Am cont pe LinkedIn, cred că mai mult pentru a ține legătura cu oamenii din alte țări și pentru că contul de Fb e efemer. Pe contul ăsta primesc oferte de colaborare și uneori chiar de angajare. Am pățit două faze similare care sunt prea bune ca să le țin pentru mine. Povesteam cuiva și aflu că e ceva frecvent.
- Fată de la HR caută oameni, bagă niște criterii de selecție, apar și eu pe acolo, îmi dă un mesaj cu ce ar vrea să vorbim.
- Mă întrebă portofoliu, disponibilitate de interviu, disponibilitate de mutare sau de venit la ei la sediu o zi pe săptămână, după caz.
- Discuția despre bani e evitată la maxim. Eu sunt un tip tolerant, dar întreb de niște sume și mi se răspunde mereu cu “asta discutăm la fața locului cu domnul director”.
Și aici se rupe firul. Înțeleg procesul recrutării, înțeleg că uneori nu poți să oferi din prima X lei, dar când se evită confirmare unui minim îmi semnalează că treaba e extrem de cotoioasă și că nu își permit în realitate să plătească, dar vor să agațe oameni încântându-i cu oferta. Ori, în România, faptul că un sediu e mișto și au cafea bună și scaune premium e un bonus, dar nu ține loc de salariu.
Un prieten a zis din capul locului, bă, eu am 2.000€ aici, oferiți minim atât ca să vin în orașul vostru sau despre ce vorbim? (Era un oraș mai mișto, mai tineresc, mai bine pentru el). Și recrutatorul n-a vrut de nici o culoare să îi spună ceva clar pe tema asta.
Acuma te lauzi, hai fi cinstit!
nu, că nu sunt eu ăla cu oferta de 2 mii.
FII FII FII FII FII FII FII FII FII FII FII
@Grammar Nazi mai greseste omu, oare ce ne-am face fara voi?
Daca vrea sa ne vedem iar eu pierd timpul, sa plateasca deplasarea plus minimul orelor pierdute. Asta inseamna sa fii interesat de oameni buni. In rest numai fashionizde de la hr care mimeaza bagatul in seama.
Problema nu e că oamenii mai greșesc. Problema e că de fapt mulți nu știu să scrie corect punct
Unii vor vedea aici „fii fii fii” și mâine vor scrie „Aș fii dorit să te cunosc mai bine”
Contează i-ul ăla amărât? Da. Atunci când vrei să te faci înțeles în public (fie pe un forum, blog, într-un email la serviciu, într-un CV) forma influențează conținutul.
A fi grammar nazi e o „boală” psihică!
@Grammar Nazi daca zici ca trebuie sa scrii corect tu de ce nu o faci? Chiar vrei sa iti corectez comentariul? Unde e ‘.’ dupa ce se termina o propozitie? Cand scrii intre paranteze afla ca se lasa spatiu la inceput si la sfarsit. Exemplu ( bla bla ). Asa suntem noi aratam cu degetu dar nu ne uitam in propria ograda. Ti-am zis eu ‘ oare ce ne-am face fara voi? ‘. Mai vrei si alte exemple?
@Liviu m-ai prins cu punctul :))
Dar de regula cu parantezele nu am mai auzit și nu pare corectă, ai link ceva?
Eu am citit aici că nu ai dreptate:
Și toată lumea știe că Pruteanu a inventat limba română :p
@Grammar Nazi se pare ca nu e corect ‘( bla bla )’ ci ‘(bla bla)’. Nu se pune spatiu inainte si dupa text scris intre paranteze. Aparent credeam ca-i ok asa :)). Eu am zis de doua ori ‘oare ce ne-am face fara voi?’ :)). Iti mai spun ca m-am obisnuit sa nu mai pun litera mare la inceputul unei propoziti. Iti recomand sa citesti Elfriede Jelinek.
@Liviu acum că am rezolvat toate problemele de pe Internet, hai să o rezolvăm și pe-asta :))
Mai întâi, eu vroiam să atrag atenția asupra greșelilor flagrante de gramatică. În afară de Pruteanu nu cred că prea mulți sunt deranjați de punctuația incorectă. Sau chiar de capitalizarea greșită.
La ce sunt buni „Grammar Nazis”?
Internetul e în mare parte un mediu scris și apar (mult prea des) fraze de genul: „Nu sti nimic asa ca tineti gura!” Persoane care vor să transmită un mesaj, uneori serios, se fac practic de râs sau pierd multă credibilitate din cauză că par needucate.
Știu, o să zici că sunt snob, că și persoanele needucate au dreptul să își exprime părerea și sunt de acord.
Dar majoritatea oamenilor care aud într-un interviu la ProTV: „A venit mascații și ne-a bătut pă toți” deja își formează o opinie în mintea lor bazându-se doar pe modul de vorbire. E exact același lucru și în scris.
