zoso blog

blog despre feșăn, topoare, mașini și imobiliare

Știrile zilei – 17 decembrie 2024

stirile zilei Autor: marți, 17 decembrie 2024, 07:50 27709 34
  1. Blondă . Blondă . Lac . Apus . Verde . Verde . Brunetă . Brunetă .
  2. Avem nevoie de mai mulți bani
    Cred că pentru investiții.
  3. Clasa de mijloc are două componente
    Și nici una nu o respectă pe cealaltă.
  4. Elevii vor studia istoria comunismului
    Sunt curios cum vor înghiți miniștrii PSD PNL schema asta.
  5. EON va fi cumpărată de un grup controlat de Viktor Orban
    Nu am găsit nicăieri ce cotă de piață au MOL sau EON.
  6. De ce se sinucid polițiștii?
    E presiunea locului de muncă? Dacă ar avea mai mulți oameni arme, s-ar sinucide mai mulți?
  7. Ca și la criza anterioară, s-au cumpărat multe produse premium
  8. Cronica de tehnologie

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

34 comentarii

  1. NOU
    #1
    Matei

    4. „…va fi predată elevilor din clasele XII-a (învăţământ de zi), respectiv a XIII-a (învăţământ seral şi cu frecvenţă redusă).”
    Nu vor fi foarte afectați, cel puțin cei din PSD, deoarece electoratul lor rareori ajunge până la acest nivel de învățământ.

    Reply
    • NOU
      #2
      Andrei

      Punctul 3 se aplică perfect. In realitate, votanții PSD nu sunt aia pe care ti-i imaginezi tu.

    • NOU
      #3
      AlexAndru

      si vor avea drept profesori: Adrian Nastase, Viorel Hrebrenciuc, Miron Mitrea, Petre Roman, Adrian Severin, Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vantu, Gabriela Firea, Olguta VAsilescu si multi multi altii

    • NOU
      #4
      Matei

      @AlexAndru, greșit! Ei vor face parte din colectivul de elaborare al manualului.

  2. NOU
    #5
    vali

    https://republica.ro/ce-se-intampla-in-siria-la-o-saptamana-dupa-caderea-dinastiei-assad-rusia-al-doilea-perdant-al-evenimentelor

    Reply
  3. NOU
    #6
    gicu

    Surprinzator dar unele produse premium dureaza mai mult decat altele marginal mai ieftine. Nu-i chiar asa surprinzator. Pe langa asta mai sunt si banii nefiscalizat…

    Reply
  4. NOU
    #7
    Gogu

    7. Chiar ieri am avut treaba prin Bucuresti si m-am oprit pe la Baneasa. Saracie, nu tu un Burberry, nu tu un Moncler…

    Reply
  5. NOU
    #8
    MarcelD

    De 2 ani e party like is ‘999 si vine sfarsitul lumii.
    In jurul meu vad masini noi/premium o multime.
    La vacante preturile au ajuns la cer si parca e concurs de crescut preturile, dar nici romanii nu se lasa mai prejos!
    Inflatia lucreaza si ea non-stop, ca tiparnita statului scuipa lei cat poate de repede.
    Isarescu tot tipa despre deficite si pericolul deficitului import/export urias, dar cine aude, pt ca cresterea economica e bazata pe consum?
    Radeam cu lacrimi de durere ca am bagat niste lei in Filelis cu 6% parca, iar daca creste EUR la doar 5.5 lei, inseamna -10% rapid + inflatia… mai bine faceam un credit la un imobil.
    Vin vremuri interesante.

    Reply
    • NOU
      #9
      Mihai

      cum ai calculat -10%?

    • NOU
      #10
      Toreador

      În jurul meu văd mașini noi/premium o mulțime.

      Te-ai interesat cine-s șoferii?

      La vacanțe prețurile au ajuns la cer și parcă e concurs de crescut prețurile, dar nici românii nu se lasă mai prejos!
      Inflația lucrează și ea non-stop, ca tiparnița statului scuipa lei cât poate de repede.

