romana si sar mosi retrograzi gen Ioan Aurel Pop sa nu se schimbe materia si sa se bage obiecte noi ca e aia buna de 100 de ani care a dat atatea rezultate.
Am facut liceu si facultate la internat, iar dupa armata am stat vreo 2 ani acasa am acumulat ceva expreienta intr-o fabrica de sclavi si mi-am luat lumea-n cap.
Ordinea nu tine de armata sau tabere, ci de exemplul dat de parinti si mediul inconjurator. Daca vezi ca ma-ta isi baga farfuria murdara in chiuveta sau seara isi stringe rufele pe scaunul din fata patului faci si tu la fel. Daca vezi ca pe strada toti vecinii isi ingrijesc peluza faci si tu la fel. Insa daca toate astea se intimpla invers de ce sa fii tu fraierul care face ceva? Asa gindeste lumea, pentru ordine n-ai nevoie de educatie.
Sunt f lenesa si tocmai faptul ca imi cunosc „atuul”ma organizez exemplar cu liste, zile de facut x, remindere pe telefon etc. ahahahhaha
L-as trimite pe fiimiu in asa tabara daca as simti ca am esuat lamentabil cu educatia lui si nu stie sa faca chestii basic.
Mie imi place ideea de tabara in mijlocul naturii, sa observi flora si fauna in toata splebdoarea lor. Apoi, sa vezi cum cresc plantele, vaca, calul, porcul. Cum se hraneste fiecare si ce trebuie sa faci ca sa ai mancare.
plm….daca eu, ca parinte, nu-mi invat copiii sa faca astea…de ce i-as trimite la asemenea tabara?
daca eu, copil fiind, nu m-a interesat sa invat astea acasa…de ce plm l-as bate la cap pe taica-miu sa ma trimita acolo?
daca eu ca adult nu am invatat astea singur (de pe net…daca de acasa nu am avut de unde) de ce m-as duce acolo?
Pe principiul ăsta, de ce mai există „Alcoolicii anonimi”?
plm…sa inteleg ca trebuie grup de suport sa duci vasele la spalat?!?!
hai sa nu facem comparatii exagerate.
daca zici ca te gandesti sa faci o afacere din asta…genul asta de intrebari ar trebui sa-ti pui…nu pe un blog ca al lui zoso
Am și eu un imbecil de [fost] prieten, care într-o zi a zacut toată dimineața în pat, sfârșit de foame, fiindcă ai lui plecaseră la niște rude în vizită și nu știa unde au pus mâncarea gătită, pâinea, tacâmurile, etc.
33 de ani…
Eu i-aș pune în gulaguri, să se mai întoarcă unul din cinci.
la naiba, deschideam tot ce se putea deschide (dulapuri, frigider, cuptor, sertare) și tot găseam ce și cu ce să mănânc. cum dracu’ să ajungi în situația asta dacă IQ-ul nu te situează la oligofreni?!
eu ma bucur cand vad oameni fata de care am un avantaj. asta vreau, sa am cat mai multe avantaje fata de cat mai multi oameni.
Ideea mi se pare genială. Oricum eu sunt un mare adept al taberolr educative. Copilul meu se duce de 4 ani aici: https://www.campadventure.de/en/
Au un program genial, de la jurnalist, survival in pădure și chestii până la sport. Așa ceva în România cred că ar fi mișto și ceva mai deosebit.
Eu, la vârsta mea (40 +), aș merge la un camp sportiv, foto, ikigai, meditație. Alții ar merge la gătit, astronomie,… Ca să fiu cinstit aș sta și în cort. Soția ar merge și ea, dar ar sta mai degrabă într-un lodge mai superior…
Go 4 it.
cam tot ce zici tu acolo eu le-am învățat acasă, la mama și la tata. și frate-meu la fel, că mama a considerat că un bărbat trebuie să știe să facă curat, să-și spele și să-și facă mâncare, iar lu’ tata nu-i cădeau galoanele că făcea ”muncă de femeie”, deci am a avut și exemplu.