Într-o lume perfectă din punct de vedere politic ar conta doar mesajul, dar în lumea noastră contează și forma.
Toate astea fiind spuse, nu înseamnă că nu trebuie să mai scriem pe net pentru că ne taxează unul sau altul. Poate că e de ajuns pur și simplu să stăm într-o după-masă și să citim conjugările pentru „a fi” și „a ști”.
PS: Ia toate astea cu ușurință, nu te simți ofensat, tratează-mă ca pe un troll și bucură-te de ziua asta superbă
@Grammar Nazi eu am o problema cu ‘i’-urile nu de azi de ieri ci de mult timp si nu-s singurul crede-ma! Greseli cand scrii se fac dar prea mult se merge pe idea ‘a gresit un i vai de mine… sa i se taie capu’. In opinia mea Pruteanu e o persoana pe care n-as vrea sa-l am ca si exemplu. De ce? Pentru ca se bazeaza prea mult pe critica si mai putin pe continut. Pentru el nu conteaza mesaju in sine si continutul lui ci daca e corect gramatical. Atat vrea el si apoi te face prost, analfabet sau cine stie cum .. . Despre televiziuni nu prea le urmaresc dar iti vine sa te impusti cand ii auzi. Da, hai sa ne bucuram de o alta zi frumoasa cu soare mai ales ca urmeaza weekend-ul.
Ma gandesc ca se intelege ca vorbesc de Pruteanu (fiind decedat din 2008) ca fiind un exemplu cu scuzele de rigoare.
Offtopic: linkurile catre imgur nu pot sa le accesez deloc de pe 4G, iar de pe Wi-Fi trebuie sa dau refresh. Altfel, in ambele cazuri in arata http error 403. De ce?
e de la imgur, nu de la mine.
Uneori ramane pe http://imgur.com/ in loc sa treaca pe versiunea de mobil http://imgur.com/
S-a bagat in seama la fata de la HR de la imgur, chiar i-a cantat pe skype ciuzdi a lu burak yeter
scoate extensia de la adresa , de exeamplu scoate .gif si o sa mearga
pe 4g trebuie sa stergi i. din url
Fa un mic script care formateza adresa de la IMGUR correct cind user-ul vine cu un browser de pe mobil.
@zoso: aici unde-s eu nu merge nici un link de imgur care are extensie (hotlink gen) probabil ar fi o idee sa nu le mai fai asa, absolut niciunul nu merge si probabil e problema de timp pana cand si in România vor scoate posibilitatea asta
încearcă asta https://github.com/Owyn/HandyImage
E de la aplicatia imgur, da cin’ s’asculte?!
se cheama hotlink protection… accesezi inca o data url-ul si merge!
Romanii au stricat in asa hal pana si treaba cu interviurile, incat chiar daca le spui suma minima pe care ai accepta-o…angajatorul continua cu tine procesul de recrutare, iar la final iti face oferta salariala cu 25% mai putin decat ai spus din capul locului ca accepti. Pentru ca multi candidati cer sume amboulea si la final accepta oricat li se da.
Nu e de la romani, am intalnit si la vest europeni. N-am inventat noi apa calda
Tu daca ceri 2000e si la test (pentru joburile tehnice) faci de 1500e, doar nu te astepti sa ti se dea 2000e. Daca faci testul perfect si ei iti ofera mai putin, atunci sunt idioti angajatorii.
In unele cazuri e invers dar la fel de rau: in telefonul initial te intreaba ei cat ai acum ca sa stie cat sa se intinda cand fac oferta (maxim 10% ofera fata de cat ai, indiferent de cat ar putea oferi de fapt / cat au buget)
Salariul este confidential. Il stie eventual nevasta, in rest nu trebuie sa intereseze pe nimeni cat castigi. La intrebarea „cat castigati?” – raspunsul diplomat este: „imi pare rau, dar nu pot sa divulg aceasta informatie”, iar raspunsul mai putin diplomat este: „dar dumneavoastra cat castigati?”.
îl știe nevasta, contabila, hr-ița, cine se fute cu hr-ița, secretara că iese la țigară cu hr-ița, cui mai spune secretara la teambuilding și tot așa.
@heto: asta cu salariu confidential e bullshiteala cam specifica noua aici in Romania. Am vazut pe afara si pe platformele de angajare de afara cum pe langa postul pe care se recruteaza, fisa postului, mai apare si frumos salariul anual brut. Dar na, noi suntem speciali si vezi sa nu stie Gigi ca el fu’ mai prost si a cerut sfert din cat castiga Ionel, pe acelasi post si cu aceasi experienta.
Si ln plus am observat ca face figuri daca linkurile nu sunt cu https
Eu nu am priceput niciodata de ce un anunt de job din Romania nu spune exact, din prima, salariu oferit. Ma refer strict la salariu, nu la bonusuri, nu la alte chestii.