      Există o certitudine că inflația nu va mai reveni la nivelul ante-Covid, ante-criză economică 2009.
      Asta o presimte orice „operator economic”.

      Nu pot mări prețurile la cât vor imediat dar știu că, trimestrial, anual, inflația inertă își face efectul. Nu suntem singurii pe planetă, din păcate…

      Oricât de nasoală e inflația, economiștii planetei se sperie mai mult de deflație.
      Frica lor de deflație este mai puternică, decât grija interesului de a rezolva efectele inflației inerțiale fără să sacrifice paritatea puterii de cumpărare (eu am ajuns la suspiciunea că nu știu cum să facă asta).

      Ia încercați să începeți o discuție așa: „Am înțeles că prețurile au luat-o razna și o ducem mai bine decât niciodată/N ani în urmă (n.b.; deși, datoriile la bancă spun altă poveste pentru majoritatea oamenilor), însă cum facem să revenim inflaționar în 2008? În anii ’90? Fără să sacrificăm PPC & bunăstarea presupusă de acum și fără să le tăiem viața celor cu datorii la bănci.”

      Dacă tot îi obsedează, în loc să întrebe „Cât e pâinea?”, mult mai deștept & pertinent ar fi pentru reporteri sau realizatorii de televiziune să întrebe „Când revenim la prețurile din anii ’90, cu PPC-ul de acum din 2024/2025?”.
      Niciun guvernator al BNR nu vă va putea răspunde. Fie se va preface că n-a înțeles, că a înțeles altceva și dă un răspuns nepotrivit, sau se va comporta nepoliticos crezând că e atacat.

      Concomitent – vizavi de postarea aceea Facebook – creșterea PIB-ului de 8 ori în 23 de ani este cauzat inflației inerte. Dacă mărești procentual din pix cifrele din anii trecuți, pe hârtia tipizată sau digitală cu desene dreptunghiulare/rotunde de pe planșete, nu înseamnă că ai avut creștere, oricât de mult te-ai jurat pe mormântul mă-tii că așa e (nu e).
      Ai mărit niște cifre să nu pari că ești mai nătâng decât contabilii & finanțiștii din alte țări (nu fără vreun merit), iar de pe urma acestei consecințe indexate, restul operativilor economici șterg prețurile anului trecut și-l măresc pentru anul curent. Băncile măresc dobânzile, costurile de operare, transportatorii măresc comisioanele, și uite cum începe un alt ciclu mizerabil al durerii la foc foc mic micuț, dar mai intens decât anterior.

      Poftim, inflație inertă…

      Geniile care au normativizat principiul de 2%-3% inflație/an, acum jdemii de ani, nu le-a trecut prin cap deloc că – imperceptibil – tot se va ajunge la inflație mărită – în timp, ca tortura picăturii de apă. Grozăvia supremă este că, public (dracu’ știe ce vorbesc în privat), nu au nicio soluție sau se prefac ticălos că nu e nicio problemă.
      Nu vă așteptați să le bată cu pumnul în masă în Frankfurt, în New York, în Beijing, în deșertul șeicilor absoluți cu rezervele nelimitate de țiței, și să-i întrebe amenințător dacă li s-a urât cu binele sau cât de mult își iubesc copiii.

      The story of the 2% inflation target starts oddly in New Zealand.
      In 1989, New Zealand wanted to codify the independence of its central bank, and in this bill, it directed the New Zealand finance minister and head of its central bank to come up with an inflation target. If this target was not met, then the head of the central bank could be fired.
      According to David Caygill, New Zealand’s finance minister at the time, «Inflation targeting wasn’t from our point of view the main point of the act,» and establishing the bank’s independence from political processes was far more important. There were some concerns that a target would lead to higher employment, but the main opposition to the inflation target was in the hospital at the time. Once the bill became law, then an inflation target had to be chosen.
      In an off-hand remark in an interview, the former head central banker said the inflation target should be zero to 1 percent. However, Don Brash, the head of the central bank, claimed «It was almost a chance remark,» and «The figure was plucked out of the air to influence the public’s expectations». They used this number as a starting point and pushed it up to 2% to give themselves a bit more room.

