Je suis ubercool

Contrar credintei populare, sunt. Pe bune ca sunt. Nu zic doar eu, zice si oglinda care ma priveste mirata in fiecare dimineata când imi pieptan chelia.

Am smartfon de câteva luni din motive obligatorii de job. Pâna acum m-am opus tehnologiei cum am putut, dar s-a terminat cu rebeliunea. Mai ales dupa ce am descoperit niste vaselina din ulei de masline bio. Mi-am pus aplicatia Uber doar pentru ca la Paris au si trotinete si biciclete. Nu le-am folosit niciodata, of course. Ca asa sta treaba. Hai sa-mi pun aplicatia, ca cine stie când am nevoie de ea.

In 6 luni am folosit-o o singura data, la Bordeaux. Plecam dimineata pe la 6h20, erau 45 de minute de mers pe jos, asa ca am zis ca e momentul. Nu va spun ca a costat 6,99 EUR, apoi am stat pe mail-uri câteva zile pentru ca imi mai luasera vreo 6 EUR in plus, când de fapt erau 6 EUR pe care trebuiau sa mi-i dea, bonus ca m-am inscris de la un prieten. Din punctul asta de vedere, urasc aproape toate serviciile client, pentru ca scopul lor principal e sa te faca sa nu-i suni, sa nu-i contactezi. Va provoc sa gasiti pe site-ul Lufthansa serviciul prin care poti reclama taxele inapoi când nu folosesti un bilet de avion. In fine, cunoasteti si voi problemele astea cu serviciile clienti.

Ce voiam sa zic, de fapt, de Uber (si alte servicii similare sau disruptive, ca sa fiu fancy), e ca eu cred ca aceasta companie este un lucru bun pentru lumea in care traim. Nu stiu cum isi trateaza angajatii, nu stiu care e ambianta, presiunea, sentimentul angajatilor de acolo, eu vorbesc strict de ideea din spatele lansarii Uber. Serviciile la care lucreaza, Uberpool – care in sine nu e o idee revolutionara, dar tehnologia o face sa fie cu adevarat folosita – este un serviciu foarte bun pentru a ameliora starea ecologica a lumii de astazi. In afara de asta, ii impinge pe altii sa caute si ei solutii similare, sa le amelioreze. Impinge companiile mari, mastdontii feroviari mai ales, sa caute si sa gaseasca solutii mai bune, dupa ce ani de zile au avut finante la discretie si tot datornice sunt cam in toate tarile. Nu gasesti solutii, mori!

In afara de asta, da idei altor companii, care incearca sa aplice modelul de „sharing” al resurselor. Care apoi ne ajuta si pe noi sa nu mai fim asa de incrâncenati cu privire la imprumutarea bormasinei prietenilor, la faptul ca nu e nevoie sa avem toate sculele in curte si ca putem conduce o masina si daca altcineva a tras prima basina in ea. Cred – imi ascund speranta intr-o forma de credinta – ca toate serviciile astea cu „sharing” ne vor ajuta sa batem consumerismul la curul gol. Nu ma astept nici la miracole, stiu ca dureaza mult pâna departe, dar e o speranta. Pentru mine.

Sunt pentru orice companie care schimba ceva in comportamentul dement pe care-l avem cu privire la consum. Sunt pentru aceste companii chiar si când fac chestii mai putin legale. Când enerveaza un grup de oameni care au stat multa vreme inchisi in niste privilegii si au ajuns sa ofere servicii de rahat. Nu ma deranjeaza ca nu platesc impozite sau ca eludeaza nu stiu ce. Statul n-are decât sa amelioreze si el si sa-i puna la plata. Nu o sa boicotez eu un serviciu benefic mie pentru ca statul e idiot pe banii mei. Adica pe impozitele mele.

Pe partea strict financiara, da, ma enerveaza faptul ca cel care lucreaza cel mai mult in firmele astea, si anume soferul, e platit prost, nu e asigurat, nu are somaj etc. Ma deranjeaza tertipurile prin care cei de sus ascund bani, cifre etc, si, în final, cel care produce cu adevarat valoare pentru companie este tratat ca un rahat. Aspectul asta ma deranjeaza nu numai la Uber, ci in general, la orice companie unde muncitorul cu cârca, oboseala, palmasul adica e platit cât mai putin, „ca asa e piata”. Asta e partea mea socialista, desi nu ma vad platind mai mult decât „piata” daca ar fi sa aduc un nea Vasile sa-mi puna o gresie (brrrrrr, no me gusta gresia in casa) italieneasca prin sufragerie.

Acestea fiind zise, aplicatia Uber tot in pagina 3 de aplicatii ramâne, pentru ca nu prea ma vad folosind-o nici macar saptamânal.