Nu inteleg de ce atunci cand vine vorba de salariu, trebuie sa vb cu domnu’ director? De ce nu scrie emailu’ ala, de la inceput, chiar domnu’ director?
Marea majoritate a angajatorilor sau agentiilor de recrutare din Romania, sunt TZEPARI, de la primul pas.
Pentru ca depinde. Nu da la toti la fel. Depinde de experienta, de cat ceri etc. Cel putin la joburile din anumite domenii.
La celelalte, la care nu prea conteaza calificarile, cred ca le e frica si ca nu mai vine omul daca ii spune din start si asa probabil spera sa il abureasca cu diverse, desi sunt si unii care iti spun de la primul telefon, ca sa nu piarda nici ei timpul degeaba.
@lucia: nu depinde de nimic. Daca e in functie de experienta, pui un range. „Oferim intre 10k si 15k euro in functie de experienta”. Nu e chiar asa de greu…
@lucia: angajatorul tre’ să zică clar ce vrea și cît oferă pt asta. Desigur că niște negocieri vor exista, dar ele trebuie să fie de genul: ”eu m-aș pricepe să fac, în plus, și X și Y, dați ceva peste? Sau, nu știu să fac ceea ce cereți dar învăț rapid: da-ți-mi 50% din ofertă pt 1-2 luni și apoi ori îmi dați ‘full’, ori mă dați afară”.
Cu aducere aminte despre tinerețea mea fără experiență (în care schimbam angajatorii cel puțin de 2x pe an): întotdeauna ceream (eu) perioadă ”de probă”. Pe lîngă faptul că încercam să impresionez cu capacitățile mele, această perioadă îmi era f. utilă ca să aflu cam ce salarii se pot oferi (pt un tînăr, 1-2 luni nu-i timp așa lung).
hash, ce spui tu e mișto când esti tânăr. dar uneori vorbim de relocare, de familie, de rate. iar când ești stăpân pe ce faci, nu prea îți arde de experimente cu „veniți dvs la buzău și vedem ce salariu vă dăm”.
Recent, desi imi e bine la locul de munca, am decis sa incerc piata. Fac cv misto cu tot ce trebuie si ma pun pe treaba. Incepe sa sune telefonul „-Buna ziua! De la compania X, am vazut ca ati aplicat la compania noastra. Va multumim! Suntem incantati ca ati aplicat la noi si ne dorim sa va avem ca si coleg. Daca aveti vreo intrebare si cand am putea sa programam un interviu.
– O singura intrebare, de la cat pleaca salariul?
– Dom’le cum sa intrebati asta? Dumneavoastra nu stiti ca nu e frumos sa intrebi asta inainte de interviu? Ca nu va angajeaza nimeni daca faceti asa. Invatati ce inseamna un proces de recrutare si apoi aplicati.
– V-am intrebat sa nu pierdem timpul cu interviuri si la sfarsit sa imi spuneti ca nu imi oferiti nici macar jumatate din cat cer eu.”
Tipele astea de la hr fac totul dupa manual, parca-s roboate. Mi se pare de bun simt sa lasi macar o idee pe la cat se invarte salariul, ori in anunt, ori la telefon. Asa pierd timp cu teste si interviuri si la sfarsit aflu ca ei vor sa proiectezi avioane pe minimul pe economie.
Pai in opinia lor daca esti interesat de salariu nu e bine. Tu trebuie sa fii multumit/a cum zice si zoso, de sediul frumoooos, de un eventual laptop pe care ti-l dau acasaaaa…de colegii de treabaaaa si tot asa. Nu conteaza can banii sunt de rahat, atmosfera face totul. Nu conteaza nici ca secretara de obicei are printre cele mai mari salarii de acolo, desi in 70% din timp e pe fb. Mi se pare ca trebuie sa fii cretin sa crezi ca vine cineva la tine in firma de dragul profitului tau si nu ca sa ia un ban decent.
Hai sa lamurim doua chestii :
1. Tipele de la HR sunt in marea lor majoritate niste curvistine angajate pe pile, relatii , etc.Sunt semianalfabete si in cel bun caz semidocte agresive si infatuate. Bonus : macar unele sunt bune de carici si te alegi cu o clatire a ochilor..
2. Mi se pare absolut normal sa spui ca angajator un nivel minim de salariu dispus sa il oferi macar orientaiv. Asa nu mai pierd nici eu timpul ca posibil angajat si nici tu ca angajator dar asa are ocupatie fufa de la HR. Ca exemplu…cand cumpar ceva de la magazin marfa aia are un pret ca sa stiu daca o cumpar sau nu, adica nu imi spune nimeni ..pai nu are pret ca sa o vorbiti cu directorul magazinului sau cu casiera si stabiliti atunci daca o cumparati !