      One could easily believe that an arbitrary number based on lack of political opposition and an off-hand comment by a central banker would not have much effect, but that assumption would be wrong. Once the central bank said that inflation would be 2%, everyone else assumed that it would be too, since the central bank could use monetary policy to change the inflation rate.

      For example, contracts assumed a 2% inflation rate, which means wages would only rise 2% a year. This meant that costs only would have to rise 2%, meaning that inflation slowed.
      It also got rid of the inflationary cycle where one buys goods now since they now believe they will be much more expensive later, creating a shortage of goods and an increase in prices. In 1989, the inflation rate was 7.6% in New Zealand, and by 1991 it was 2%. Countries started to take notice, and Canada and Britain implemented inflation targets shortly after.

      The United States was having a debate about the inflation rate the Fed should target, at the same time. Paul Volcker, who was Fed chair from 1979 to 1987, and his succeeding Fed Chair, Alan Greenspan, who served during this time period and until 2006, favored an inflation rate that was 0% to 1%.
      They argued that this target was minimal enough to not affect business decisions, and prices would stay stable.
      However, Fed Governor and later Fed Chair, Janet Yellen, favored a higher inflation target that would allow for the Fed to take greater action if there was a recession. She argued that, if there is a recession and the inflation rate is already very low, then there would be a high risk of deflation. Although the idea of a more valuable dollar may sound great, many economists think it is worse than high inflation.
      The problem is that the value of money would increase when people do nothing with it. This would be problematic since people would not invest or spend money to get the country out of a recession when they could just get a return from doing nothing. Instead of taking a risk and investing the money, the velocity of money decreases, and there is less spending leading to higher unemployment and less growth. The cycle could then create more deflation and less spending, putting the country into a self-fulfilling recession cycle.

      During the late 1990s, Japan saw the deflationary fear come true, where a deflationary economy created a decades-long stagnation. Combined with the mild 2001 post-9/11 recession, the argument to have a higher inflation target in the U.S. was strengthened. Thus, the implicit 1% target started gradually increasing.
      One analysis of FOMC meetings found that the Fed preferred an implicit target of 1.5 core inflation from 2000 to 2007.
      However, after the 2008 recession, the consensus shifted to a compromise of 2% inflation target in line with New Zealand, which was later made official in 2012 by Fed Chair Ben Bernanke, which is still in place today.

      The above current events show that an inflation target has some power and inflation seems to show that inflation targets have some power. A study by the IMF confirms this and says, «Nonetheless, empirical evidence on the performance of inflation targeting is broadly, though not totally, supportive of the effectiveness of the framework in delivering low inflation, anchoring inflation expectations, and lowering inflation volatility. Moreover, these gains in inflation performance were achieved with no adverse effects on output and interest volatility». However, is 2% the right number? The first problem is that if the Fed does change its inflation target, it loses a lot of its credibility, which is what the inflation target’s power comes from.

      This loss of trust is a major problem.
      For example, if you no longer believe the Fed inflation target, then you will base your actions on what you think the inflation rate will be, which can lead to cycles of inflation. If you believe inflation will be high soon, you will buy a lot of stuff now when prices are lower. However, other people will realize this too, and then there will be a race to buy goods and services, which will lead to less supply and higher prices.
      This creates more demand, which leads to higher prices, creating the inflationary doom loop. Showing that losing the Fed’s credibility may not be worth the benefit of a better target.