și tot acasă la mama și/sau la tata ar fi trebuit să învețe cei mai mulți chestiile astea.
dar e posibil ca cineva mai sus să aibă dreptate și amicul tău să fie în depresie.
totuși adolescentul ăla, și mai ales părinții lui, n-au nicio scuză.
dar recunosc, eu m-aș băga la o chestie unde să învăț chestii pe care într-o casă le fac de obicei bărbații: schimbat o priză, o baterie, mărunțișuri d-astea. nu le-am învățat acasă pt că și tata chema meșterul pt cam orice mai mult decât schimbat un bec.
pt mine e chestiile astea ”masculine” sunt o idee mai complicate pt că cele mai multe care depășesc schimbatul prizei/bateriei presupun un minim de forță fizică. pe care eu nu o am.
) iau la birou borcanul cu bulion că nu reușesc să-l deschid?! știu și trucul cu cuțitul să prindă un pic de aer, și lovitul în fundul borcanului sau în capac, uneori nu funcționează nimic), să folosești o ustensilă electrică presupune în primul rând s-o ridici și s-o mânuiești fin, eu nu-s aptă pt ambele activități în același timp.
să strângi niște șuruburi cu o șurubelniță normală presupune un strop de forță (sunt sigură că nu sunteți conștienți câtă forță fizică folosiți pt mărunțișuri doar pt că aveți acea forță; eu sunt aia care a plâns 2 săptămâni lângă borcanul cu miere pt că nu putea să-l deschidă, a trecut frate-meu pt ceva, un zvâc mic și gata; să vă zic că din când în când (o dată, maxim de 2 ori pe an
ps. ca să răspund la întrebare: ar merge tabere d-astea pt adulți (25+) care n-au învățat acasă și o tabără pt convins părinții să-și responsabilizeze copiii.
am în jurul meu exemple de: ”pe mine nu m-au lăsat/învățat părinții să fac nimic, cică să învăț și să mă bucur de copilărie, am învățat singur/singură, dar uneori a fost mai greu, mi-ar fi prins bine să știu unele d-acasă” și de: ”eu nu-l pun pe copil (uneori ditai adolescentul în prag de BAC) să facă nimic (prin nimic înțelegându-se inclusiv pusul farfuriei murdare în chiuvetă, spălatul ei e deja sf), să aibă timp de școală și să nu dea în greu măcar la mine acasă”.
am avut timp de școală/teme și bucurat de copilărie și hobby-uri chiar dacă m-au pus părinții la făcut chestii în casă.
chill, guy
viata e frumoasa si fara ordine
admir oamenii care nu au ocd pe treaba asta
cu tabara, da, ok, buna idee. sincer. adica daca sunt oameni care au invatat abia in liceu ca e obligatoriu sa te dpeli pe dinti, e bine sa li se dea sansa unei educatii daca vor sa fie mai pusi la punct. si copiilor cu parinti idioti, preventiv. dar aici e problema: daca parintele e prea idiot pt chestii dintr-astea , cum sa se inscrie copilul, daca e pe bani? copilul trebuie sa-l convinga pe parinte ca greseste, presupun. iar daca nici copilul nu realizeaza…
Da, mi-as inscrie copilul intr-un astfel de program, mi-ar placea si tabere in ferme, sa ai grija de animale
O, tu nici visezi, bătrâne
Câte fete-am tras pe fus…
Spunea cineva de avantaje. Incredibil cât de ușor lasă o femeie garda jos în fața unui bărbat priceput, mai ales a unuia care, cât de cât, este în stare să facă ceva de mâncare, fie și un ou in tigaie.
Parcă nu ar încăpea în aceeași piele un bucătar priceput și un ticălos iremediabil 🤔
Eu propun bataia cu zbiciul. Bataie parintilor. Copiii si-o vor capata de la jandarmerie cand fac figuri.
Selectie naturala.
Am mai zis la 2-3 prieteni: “bai fa asa sau asa, schimba lustra aia ca iti cade in cap”
Dar pana la urma, e viata ta, tu traiesti asa, nu eu
Vai deci e incredibil cartea asta, am citit despre ea in alte carti, dar nu stiam nici autor, nici nimic, abia astept sa aflu lucruri noi.
Uite aici, sursa de inspiratie
https://www.artofmanliness.com/