@gigi, la magazin cumperi, la un job te vinzi
@gigi: Să mai lămurim o chestie: ”curviștinele” de la HR au, de regulă, salarii de kkt. Cu siguranță sunt și excepții dar, de regulă, o tipesă HR are cam 20-25% din salariul unui inginer (zic pt cazul IT, că pe ăsta îl cunosc).
Mai e si cazul celalalt. Tanar absolvent, trece niste banale teste de limba engleza si de inteligenta, apoi la interviul final „- Ce salariu iti doresti?
– Minim 3000 de lei.
– Dar esti tanar absolvent cu experienta 0 campul muncii, iar pentru inceput oferim 1600 lei net, iar dupa 3 luni il facem 2200, iar dupa un an treci de 3000.
– Aaa, pai nu, ce eu am pierdut atatia ani din viata invatand sa muncesc pe asa putin?
– Pai ce cunostinte ai tu in domeniu in momentul asta?
– Pai..
– Dureaza aproximativ 3 luni trainingul teoretic, apoi inca 3 luni trainingul „on job” si abia dupa inca 6 luni devii independent. Deci tu ajungi sa produci, dupa aproximativ un an.
– Pai nu, ca eu nu am rabdare atat.”
Si pleaca. Vin cu 0 experienta in campul muncii, nu neaparat in domeniu, nu au facut nici voluntariat, nici vreun internship, absolut nimic, doar facultatea si atat si cer niste salarii de te doare capul. Isi iau vreo cateva suturi in cur si apoi revin cu picioarele pe pamant. Multi nu stiu ce inseamna costurile cu un tanar absolvent, plata salariului lui, salariul persoanei care il trainuieste, apoi salariul tutorelui care nu mai produce la 100% ca il are pe el in grija.
@eu cunosc fenomenul , dar articolul nu este despre ăștia.
Ăștia ar trebui să aibă alt articol dedicat.
hmmm…, de ce ai aplicat la un anunț fără ofertă salarială?
apoi chiar e bădărănism să intrebi dacă la intrare te descalți sau nu…, hmmm…
Eu personal cred că problema cu recrutorii pornește de la modul în care se raportează ei la profesia lor: practic majoritatea „intră în sistem” doar fiindcă pare ceva mișto la 20-25 de ani atunci când ai doar experiență de barman sau ești (încă) student la agronomie – și descoperă că nu e, că e extrem de multă muncă, ieșind pe ușa din dos după maxim 2-3 ani, asta dacă nu „promovează” la învârtit de hârtii pe undeva.
Ei bine, ca recrutor, dacă ai sub 5 ani de experiență, nu ai cum să interacționezi cum trebuie cu un candidat care e pe piața muncii de peste 10 ani (cu carte de muncă, freelancer, nu contează). De asemenea e practic imposibil să atragi atenția vreunui A-player, în ipostaza fericită în care ajungi să îl contactezi și știi despre cine e vorba sau ce lucrează. Nu știu dacă o să se curețe piața prea curând fiindcă și prin alte țări e la fel.
Inca nu am angajat pe nimeni la firma mea pentru ca sunt la inceput dar mi-am propus ca atunci cand o voi face o sa spun din start un interval salarial pe care il pot oferi.
Asa am o sila de astia care dau anunturi si o freaca aiurea cand vine vorba de bani…
Sa ne scrii atunci cand vei primi comentarii gen: „hai boss, cine iti lucreaza pe banii aia? Vrei sa ne faci sclavi?”
@Rasta
Si ce daca? Macar ti-o zice de la inceput nu dupa 1-2 ore pierdute si 3 interviuri degeaba (de ambele parti)
Daca pui in anunt si salariul brut in loc de cel net, ai o bere de la mine. Asa poate vede si Gigel cati bani da la stat si nu mai traieste cu impresia ca „nu fura de la el”.
În 2008, lucram pentru ONU în Kosovo, in februarie albanezii tocmai proclamaseră independența și deja de martie, mulți internaționali se cam pregăteau de plecare, care prin Irak, care prin Georgia etc.
mă rog, m-am prezentat cum am știu mai bine. Prin iulie, eram pe coclauri prin nordul Kosovo, cărând niște sârbi cu blindata, când îmi sună mobilul.
În aprilie, mi-am trimis și eu CV-ul la o firmă de recrutare românească, pe ideea că nu se stie de unde sare iepurele. Am menționat că mă interesează o slujbă la o multinațională, că sunt disponibil pentru deplasări în străinătate, că am experiență de lucru în condiții de stres (și mine antipersonal
„Hello, Mr. Dan?”
„Yes, it’s me. Who is this?”
„My name is Angelica, I am calling from Bucharest, from IcsMicsDrics Company, the Romanian subsidiary of the world-wide leader in the business of bla-bla. We have your CV and it looks very promising. Do you have a minute?”
„Yes, just a second”. Trag pe dreapta, ii rog pe sârbi să mă scuze și reiau discuția.