      The story of the inflation target is one which is much more random and less thought through than you would expect.
      A politician and central banker which few around the world knew changed world economic history, and created one of the most powerful monetary policy tools. However the world has cemented this target into the core assumptions of the world economy and there would be repercussions all around if we changed the target. Each target has trade offs but perhaps finding an optimal level would lead to a more prosperous world.

      Fgșmm tragedy of the commons’ senses…

  6. NOU
    #11
    Cristi

    Sunt prea sarac sa îmi iau lucruri proaste.

    Reply
  7. NOU
    #14
    BrosKY

    6. Oh, DA !

    Reply
  8. NOU
    #15
    Andrei

    3. meh. Cat a stat in banda cu numere si statistica, a fost ok. Un articol inceput, conceput si scris ok, argumentele curgeau de la sine, structura ok, pot sa fiu de acord. La impartirea pe clase eu am alta opinie, dar merge si acolo.

    Unde m-a pierdut autorul e la virtue signaling de la sfarsit, unde concluziile si paralelele nu se pupa cu textul de mai sus.

    Are 4 paragrafe care incep de la „Pentru că ne comportăm, în raport cu ei,[…] si se termina cu „[…]și sparge audiențele.”

    Si acolo arata ca nu a inteles nimic din nimic. De aia e virtue signaling, ca vrea manele la teneu, de parca *aia* a fost problema in manelegate. Si nu vede diferenta intre „ma duc la colplei” si „ma duc la tandarica/nae”. Si cum nimeni niciodata n-a avut nimic cu cei din urma, ba chiar din contra, se mandresc cu ei pe oriunde ajung. Si chiar a fost „ba ne obliga sa…”, la fel cum „ghertoii” sunt „ghertoi” nu pentru cum arata/catdelungauparul ci pentru ca … se comporta ca ghertoii si asculta malene si vorbesc la telefon pe speaker, ajungand la propriu sa „ne oblige sa…”.

    Foarte slabe 4 paragrafe pentru un articol bun in rest. Practic e ca romania – a plecat de la niste idei bune, s-a pierdut la sfarsit si a iesit… ce vedeti si dumneavoastra.

    Reply
    • NOU
      #16
      N

      @Andrei exact.
      „Din perspectiva asta, în 2021 românii erau împărțiți astfel: 32% în clasa de jos, 60% în clasa de mijloc și 8% în clasa de sus. ” cand structura e sub forma de romb, mie unul asta imi sugereaza cat de „vulnerabila” e o parte din clasa de mijloc. Ai ramas 6 luni fara job si brusc nu mai esti clasa de mijloc sa nu zic mai rau.

  9. NOU
    #17
    Johnnyfer

    6. E presiunea unui ANUMIT loc de muncă. Parcă am stabilit deja care e relația poliție – interlopi – politicieni – mafie la noi, nu? Din tipul ăsta de relații nu prea poți să ieși când și cum ai chef, și tipul ăsta de relații se întrețin și se dezvoltă în anumite condiții nu întotdeauna lejere. Mă găndesc că poate unii membri ai acestui tip de sistem nu au altceva de ales decât sinuciderea, poate sunt „ajutați”, șantajați, stimulați…. Da, știu, pare film, dar dacă nu e?

    Reply
    • NOU
      #18
      Doru Florin

      Prea complicat.. și implicit neverosmili.
      A avut o zi proastă, s-au acumulat tensiuni cu familia și soția/prietena, a descoperit că în România pană și fetele inocente sunt ușor materialiste..

  10. NOU
    #19
    alxzen

    Orban a dat afara EONul din ungaria acum mai bine de 10 ani si a fost numit dictator.

    Intre timp la noi primim cu bratele deschise compania nationala de energie din grecia si pe cea din Ungaria. Pentru ca suntem tampiti si ne conduc lichele.

    Reply
  11. NOU
    #21
    shase

    „Împrumuturile au ajuns la acest moment la 233 miliarde lei” iar serviciile publice oferite de stat tot jenant de slabe au ramas…

    Reply
  12. NOU
    #22
    Pavel

    6. – In cazul de fata, probleme mari cu jocurile de noroc. Datorii mari. Laș cum a lasat un copil de 5 ani in urma.

