Michael Buble spunea intr-un interviu ca nu poate sa creeze decat atunci cand e fie indragostit lulea, fie cu inima franta. Alta vorba pe care mi-o spunea mama (probabil citand pe cineva) era ca „extremele sunt bune doar in fotbal”.
Si-atunci ce e „normal”? Este normalitatea o stare masurabila de catre fiecare sau o unitate de masura standard, la care ne referentiem toti? Cum masuram si cantarim o alegere? Cand trebuie sa selectam din mai multe optiuni, pe cea mai potrivita, cu ce mecanisme judecam? La ce ne uitam? Cat de bine stim sa vedem ce are valoare si ce e ambalaj?
Daca ar fi sa te opresti fix ACUM si sa te uiti in oglinda, ce ai vedea? Te-ai recunoaste cu usurinta? Sau esti prea prafuit sa mai stii cine esti cu adevarat? Poate ca avem nevoie de o atingere speciala, de cineva care sa ne stearga de praf si sa ne acordeze, sa avem din nou un sunet curat si nealterat.
Am ajuns sa ne ascundem de noi insine si de ceilalti asa de mult, incat nu mai stim nici macar cine suntem noi, daramite cine sunt cei din jur. Ne punem mastile de perfectiune si asa-zisa stralucire, fara sa ne dam seama ca ne diluam zilnic si ne prafuim.
Nu stiu ce e in viata ta azi. Nu stiu daca esti fals sau real. Nu stiu daca esti fericit sau nu. Stiu insa ca valoarea noastra nu e masurata in uralele multimii sau in numarul de Like-uri, ci de puterea de a fi tu insuti in orice circumstanta.
E foarte usor sa alegi in orice situatie calea mai usoara, mai scurta si mai putin solicitanta. Pe undeva e si omeneste „normal” sa facem asa. Haideti, insa, sa ne stergem de praf, sa ne vedem adevarata valoare. Sa nu mai lasam pe nimeni sa ne spuna „cos zilnic” sau „piata de desfacere” sau mai stiu eu ce.
Ca sa arunci cu piatra e usor. Sa dai o mana de ajutor e mai greu.
Ca sa acuzi e usor. Sa ierti e mai greu, dar e posibil.
Sa te faci ca ploua cand cel de langa tine sufera nu are cum sa fie usor. Si totusi vad zilnic oameni care se comporta de parca sunt singurii pe planeta si nu au nevoie de nici o socializare. Ma intreb cum se pun seara in pat astia. Ma intreb ce ii macina si daca adorm usor sau nu.
Hai sa ne acordam viorile si sa stergem praful de pe noi. Avem asa de multe valori si resurse si trebuie sa le folosim.
Sunt atatia oameni langa noi, pe drumul zilnic spre munca, la serviciu, la scoala, la liceu, la facultate, care asteapta sa ii ajutam, sa ii ascultam, sa ii imbratisam, sa le spunem mai mult decat „Neata!” si „Desigur!”
Daruieste si vei … prinde gustul darniciei.
Imparte si vei … gasi in locuri nebanuite resurse pentru tine.
Cauta si vei … realiza ca nu cautatul e greu ci alegerea unui lucru din bogatiile care le vei gasi.
Un articol foarte frumos si, pentru cine are urechi sa asculte, e plin de invataminte. Bravo!
Pentru ca ai un articol de continut si-ti pui probleme si cauti raspunsuri, ma simt datoare sa-ti dau un start mai bun pentru urmatoarele serii de intrebari si raspunsuri: nu „alta vorba care”, ci „pe care”. Cealalta greseala o corectezi tu singur. Un fel de care pe care
Mersi Otilia. Am corectat.
Ma bucur ca ti-a placut Andreea!
Alta vorba pe care mi-o spunea mama (probabil citand pe cineva) era ca “extremele sunt bune doar in fotbal”.
Probabil gandindu-se la copilaria petrecuta prin vestiare..
Cauta si vei … realiza ca nu cautatul e greu ci alegerea unui lucru din bogatiile PE care le vei gasi.