„We may have the right job for you”, zice vocea feminină.
„I am very interested to hear about it”, zic eu. Și deodată, îmi dau seama că vorbesc în engleză cu o româncă, așa că zic: „Doamnă, mă scuzați, nu vreți să vorbim în românește?” La care tipa, evident mirată, spune „Dar vorbiți limba română?”. „Sigur doamnă, sunt român. Da’ de ce vi se pare ciudat?” „Păi, am crezut că dacă trăiți și lucrați în Kosovo, sunteți străin…”. „Păi, eu am scris în CV că sunt cetățean român, născut în România, numele e românesc, aici doar lucrez…”. Pauză la telefon, apoi vocea revine: „Mă scuzați, cred că n-am citit bine CV-ul dvs. Se poate să revin un pic mai târziu?”
„Cum să nu, oricând doriți”, zic eu.
‘Multumesc”, zice tipa, si închide. Și nici că a mai revenit :))))
„no, no, no, I was just showing you that I can speak foreign languages…I only heard about romania… dracula, nadia, sarmale, ceaucescu, hagi, and hai sictir fa..”
E prea tare ca să fie true!! Te râzi cu noi, n-aşea? 😂
O firma sa zicem ca are 3 trepte de salarizare pt specialisti. Intai te cheama secretara ca ea linge linkedinul. Apoi vb cu sefa HR si iti pune poate intrebari ce ti se par tampite sa vada daca nu esti nebun. Apoi incepi sa vb cu un specialist din a 3-a treapta care iti evalueaza competentele si te incadreaza la una din cele 3 trepte daca e cazul. Apoi vine vulpoiul cel mare ce incearca sa te puna in partea de jos a treptei tale si poate negocia max pana in partea de sus a treptei in functie de cat au nevoie de tine. O sa stie secretara blonda cu cracii lungi ce linge linkedinul unde sa te incadreze ?
HR = Human Remains, Hope Removers, Hârcile Retardate. Şi ar mai fi…
Pe site-ul asta poți sa îți faci o impresie salariala înainte de interviu: http://cashit.ro/
Ontopic: doar cei de la Luxoft au fost în stare sa zică la telefon înainte de orice un salariu minim de la care pornim discuția.
Vai ce tristă e piața.
Sper doar că pur și simplu sunt insuficiente salarii adăugate.
Stiu ca nu se recomanda, dar sincer as fi pus o liniuta intre cash si it, ca asa, se citeste ca shit.
Dacă acum sunt muci cei din hr, nu vor avea alta cale decât up or out pentru ca:
1. AI vine rapid din urma și le va lua joburile mai rapid decât spui hr.
2. Piąta muncii se tot restrânge din perspectiva celor pe care îi pot angaja. Toți tinerii care vor sa facă ceva pleacă din tara și nu or sa mai aibă pe cine sa prosteasca în halul în care o fac azi.
A și sa nu uitam de indieni spre care se externalizeaza orice indiferent cât de kkt își fac treaba
Eu am scos de pe LinkedIn toate acronimele nerelevante pentru nivelul actual, de 20 de ani de experienta. Am lasat numai atat cat sa ma gaseasca un umanoid cu experienta de 5 ani macar. Inainte, veneau 95% job-uri strict tehnice, de support, de la absolvente de psihologie nu mai vechi de 2015. De parca ies din domeniu de cum prind 3 ani de HR job.
Adevarul e ca nu au ce sa ofere. De la un nivel incolo salariile sunt plafonate, si nu te mai cauta pe Linkedin, ci prin referinte, daca e rost de malai.
Eu am vorbit cu firma de recrutare de la inceput care este minimul pentru care sunt dispus sa vin si a spus ca e ok. Dupa 3 interviuri, din care unul la sediul firmei din Barcelona, am primit oferta cu 30% mai mica decat minimul. Pentru ca… firma mare, sala de jocuri, masa de ping-pong, masaj saptamanal, posibilitati de promovare etc.
Asta cu sală de ping-cur, piscina, curve, e cel mai mare cacat: CAND sa joci fussball, daca lucrul e 100 de ore pe zi?
Am auzit de „abonament la piscina, dar numai in pauza de masă”. Lol. Cum puii mei sa mergi la piscină in pauza de masă?!?
Si cea mai tare faza e: „daca va terminați treaba, sunteti liberi pe ziua in curs”. Bineînțeles, iti termini treaba repede numai până când face seful „fine tuning” sa-ti dea câtă treabă poți duce.
Apropo, in 2017 mai sunt fraieri care stau peste program, sau intre timp au mai pus mâna pe legislație?
@Florin O firma de VR porn cumva?
Astea sunt aceleași companii care țipă că nu găsesc angajați pregătiți pe piața locală, și că trebuie să aducă din alte țări.