    Reply
  13. NOU
    #23
    Remington Steele

    Cel mai important articol din ultimii ani. Cam ce ziceai tu, Vali, de multe ori.
    https://adevarul.ro/stiri-interne/societate/de-ce-sunt-atatia-romani-uitati-de-proprii-copii-2408988.html

    Reply
    • NOU
      #24
      Jean Bonbon

      @OP – beton!
      @Vali – ar fi util un link in stirile de maine, eventual chiar un articol intreg separat pe tema asta. Ar genera o discutie extrem de interesanta. E un fenomen social care ia din ce in ce mai multa amploare.

  14. NOU
    #25
    Alin

    +15% la cosul nu e chiar premium. Preturile au tot crescut, asa ca nu as zice chiar premium. Poate Medium high a crescut.

    Reply
  15. NOU
    #26
    Pixel

    3. „Democratizare culturală”. Am râs IRL. Unele culturi/civilizații sunt superioare altora.
    Banii nu sunt suficienți pentru a avea prestigiu social.
    Autorul pare că a sărit peste Nastratin Hogea în lecturile lui de clasa a patra.

    Reply
  16. NOU
    #27
    Pixel

    Sunt interesat de părerea suveraniștilor.
    https://www.dw.com/en/polands-schoolchildren-take-mandatory-firearms-lessons/video-70987861

    Reply
  17. NOU
    #28
    dsg

    Si o stire foarte naspa, justitia pizdii a decis ca ala care a spionat pentru Rusia sa stea 5 ani si jumatate la inchisoare pentru tradare in forma continuata. Cum sa previi un fenomen atat de grav cand cineva va sta in inchisoare maxim 3 ani si probabil si regim semi deschis si etc. Aici nu inteleg ca i-a oprit pe judecatori sa dea 20 de ani ca exemplu, cumva o sa isi faca unii calcule ca mai bine tradeaza la rusi sa isi ia casa decat sa dea rate 30 de ani.

    se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

    Alexandru Pişcan, acuzat de DIICOT că a trimis la Ambasada Rusiei de la Bucureşti imagini cu obiective militare româneşti sau aparţinând NATO, a fost condamnat de Curtea de Apel Bucureşti la cinci ani şi şase luni închisoare cu executare pentru săvârşirea infracţiunii de trădate, în formă continuată.