Am intrat pe echoz.ro, cei care se „lăudau” cu affiliate head-hunting acum ceva vreme (îi mai știți, cei care au dat cu mucii în fasole când au „lansat” site-ul aici) – toate joburile pe care am dat click au aceași placă – discutați salariul cu HR la primul/ultimul interviu.
Cei mai amuzanți sunt ăia din Iași, care o ard cu „to be discussed during the final interview”.
Amice – tu chemi lumea să lucreze ÎN IAȘI, probabil mulți care ar trebui să se mute acolo, nu cred că-ți permiți să amâni discuția până la ultimul interviu, că nu-ți vine nici pendula.
Mda, noi am încercat să facem companiile să facă public salariul. N-am reușit.
Am scris un articol ca o concluzie:
https://echoz.ro/de-ce-companiile-nu-fac-public-salariul/ (sper să nu moară blog-ul acum)
acum îi văd și eu, ce simpatici sunt. „Salary Will be negociated on the final interview.”
foarte tare, nene. vino, dă interviuri, și vedem noi după aia salariul. eventual 3 luni de probă pe gratis.
cum arata detaliile despre un loc de munca prin america http://imgur.com/a/wBCaW
Salariul se discuta la final, dar de la inceput stii intre cat si cat sa te astepti.
Asta cu salariul ma omoara si pe mine. Doar in Romania e asta, sa nu zica de la inceput un buget. Trebuie sa afli tu cum e piata, dar in acelasi timp salariile sunt confidentiale, dar totusi tu sa stii cat ceri si la cat te evaluezi.
Ca si cum ma duc la magazin, dar nici un pret nu e afisat, trebuie sa spun cam cat cred eu ca merita sa dau pe o paine. Sau chiria la apartament e secreta, dar trebuie sa stiu cat vreau sa dau. E stupid.
Eu sunt programator, vreau sa fac bine treaba aia, nu sa iscodesc pe altii sa imi zica ce salariu au(incalcand vreo clauza de confidentialitate) si sa trebuiasca sa negociez. Plus ca oamenii sunt speriati sa zica salariul, e o chestie tare stupida. La fosta firma cica salariul era confidential pt ca daca afli ca altul are mai mult decat tine te demoralizezi. Pai vere, ce ar fi sa ma platesti corect si sa nu trebuiasca sa imi faci contraoferta cand vreau sa plec? Plus ca daca nu e trecut in contract, confidentialitatea salariului e doar de partea angajatorului pentru a proteja angajatul. Fara clauze in contract eu am voie sa divulg, dar oamenii au devenit fricosi si tematori si nu au curaj sa spuna macar cu aproximatie.
La firma la care sunt acum mi-au propus mai mult decat am cerut, ceea ce a fost o bila alba pt ei.
O fi greu sa zici la inceput: bugetul e intre 2000 si 2400 de euro. Te evaluam in partea de sus sau in partea de jos si negociem. Dar la noi pana afli o oferta treci prin cel putin 2 interviuri(hr si tehnic).
Ca idee, nicio clauză de confidențialitate nu te poate obliga să faci un secret din salariul tău. HR îl știe, banca îl știe, nevasta (uneori) îl știe. Iar dacă vorbim de colegi sau prieteni, totul e vorbă-n vînt pînă nu vezi un extras de cont: există la fel de multe motive ca cineva să pretindă că are un salariu mare precum există și să pretindă că are salariu mic. Din acest motiv, eu nu întreb pe nimeni, niciodată, ce salariu are. Și, probabil din același motiv, niciunul din prietenii mei nu mă întreabă ce salariu am eu.
Mda, noi am încercat să facem companiile să facă publice salariul. N-am reușit.
Am scris un articol ca o concluzie: https://echoz.ro/de-ce-companiile-nu-fac-public-salariul/ (sper să nu moară blog-ul acum)
Mai mişto e cînd găsesc oameni capabili, care n-au avut ocazia să lucreze în domeniu, iar HR-ul le dă cîte un şut în cur fiindcă nu au experienţă. Sau cînd HR-ul se milogeşte printre angajaţi să le trimită recomandări şi nici măcar nu se obosesc să-i sune pe amărîţii ăia pentru care cineva şi-a dat cuvîntul în scris.
Eu lovit de prea mult bine si in criza varstei de 38 ani, m-am hotarat sa schimb domeniul de lucru. De 17 ani lucrez in aceeasi firma, am progresat continuu, nu am avut motive sa schimb. Problema a fost cand am inceput primele interviuri. Primul contact cu HR-ul a fost incredibil. Nu am filme in cap, dar tanti aia ma certa de zici ca ii eram dator. Ma rog, dupa 3 minute ma prind ca am gresit etajul, ea ca nu pe ea o caut, ajung 3 etaje mai sus, unde era cea cu care am avut interviul. Aceeasi abordare, chestii standard, nici urma de raspundere sau curaj. Ma refer la a incerca sa intelegi cu ce te confrunti. Adica din ce am observat, cautau niste chestii scrise standard in cv, nu le ai, nu prea esti ok… Apoi au urmat clasicele teste.
Poate am avut eu asteptari prea mari, dar a fost ca si cum te-ai duce sa iti iei apartament in centrul metropolei si cand ajungi sa il vezi, baia e tot din aia cu vana alba de fonta si podea de ciment negru cu pietricele albe. Am senzatia ca suntem genul de tara din care poti iesi la pensie din reparat masini diesel, incarcat cartuse si vanzare de butelii.
Sau poate am depresie, nu stiu exact.
I feel you bro !
Si mai simpatici sunt aia care se roaga de tine mai mult de 1 an sa vii la interviu, si dupa ce treci de toate etapele si iti zic ca iti trimit oferta in max 1 sapt, nu te mai cauta nici dracu’ in urmatoarea luna.
E plin de moldoveni peste tot care accepta 1.500 lei, 1.000 dau pe chirie si mananca zacusca de la mami trimisa pe tren.
Exact moldovenii ie problema ca se stie ca is si prosti si nespalati -asta spre deosebire de omul superior din celelalte zone ale tarii
Faptul ca nu stii de dinainte care e intervalul salarial pentru postul respectiv e total stupida. Ei sigur au niste bani in care trebuie sa se incadreze cu pozitia respectiva, de ce sa ne pierdem timpul reciproc (dureaza 2 ore sa ajung la interviu, interviul in sine etc) cand nu ne potrivim din prima la salariul. La nici un interviu la care am fost in ultimii 5 ani nu am reusit sa aflu de dinainte de la telefon la ce salariu ma pot astepta.
Eu nu inteleg cum de te poti lauda cu bonusuri ca fructe la birou, cafea gratis, teambuilding-uri, sala de recreere, abonament la sala (nu conteaza ca nu e la sala pe care o preferi tu ci la niste sali dintr-un pachet standard unde abonamentu nu face nici 100 lei pe luna). Astea sunt fix pix, poate pentru un studend de abia scapat de camin si de facultate suna tentant dar pentru un om cu o oarecare experienta si cu un nivel salarial mai inalt sunt fix pix. Cafea mai buna pot sa imi cumpar de la cafeneaua din colt, chiar imi face placere sa fac cativa pasi pe jos sa ma dezmeticesc, fructe am bani sa imi cumpar si eu iar abonament la sala nu imi trebuie pentru ca am deja sau practic alte sporturi. Si la absolut toate firmele asta e textul standard, foarte rar auzi de chestii gen zile de concediu mai multe, posibilitati de avansare, bonusuri pe langa maririle salariale standard pentru performanta, de ce nu pachete de actiuni etc.
Ascunderea salariului inainte de interviu produce mari deservicii firmei respective.
In primul rand daca nu spui salariul sau un interval nu-ti vin canditatii buni, ca astia nu se misca daca nu stiu pe ce bani vin. Deci din start ramai cu cei de nivel mediu (ca sa nu zicem mediocrii).
Din astia vor fi cativa care vor vedea ca le oferi mai putin decat la actualul loc de munca si vor spune „firma x niste zagarciti care m-au foit aiurea in interviuri sa-mi ofere te miri ce”.
Ceva asemanator am patit si eu pe Linkedin cu o firma (nu agentie) care doreau sa-mi ofere un post dar cu relocare in Sibiu.
Mi-au spus ca tot ce tine de partea finaciara, chirie, etc, vom discuta dupa primul interviu :))
Mentalitatea este greșită, firmele au impresia că o să găsească fraieri pe bani putini, dar buni profesioniști. Lucrez la o multinațională, au mulți necalificați și nemulțumiți de salariu dar se mira ca nu lucrează eficient. Când plătești puțin și consecințele sunt pe măsură.
Hr crede că firmele concurente care plătesc mai mult sunt proaste. Toate cele bune
Comunicarea salariului se poate face ( si aici e la latitudinea angajatorului daca o face sau nu – eu as face-o de ex) doar daca vb de job-uri fixe in care taskurile sunt super clare. Contabil de ex – ai de facut asta si asta, declaratii etc. In functie de rulajul firmei, tipurilor de raportari etc etc etc – exista un nivel de salariu, sau o plaja.
Sunt insa si job-uri la care nu ai cum sa oferi un nivel anume de la inceput. De exemplu – am cautat multa vreme un Sales Manager. Trecand de clasicele de acum confirmat prezenta la interviu si venit din pendula – cei care veneau si ma intrebau prima oara de salariu , ii dadeam afara din start.
De ce? Pentru ca prima oara trebuie sa intrebi ce presupune job-ul, ce produse trebuie sa oferi, ce presupune activitatea asta din punctul firmei de vedere. Pe urma vezi daca-ti convin lucrurile astea, daca-ti convin conditiile ( minim de vizite saptamanal/lunar, deplasari etc) daca ai experienta in nisa asta etc. Daca pana acum ai raspuns pozitiv – facem niste testari ( in principiu ca sa vedem ca nu ai doar 1 neuron care se plictiseste singur) si pe urma vb de salariu/beneficii etc.