    Reply
  18. NOU
    #29
    Ambra

    De ce se sinucid polițiștii. O să încerc să sintetizez eu, atât cât pot, cât văd in jurul meu.. in sistemul acesta se găsesc două categorii de vârstă: cei tineri, de până in 35 de ani si cei bătrâni, de peste 45. Categorie intermediară nu prea există, sau sunt atât de puțini încât procentual ii putem considera neglijabili. De ce? Pentru că domnul nostru președinte Băsescu a organizat marea dare afară din 2011 când au ieșit din sistem doar oameni fără pile din operativ si au rămas neatinși absolut toți șpăgarii si combinagiii si proștii cu pile si frecangiii de la birouri, ulterior până prin 2017 nu s-au mai făcut angajări. Deci este o generație lipsă din sistemul MAI. Acum, cei bătrâni așteaptă pensia. Doar despre asta vorbesc, doar asta aud, doar asta e preocuparea principală. Fac calcule in funcție de legea pensiilor militare actuală, fac weekend-uri si sărbători legale in disperare, muncesc zi-noapte să cumuleze ore pentru că toate acestea se vor contabiliza la mărimea pensiei. Am cunoscut oameni care au murit la 3 luni după depunerea dosarului de pensionare si unul care a murit chiar a doua zi după ce i-a fost aprobat. Motivele obișnuite sunt legate de bolile profesionale gen AVC, infarct miocardic. Trag 6 luni si, mai nou, un an si cateva luni peste, fără să aibă concedii, llibere, nopți dormite acasă, totul pentru a forța o sumă mai mare la pensie, cum s-ar zice pun totul, toată viața si sănătatea lor pe o carte. Unii reușesc, altii colapsează. Ăsta ar fi principalul motiv pentru care un bătrân ar alege să se sinucidă: stresul continuu, munca dusă la extrem până la epuizare. Cu cei tineri e altă treabă. Mulți dintre ei habar n-au in ce sistem au intrat, n-au avut pe nimeni să le spună, au crezut că va fi altfel, probabil ca prin filmele americane, iar realitatea n-are legătură cu ce era în capul lor. Altii făceau deja parte din lumea interlopă și au intrat in sistem ca să-și rezolve treburile, doar că nu merge așa simplu. Alții au vicii grele, ca de exemplu pacanelele, drogurile, chiar alcoolul. In politie nu prea merge să fii alcoolic, ai sabia lui Damocles veșnic asupra capului. La toate se adaugă stresul continuu. Ești liber, te sună la 1 noaptea că la 5 trebuie să fii la descinderi. Il prinde pe un coleg cu nush ce, îți intrerupe concediul si trebuie să apari din pământ mort copt. Ți-ai scrântit piciorul la probele sportive bianuale (exemplu cunoscut de mine) te bagă tot pe tine in cercetare protecția muncii. Stiu, pare incredibil. Doar că nu e.
    Majoritatea civililor urăsc polițiștii, e așa, o modă. Unii ii urăsc dintr-o interacțiune personală, alții din auzite, că se poartă. Eu îi îndemn cu drag pe toți care au o problemă cu pensiile lor de serviciu să se angajeze si ei in poliție, sunt locuri peste tot in țară. A, nu, că vor avea restricții toată perioada de muncă? Nasol, atunci să tacă, că exact despre asta e vorba. Când nu va mai exista nici măcar mirajul ăsta al pensiei, nu se va mai angaja nici naiba acolo. Sau poate vom avea srilankezi din ăia de un metru jumătate cum am văzut recent prin Germania.
    Cam asta e, sintetizată, situația cadrelor MAI.

    Reply
    • NOU
      #30
      CapitanulPtk

      Decat 100 care freaca menta, mai bine 10 care chiar isi doresc sa fie politisti.

    • NOU
      #31
      Ambra

      Demult nu mai freacă menta 100. Deficitul din poliție este uriaș, dublu față de cât e declarat. Fiecare om, statistic, lucrează pentru încă unul si jumătate. Cei care o mai freacă sunt cei cu pile grele si pe ăia nu-i mișcă nimeni de acolo. In fiecare lună mai dispar încă câteva sute prin pensionare. In locul lor nu vine nimeni. Peste 2 ani va fi distractiv tare când vei avea nevoie de poliție.

    • NOU
      #32
      caposu

      Ce bine cind comenteaza pe subiect cineva in cunostinta de cauza.
      Eu am mare ura pe gabori(fara motive speciale) si comentariul doamnei m-a pus pe ginduri.

    • NOU
      #33
      Pixel

      La evidența populației s-a putut cu civili?
      La pașapoarte, eliberare permise, înmatriculări, eliberare de cazier pentru angajare, hârtii nu se poate?

      Sunt trei poliții: națională, locală și jandarmeria, bugete diferite, structuri diferite. Unul cu arma, unul cu banii, unul cu munca.
      Facem una singură?

      Dacă sunt atât de fragili când ies la pensie de ce revin în structurile statului? În poziții de conducere, nu pălmași. Numai aripa anti-occidentală în Parlament are 30% speciali.

      Sub-ofițer SPP, nu chiar orice polițist.

  19. NOU
    #34
    Ender

    6. saloanele de cosmetica sunt oberbooked, cum naiba sa gestionezi o asa tensiune

    Reply

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.