Ce salariu as fi putut eu comunica la inceput? Nu am un buget. Idea e simpla – vrei 10.000 eur? Trebuie sa-mi produci minim 80.000 eur profit. Nu te limitez la salariu – iti cer rezultate.
Aaa… esti din bransa, vedeta, te stie piata etc?Da – scurtam timpul daca vb direct de salariu.
Dar sansele sunt mici…
acum incearca sa fii in piele angajatului, sa fii frecat cu 2-3 interviuri si apoi sa afli ca vor sa te platesca jumatate din cat faci in alta parte. In vanzari pe alte meleaguri depinde de ce vinzi poti avea salariu mare si trebuie sa vinzi de o anumita suma, lunar, trimestrial sau anual. Poti avea salariu mic si comision care variaza de la 5-50% din profit sau posibilitatea sa fii doar pe comision.
In cazul tau era de asteptat sa le spui cat pot face mediu si cat pot face daca ajung in top.
Sunt angajat – sunt deja in pielea lui
Toate lucrurile de mai sus se discuta la un interviu – nu la 15. Crede-ma – stiu ce vb.
Nu ai dreptate din 2 motive:
1- daca esti novice in nisa asta nu te baga nimeni inseama cand incepti sa fluturi tu sume fara sa ai habar despre ce presupune job-ul
2- daca nu esti novice – rezolvam in 10 minute.
Care parte nu s-a inteles?
Lucrez in IT insa si eu aplic regula aia. Citesc JD-ul, vad ce vor de la sufletul meu si le zic cat vreau sa imi mut hoitul de la firma la care sunt, daca le convine bine mergem mai departe, daca nu ura si la gara. Mai e si situatia in care e ok si te trezesti cu oferta mai mica decat ai cerut.
Tot pe linkedin ma abordează o tipă de la ceva companie de electricitate, o poziție de achiziție business si corporate. Ii spun sa se mai uite odată pe profilul meu, nu am cum sa discut pentru un post mult sub ce am azi. Ma roagă să îi recomand pe altcineva. Între timp imi cauta colegii cu poziții sub mine, mie imi trimite apoi o altă invitație pentru o poziție similara cu ce am.
I-am spus că putem discuta, nu refuz niciodată astfel de discuți. „da, da va programez?” , începem discuția de la cat încasez azi si ce proiect aveti, nu mi-a mai raspuns :))
ce lepră ești! cum să vorbești cu fata din prima de bani? ce oameni…
Nesimțit, csf? Stiu câțiva care au mers la ei, i-au motivat prin laptop si mașină :))
1. Astea sunt chestii basic, fără ele nu am cum sa lucrez.
2. nu inteleg de ce accepta unii un job doar pentru ca il lasa sa meargă acasă cu masina si uita de bani.
Eu vineri seara mereu parchez masina companiei si uit de ea pana luni, de ce as vrea sa merg cu o masina inscripționata prin tot orașul ? Sau în concediu .
Oh yes! Am vazut multe anunturi in care „beneficiile” erau masina de serviciu, laptop si telefon. Patronii mioritici nu inteleg ca astea le dai tu angajatului din motive de productivitate, nu-i faci vreun favor.
Am uitat, 1.500 lei salariu pentru asistent medical (fara experienta), full-time. Nu in Bucuresti, intr-un oras de marime medie, sau mica spre medie. La clinica privata, nu la stat. Suma e proaspata, de cateva zile.
…Eu asa un salariu de mic n-am avut nici acum 16 ani, cand incepeam sa lucrez cu carte de munca. Part-time, comision si luam inspre 20 de milioane. Si n-aveam responsabilitati sau riscuri cum am au cei din domeniul medical.
@Grammar Nazi – iesi la tabla si scrie VOIAM de o suta de ori!
In UK, unele companii mari lucreaza cu niste firme de recrutare. Firma de recrutare scoate job-ul la concurs si spune si un interval salarial. Firma de recrutare isi ia procent din salariul pe care il va primi angajatul. Asa ca firma de recrutare are interesul ca angajatul sa obtina salariul cel mai mare.
Revin cu noutăți : sunt în preaviz, am aplicat preventiv la câteva oferte. Cunosc limba germana la nivel mediu și am găsit la un call center. Ma suna una pentru interviu telefonic în germana. Ii spun că mâine ora 14.00 este ok. După 2h ma suna una din Germania, vorbea foarte repede și cu accent prost. I am spus sa vorbească mai rar și germana culta, ca la Tv. Mare mirare pe ea, avea impresia că sunt nativ german. I am explicat că dacă era așa lucram direct în Germania.